CALITATEA VIEȚII LA LOCUL DE MUNCĂ

Când spunem „calitatea vieţii” ne gândim la caracterul bun sau mai puţin bun al vieţii
oamenilor. Până la apariţia acestui concept au existat secole de preocupare pentru viaţa
oamenilor; principala perspectivă a acestei preocupări o reprezintă fericirea, problematica ei
apărând încă din antichitate.

Scurt istoric în evoluţia conceptului calitatea vieţii

Până la apariţia acestui concept a existat o preocupare timp de secole pentru viaţa
oamenilor. Principala perspectivă a acestei preocupări o reprezintă fericirea, problematica
acesteia apărând încă în antichitate. Se cunoaşte prea puţin despre modul în care oamenii din
antichitate îşi gândeau propria viaţă, ce sistem de valori aveau, ce mentalităţi aveau, ce idealuri
aveau. Ne-au rămas însă unele izvoare, cum ar fi operele marilor gânditori, ale marilor filosofi,
dar între opţiunile lor privind viaţa oamenilor în viitor şi cele ale oamenilor obişnuiţi existau,
cu certitudine, mari diferenţe. O diferenţă, de exemplu, între modul omului obişnuit de a-şi
concepe fericirea şi modul unui filosof este recunoscută chiar de Aristotel: „Desigur, nu fără
temei, oamenii par să conceapă binele şi fericirea conform modului de viaţă pe care şi-l aleg...”.
Mult mai târziu, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, în raport cu problematica
fericirii, apare conceptul calitatea vieţii.
La mijlocul anilor '60, cel care foloseşte primul termenul calitatea vieţii este
preşedintele american Lyndon Johnson, atunci când a lansat oficial programul „Marea
societate”, care ar fi trebuit să fie al unei calităţi înalte a vieţii americanilor. Însă, anterior acestui
discurs, preocupările pentru calitatea vieţii oamenilor se fac simţite în discursurile şi operele
unor sociologi şi economişti. Ceea ce pare să fie comun în aceste lucrări este ideea că
dimensiunea economică a vieţii şi calitatea bunurilor pe care le deţin oamenii nu sunt suficiente
pentru o bună calitate a vieţii acestora. De aceea, au fost introduse şi conceptele de bunăstare
psihologică, de satisfacţia vieţii etc.
Aşadar, geneza conceptului „calitatea vieţii” a pornit de la constatarea faptului că
abundenţa materială, a resurselor, nu reprezintă o condiţie singulară pentru ca oamenii să fie
mulţumiţi de viaţa lor. Dimensiunile psihologice, cum ar fi bunăstarea emoţională, relaţiile
interpersonale, afirmarea de sine etc., exercită un impact considerabil în evaluarea calităţii
vieţii.
Prin lansarea conceptului de calitatea vieţii s-a trecut la analiza condiţiilor diverse care
afectează viaţa oamenilor şi s-a încercat o ameliorare a acestora printr-o politică socială la nivel
naţional şi local, adresată atât grupurilor umane, cât şi indivizilor luaţi separat. Din această
perspectivă, calitatea vieţii era înţeleasă ca o stare, dar şi ca un obiectiv de atins, în sensul că ea
exprimă modul în care oamenii îşi exprimă satisfacţia resimţită, năzuinţele la mai bine, precum
şi acţiunile menite să contribuie la obţinerea noilor valori, ceea ce face necesară îmbinarea
cercetărilor cu programele sociale.
Primele cercetări empirice apar în anii '50 ai secolului trecut, când începe elaborarea
primelor scale specifice de măsurare a dimensiunilor calităţii vieţii. În urma aplicării acestor
scale, se întreprind analize mai complexe, inclusiv comparaţii între diferite categorii
sociodemografice: vârstă, sex, venit, nivel de educaţie etc. Următorul pas a fost destinat
constituirii de teorii capabile să explice variaţia bunăstării subiective. După Diener şi Biswas-
Diener (2000), faza următoare a fost cea a combinării diferitelor abordări în cercetarea
bunăstării subiective.

