Urmări ale Brexitului

6 iulie 2016 Andrei Marga Actualitate, Editorial Comentariile sunt închisepentru Urmări ale
Brexitului

Discuţia privind ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană amestecă date ale situaţiei cu
reacţii de toate provenienţele, încât adevărul rămâne departe. Fiind vorba de o ţară de pondere
majoră şi de un gest care pune sub semnul întrebării cursul Europei de după 1993, lucrurile
trebuie lămurite.

Se cuvin făcute mereu distincţii. Bunăoară, între Europa şi ideea europeană sau interpretarea
de sine a culturii europene, apoi, între ideea europeană şi asumarea ei politică, cum este astăzi
Uniunea Europeană, şi, în sfârşit, între proiectul Uniunii Europene şi realităţi. Cine critică
realităţile din Europa nu este neapărat ostil Uniunii Europene, căci poate să o facă şi în
numele proiectului. Nu se poate spune că cel care părăseşte Uniunea Europeană respinge
ideea europeană, căci poate fi în dezacord doar cu deciziile uniunii. Cine vede altfel ideea
europeană nu este antieuropean. Deja acum câţiva ani, fostul preşedinte al Germaniei Roman
Herzog titra neaşteptat o intervenţie – „Uniunea Europeană dăunează ideii europene” (Die EU
schadet der Europa-Idee, în „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, 15 Ianuarie 2010), dar nimeni
din jur nu s-a gândit să-l eticheteze drept „antieuropean”!
Venind însă pe terenul faptelor recente, trebuie spus că Brexitul nu este prima părăsire a
Uniunii Europene. El vine după exitul Groenlandei. El este o părăsire a uniunii simultană cu
retragerea cererii de aderare de către Elveţia – despre care nu s-a vorbit încă. Este o părăsire
după împotmolirea Uniunii Europene în “criza Ucrainei” şi după răspunsul incoerent la “criza
imigranţilor”. Este o părăsire după ce în SUA are loc reaşezarea politicii externe, odată cu
venirea unei noi administraţii. Este, în sfârşit, o părăsire a uniunii după schimbarea lumii
începută în jurul anului 2010.
Mai trebuie adăugat că Brexitul este ieşirea din Uniunea Europeană a unei ţări care şi-a lăsat
de la început porţi de întoarcere – Marea Britanie nu a semnat acordurile Schengen şi nu
acceptă moneda unică. Nu de mult, această ţară a pus condiţii Uniunii Europene – păstrarea
suveranităţii parlamentului naţional, pluralismul monedei, independenţa în formularea
politicii sociale etc. – prin care direcţia de evoluţie prefigurată în tratatele de la Roma (1957)
şi Maastricht (1993), spre mai multă integrare politică, devenea discutabilă.
Este de adăugat, în fine, că statutul european al Marii Britanii a rămas, orice s-ar spune,
particular. Aspiraţiile ţării sunt, de fapt, globale. Marea Britanie întreţine relaţii ramificate în
Commonwealth. SUA sunt, oricum, principalul partener al ţării. Conducerea de la Bruxelles
britanicii au socotit-o a fi ceva contra naturii, chiar dacă le aducea avantaje (piaţă, finanţări
etc.). Revenirea profilată a Germaniei în politica internaţională şi reafirmarea Rusiei au făcut
ca Marea Britanie să-şi regândească situaţia, în vederea unui rol sporit.
În clipa de faţă însă, interesează urmările previzibile ale Brexitului. Care sunt consecinţele
sale majore?
În politica din Marea Britanie se dă acum satisfacţie curentului independenţei. Drept urmare,
ţara îşi va amplifica relaţiile comerciale cu orice ţară, chiar dacă pierde accesul a priori la
piaţa comună europeană. Ea va trebui să-şi asigure acest acces prin acorduri cu Uniunea
Europeană, ceea ce va şi face, de ambele părţi fiind avantaje mari. Geopolitic, ea are a-şi
evidenţia ponderea în constelaţia supraputerilor şi puterilor lumii. În cadrul NATO, Marea
Britanie va fi solidară cu SUA în urmărirea unor scopuri globale proprii. Peste toate, Marea
Britanie va rămâne legată prin nenumărate fire de Europa continentală, dar va câştiga spaţiu
de iniţiativă.
Uniunea Europeană slăbeşte prin plecarea Marii Britanii şi va avea de înfruntat atracţia
exiturilor. Unele guverne vor agita exitul pentru a obţine acorduri mai favorabile. S-a ajuns, în
orice caz, la capătul capacităţii de integrare – cum spun sociologii – nu numai sistemică, ci şi
socială a actualei Uniuni Europene. Când se amână ani la rând schimbări benefice pe direcţia
“Europei cetăţeanului”, nu ai să te aştepţi la altceva decât la criza integrării.
Aşa cum este acum, excesiv birocratizată, Uniunea Europeană nu mai poate funcţiona. Pentru
a preveni o replică, menţionez că am spus aceasta deja cu ani în urmă (vezi Andrei
Marga, The Destiny of Europe, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2012). Uniunea
Europeană trebuie democratizată, mult dincolo de “democraţia interguvernamentală”, iar
democraţia care nu include deliberarea publică se demite singură. Înlocuirea actualei Comisii
Europene este consecinţa politică normală a Brexitului, iar Parlamentul European nu are nici
el cum să-şi justifice componenţa în urma celor petrecute. O primenire fără resturi pe
concepţii şi programe noi este soluţia. Brexitul semnalează, între altele, că nici
tehnocratismul, nici refugiul în utopii nu sunt soluţii.
Venitul bugetar al Uniunii Europene scade în urma Brexitului, iar cheltuielile vor fi reduse, în
consecinţă. Piaţa comună va rămâne deschisă şi pentru ţări care nu sunt membre (Norvegia,
Elveţia, Marea Britanie etc.). Trepidaţiile Euro nu se pot exclude, căci deficitele bugetelor
publice din Sudul Europei sunt de mult doar o chestiune rostogolită de la un an la altul. Pe
termen scurt, Euro va putea fi susţinut, dar pe termen mediu nu va rămâne la fel de puternic.
Administrativ, Uniunea Europeană va trebui să se schimbe prin renunţarea la centralismul
actual. Voluminoasa birocraţie bruxelleză trebuie demontată – ca şi condiţie de supravieţuire a
Uniunii – fie şi cu preţul unor noi alegeri pentru Parlamentul European. Conducerea Uniunii
Europene trebuie regândită dincoace de tot ceea ce s-a discutat până acum. După ruptura la
care s-a ajuns în ultimele decenii, este nevoie de o nouă relaţie între cei care decid şi cei care
gândesc, între toţi şi cetăţenii Uniunii Europene,. Teama de exterior nu este suficientă pentru
a-i ţine laolaltă pe europeni. Mai sunt necesare prestaţii pozitive în materie de nivel de viaţă,
de democraţie, de comunicare.
Are acum şi mai mult sens să căutăm locul în care „criza Uniunii Europene” poate fi captată
spre a fi abordată practic. Unul dintre cei mai importanţi analişti (Claus Offe, Europa in der
Falle, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2016) se oprea nu de mult asupra „contradicţiei” dintre
ceea ce este necesar pentru stabilizarea Uniunii Europene şi ceea este portabil de către partide,
în diferitele ţări, în naturala căutare a voturilor la alegeri (p.17). El nu ezită să vorbească de
primejdia „eşuării” Uniunii Europene. Fostul profesor de la Bielefeld are dreptate să privească
ieşirea din „capcană (Falle)” prin dezvoltarea de către partide, prin argumentare, a unei
atitudini cetăţeneşti care să lărgească sfera înţelegerii lui „noi toţi” din practicile curente.
Numai că – aceasta este opinia mea – problemele trebuie rezolvate nu doar din perspectiva
„de sus”, a Uniunii şi, eventual, a fiecărui stat, ci şi din cea „de jos”, a cetăţenilor. Pe de o
parte, ceea ce se poate, la rigoare, impune unor indivizi, nu se poate impune ţărilor, cum s-a
