Cerbul cu stea în Sunt pre bătrân şi Venise ca o vrajă

frunte - Nicolae Labiş prea calic." nouă

De tinereţe şi noroc.

A fost odată, într-o Dar domnul se-ndură

pădure, de babă
Întinereau văzând cu
Un moş bătrân cu Şi-un pui de cerb i-a ochii
baba lui dăruit.
Moşneagul şi cu baba
Trăiau săraci ca vai- Un pui de cerb, cu lui -
de-lume, stea în frunte,
Şi se făcuse
În adâncimea codrului Gonit din codru şi luminoasă
rănit.
Întunecimea codrului.

Moşul n-aştepta
nimica Săgeata-i străpunsese
gâtul - Dar într-o zi trecu pe-
Şi numai moartea o acolo
dorea, Din rană sângele-i
curgea Feciorul unui împărat
Dar baba ar fi vrut să
aibă Şi lacrimi mari picau Cu ceata de curteni,
din ochii cu arcuri
Un suflet tânăr lângă
ea Frumoşi, rotuzi ca o Şi cu ogarii la vânat.
mărgea.

"Să fie un copil "Dă-mi mie cerbul

cuminte, L-a sărutat pe frunte tău, bătrâne,
moşul, Îţi dau pe el tot ce
Un căţeluş sau un
pisoi, Miloasă baba l-a doreşti"
spălat, "Nu pot, și de mi-ai da
Că vreau s-aud şi eu
cum suflă L-au îngrijit cu grijă pe dânsul
mare Comorile împărăteşti"
O altă viaţă lângă
noi." Şi cerbul mi l-au
vindecat.
"Te duc la curtea
Aşa ofta săraca babă, mea, moşnege,
Era frumos şi blând Cu baba ta, vă fac
Dar moşul nu mai săracul,
vrea nimic: boieri.
Zburda mereu din loc Dă-mi cerbul tău cu
"Ce-mi trebuie o grijă în loc,
nouă? stea în frunte
 Şi-ţi dau şi cinste şi În strălucirea curţii
averi" tale

Eu m-aş simţi
încătuşat.
"Nu-mi trebuie averi
şi cinste,

Sunt prea bătrân să le La curtea ta, aş fi o

primesc ; fiară,

Dar dacă vrea să vină O jucărie pentru

cerbul, proşti.

Eu bucuros vi-l În viaţa lor sunt o

dăruiesc." lumină

Pe care tu n-ai s-o

cunoşti."
Atunci, minune fără
seamăn,

Întreaga lume, ce Plecă, pe gânduri,

văzu ? voievodul

Văzu cum cerbul dă Şi se gândea că nu-i

din coarne de-ajuns

De parc-ar spune: "NU Să fii bogat, temut şi

vreau, nu! veşnic

De măreţia ta pătruns

Nu vreau să vin la
curtea voastră
Mai trebuie să ai un
(Deodată cerbul a suflet,
vorbit)
Milos, şi bun, şi
Tu mă doreşti ca o iubitor,
podoabă,
De vrei să fii iubit de
Ei, sufletul mi l-au oameni,
dorit
Şi de podoaba
codrilor.

Tu m-ai rănit la
vânătoare,

Ei rănile mi le-au
legat.