Sunteți pe pagina 1din 5

Psihomotricitate – Simon Bianca Iulia

Atunci când vorbim de psihomotricitate ne raportăm la funcţiile motrice ale persoanei, ce


sunt integrate şi coordonate de către funcţiile de ordin psihic.
Educaţia psihomotrică asigură premisele dezvoltării armonioase a copilului şi vizează în
ansamblu capacitatea copilului de a-şi forma o imagine asupra corpului său, de a conştientiza
echilibrul, spaţiul şi timpul, toate acestea fiind posibile prin punerea copilului în situaţii concrete,
scopul final fiind de fapt integrarea copilului în mediul în care se dezvoltă.

În ceea ce privește motricitatea, A.Ș. arată și definește părțile întregului corp, dar nu reușește să-
și coordonează mișcările întregului corp. Nu cunoaște, nu definește noțiuni spațiale și nu este
bine lateralizat.

A.

Kinetoterapia

Exercitiile fizice intense ajută la diminuarea agresivității și autoagresivității, a autostimulării, a


comportamentului hiperkinetic. Reducând aceste elemente, copiii se vor putea încadra mai bine
în mediul social înconjurator.

Obiective:

- Educarea ritmului și a coordonării mișcărilor;


- Dezvoltarea lateralității;
- Dezvoltarea capacității de percepție, orientare și organizare spațio-temporală.

Exerciții:

Exerciții în oglindă

Autismul este, de obicei, marcat de dificultatea interacțiunii cu ceilalți sau cu mediul.


Exercițiile în oglindă încurajează copilul să imite ceea ce face o altă persoană, ceea ce poate
spori coordonarea, conștientizarea corpului și abilitățile sociale.

– Stai în fața partenerului, cu mâinile pe lângă corp.

– Partenerul începe să facă mișcări lente cu brațele. Încearcă să începi cu cercuri și să progresezi
spre modele mai complexe.

– Atunci când sunteți pregătiți, imitați mișcarea partenerului ca și cum l-ați fi văzut într-o
oglindă. De exemplu, dacă își ridică mâna dreaptă, tu ridică brațul stâng.

– Încercați să atingeți mâinile ușor pentru a obține feedback suplimentar

– Continuați această activitate timp de 1-2 minute. Încercați să încorporați alte părți ale corpului,
cum ar fi capul, trunchiul și picioarele. Repetați de 3-5 ori.

Salturi

Salturile sunt un mare exercițiu pentru corp care ajută la îmbunătățirea rezistenței
cardiovasculare, întărește picioarele și crește gradul de conștientizare a corpului.

Salturile pot fi efectuate oriunde și se pot face unul câte unul sau în mai multe repetări.

– Începeți într-o poziție ghemuită cu genunchii îndoiți, picioarele plane pe podea și cu brațele
lipite spre piept.

– Săriți rapid de la ghemuit, extinzându-vă brațele și picioarele într-un X.

– La aterizare, reveniți la poziția de plecare cu brațele și picioarele îndoite. Faceți până la 20 de


repetări sau până când sunteți obosiți.

Mingea medicinală

Aruncarea obiectelor ponderate, cum ar fi mingea medicinală, poate crește puterea și echilibrul și
poate contribui la îmbunătățirea coordonării.

Aceasta poate avea beneficii terapeutice și poate stimula centrele creierului responsabile de
memoria pe termen scurt.

– Începeți în poziție verticală, ținând o minge medicinală în ambele mâini.


– Ridicați mingea deasupra capului cu brațele drepte.

– Aruncați mingea până la sol cu o forță cât mai mare posibil.

– Îndoiți-vă la genunchi pentru a ridica mingea și repetați mișcarea de 20 de ori.

– Puteți face acest exercițiu mai greu prin aruncarea mingii pentru a lovi o țintă sau creșterea
greutății mingii.

Procesul de reeducare a unui copil cu dificultaR in ceea ce priveste structura temporala, consta in
obisnuirea copilului in a se servi de propriul sau corp (maini, picioare), de exprimarea verbala, de
intelegerea spa9ului in care se afla pentru a putea accede la o frac9onare a 9mpului, pentru a-l invata
sa-l masoare.