încercat în unele momente (România lui 2012, Grecia etc.), pe de altă parte, spus cât mai
simplu, numai printr-o democratizare în care nu doar solicitările, ci şi avantajele devin
perceptibile de către cetăţean, Uniunea Europeană poate ieşi din „contradicţie” şi, în fond, din
criză.
Probabil că Uniunea Europeană se va replia prin reluarea unificării europene cu ţările care au
iniţiat-o şi prin deschiderea spre adeziuni din partea celorlalte ţări. Europa cu multiple viteze
se va îmbrăţişa însă pe terenul istoriei.
Uniunea Europeană trebuie să-şi lămurească din nou relaţia cu sursele Europei şi cu proiectul
iniţial şi să-şi asume derapajul din ultimul deceniu. Acesta atestă încă o dată că
neoliberalismul duce la crize. În contraparte, Uniunea Europeană are nevoie de o cultură
înnoită a convergenţei dintre imperativele de creştere economică şi imperativele
democratizării şi de un concept nou al punerii în acord a aspiraţiilor naţionale şi
reglementărilor unionale.
Neavând politică externă elaborată şi armată proprie şi înregistrând o criză de credibilitate,
Uniunea Europeană va conta mai puţin în geometria variabilă a supraputerilor. Ea trebuie să
clarifice neîntârziat ce fel de entitate vrea să fie în competiţia globală.
După mai bine de un deceniu de conformism al decidenţilor şi de slăbire până la stingere a
abordărilor proprii, România are nevoie de o cotitură. Cosmetizările nu sunt avenite nici de
această dată şi este indispensabilă gândire creativă.
Investiţiile britanice în România sunt reduse, încât nu apar efecte dramatice ale
Brexitului. Desigur, nici cetăţenii români nu vor mai putea apela la reglementări comunitare
pe teritoriul britanic. Dar Marea Britanie rămâne, oricum, alături de SUA, Rusia, Franţa şi,
oarecum indirect, China şi Germania, printre garanţii configuraţiei Europei Centrale şi
Răsăritene de după Al Doilea Război Mondial. Ea îşi păstrează ponderea dintotdeauna în
afacerile europene.
Nu putem accentua destul faptul că România are de rezolvat, înainte de orice, grave probleme
lăuntrice – prima fiind ocuparea forţei de muncă, care a ajuns excesiv de scăzută. Ea are a-şi
pune la punct legislaţia, care este eminamente confuză, nestimulativă pentru eforturi şi bună
conducătoare de corupţie. Ea are nevoie vitală de altă selecţie a personalului, cea curentă
fiind, cum se vede uşor, o veritabilă contraselecţie. Numai punerea în mişcare dinăuntru a ţării
va putea să prevină crize dureroase.
România ar proceda adecvat dând curs neîntârziat unei competiţii pentru exprimarea şi
reprezentarea propriilor interese într-o Europă unită. Este nevoie de multiple proiecte şi
programe, între care să se aleagă în mod democratic.
Se observă bine cât de mari sunt două erori în societate. Este vorba de eroarea de a aştepta
soluţii doar de la “conducători” şi eroarea de a folosi mijloacele demantelării unui sistem
autoritar, pentru care liberalizarea iniţiativelor poate fi suficientă, ca mijloace de a instala
democraţia, ce presupune din capul locului respectul libertăţilor, drepturilor şi demnităţii
oamenilor. România este singura ţară din Europa Centrală şi Răsăriteană care, datorită
presiunii a tot felul de profitori, recurge la confuzia organizată a valorilor şi la subminarea
oamenilor cei mai calificaţi pe care îi are. Dezorientarea actuală din societate şi ineficienţa
sunt urmări inevitabile.
Partide care şi-au făcut program din repetarea de parole pretenţioase (“europenizare”,
“independenţa justiţiei” etc.), fără să ştie cum se ating acestea lucrând cu cetăţenii, vor trebui
concurate. Nu se poate aştepta ceva de la cei care manipulează aceşti termeni şi, înainte de
orice, adună averi sau instrumentează instituţiile de forţă ale statului sau îşi închipuie că au
monopolul adevărului. Numai o Românie pluralizată politic face faţă istoriei ce prinde contur
sub ochii noştri. O social-democraţie care se ocupă de cei dezavantajaţi, un liberalism care
luptă pentru lărgirea libertăţilor şi o creştin-democraţie care aminteşte umanitatea vieţii sunt
indispensabile unei civilizaţii demne de respect. Societatea are nevoie de democratizare, iar
democraţia redevine funcţională dacă face loc meritocraţiei. Şi pentru România, cultivarea
valorii persoanelor şi a ierarhiei curate a valorilor este condiţie a oricărei poziţionări cu succes
în Europa.
România trebuie să-şi refacă industria şi agricultura, după ce acestea au fost distruse sau
pierdute. Vrem-nu vrem, se va rememora ceea ce s-a petrecut după industrializare şi intrarea
ţării în jocul economic internaţional, când, în loc să se tragă foloasele modernizării, industria a
fost lichidată, şomajul a crescut şi s-a declanşat cea mai mare emigraţie din istoria ţării.
Nu se va putea evita întrebarea asupra răspunderilor celor care au negociat în 2001-2012
cedarea de unităţi industriale şi bancare şi vânzarea pământului sub condiţii puse de lobby-
işti. S-a putut sesiza încă o dată, în efecte oneroase, că negocierile acelor ani au fost diletante
şi că mituirea nu ţine locul reformelor chibzuite.
Ţări care au folosit prea puţin resursele financiare ale Uniunii Europene, precum România,
trebuie să găsească soluţii la o dificultate în plus. S-ar putea ca aceste ţări să nu mai primească
resurse suficiente, din fondurile alocate coeziunii, pentru a lichida în timp real istorica
rămânere în urmă faţă de restul continentului.
În noul context al Brexitului, vine, destul de probabil, ora rediscutării, fie şi retroactiv, a
deciziei greşite luate în 2005-2006 de a nu distribui în populaţie accesul la resurse europene.
Se va discuta oricum absenţa proiectelor şi furtul masiv în materie de resurse europene.
Împreună, acestea au făcut ca România să poarte urmele dezvoltării in interes public pe bani
europeni incomparabil mai puţin, în raport cu Ungaria, Polonia, Slovacia, Slovenia.
Administrativ, trebuie lansată o reformă serioasă care să repună cetăţeanul simplu care suntem
fiecare în posesia deciziei, cât mai larg posibil. Eliberarea iniţiativelor locale de dezvoltare ar
trebui să fie prioritate. Administrarea europeană nu înseamnă a mări controalele asupra
cetăţeanului, cum se crede, ci, mai curând, a-i crea oportunităţi acestuia.
Cultural, trebuie regândită o reprezentare a intereselor naţionale care să nu cadă nici în
naţionalism îngust şi nici în europenism abstract. Inamicul europenizării în Europa actuală nu
este numai naţionalismul îngust, cum se spune prea uşor, ci şi un europenism ignorant şi
propagandistic, care a înflorit parazitând programele europene. Confuziei de valori din
societate şi din instituţii, cleptocraţiei şi ascensiunii la decizii a celor mai puţin pregătiţi ar
trebui să li se pună capăt cu mijloacele unei meritocraţii instalate în reglementări.
România are nevoie de o politică externă elaborată ca de oxigen. Politica externă mimetică şi
eminamente turistică va trebui trimisă în muzeu, iar personalul şi reprezentanţele trecute
printr-o reformă chibzuită. Opţiunea proeuropeană şi proatlantică este naturală pentru români
şi în raport cu istoria lor, dar avantajele ei trebuie făcute perceptibile cetăţenilor prin acţiuni
pricepute şi responsabile într-o lume în schimbare. Politica externă este dependentă de o bună
politică internă, dar calitatea lamentabilă a acesteia din urmă nu este scuză pentru a nu
reforma, în sfârşit, reprezentarea ţării.