Concepte ale calității vieții

Calitatea vieţii este un concept multidimensional cuprinzând înțelegerea dezvoltării
indivizilor în cadrul comunităţilor, precum şi întinderea până la care procesele psihologice sunt
influenţate de factori de mediu şi de semnificaţia pentru om a vieţii sale, rezultat al evaluării
globale, din punctul de vedere al persoanei umane, a propriei vieţi (Dissart, 2000).

Calitatea vieţii este un concept evaluativ, care raportează condițiile de viață și activitățile
vieții, la necesitățile, valorile și aspirațiile umane. Se referă atît la evaluarea globală a vieţii, la
cât de satisfăcătoare este viaţa pe care diferitele persoane sau grupuri sociale o duc, cât şi la
evaluarea diferitelor condiţii sau sfere ale vieţii: calitatea mediului ambiant, calitatea umană a
muncii, calitatea relaţiilor interpersonale, calitatea vieţii de familie.
Perspectiva psihologicǎ a calitǎţii vieţii se referǎ la percepţiile, evaluǎrile şi strategiile
pe care individul le aplicǎ în situaţia în care se aflǎ, privind în principal latura subiectivǎ.
În lucrarea sa „An Integrative Approach To Quality Of Life Measurement, Research, And
Policy”, Robert Constanza dă o definiţie a calităţii vieţii din persepectiva celor două valenţe ce
o compun – obiectivă şi subiectivă. Astfel că autorul defineşte conceptul de calitate a vieţii ca
reprezentând „gradul în care nevoile obiective ale individului sunt satisfăcute în relaţie cu
percepţia subiectivă, individuală sau de grup, asupra bunăstării”
În timp ce nevoile obiective se referă la subzistenţă, reproducere, securitate, afecţiune,
etc., percepţia subiectivă vizează fericirea, satisfacţia faţă de viaţă sau utilitatea personală.
În mai bine de 60 de ani, trecuţi de la momentul primei utilizări a termenului „calitatea vieţii”,
au fost întreprinse mai multe eforturi de a întocmi o ierarhie a indicatorilor ce vizează acest
obiect de studiu (SUA, Japonia, Franţa, Germania, Suedia, România ş.a.). Totodată, eforturile
în acest plan, inclusiv de evaluare a vieţii sociale, continuă să reprezinte obiect de studiu al
investigaţiilor ştiinţifice.
Într-un studiu mai recent, realizat de către Haas în 1999, se propune o analiză conceptuală a
calităţii vieţii în 8 paşi:
1) Selectarea conceptului
2) Determinarea scopului analizei
3) Identificarea tuturor uzurilor conceptului
4) Determinarea atributelor definitorii
5) Construcţia unui caz-model
6) Construcţia cazurilor adiţionale
7) Identificarea antecedentelor şi consecventelor
8) Definiţia referenţilor empirici.
În scopul cercetării calităţii vieţii s-a creat Asociaţia Internaţională pentru Studiul
Calităţii Vieţii, care reprezintă o asociaţie profesională, al cărei scop este promovarea şi
încurajarea cercetării în domeniul calităţii vieţii (ISQOLS, 2009) şi care organizează anual o
conferinţă dedicată studiilor privind calitatea vieţii. Astfel, în prezent studiul calităţii vieţii
facilitează înţelegerea modului în care trăiesc comunităţile mai largi sau mai reduse de oameni,
precum şi soluţionarea problemelor legate de stilul de viaţă. Mai mult decât la înţelegerea
momentană, ajută la evidenţierea evoluţiei condiţiilor de viaţă, precum şi la determinarea
măsurilor potrivite pentru a acţiona „durabil”, adaptate şi eficiente în domeniul calităţii vieţii.
Este de menţionat că în orice loc şi la orice moment de timp în care există comunitate umană e
necesar de analizat indicii subiectivi şi obiectivi ai calităţii vieţii.