B. Ș.A. identifică și numește culorile de bază, dar nu identifică formele obiectelor din
jur. Nu reprezintă grafic, fără ajutor, formele geometrice.

Terapia ABA

 Procedură: pe scaun, în faţa copilului, terapeutul asigurându-se că e atent. Acesta dă


comandă copilului cu autism “Fă ca mine”, modelând simultan o mişcare ce ţine de motricitatea
grosieră. Terapeutul oferă prompt copilului cu autism pentru a realiza sarcina şi recompensează
răspunsul, diminuând prompt-ul treptat. Recompensează răspunsurile realizate cu nivelul cel mai
scăzut de prompt. În final recompensează numai răspunsurile corecte, realizate fără prompt.
 Condiţii esenţiale: stă în scaun
 Sugestii privind promptarea: copilul va fi ghidat fizic pentru a îndeplini sarcina.
Comanda: “Fă ca mine”.

-Exemple de exerciții:
1. Bătut în masă
2. Bate din palme
3. Face cu mâna
4. Ridică mâinile sus
5. Tropăie
6. Dă din picioare
7. Scutură capul
8. Dă din cap
9. Se întoarce
10. Îşi acoperă faţa cu mâinile
11. Loveşte umerii uşor
12. Sare
13. Roteşte braţele
14. Loveşte uşor stomacul
15. Merge în pas de marş
16. Întinde braţele în faţă
17. Ciocăne
18. Pune mâinile pe şolduri
19. Freacă palmele una de alta
20. Loveşte uşor capul
Sugestii utile: unii copii pot învăţa imitaţia mediată de obiect (de exemplu, sunat cu clopoţelul,
aruncarea cubului în găleată) mai repede decât mişcările grosiere. După ce terapeutul a introdus
cinci răspunsuri imitative, încearcă unele noi; e posibil ca abilitatea să se fi generalizat!

Săriturile reprezintă deprinderi motrice naturale, dinamice, cu influențe variate asupra organismului. Pot
fi folosite în majoritatea verigilor lecției de educație fizică, pot fi programate ca teme de lecții și
reprezintă un mijloc eficient de dezvoltare a calităților motrice de bază cum ar fi: forța în picioare, viteza
de deplasare, viteza de reacție. Se recomandă învățarea corectă a fazelor săriturii ( elan, desprindere,
zbor, aterizare ) începându-se cu aterizarea. Se recomandă evitarea aterizării pe un singur picior pentru
a preveni accidentările. Conținutul programei de educație fizică prevede un număr mare de sărituri care
pot fi grupate în două categorii: - sărituri cu desprindere pe ambele picioare ( în adâncime, de pe
obstacole, cu coarda, la groapa cu nisip ); - sărituri cu despindere pe un picior ( libere, la groapă, peste
obstacole ). În executarea unor sărituri precedate de elan se va urmări ca ritmul de alergare să nu scadă
pe măsură ce elevul se apropue de obstacol ci, dimpotrivă, viteza să fie ușor accelerată spre sfârșitul
elanului. Institutorul va urmări ca aterizarea să fie elastică, cu amortizarea prin îndoirea ușoară sau
accelerată a genunchilor în funcție de înălțimea și traiectoria zborului. De asemenea va acorda sprijinul
și asigurarea elevilor în timpul săriturilor, mai ales la începutul învățării și atunci când constată
dezechilibrări accentuate și există pericolul unor aterizări defectuoase. 4. Aruncarea, prinderea și
manevrarea mingii sunt deprinderi cu valoare aplicativă în viața cotidiană și în activitatea sportivă.
Acestea contribuie la dezvoltarea: îndemânării, vitezei, forței, a analizatorului vizual și kinestezic. Prin
efectuarea aruncărilor se îmbunătățește coordonarea generală, se dezvoltă viteza de reacție, execuție și
forța musculaturii brațelor, se dezvoltă simțul orientării, preciziei și capacitatea de a aprecia distanța.
Pentru preșcolar și școlar mic, exercițiile de aruncare-prindere și manevrare a mingii se pot executa sub
formă de aruncări: azvârlite, lansate, împingeri cu două mâini, rostogolirea mingii. Aruncările și
prinderile pot intra în momentele de generalizare și aplicare, devenind componente ale ștafetelor,
parcursurilor aplicative și jocurilor dinamice.