Care vor fi consecinţele Brexitului

*Practic, Marea Britanie nu se va mai putea baza pe Europol și pe al său
Centru european pentru combaterea terorismului. În plus, în absența
mandatului european de arestare, autoritățile britanice se vor confrunta cu proceduri
de extrădare mai lungi și mai complicate.

*Marea Britanie pierde o serie de instrumente importante pentru

combaterea criminalității, precum Eurojust - agenția însărcinată cu
eficientizarea cooperării judiciare, CEPOL – agenția care se ocupă cu pregătirea
ofițerilor de poliție și OLAF - Oficiul European Antifraudă.

*Ieșirea din UE va afecta creșterea economică a Marii Britanii. Nu se știe

cât de mari vor fi daunele, totul depinzând de factori precum schimburile comerciale,
productivitate și investiții străine directe. Reducerea investițiilor străine directe ar
putea cauza o scădere a PIB-ului cu 2.25%, scria The Guardian. Există și estimări mai
pesimiste, care indică o scăderea a PIB-ului cuprinsă între 6,3% și 9,5%.

*În ceea ce privește imigrația, cei mai mulți dintre străinii sosiți în Marea
Britanie sunt din afara Uniunii Europene. În caz de Brexit, cetățenilor din statele
membre UE le va fi din ce în ce mai greu să călătorească, să se mute și să lucreze în
Regat.

*Părerea dominantă în rândul analiștilor și diplomaților este că influența

Marii Britanii va scădea în cazul ieșirii din Uniunea Europeană. „Ideea că Regatul
Unit ar putea fi influent în lume din afara UE este de tot râsul. Puterea sa și eficiența
vin din faptul că este un lider puternic în Europa”, este de părere Ivo Daalder, fost
ambasador al SUA la NATO. „Din punctul de vedere al Chinei, nu cred că Marea
Britanie, Franța sau oricare altă țară europeană poate juca un rol global. Dar Uniunea
Europeană e altceva”, opinează Feng Zhongping, adjunctul președintelui Institutului
pentru Relații Internaționale Contemporane din China.

*Bursele europene se vor resimţi de pe urma acestei decizii, iar

deprecierea abruptă a lirei sterline, la cote neatinse în ultimele trei decenii,
arată cât de sensibile sunt pieţele la asemenea şocuri.

*Charles Grant, directorul Centrului pentru Reformă Europeană, institut

de cercetare cu sediul la Londra, vorbește despre un efect triplu.

-Va da apă la moară mișcărilor naționaliste și anti-UE.

-Fără contraponderea Marii Britanii, Germania va deveni prea puternică

-O Uniune Europeană fără influența Marii Britanii în sfera economiei va fi mai

franțuzească în ceea ce privește concepția asupra politicii economice și mai
protecționistă, lipsită de elan atunci când vine vorba să fie încheiate acorduri de liber
schimb sau de extinderea pieței unice și la servicii.

*Specialiştii Băncii Naţionale a României cred că ieşirea Marii Britanii

din Uniunea Europeană poate afecta dezvoltarea ţării noastre.

Totuşi, faţă de alte state, din această parte a Europei, noi suntem mai bine puşi la
adăpost de şocuri, în caz de Brexit. Economiştii văd însă un efect imediat asupra
monedei naţionale. Leul va pierde din putere în faţa euro. Dar, Brexitul ar putea
deschide pentru România poarta către investiţii noi, într-un moment în care avem
nevoie de banii străinilor.

AFP: Sapte consecinte practice ale Brexitului pentru cetatenii Marii Britanii

Fie ca locuiesc in Marea Britanie sau in alte tari ale Uniunii Europene, viata cotidiana a
cetatenilor britanici ar trebui sa sufere rapid consecinte concrete ale iesirii regatului din
Uniunea Europeana. Iata mai jos principalele schimbari care ar trebui sa apara, in
opinia ziaristilor de la France Presse.

 O carte fundamentala pentru a intelege ce se intampla acum in lume

 Pentru britanicii care traiesc in Regatul Unit

VIZE Efectul cel mai imediat si perceptibil al Brexitului ar urma sa fie asupra libertatii de
circulatie a cetatenilor britanici in alte tari ale Uniunii Europene. Daca un simplu act de
identitate era suficient pentru deplasarea in spatiul Schengen, desi Marea Britanie nu este
membru, iesirea tarii din blocul comunitar ar trebui insotita de necesitatea de a solicita viza
pentru cetatenii britanici care doresc sa calatoreasca in Europa continentala. In prezent, doar
44 de tari din 219 impun vize pentru cetatenii britanici.