Teoria bunăstării subiective presupune că evaluarea vieţii se face continuu, rezultatele fiind
proiectate pe o scală simetrică: de la viaţă foarte bună pînă la viaţă foarte rea. Această evaluare
include două dimensiuni: cognitivă şi afectivă. Cele două variabile sunt puternic intercorelate,
întrucât reprezintă aprecierile din perspective diferite ale aceluiaşi fenomen − propria viaţă.
Având în vedere că calitatea vieţii are aceste două dimensiuni, ea a fost conceptualizată de către
Andrews şi Robinson şi ca atitudine. Este important a sublinia că, încadrând-o în această
categorie, calităţii vieţii i se atribuie de la bun început atât un caracter de variabilitate
(deosebind-o de trăsăturile de personalitate, care sunt fixe), cât şi de stabilitate (în raport, de
pildă, cu stările de spirit, foarte instabile (Lupu I., 2006)).
Conform opiniei lui Veenhoven (2000), calitatea vieţii presupune 4 aspecte:
• gradul în care ofertele şi cerinţele societăţii se potrivesc cu nevoile şi capacităţile cetăţenilor;
• modul cum aceasta este înzestrată pentru a depăşi problemele vieţii;
• modul cum îşi judecă indivizii propria viaţă în mod pozitiv;
• include conceptele de fericire, de satisfacţie a vieţii şi de bunăstare subiectivă.
În anul 2000, în urma Eurobarometrului „Europenii şi calitatea vieţii”, la care subiecţii
au avut de ales, dintr-o listă de 15 factori, 3 factori care contribuie cel mai mult la nivelul lor
de viaţă actual şi, apoi, 3 factori care pot contribui la ameliorarea nivelului de viaţă, răspunsurile
au fost următoarele:
1) a fi în stare bună de sănătate − 25%;
2) a avea venituri suficiente pentru satisfacerea nevoilor − 15%;
3) a avea membri de familie pe care se poate conta la nevoie − 14%.
Conceptul de calitatea vieţii este generat de necesitatea de a înţelege în profunzime care
sunt aspectele ce duc la scopurile finale ale existenţei, adică la bunăstare, prosperitate, stare de
bine. Cel mai adesea conceptul de calitatea vieţii este definit ca valoare pentru om a vieţii sale,
modul şi măsura în care condiţiile vieţii oferă omului posibilitatea satisfacerii multiplelor sale
necesităţi, gradul în care viaţa este satisfăcătoare pentru om.
În concepţia lui I.Mărginean (2002), calitatea vieţii poate fi definită prin ansamblul
elementelor care se referă la diferite situaţii: fizice, economice, sociale, culturale, politice, de
sănătate etc. în care trăiesc oamenii.
Astfel, elementele constitutive ale calităţii vieţii sunt extrem de variate: conţinutul şi
natura activităţilor pe care le desfăşoară, caracteristicile relaţiilor şi proceselor sociale la care
participă, bunurile şi serviciile la care au acces, modelele de consum adoptate, modul şi stilul
de viaţă, evaluarea împrejurărilor şi rezultatelor activităţilor care corespund aşteptărilor
populaţiei, precum şi stările subiective de satisfacţie/ insatisfacţie, fericire, frustrare etc. Altfel
spus, calitatea vieţii presupune următoarele dimensiuni:
1) bunăstarea emoţională,
2) relaţiile interpersonale,
3) bunăstarea materială,
4) afirmarea personală,
5) bunăstarea fizică,
6) independenţa,
7) integrarea socială,
8) asigurarea drepturilor fundamentale ale omului.
Acestea reflectă evaluarea sferei private a individului, calitatea societăţii − aşa cum este ea
percepută de către oameni, relaţia individului cu societatea şi starea de satisfacţie/insatisfacţie
vizavi de viaţă. Calitatea vieţii reprezintă un concept ce circulă atât în limbajul comun, cât şi în
cadrul limbajului tehnic, de specialitate. Dacă deschidem un ziar, este foarte probabil să găsim
printre rândurile acestuia informaţii citate sau chiar publicităţi ce se referă la indicii calităţii
vieţii. Dacă am lucra cu o revistă de specialitate sau cu nişte studii de cercetare în domeniul
social sau medical, probabilitatea de a găsi referinţe cu privire la calitatea vieţii este la fel de
mare. Acest termen cuprinde interesele, preocupările celor ce primesc, beneficiază de servicii
şi a celor ce prestează servicii. Acesta poate reprezenta interesele unui cetăţean, dar în acelaşi
timp este un punct de interes şi preocupare pentru conducerea ţării, politicieni, partide politice
sau grupuri academice. Calitatea vieţii reprezintă prin sine un concept social-economic, prin
intermediul căruia pot fi evaluate în toată complexitatea lor condiţiile de viaţă, nivelul de trai,
standardul şi stilul de viaţă al populaţiei. În această ordine de idei, calitatea vieţii integrează
caracteristicile necesităţilor, posibilităţilor, condiţiilor de trai, modului, stilului de viaţă şi ale
orientărilor valorice. Acestea reprezintă, fiecare în parte, un element important al unui tot al
standardului cotidian de viaţă a omului.
Studiul „Calitatea vieţii la locul de muncă – percepţii ale angajaţilor” a fost derulat în
2016, pe un eşantion reprezentativ la nivel naţional, de 1.264 angajaţi, care lucrează cu contract
individual de muncă într-o organizaţie cu peste 10 angajaţi. Studiul a fost realizat la solicitarea
companiei Up Romania (fosta Chèque Déjeuner) cu sprijinul Institutului Român pentru
Evaluare și Strategie - IRES.

