4.

Indicatori pentru caracterizarea tranzitului de

sarcină prin centrale şi staţii electrice

Sarcina (încărcarea) unei centrale sau staţii (a unui element al sistemului

energetic) se exprimă prin valoarea curentului sau valoarea puterii tranzitate 
se utilizează mărimi totale (încărcări totale): I, P, Q, S (în valori totale).

Curba de sarcină pune în evidenţă variaţia în timp a sarcinii.

Curbele de sarcină pot fi zilnice, lunare, anuale etc. şi se bazează pe

informaţii statistice despre comportarea trecută. Din acestea se pot desprinde
elemente privind comportarea viitoare a sarcinii, necesare pentru proiectarea
instalaţiilor.

De multe ori nu avem nevoie de toate informaţiile sau nu dispunem decât

de informaţii aproximative  apare necesitatea utilizării indicatorilor. Aceştia
caracterizează o anumită latură a unui fenomen.

Fie o curbă de sarcină (I, P, sau S) ca în fig. 4.1.

Fig 4.1. Curbă de sarcină

Indicatori:
1. Sarcina medie
2. Sarcina maximă
3. Gradul de utilizare a sarcinii maxime
4. Gradul de utilizare a capacităţii instalaţiei
4.1. Energia şi sarcina medie corespunzătoare unui anumit interval
de timp

t
W p   P(t )  dt  Ahas energia medie (4.1)
0
Geometric: W p este proporţională cu suprafaţa cuprinsă între curba de sarcină
şi axe.

Wp
Pmed  puterea medie (4.2.)
t
Geometric: Pmed este înălţimea dreptunghiului cu A = Ahas

Observaţie: dacă curba este pentru curent-I atunci sarcina medie este:
t

 I (t )  dt sarcina medie
(4.3.)
I med  0 (curentul mediu)
t
4.2. Sarcinile maxime de vârf şi de durată

Sarcina maximă este cea mai mare dintre sarcinile medii determinate pe
un anumit interval de timp prestabilit ( este o valoare medie).
Observaţie: se obţine din compararea mai multor valori medii, pe
diversele intervale rezultate.

Sarcina maximă de vârf este cea mai mare dintre sarcinile medii
determinate pe un acelaşi interval de câteva secunde (110 sec.); (PV - sarcina
maximă de vârf).
Se utilizează pentru:
 Dimensionarea/verificarea siguranţelor fuzibile
 Dimensionarea/verificarea sistemelor de protecţii
 Studiul unor regimuri tranzitorii.
 Sarcina maximă de durată este cea mai mare dintre sarcinile medii
înregistrate pe intervale de 1560 min. ( PM - sarcina maximă de durată).
Observaţie: lungimea intervalului se alege în corelaţie cu constanta de
timp pentru încălzirea echipamentului.
Se utilizează pentru:
 calculul pierderilor de putere şi energie,
 dimensionarea unor echipamente corespunzător regimului de lungă
durată a instalaţiei (conductoare, întreruptoare etc.).

4.3. Indicatorii gradului de utilizare a puterii maxime

Observaţie: de obicei este vorba de puterea maximă de durată.

a) Coeficientul de umplere (aplatizare), corespunzător dreptunghiului

definit de sarcina maximă, este dat de relaţia:

A coeficient de
k PM  has umplere
(4.4.)
AOABC

Geometric: arată în ce măsură suprafaţa haşurată (care corespunde

energiei WP) umple dreptunghiul determinat de PM (puterea maximă de durată).
 k PM  1
 cu cât umplerea e mai mare, cu atât curba este mai aplatizată.

b) Durata de utilizare a puterii maxime este dată de relaţia:

WP
TPM  (4.5.)
PM
Poate fi: anuală, zilnică, etc.
TPM reprezintă numărul de ore la care, funcţionând constant la PM , s-ar
realiza / consuma aceeaşi energie care corespunde curbei de sarcină pentru
intervalul de timp analizat.
 Se poate determina următoarea relaţie liniară:

WP
k PM 
PM  t  PM  t  k PM  TPM  PM  TPM  k PM  t (4.6.)

WP  TPM  PM

Exemplu:
t = 8760 h/an
k PM = 0,6

 TPM  0,6  8760  5000h / an (este un consumator de circa 5000 h /an la

valoarea PM )

Durata de utilizare anuală a curentului maxim este dată de relaţia:

t Un
 şi t = 8760 h/an
 I (t )dt Un (4.7.)
TIM  0

IM
8760

 S (t )dt
TIM  0

SM , (Un variază în timp)

8760

 P 2 (t )  Q 2 (t )dt
TIM  0

SM
 8760

Se poate utiliza relaţia empirică: 

0
P 2 (t )  Q 2 (t )dt  1,03  W P2  WQ2

(4.8.)
(aproximarea este valabilă pentru 0,6  cos  1, aproximativ 3%) 
1,03  WP2  WQ2
TIM   TSM ; TIM  TSM (4.9.)
SM

4.4. Indicatorii gradului de utilizare a capacităţii nominale (instalate)

de tranzit a instalaţiilor

Capacitatea nominală de tranzit este definită prin puterea nominală

(instalată). De regulă, Pn Pi   Pmax M  , din motive de rezervare.

a) Coeficientul de umplere corespunzător puterii instalate Pi este:

Ahas W (4.10.)
k Pi   P
AOMNC Pi  t

Durata de utilizare a puterii instalate este dată de relaţia:

WP
TPi  (4.11.)
Pi
TPi  TPM
P
Observaţie: i  P  
k Pi  k PM
M

Indicatorii lui Pi sunt mi mici decat indictorii lui PM .

Exemplu: evoluţia indicatorilor PM din SEN, tabelul 4.1.

Tabel 4.1.
Evoluţia indicatorilor din SEN
WP*
Anul PM [MW] TPM [h/an] kPM [%]
[TWh/an]
1970 26  4550  5700 65
1980 58  8900  6500 74
1989 71  10300  7000 80
1990 60  10000  6000 68
1993 53 6500 8100 93
*consum net, date extrase din Anuarul Statistic al României.

4.5. Clase de consumatori în funcţie de sarcina maximă de durată

În funcţie de sarcina maximă de durată consumatorii din SEN se împart în

următoarele clase, tabelul 4.2.

Tabel 4.2.
Stabilirea soluţiilor de alimentare cu energie electrică a consumatorilor
industriali şi similari*
Sarcina maximă de Tensiuni de racordare recomandate
CLASA
durată [kV]
A Peste 50MVA 110400
B 7,5 - 50 MVA 110
C 2,5 - 7,5 MVA 20110
D Sub 2,5 MVA 0,420
*Conform “Ordinului nr. 129 din 11.12.2008 pentru aprobarea Regulamentului privind
stabilirea soluţiilor de racordare a utilizatorilor la reţelele electrice de interes public”.

Alimentarea acestor consumatori se va face, de regulă, dintr-o singură

sursă şi printr-o singură cale de alimentare.