CALATORIILE Britanicii ar trebui sa se pregateasca sa cheltuiasca mai mult decat pana

acum pentru a-si petrece vacantele pe Vechiul Continent. Nu doar pentru faptul ca prabusirea
lirei in raport cu euro le va reduce inevitabil puterea de cumparare, dar si in virtutea
acordurilor comunitare care permit oricarei companii europene sa opereze fara limita de
frecventa, capacitati sau preturi in spatiul aerian european.

"Piata unica a permis Ryanair sa promoveze o revolutie a calatoriilor ieftine in Europa",

reamintea la jumatatea lui mai Michael O'Leary, directorul general al companiei aeriene low-
cost.

Fara a mai vorbi de taxele de roaming pentru telefonica mobila, si ele armonizate la nivel
european, sau de regulile europene care permit obtinerea unei despagubiri financiare in caz de
intarzieri sau anulari de zboruri.

LOCURILE DE MUNCA Daca partizanii Brexit au facut din conservarea locurilor de

munca pentru britanici unui dintre varfurile de lance ale campaniei, este probabil ca iesirea
Marii Britanii din UE sa fie insotita de o delocalizare a numeroase posturi, in special in cadrul
marilor banci.
Jamie Dimon, PDG al JPMorgan, avertiza la inceputul lui iunie ca banca americana, care are
peste 16.000 de angajati in Marea Britanie, ar putea desfiinta intre 1.000 si 4.000 de posturi.
Morgan Stanley ia in calcul transferarea a 1.000 de persoane dintre cele 6.000 angajate in
Regat spre UE in timp ce Goldman Sachs vorbeste despre transferarea a cel putin 1.600 de
posturi.

 Pentru expatriatii din Europa

Brexitul se anunta o bataie si mai mare de cap pentru cei 1,3 milioane de expati care traiesc in
alte tari europene, in special in Spania (319.000), Irlanda (249.000), Franta (171.000) sau
Germania (100.000).

PENSIILE Acestia s-ar putea trezi cu o reducere puternica a veniturilor din pensii, din cauza
deprecierii puternice a lirei, ceea ce le-ar putea compromite in special investitiile imobiliare in
tarile de adoptie.

"Eu imi iau pensia in lire din Marea Britanie si voi asista neputincios la reducerea veniturilor
mele", spune Brian Hinchcliffe, un profesor pensionar, expatriat in Perigord. "Si va trebui sa
ma intreb: ce sacrific? Vacantele? Masina? Casa si ma intorc?"

ASIGURARILE DE SANATATE O alta problema e legata de asigurarile medicale ale

expatilor englezi. In Franta, acestia beneficiaza de sistemul medical national dar platit de
asigurarile britanice, in virtutea unui acord bilateral. In acelasi registru, ar putea fi solicitat un
permis de munca pentru angajatii britanici care traiesc in UE.

EUROCRATII Destinul profesional al miilor de functionari britanici care lucreaza pentru

institutiile europene pare mai nesigur ca niciodata. Unii dintre ei au inceput deja sa se
intereseze de o a doua nationalitate, in special belgiana.

 Spre noi granite?

GEOGRAFIA Coinsecinta mai neasteptata, iesirea din UE ar putea face problematice

relatiile Marii Britanii cu unii dintre vecinii sai. Spania ar putea fi tentata spre exemplu sa
inchida granita cu Gibraltar, o stanca de 6 km patrati langa Andaluzia unde traiesc 33.000 de
britanici.

In nordul Europei, Brexitul ar putea crea o granita intre Irlanda de Nord si Irlanda, incetinind
astfel circulatia a mii de persoane, in fiecare zi.
Decizia Marii Britanii de a parasi Uniunea Europeana "amplifica incertitudinile" pentru
economia mondiala, sustin duminica, intr-un comunicat de presa comun, ministrii de
finante ai celor mai puternice state din lume (G20).

Ei s-au reunit in acest weekend in sud-estul Chinei, aminteste AFP.

Totusi, ministri de Finante ai statelor G20 au dat asigurari ca tarile UE "sunt bine pozitionate"
pentru a contracara "de maniera dinamica" eventualele repercusiuni economice si financiare
declansate de Brexit, potrivit comunicatului prezentat de ministrul chinez de finante, Lou Jiwei.

G20 a inclus un posibil Brexit printre "amenintarile" pentru economia mondiala inca inainte de
rezultatul votului britanic, in urma cu trei luni.

Intre timp, acest risc s-a concretizat si reuniunea de la Chengdu a fost marcata de numeroase
intrebari privind modul in care va avea loc divortul intre Londra si Bruxelles.

Guvernatorul Bancii Japoniei a insistat sambata ca este vorba despre un subiect "major" pe
ordinea de zi. Cu toate ca iesirea Marii Britanii din UE nu a inceput in mod oficial, intarzierile in
ceea ce priveste aceasta procedura vor avea efecte asupra economiei intregii lumi.

"Evident, negocierile nu se vor incheia intr-o saptamana sau chiar o luna, ci este un proces care
va dura mult mai mult timp", a recunoscut in marja summitului G-20 un inalt responsabil al
Trezoreriei americane. Iar daca asta s-ar transforma intr-o confruntare masiva intre cele doua
parti, atunci lucrurile vor degenera si va exista o destabilizare in ceea ce priveste increderea in
actorii economici.

Insa potrivit unor surse, ministrul de Finante britanic Philip Hammond, recent numit in functie, s-a
deplasat la Chengdu pentru a incerca sa calmeze spiritele. El ar fi avut intrevederi cu omologul
sau francez si cu cel german.

Votul pro-Brexit are deja consecinte negative asupra economiei Marii Britanii. Citeste raportul
care arata ca tara se indreapta catre prapastie.

Alte riscuri la adresa economiei mondiale

Dincolo de cazul britanic "persista riscuri puternice (...), volatilitatea financiara ramane ridicata si
conflictele politice, terorismul si fluxul de migranti continua sa complice mediul economic", se mai
mentioneaza in comunicat, care vorbeste despre o redresare "mai slaba decat se spera".

Insistand asupra faptului ca politicile monetare foarte flexibile ale marilor banci centrale nu sunt
suficiente, mai multe tari sau organizatii, au facut apel, ca si FMI, la statele care au aceste
mijloace sa-si sporeasca cheltuielile publice pentru a sustine o crestere fragila.

Comunicatul G-20 mai mai face apel la utilizarea "tuturor instrumentelor disponibile" pentru a
relansa activitatea si a consolida cheltuielile cu infrastructura, reluand o formula deja utilizata in
acest an, in ciuda reticentelor Berlinului pe acest subiect, noteaza AFP.

Ziua declanşării BREXIT! Care sunt de fapt

CONSECINŢELE ieşirii Marii Britanii din Uniunea
Europeană. Ce se va întâmpla cu ROMÂNII din Anglia
Vezi 4 imagini în Galerie
Marea Britanie va activa mâine, 29 martie, articolul 50 al Tratatului de
la Lisabona, declanşând, astfel, BREXIT-ul, procedura de ieşire a ţării
din Uniunea Europeană. Premierul Theresa May a anunţat că data
declanşării Brexit-ului este 29 martie şi că, potrivit programului de
negocieri care va dura doi ani, se doreşte ca data Brexit-ului să fie 15
martie 2019.