Variabilele analizate au fost: Mediul de lucru și sănătatea angajaților, Colegialitatea și

socializarea, Echilibrul viața profesională –viață privată, Motivarea angajaților.

Mediul de lucru și sănătatea angajaților

73% apreciază ca dispun de condiții fizice de lucru adecvate, în timp ce 68% considera ca au
tot timpul resursele materiale necesare îndeplinirii responsabilităților de serviciu.

68% afirma ca au dreptul la pauza de masa si folosesc acest timp pentru a mânca.

40% afirma ca durata alocata pauzei de masa este de 30 de minute, iar 15% spun ca au o pauza
de masa de o ora.

28% considera ca munca pe care o prestează este stresantă uneori

Colegialitatea și socializarea,
Buna comunicare si solidaritatea între colegi sunt elemente definitorii ale calității vieții la locul
de muncă.

Ce ar regreta cel mai mult respondenții dacă și-ar părăsi actualul loc de muncă:

35% Colegii, 26% Activitatea propriu-zisa, 19% Salariul, 12% Programul de lucru

Angajați mulțumiți și foarte mulțumiți de relațiile cu: colegii-72%, superiorii ierarhici direcți-
67%, management-62%.

Echilibrul viața profesională – privată

43% lucrează ore suplimentare

34% nu lucrează ore suplimentare

47% orar flexibil

42% orar inflexibil

34% dorm zilnic 6-7 ore

32% dorm zilnic > 7 ore

30% dorm zilnic < 6 ore

Motivarea angajaților

53% schema de salarizare e corecta în mare și f. mare măsură

44% nivel de salariu bun și f. bun

26% nivel de salariu slab și f. slab

54% promovările se realizează corect

19% promovările nu se realizează corect

Dupa o zi de munca, cei mai mulți dintre respondenți (63%) declară că fac mișcare, 48% - că
practica un hobby, 21% - că petrec cel puțin o ora navigând pe internet, iar 81% - ca se uita la
TV, 40% dintre ei alocând sub o ora acestei activități.

Cei mai mulți dintre angajați (48%) aloca zilnic responsabilităților familiale între 1 și 3 ore, iar
peste un sfert (26%) aloca între 4 si 6 ore.
50% dintre persoanele chestionate estimează ca mențin în echilibru fără probleme viața
personala si viața profesionala la actualul loc de munca, în timp ce 14% mențin acest echilibru
cu dificultăți, iar 8% - abia reuşesc sa îl mențină.

