Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CONSTITUŢIONALE
Antropometria constituțională
Introducere
Tipul constituţional este definit ca rezultantă a
interacţiunii dintre genotip şi fenotip
De-a lungul timpului s-au dezvoltat numeroase criterii de
clasificare a tipologiilor umane
Iniţial indivizii erau clasificaţi în două, trei sau patru
categorii/criterii extreme, ignorându-se existenţa unor
combinaţii (tipologii intermediare).
În prezent, sistematizarea oamenilor după criterii
biotipologice este destul de controversată, atât în privinţa
tipurilor constituţionale pur fizice (somatice), cât şi al
celor somato-psihice.
Diverse şcoli de biotipologie (franceză, italiană, germană,
nord-americană) utilizează ca sinonimi termenii de:
constituţie tipologică
biotip constituţional
tip constituţional
biotipologie
Termenul de tip constituţional este cel mai adecvat,
pentru că el caracterizează individul din punct de vedere
biologic
În sec. XVIII se susţinea că tipologia constituţională
rămâne constantă
Astăzi, antropologia descompune tipologia
constituţională în două părţi :
1. o parte genetică - constantă
2. o parte modulată de factori adaptativi legată de :
climat
nutriţie
activitate fizică etc.
1.Definiţii
Tipul constituţional este definit ca rezultantă a
interacţiunii dintre genotip şi fenotip
Genotipul reprezintă totalitatea genelor
organismului unui individ (descifrat în 2003; cuprinde 23000 gene)
Genotipul este determinat de cariotip*
Cariotipul uman este format din 46 de cromozomi :
44 autozomi, somatici
2 gonozomi:
XX pentru femeie
XY pentru bărbat
*numărul total de cromozomi al unei celule şi clasificarea în perechi a
cromozomilor după dimensiune şi în perechi omoloage se numește cariotip
Fenotipul reprezintă totalitatea caracteristicilor morfo-
fiziologice, biochimice (enzimatice) şi comportamentale
rezultate în urma interacţiunii genotipului cu mediul
Fenotipul este modificat continuu de efectele mediului
Tipul constituţional reprezintă rezultanta caracterelor
morfo-funcţionale şi neuro-psihice ale unui individ,
caractere determinate genetic şi modulate prin
interacţiunea unor factori de mediu natural sau social
(exemplu: la sportivi - influența antrenamentelor)
Habitus – în medicină: Aspect fizic exterior (constituție) al
unui individ care poate da indicații asupra stării de
sănătate, a existenței unei predispoziții spre o anumită
afecțiune medicală sau psihică sau despre existența unei
boli deja instalate
2. Clasificări ale tipologiilor
constituționale
Hipocrate (460 – 377 î Ch.) este considerat primul
mare morfo-fiziolog, care a subliniat că între oameni
există deosebiri, datorită predominanţei uneia sau
alteia dintre umori (echivalentul glandelor endocrine
sau substanţelor lichide din organism);
A descris patru caractere diferite :
sangvinici - la care domină sânge: viguroşi, activi,
optimişti, nervoşi
melancolici - dominaţi bila neagră: tăcuţi, înclinaţi spre
gânduri negre
colericide – dominați de bila galbenă: permanent vioi
flegmatici - dominați de flegmă: nepăsători, lenţi
Hipocrate a observat că:
persoanele cu membre lungi şi subţiri sunt predispuse la
tuberculoză pulmonară şi reprezintă tipul ftizic, longilin
persoanele cu torace şi abdomen dilatate sunt predispuse la
accidente vasculare şi reprezintă tipul digestiv-apopleptic, picnic
Cele patru umori/ patru temperamente
Această clasificare a
stat la baza medicinei
până în evul mediu,
renaștere și ,mai târziu,
a stat la baza tipologiei
psihologice a celor
patru umori (patru
temperamente)
W. Sheldon
Școala italiană: Nicola Pende
(endocrinolog,1880-1970)
C.I. Parhon