În urmă cu mai bine de o lună, Guvernul britanic a publicat o aşa-numită

”Carte Albă”, care prezintă strategia agreată de miniştri pentru a negocia
ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Documentul are 77 de pagini şi
prevederile acesteia vor marca următorii doi ani de negocieri.

PUNCTELE CHEIE ale documentului se concentrează pe suveranitate,

comerţ, buget, acces la piaţa unică şi controlul imigraţiei:
Suveranitate, abrogarea reglementărilor europene şi control asupra
legilor implementate în Marea Britanie

”Cartea Albă” notează că deşi legislativul britanic a rămas o instituţie

suverană în ciuda apartenenţei la UE, ”asta nu s-a simţit întodeauna” şi la
Londra.

În acest sens, miniştrii britanici vor propune în curând o altă ”carte albă” cu
privire la aşa-numita ”mare lege a abrogării”, anunţată iniţial de premierul
May în cadrul discursului ţinut anul trecut al conferinţa Partidului
Conservator. Atunci, May a precizat că are de gând să renunţe la Legea
Comunităţilor Europene din 1973, iar actualele legi şi reglementări europene
vor deveni legi naţionale, tocmai pentru a putea permite abrogarea lor cu
uşurinţă de către Guvern.

Acest document confirmă faptul că legile vor continua să se aplice în Marea

Britanie în aceeaşi măsură ca înainte de a părăsi Uniunea Europeană.

De asemenea, documentul arată că executivul britanic îşi propune să ”preia

controlul asupra propriilor noastre legi”, ceea ce va însemnă automat o
renunţare la jurisdicţia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în Marea
Britanie. În schimb, negociatorii vor încerca să pună bazele unui nou
mecanism pentru a rezolva disputele viitoare dintre Marea Britanie şi UE.

Relaţia din UE şi Irlanda

Acest document prevede faptul că executivul britanic ”va colabora cu

administraţiile descentralizate pentru a pune la punct o abordare care să
returneze puterea din mâinile blocului comunitar, să funcţioneze pentru
întreaga Mare Britanie şi să respecte interesele Scoţiei, Irlandei de Nord şi
Ţării Galilor”.

Însă, premierul Theresa May nu intră în prea multe detalii cu privire la

interesele specifice ale celor patru provincii distincte care formează Regatul
Unit.
 Vezi 4 imagini în Galerie

”Cartea Albă” promite că executivul britanic nu va retrage puterea de a lua

anumite decizii, pe care o au în acest moment administraţiile descentralizate,
iar aceste provincii vor căştiga în schimb o mai mare independenţă faţă de
Londra.

De asemenea, un interes special va fi acordat pentru Insula Man, Insulele

Canalului şi Gilbratar, cele trei teritorii britanice au în acest moment o relaţie
specială şi mult mai dependentă de Uniunea Europeană.

Acest document notează că economia britanică este ”puternic integrată” cu

cea irlandeză, iar guvernanţii vor depune eforturi pentru a ”dezvolta şi întări”
aceste legături după Brexit.

Guvernul May îşi doreşte să menţină ”o graniţă cât mai lipsită de probleme şi
tensiuni” între provincia nord-irlandeză şi Republica Irlandei, fiindn vorba de
singura graniţă terestră dintre Marea Britanie şi Uniunea Europeană. De
asemenea, executivul vrea ca cetăţenii britanici şi irlandezi să poată continua
să călătorească liber peste graniţă, dar ”protejând în acelaşi timp integritatea
sistemului de imigraţie din Regatul Unit”.

Imigraţie şi drepturile reciproce ale cetăţenilor britanici din UE şi

cetăţenilor europeni din Marea Britanie
În ceea ce priveşte drepturile cetăţenilor europeni care locuiesc în Marea
Britanie şi a cetăţenilor britanici care trăiesc în UE, acest document alb nu
prevede detalii care nu s-au regăsit în discursul Theresei May din faţa
Parlamentului.

”Cartea Albă” menţionează că obţinerea unui statut pentru aceşti cetăţeni

”reprezintă o prioritate a executivului britanic în negocierile viitoare” şi
reiterează faptul că ”naţiunea rămâne pregătită pentru a oferi oamenilor
singuranţa de care au nevoie... cu cea mai devreme oportunitate”.Vezi 4 imagini
în GalerieDe asemenea, guvernanţii se vor consulta cu reprezentanţii diasporei
şi cu investitorii europeni pentru ”a asigura o înţelegere a priorităţilor”.
Printre priorităţi se vor număra menţinerea unui acces uşor la tratament
medical pentru cetăţenii britanici care locuiesc în ţările Uniunii Europene”.

În legătură cu necesitatea controlării imigraţiei, acest document nu oferă nicio

claritate din partea Londrei. ”Cartea Albă menţionează că executivul
”analizează cu multă grijă” o serie de opţiuni şi încearcă să ”înţeleagă acele
consecinţe pe care o anumită politică ar putea să o aibă asupra unor diferite
sectoare din economie sau asupra forţei de muncă”.

De asemenea, societăţile comerciale şi comunităţile vor fi consultate cu

privire la o politică de limitare a imigraţiei - care va dispune de un ”proces de
implementare pe faze”, pentru a oferi companiilor şi indivizilor suficient timp
de pregătire.

”Cartea Albă” menţionează că studenţii europeni vor putea continua pe

termen scurt să studieze în universităţile britanice, dar nu se menţionează
nimic despre accesul muncitorilor europeni pe piaţa din Marea Britanie.

Totuşi, documentul menţionează păstrarea legislaţiei de protejare a

drepturilor muncitorilor după Brexit.

Piaţa unică, uniunea vamală, bugetul şi comerţul UE

”Cartea Albă” reinterează dorinţa executivului britanic de a obţine ”cel mai
liber şi lipsit de tensiuni comerţ pentru bunuri şi servicii” cu ţările europene,
chiar dacă Marea Britanie îşi propune să rămână în afara pieţei unice a UE.

În acest sens va exista un ”acord comercial ambiţios şi comprehensiv”.

De asemenea, executivul britanic vrea să rămână în afara uniunii vamale,

pentru a-şi putea negocia propriile acorduri comerciale.

Însă, May vrea în acelaşi timp negocierea unui nou acord vamal.

Acest document atrage din nou atenţia asupra faptului că britanicii nu vor
adopta un model deja existent în ceea ce priveşte relaţia dintre o ţară
exterioară şi Uniunea Europeană. În schimb, britanicii vor să negocieze un
acord care împrumută anumite elemente ale pieţei unice, tocmai pentru a
proteja acele sectoare economice care sunt dependente de importuri.