Top cele mai dorite beneficii extra-salariale pe care cel puțin unul din cinci angajați le primesc:

- Asigurări medicale 88%

- Prime de sărbători 88%

- Tichete de masă 79%

- Tichete cadou 77%

Top beneficii extra-salariale pe care si le doresc angajaţii români, dar care nu exista încă pe
piața din România:

- Tichete culturale 61%

- Tichete sport 57%

- Tichete de servicii 55%

Angajatul normal petrece: 7 ore de somn, 8 ore la locul de munca (excluzând durata
transportului), 1 ora suplimentara la locul de munca, între 1 si 3 ore familie, 30 de minute pauza
de masa, 1 ora TV, sub 1 ora hobby, sub 1 ora navigând pe internet, sub 1 ora mișcare, sub 1
ora relaxare fără alte activități.

Concluzii:

În urma studiului au rezultat următoarele concluzii:

- Nivel ridicat de satisfacţie privind actualul loc de munca: 62% dintre angajaţii romani sunt
satisfăcuţi si foarte satisfăcuţi de locul lor de muncă, in timp ce 9 % sunt nemulţumiţi şi foarte
nemulţumiţi de aceasta;

- Nivel ridicat de optimism privind viitorul la actualul loc de munca: 57% dintre respondenţi
se declară optimişti şi foarte optimişti cu privire la viitorul lor la actualul loc de muncă, în timp
ce 9 % spun că sunt pesimişti şi foarte pesimişti în această privinţa;
- Nivel destul de ridicat de pesimism privind găsirea unui nou loc de munca: doar 33%
apreciază ca le-ar fi uşor să găsească un nou loc de munca, in timp ce 42% consideră că acest
lucru ar fi greu de realizat;
- Angajaţii romani îşi evaluează propria calitate a vieţii la locul de muncă cu nota 7,5 pe o scară
de la 1 la 10 ;
- Salariaţii romani îşi doresc în proporţie de 79% sa beneficieze de tichete de masă, acestea
fiind printre cele mai dorite beneficii extra salariale alături de asigurări medicale, prime de
vacanţă şi tichete cadou.

Concluzie
Fiecare dintre noi este creatorul propriei realități. Desigur, există o realitate mai mare în care
conviețuim și la care e nevoie să ne acordam, dar e important să avem grijă cât de mult ne
dedicăm acestei realități și cât suntem dispuși să oferim, în așa fel încât să nu ne abandonăm
nici calitatea vieții. În plus, avem nevoie să conștientizăm că o viață de calitate și un echilibru
implică muncă, disciplină și organizare, nimeni nu va veni să ne ofere viața pe care ne-o dorim.
Pentru că atâta timp cât nu înțelegem implicațiile acestei schimbări, tot ce va rămâne va fi
regretul că am vrut să avem altă viață, dar nu am putut.

Bibliografie:
1. Lupu I.(2006) Calitatea vieţii în sănătate − definiţii // Calitatea vieţii, nr.1-2, p.73-91.
2. Mărginean I., Bălaşa A. (2000) Calitatea vieţii în România. - Bucureşti: Expert.
3. Mărginean I.(1991) Percepţia calităţii vieţii − cadrul metodologic al cercetării //
Calitatea vieţii, nr.3-4, p.123-126.
4. Mărgineanu I., Precupeţu I.(2008) Calitatea vieţii şi dezvoltarea durabilă. Căi de
coeziune socială. – Bucureşti.
5. Zamfir C. şi colab.(1984) Indicatori şi surse de variaţie a calităţii vieţii. - Bucureşti:
Editura Academiei.
6. Дартау Л.А., Мизерницкий Ю.Л., Стефанюк А.Р.(2009) Здоровье человека и
качество жизни. Проблемы и особен-ности управления. - Москва: Синтег,
7. . http://www.revistacalitateavietii.ro/
8. http://www.revistacalitateavietii.ro/2011/CV-2-2011/CV-