Extracția dentară

- poate implica dinți temporari și dinți permanenți din punct de vedere ortodontic
- generic = mijloc de obținere temporară / definitivă de spațiu pentru rearanjarea dinților restanți

1) Extracția dinților temporari

Elemente generale:
- cât mai aproape de perioada permutării fiziologice: 6 luni / un an înainte de înlocuirea cu
succesorul
- dacă este necesar să fie făcută cu mai mult timp înainte, se recurge la aplicarea menținătorului
de spațiu în plan sagital și vertical pentru a nu induce ulterior modificări ocluzale ce nu se pot
corecta
- este important ca extracția DT să fie realizată într-o manieră cât mai simplă, cu manopere cât
mai non-invazive pentru a crea deja premisele pierderii ulterioare a pacientului
- instrumentar adecvat acestei vârste
- există o serie de indicații pentru extracția DT (în ordinea frecvenței):
1. traumatisme (zona frontală maxilară): luxații, intruzii cu și fără lezarea unor părți moi +/-
fractura unor fragmente osoase
Intruzie – totală / parțială
Protocol general:
- dacă sunt implicate și părțile moi: toaleta plăgilor părților moi
- se evaluează gradul de interesare sau nu a proceselor alveolare
- control radiologic
*variante:
1) dacă dinții sunt complet avulsionați, toaleta plăgilor părților moi și monitorizarea erupției
succesionalilor, urmărind apariția proceselor septice la nivelul acestora
2) dacă DT sunt luxați, se urmărește scoaterea lor din traumă ocluzală = punerea în repaus
Este posibil ca mobilitatea lor să se reducă și să-și reia pentru o vreme funcția pe arcada dentară.
Idem pentru intruzia parțială.
Elementul esențial: se scoate din traumă ocluzală și se ține sub observație: apariția proceselor
septice, menținerea igienei foarte bune, modificarea ritmului de rizaliză al DT (pierdere precoce),
urmarirea înlocuirii lui cu ghidarea erupției dintelui succesional (poate apărea o leziune de tip
cicatriceal)

2. caria dentară și complicațiile ei

- caria dentară pe DT evoluează mult mai rapid, în profunzimea structurilor dentare, se complică
mai ușor
- tratament dificil (vârsta pacientului, morfologia DT, evoluția sistemului dentar temporar)
- tratamentul necesită ședințe dese, repetate, compromisuri terapeutice mai mici sau mai mari –
risc: nu există complianță suficientă sau pierderea pacientului
- particularitățile patologiei odontale a DT: asigurarea ritmului și tiparului de rizaliză a DT
comparabil cu cel pe care l-ar fi avut în absența patologiei odontale
- boală de focar, infecții de vecinătate – extracția DT & menținător de spațiu (când sunt mai mult
de 6 luni / un an până la apariția succesionalului)
! Precauții deosebite la extracția molarului doi temporar inferior: există posibilitatea de a afecta /
antrena în extracție și mugurele premolarului doi

3. modificările de număr dentar

- ating în special DP
- sunt în plus (dinți supranumerari)
- poate deveni necesară extracția unor DT pentru a se facilita erupția celor permanenți și a
micșora gradul de incongruență, ca apoi să se decidă din seria permanentă cine urmează să
rămână și unde să se efectueze extracțiile
- anodonții: ILS/ICI – extracția IL temporar si evoluția C temporar în funcție de relația dintre
acesta dinți cu caninul permanent
* cuspidul caninului permanent evoluează mezial de caninul temporar – extracție precoce IL
temporar, iar caninul temporar se menține cât mai mult pentru dirijarea caninului permanent într-
o poziție cât mai mezială
* caninul permanent evoluează distal de caninul temporar – extracția precoce IL temporar și C
temporar pentru a permite reducerea / închiderea breșei adentate (închidere biologică)

Anodonția ICI: similar ILS

- referitor și la IC temporar, IL temporar, C temporar
- analizând IL permanent și evoluția C permanent față de DT corespunzători

4. modificările de erupție dentară

1) reincluzia dentară însoțită mereu de anchiloză
- când se apropie de vârsta de permutare dentară, se extrage DT pentru a facilita erupția DP
2) un DT poate determina incluzia unui DP în lipsa rizalizei / existența unui tipar atipic de
rizaliză
- extracția DT cauzator și facilitează erupția și corectarea DP
3) modificări de grup dentar: inocluzii sagitale ale DT sau ocluzii inverse
Ex: inocluzie sagitală DT
- dacă la arcada superioară DP se formează oral de DT, se menține cât mai multă vreme pe
arcadă DT pentru a micșora decalajul sagital
- dacă se formează vestibular, DT se extrag cât mai precoce pentru a permite corectarea către
oral a poziției DP
- la arcada inferioară: raționament invers