În schimb, europenii cred că acest plan este ceva prea ambiţios şi o altă
încercare a britanicilor de a alege să păstreze doar beneficiile care rezultă din
apartenenţa la UE.

”Cartea Albă” menţionează că europenii au un interes clar în ceea ce priveşte

o ”cooperare mutuală” în serviciile financiare, întrucât ”City of London” ar
reprezenta în viziunea guvernanţilor britanici singurul centru global pentru
bani, comerţ şi investiţii pe care UE va continua să se bazeze chiar şi după
Brexit.

Acest document confirmă inclusiv dorinţa executivului britanic de a părăsi

Euratom, care reglementează puterea nucleară pentru ţările din Uniunea
Europeană. În schimb, britanicii vor negocierea unor noi relaţii cu agenţiile
europene care reglementează medicamentele, aviaţia, siguranţa alimentelor şi
serviciile financiare.

May promite că nu va mai exista ”nicio contribuţie masivă” la bugetul

Uniunii Europene.

Comerţul cu alte ţări după Brexit

”Cartea Albă” revine asupra promisiunii făcute de premierul britanic în
legătură cu transformarea ţării într-o ”campioană a comerţului liber”

De asemenea, acest document menţionează că britanicii vor încerca să

negocieze mai multe acorduri comerciale bilaterale şi vor participa la
numeroase negocieri prin Organizaţia Mondială a Comerţului.

Vezi 4 imagini în Galerie

Însă, Marea Britanie nu poate implementa ”acorduri comerciale decât după

ieşirea din Uniunea Europeană”, deşi multe măsuri pot fi luate pentru a
asigura pregătirea unor asemenea acorduri în timp ce britanicii respectă
obligaţiile impuse de apartenenţa la UE.

Londra vrea să ”continue colaborarea cu unii parteneri UE” în legătură cu o

serie de industrii strategice: ştiinţă, cercetare şi tehnologie.

Securitate şi cooperare în combaterea criminalităţii

Marea Britanie va dori să colaboreze în continuare cu Uniunea Europeană

pentru a menţine ”securitatea britanică şi europeană, pentru a lupta împotriva
terorismului şi pentru a respecta justiţia în Europa”.

”Cartea Albă” menţionează că guvernanţii vor să păstreze şi să dezvolte o

serie de colaborări existente, precum Europol, mandatul european de arestare,
sistemul informatic al Schengen, sistemul informatic european al cazierelor
penale şi noul registru cu numele pasagerilor din UE.
În ceea ce priveşte securitatea şi apărarea, acest document promite să
”menţină angajamentul luat vizavi de securitatea europeană şi să aducă
plusvaloare la politica externă şi de securitate a Uniunii Europene”. O
asemenea ofertă din partea britanicilor ar putea să se dovedească valoroasă în
timpul negocierii unui acord de Brexit.

O ieşire ordonată din UE

”Cartea Albă” menţionează că guvernanţii îşi propun să pună la cale o ieşire

”ordonată şi reciproc avantajoasă”, însă va fi nevoie de ”o abordare coerentă
şi coordonată de pe ambele părţi”.

De asemenea, documentul recunoaşte faptul că o ameninţare la adresa

stabilităţii nu serveşte interesele nimănui, iar executivul ar vrea să ajungă la
un acord cu privire la un viitor parteneriat între Londra şi Bruxelles.

Acest document reitereză un principiu periculos, şi anume că niciun acord

reprezintă o situaţie mai bună pentru Marea Britanie decât negocierea unui
acord prost cu UE.

Brexit – cine mai face cafeaua a doua zi după. Cum s-ar

descurca UE fără UK – și invers?
Anthony Mansell, singurul barista britanic care lucrează în cafeneaua Costa, situată
în apropierea districtului financiar al Londrei, nu știe ce se va întâmpla dacă se va
decide ieșirea din UE. Toți colegii săi de muncă sunt cetățeni europeni, din Spania,
Italia, Bulgaria și Portugalia.
”Problema noastră este că nu sunt mulți britanici să vină să întrebe dacă
este disponibil vreun loc de muncă. Eu am să votez să rămânem în UE, altfel
risc să nu mai am niciun prieten la muncă”, spune pentru Bloomberg Anthony
Mansell.
 Marea Britanie a
angajat oficial 2,2 milioane de muncitori din UE, în toate ramurile economice.
Având o rată a șomajului de 5%, cea mai scăzută din 2005 încoace, oamenii de
afaceri se tem că s-ar putea înregistra un deficit de forță de muncă dacă se va
ajunge la îngrădirea mișcărilor din piața muncii.
Sondajele arată că problema pieței muncii e abordată de ambele tabere, cu
precizarea că partizanii Brexit insistă pe rata mare a migrației care ar pune în pericol
slujbele britanicilor, iar partizanii rămânerii în UE insistă asupra beneficiilor aduse de
europenii care muncesc în țara lor.
Campania, în formă inedită
La Cavalerul Templier, un pub din Londra, campania Brexit se face pe cartoanele de bere
Oamenii de afaceri britanici s-au aliniat preponderent în spatele opțiunii ”IN”. Sunt
însă și patroni care au altă opinie.
”Cred că ceea ce s-a întâmplat până acum în materie de migrație a forței de
muncă a fost benefic pentru Marea Britanie. Dar, am atins limita maximă”,
afirmă Tim Martin, fondatorul unui lanț de pub-uri, care a comandat 200.000 de
cartoane-suport de bere prin care își îndeamnă clienții să voteze ”OUT”.
James Hick, director executiv al Manpower, care intermediază săptămânal 30.000 de
angajări numai în Marea Britanie, afirmă că migranții care caută locuri de muncă nu
sunt o cauză a problemelor. ”Șomerii britanici sunt problema, de cele mai
multe ori fiind în partea greșită a țării sau au abilități care nu sunt căutate.
E o prostie să dai vina pe migranți pentru problemele acestora”, afirmă Hick.
 Viața din supermarket
În localitatea Kent, sud-estul Londrei, euroscepticismul este la el acasă. Cu toate
acestea, în Kent sunt multe afaceri mari care se bazează pe forța de muncă din afara
țării.
Benjamin Olins, director executiv al PrepWorld’s, afirmă că mai puțin de 5% dintre
cei 300 de angajați ai companiei pe care o conduce sunt cetățeni britanici.
”Dacă nu ai disponibilă forță de muncă sau dacă trebuie să îți plătești
angajații mai mult, atunci costurile se vor transfera către clienți. Și noi nu
vrem asta pentru că știm că forța de muncă e rară în Kent”, declară Olins.
Proporția migranților europeni care lucrează în industria alimentară britanică crește
constant după 2004, când Marea Britanie și-a deschis piața muncii inclusiv pentru
cetățeni din centrul sau estul Europei.
În 2014, muncitorii proveniți din aceste zone atingeau 21% din forța de
muncă angajată în industria de procesare a alimentelor sau producția de
băuturi.
60.000 de camionagii pot bloca economia
Companiile de transport au încercat să angajeze britanici dar nu fac față
cererii în domeniul transportului de bunuri către hipermarketuri sau al
aprovizionării pub-urilor cu bere.
Dintre cei 290.000 de șoferi profesioniști din Marea Britanie, conform statisticilor
oficiale, 60.000 provin din Europa, în majoritate din țările din Est. ”Dacă ar
dispărea acești 60.000 de oameni, economia s-ar bloca în câteva zile. N-am
mai găsi alimente pe rafturile magazinelor”, afirmă Jack Semple, director al
celei mai mari asociații britanice de profil.
Nigel Farage, lider al UKIP și unul dintre cei mai fervenți susținători ai
Brexit, are soluția: cei deja activi pe piața muncii pot rămâne, bariere urmând să
fie ridicate numai în fața noilor veniți.
Muncitorii migranți oferă o altă perspectivă, susținând că ei, de fapt, ocupă
locurile de muncă refuzate de britanici.
Cum s-ar descurca Europa în caz de Brexit
Un continent întreg va aștepta vineri dimineață să afle ce au decis britanicii. Este un
vot cu ample consecințe, care va influența piețe financiare și cariere politice
deopotrivă.
Politicieni și diplomați din întreaga Europă au descris Politico principalele
lor temeri, astfel încât se poate alcătui o hartă a mizelor pentru fiecare stat
în parte.
Iralanda. Principala îngrijorare: impactul economic.
Singurul stat membru al UE cu graniță terestră cu Marea Britanie (dacă excludem
Spania, vecina Gibraltarului) se teme că va pierde cel mai mult în caz de Brexit.
Comerțul bilateral, care atinge 1,2 miliarde euro săptămânal, susține aproximativ
400.000 de locuri de muncă în ambele țări. Spre deosebire de majoritatea statelor
UE, Dublin s-a pregătit serios pentru scenariul Brexit
”Nu credem că scenariul ar constitui o amenințare la adresa păcii din
Irlanda de Nord, dar restabilirea oficială de granițe cu siguranță nu va
ajuta”, afirmă ministrul pentru afaceri europene Dara Murphy. La celălalt capăt al
balanței, oficialul irlandez pune posibilitatea relocării în Dublin a afacerilor britanice
care doresc rămânerea în UE.
Franța. Principala preocupare: ascensiunea euroscepticismului
Membru fondator al clubului UE, Franța este și patria în care s-a dezvoltat unul dintre
cele mai puternice partide eurosceptice. Brexit ar putea sufla în pânzele Frontului
Național, mai ales că ultimele sondaje arată că francezii au o părere chiar mai
proastă decât britanicii în legătură cu UE.
În Franța beneficiază de serioase investiții britanice și aproximativ 400.000 de
britanici locuiesc curent în acest stat vecin, fiind în pericol să își piardă drepturile
europene.
Belgia. Principala temere: impactul economic
Belgia nu este doar ”casa” principalelor instituții europene, ci și unul dintre cei mai
importanți parteneri comerciali ai Londrei. ”Orice mișcare care șubrezește UE va
șubrezi și Belgia”, afirmă surse guvernamentale. Ministrul belgian al
Economiei, Kris Peeters, a anunțat deja constituirea unui grup care să elaboreze o
strategie în caz de Brexit.
Luxemburg. Principala îngrijorere: prăbușirea moralului european.
Ca unul dintre membrii fondatori ai Uniunii, Marele Ducat se teme de efecte
nedorite asupra UE asupra chiar dacă ieșirea Marii Britanii ar marca o
tendință de relocare a afacerilor. Preocupările oficiale transmise de premierul
Xavier Bettel sunt legate de viitorul proiectului european.
Olanda. Principala preocupare: euroscepticismul
Forțele anti-UE au făcut deja valuri în aprilie, când un referendum legat de aprobarea
acordului de asociere al Ucrainei cu UE a fost respins. Oficialii olandezi se tem că
Brexit ar putea da un nou avânt euroscepticilor. Olanda este un aliat tradițional
al Marii Britanii, care nu va presa către atitudini dure în relația UE-Marea
Britanie în caz de Brexit.
Germania. Principala preocupare: viitorul Europei
Chiar dacă va resimți din plin lovitura morală dată proiectului pe care îl susține cu
tărie, Germania pare oficial indiferentă la ce vor alege britanicii. Un Brexit ar da
ocazia Germaniei să afirme și mai puternic ideea unei uniuni mai strânse. ”Pericolul
este ca state mai nesigure să se alinieze în spatele Franței și să conteste
viziunea germană. Germania nu are nevoie să fie mai puternică, ea are
nevoie de parteneri puternici”, declară un diplomat european.
Cehia. Principala preocupare: impactul economic
”Dacă britanicii vor decide să iasă din Uniune, principala noastră preocupare
va fi să limităm impactul economic”, afirmă Tomas Prouza, secretar de stat
pentru afaceri europene. Oficialul ceh este convins că UE și Marea Britanie se vor
putea coordona în chestiuni majore, cum sunt apărarea comună sau politica externă.
Problema ridicată de cehi este aceea că, dacă Marea Britanie va dori cooperarea