- DP – vestibular, se mențin DT cât mai mult

- DP – oral, extracție rapidă a DT pentru evoluția DP spre oral
Ocluzia inversă: analog invers

5. modificări de permutare dentară

- întârzierea vârstei dentare
- localizată
 - generalizată – greu de presupus că se poate ameliora prin extracție (cauză generală:
hormoni, administrare în exces de calciu)

6. conduită terapeutică preventivă vizavi de instalarea compresiei de maxilar / incongruenței

dento-alveolare cu înghesuire – extracția seriată / dirijată: DT – DP

2) Extracția dinților permanenți

! Teoria matricei funcționale
- este mai bine să menținem ceea ce a devenit o a doua natură; mai puțin timp, este mai stabil –
NOT! – arcade dentare discontinue – dezordini ocluzale
- extracția ortodontică: simetrice, bilaterale pentru echilibrarea relațiilor ocluzale

Criterii generale de alegere a dinților pentru extracția ortodontică:

1. valoarea dento-parodontală a dintelui de extras cât mai mică
2. valoarea estetică cât mai mică
3. valoarea protetică cât mai mică
4. dinții restanți să poată fi aliniați într-un ax cât mai favorabil în urma extracției cu o deplasare
cât mai mică la nivel apical
5. dintele de extras să fie cât mai aproape de focarul de incongruență

Pentru fiecare maxilar există dinți preferați pentru a fi extrași.

1. maxilarul superior:
- ordinea preferată: premolarul unu, incisivul lateral, premolarul doi, molarul de 6 ani
Premolarul unu
- aproape de focarul de incongruență
- valoare dento-parodontală mică
- atipii radiculare
- dezavantaje fizionomice (adâncirea șanțurilor labio-geniene – prăbușirea arhitecturii faciale –
zâmbet nefiresc)

Incisivul lateral
- aproape de focarul de incongruență
- valoare estetică crescută (prejudicii fizionomice)
- nu se poate corecta malpoziția caninului (mezio-poziție, disto-înclinare) decât prin extracția IL

Premolarul doi
- nevoia de spațiu nu foarte mare
- nevoia de spațiu antrenează zona frontală și laterală
- extracția cel mai ușor de manageriat estetic și funcțional
- pe primul loc înaintea premolarului unu și incisivului lateral
- la distanță de focarul de incongruență

Molarul de 6 ani
- patologia molarului de 6 ani
- nu se mai extrage altceva
2. mandibulă: premolarul unu, incisivul central (nu avem nevoie de spațiu foarte mult),
premolarul doi, molarul de 6 ani
Nu este o ordine obligatorie.
În hipodivergența facială se evită extracția, asemănător edentației totale.
În hiperdivergența facială: extracții în funcție de profil (se evită la hiperdivergenții cu profil
drept).

Extracții – conduite preventive, interceptive:

1. principiu: structura particulară a molarului de 6 ani
- a face extracția precoce a molarului de 6 ani elimină riscul apariției unor incongruențe dento-
alveolare și elimină patologia odontală generată de molarul de 6 ani
- pentru a beneficia de închiderea biologică a unei breșe foarte mari (10-12 mm pe fiecare
arcadă), această extracție se face cât mai repede după erupția molarului de 6 ani – edentația
terminală a unui sistem dentar în formare: a doua înălțare de ocluzie, conturarea curbelor de
ocluzie, stâlp de rezistență facială – modificarea aspectului: gracil, extracția cât mai aproape de
vârsta de 6 ani, rotații intraosoase
- ideal: 6-8 ani
- 8-10 ani: premolarul doi se deplasează mult distal și se înclină
- după 10 ani: înclinarea premolarului doi și a molarului doi

2. molarul de 12 ani
- argument: reducerea incongruenței anterior de el și se evită apariția unor accelerări eruptive
determinate de molarul 3

3. extracția dirijată / de pilotaj / seriată (1780)

- descrisă de Hunter & Hotz
- tehnică cu debut în dentiția temporară
- efectuată în 4 etape:
1) extracția IL temporar pentru a face loc IC permanent
2) extracția C temporar pentru a face loc IL permanent
3) extracția M1 temporar pentru a face loc premolarului unu
4) extracția premolarului unu pentru a face loc caninului permanent și premolarului doi
- tehnica presupune monitorizarea pe 4-5 ani a pacientului la care nu se aplică aparat
- odată începută, trebuie încheiată (de la prima extracție, se creează premisele incongruenței
dento-alveolare)
- trebuie să ne asigurăm că viziunea obținerii spațiului va fi soluția pentru acel caz