economică în interiorul pieței unice, atunci ar trebui să respecte și dreptul
de liberă mișcare al forței de muncă în această piață. Or, asta nu vor cei care
susțin Brexit…
Polonia. Principala preocupare: ce vor face cei aflați în Marea Britanie
Un Brexit ar afecta economia și piața muncii- aproximativ 1 milion de polonezi
lucrează și trăiesc în Marea Britanie și mulți dintre aceștia se tem că vor fi
nevoiți să se întoarcă acasă.
Conștientă de impactul unei posibile migrații a forței de muncă, diplomația
poloneză va aborda cu mare atenție negocierile în caz de Brexit. Această
perspectivă este privită de Varșovia ca o oportunitate, un prilej de deturnare a
atenției Bruxelles-ului de la problemele politice generate de noua coaliție de
guvernare.
Slovacia. Principala îngrijorare: cetățenii săi din Marea Britanie
Statul este îngrijorat de soarta celor 90.000 de slovaci care muncesc în Marea
Britanie, dar veste deocamdată scutit de alte griji, precum euroscepticismul. Nici
forța de muncă nu pare să aibă o problemă foarte mare, după cum
spune Peter Javorcik, ambasador la UE, care știe că slovacii au bună
reputație și pot găsi de lucru oriunde în lume.
Ungaria. Principala preocupare: pierderea unui aliat
Un eventual Brexit ar întări poziția lui Victor Orban, la rândul său un critic al UE. Un
Brexit ar însemna însă că Ungaria va pierde un aliat puternic la masa
negocierilor interne de la Bruxelles: cel mai adesea Victor Orban și David
Cameron au făcut tandem pentru blocarea unor inițiative europene. Marea Britanie și
Ungaria au fost singurele state care s-au opus instalării în fruntea Comisiei a lui Jean
Claude Junker. ”Ungaria împărtășește foarte multe viziuni britanice”, admite
ministrul de Externe Péter Szijjarto.
Austria. Principala îngrijorare: euroscepticismul
Ascensiunea Partidului Libertății pare să fie principala preocupare a oficialilor
austrieci, care au constatat amploarea sentimentelor anti-UE cu ocazia alegerilor
prezidențiale de luna trecută. Candidatul dreptei anti europene a ratat de puțin
câștigarea acestor alegeri. Liderul mișcării, Harald Vilimsky, deja a solicitat
organizarea unui referendum similar cu cel care se va desfășura joi în
regatul Unit.
Lituania. Principala teamă: cetățenii din Marea Britanie
Prioritate-zero a acestui stat Baltic o constituie soarta celor 200.00 de lituanieni care
locuiesc în prezent în Marea Britanie. ”Incertitudinea planează asupra celor care
au mai puțin de 5 ani în insulă. Îi invităm pe toți să se întoarcă acasă. Nu
spun că îi vor aștepta pe toți noi locuri de muncă, dar îi asigurăm că ne
gândim la ei”, precizează Linas Antanas Linkevičius, ministrul de Externe.
România. Principala preocupare: cetățenii din Marea Britanie
Bucureștiul va insista ca muncitorii români să poată avea dreptul să rămână în Marea
Britanie chiar și în caz de Brexit. ”Libertatea de mișcare a forței de muncă
trebuie menținută indiferent de rezultatul votului. Vom solicita construirea
unei relații speciale a Marii Britanii cu UE, poate să păstrăm cadrul valabil
astăzi chiar dacă opțiunea Brexit va câștiga”, afirmă un diplomat român.
Finlanda. Principala îngrijorare: euroscepticismul
Oficialii finlandezi se tem de ascensiunea dreptei, care ar duce la scindarea
arcului guvernamental format azi din formațiuni cu viziuni opuse în ceea ce
privește relația cu UE. Finlanda este însă un aliat al Marii Britanii în chestiuni
europene, cu interese similare în ceea ce privește competitivitatea, comerțul liber și
buna guvernare. Iar faptul că Finlanda are graniță comună cu Rusia înseamnă
că orice s-ar decide la referendum va continua cooperarea militară dintre
aceste două state.
Suedia. Principala temere: pierderea unui aliat
Marea Britanie este principalul aliat al Suediei în Consiliul de Miniștrii ai UE, votând la
fel în aproape 90% din situații în acest for. ”Ar fi o lovitură puternică pentru noi
deoarece avem multe obiective comune ca state”, admite Anders Ahnlid,
ambasadorul Suediei la UE. Pericolul eurosceptic este prezent și în Suedia,
democrații suedezi având 16% în sondaje.
Danemarca. Principala îngrijorare: euroscepticismul
O altă țară care votează deseori alături de Marea Britanie și care, la rândul ei, se
teme de ascensiunea curentului eurosceptic. Partidul Popular Danez, având o
zestre electorală de 17 procente, presează pentru organizarea propriului referendum
pe tema relațiilor cu UE. Deja formațiunea este cea mai importantă din parlament.
Italia. Principala preocupare: euroscepticismul
Nu este foarte clar care ar fi efectele unui Brexit asupra Italiei, poate o declanșare a
unei dezbateri legate de viitorul monedei unice. Problema este că Italia are
formațiuni eurosceptice în puternică ascensiune atât la dreapta cît și la stânga
spectrului politic- Liga Nord să Mișcarea 5 Stele.
”Dacă va câștiga tabăra Brexit ne putem aștepta oricând la o mișcare
similară în Italia”, afirmă Roberto Basso, purtător de cuvânt al ministerului de
Finanțe. Italia va fi adepta unei linii dure în relația cu Marea Britanie în caz de
Brexit. ”Nu poți să pretinzi că ieși și să ceri aceleași drepturi ca și cum ai fi
înăuntru”, consideră oficialul italian.
Malta. Principala problemă: impactul economic
Mica națiune insulară, fostă colonie a Imperiului Britanic, se teme de impactul pe
care Brexit îl poate avea asupra industriei turismului. Joseph Muscat, premierul
Maltei, crede însă că Brexit ar reprezenta o oportunitate pentru relocarea
afacerilor în țara sa,vorbitoare de limbă engleză.
Grecia. Principala temere: impactul economic
Dezbaterea în jurul referendumului britanic a folosit Greciei, ai cărei creditori, în
special din Zona Euro, nu au riscat să piardă aproape simultan relația cu două
țări. În cazul unui Brexit, norocul Greciei se schimbă din cauză că UE nu va
mai arăta flexibilitate în chestiunea datoriilor istorice ale Atenei.
Spania. Principala tmere: impactul economic
O teamă consistentă este legată de modelul pe care Brexit îl poate oferi Cataloniei.
În plus, se conturează o relație ciudată: Spania are graniță cu teritoriul britanic situat
în vârful Peninsulei Iberice- Gibraltar, acolo unde populația dorește în majoritate să
rămână în UE. Spania a anunțat că în cazul unui Brexit va permite accesul
neîngrădit al Gibraltarului la piața sa, cu condiția participării comune la
guvernarea acestui teritoriu. Foarte puțin probabilă această ipoteză.
O perspectivă politică inedită: britanicii vor regreta oricum
Alegătorii britanici sunt chemați la urne pe 23 iunie, joi, pentru o decizie care va
influența destinele statului pe viitor. O decizie de părăsire a blocului comunitar ar
putea afecta serios economia britanică, care se bazează pe Europa în ceea ce
privește comerțul și investițiile, dar consecințele ar fi mult mai ample.
Chiar proiectul comun european- care a asigurat pacea unui continent în
ultimii zeci de ani, care a adus prosperitatea a milioane de oameni și care a
consolidat democrația- va fi pus în discuție.
 Riscurile sunt imense, o demonstrează toate
sondaje de opinie realizate în Marea Britanie, care indică avansul ideii de ieșire din
Uniune. Guvernele europene se pot trezi vineri într-o nouă realitate.
Bloomberg sesizează însă că și britanicii sunt puși într-o situație fără ieșire.
Interesele economice impun rămânerea în UE, mai ales după negocierile
purtate de David Cameron, care oferă azi Marii Britanii un statut de invidiat
în interiorul UE și care, obiectiv, aduce dezavantaje economiilor multor alte
state UE.
Cu toate acestea Marea Britanie nu se va simți niciodată confortabil în UE, a cărei
ultimă dorință este să creeze o ”și mai strânsă integrare”. Este chiar proiectul pe
care îl pregătește Slovacia, care preia de la 1 iulie președinția UE și care
dorește deschiderea dezbaterilor pe tema integrării fiscale a Europei.