Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Anestezicele sunt substanţe chimice folosite în vederea anestezierii parţiale sau totale a
corpului.
Senzaţiile de atingere şi durere dispar, putând fi astfel efectuate operaţii chirurgicale
fără ca pacientul să simta vreo durere.
Ele au început să fie folosite mai des în chirurgie la sfârşitul anilor 1800, dar istoria lor
datează de pe vremea grecilor şi romanilor cu peste 2000 de ani in urmă.
Scriitorul român Pliniu a menţionat folosirea mătrăgunei ca anestezic în chirurgie.
1
CAPITOLUL I
ANESTEZICE GENERALE
I.1.Baze farmacologice
I.1.1. Definiţie
- maniabilitatea;
- relaxarea musculară;
2
I.1.2. Clasificare
- Lichide volatile:
Structurile chimice sunt foarte diferite, dar toate au o proprietate fizică comună:
lipofilie înaltă (coeficient de partiţie lipide / apă, foarte mare).
3
I.1.3. Mecanism de acţiune
I. Perioada de inducţie
4
- consecinţă a inhibiţiei centrilor corticali şi eliberarea de sub control a centrilor motori
subcorticali;
- se manifestă cu: midriază, mişcări automate şi intense ale globilor oculari, miotonie;
tahicardie, HTA, respiraţie neregulată (ritm şi amplitudine);
- este o fază nedorită, neplăcută pentru pacient şi medic şi în care se produc majoritatea
accidentelor şi deceselor prin anestezia generală.
5
- diminuarea progresivă a respiraţiei toracice, cu menţinerea mişcărilor respiratorii
abdominale; reflexe absente; pulsul accelerat; midriază; miorelaxare intensă.
- toate reflexele abolite; puls imperceptibil; midriază intensă; pielea palidă, rece şi
umedă;
- anestezicul general (de exemplu, la eter, fazele sunt bine delimitate; la protoxidul de azot,
faza de excitaţie este marcată de acces de râs);
- calea de administrare;
6
- viteza de revenire depinde de durata narcozei şi de anestezic, astfel: după gaze, în
câteva minute; după lichide volatile, în funcţie de volatilitatea acestora (ex: după eterul etilic,
în circa ½ ore).
I.2. Farmacoterapie
Indicaţii:
-intervenţii chirurgicale;
-endoscopie.
Preanestezie
- analgezice (morfinomimetice);
7
- antivomitive (fenotiazine);
Anestezie potenţată
- curarizante;
Neuroleptanalgezie
8
Constă în asocierea:
Se manifestă prin:
9
- efecte periferice (tahiaritmii, scăderea peristaltismului digestiv, retenţie de urină,
midriază).
I.3.2. Interacţiuni
Sinergism:
10
- antibiotice blocante neuromusculare (aminozide) potenţează efectul miorelaxant al
curarizantelor şi al unor anestezice generale (eter, halotan);
11
CAPITOLUL II
Propietăţi fizico-chimice:
Starea fizică: gaze sau lichide volatile. Unele sunt explozibile (ciclopropan, eterul
etilic) şi din acest considerent asociat şi cu dezavantaje farmacologice, nu se mai utilizează.
II.2. Farmacocinetică
12
- toxici renali: fluoruri toxice la nivelul tubilor renali, apărute prin biotransformarea
anestezicelor fluorurate cum sunt halotanul şi metoxifluranul.
13
Creierul are o perfuzie sanguină înaltă iar, datorită lipofiliei ridicate, permeabilitatea
prin bariera hemato - encefalică este ridicată pentru anestezicele generale. De aceea,
concentraţia anestezicului în creier atinge rapid concentraţia din sângele arterial.
Ţesutul adipos este slab perfuzat şi din acest motiv, cu toată lipofilia înaltă a
anestezicelor, distribuirea în ţesutul adipos este târzie şi nu permite realizarea echilibrului cu
sângele arterial, pe parcursul duratei obişnuite a anesteziei.
II.3. Farmacodinamie
Potenţa variază invers proporţional cu MAC. Astfel: anestezicele potente, cum este
halotanul, au MAC mic, comparativ cu un anestezic mai puţin potent, ca protoxidul de azot,
care are MAC foarte mare.
- MAC awake (supresia răspunsului la comanda verbală) este concentraţia alveolară minimă,
la care se pierde capacitatea de a răspunde la comanda verbală, la 50% din pacienţi.
14
- înaltă, la metoxifluran, halotan;
- lente, la eter.
II.4. Farmacotoxicologie
15
Excepţie face protoxidul de azot, la care apare o tendinţă spre hipertensiune arterială,
ca o consecinţă a stimulării simpatice (de durată scurtă, circa 10 minute).
Toxicitatea hepatică este raportată la halotan (risc crescut) şi enfluran (risc redus).
Incidenţa este rară, dar apare la câteva zile de la anestezie, sub forma unui sindrom grav ce se
manifestă cu febră, greaţă, vomă, icter, necroză hepatică şi mortalitate (în 30 - 60% din
cazuri). Riscul este crescut la administrări repetate.
16
Protoxidul de azot are potenţă mică şi de aceea este utilizat în combinaţie cu alte
anestezice de inhalaţie.
De elecţie:
17
- potenţial convulsivant, în perioadele de inducţie şi de revenire din anestezie
(enfluran);
II.6.Produse farmaceutice
II.6.1. Gaze:
Farmacodinamie şi farmacoterapie:
Eterul etilic:
Farmacodinamie şi farmacoterapie:
18
Perioada de inducţie lungă, (fază de excitaţie lungă), în lipsa preanesteziei (15 - 20
minute).
Inducţie: ca anestezic general, la cardiaci şi hepatici (nu are efecte deprimante cardiace
şi toxice hepatice). Actualmente nu se mai utilizează decât in lipsa altor anestezice.
Farmacotoxicologie şi farmacoepidemiologie:
Risc de explozie.
Halotan:
Farmacocinetică:
Farmacodinamie şi farmacoterapie:
19
Potenţă anestezică mare, comparativ cu eterul şi cu celelalte anestezice inhalatorii
halogenate (conform valorilor MAC).
Farmacotoxicologie şi farmacoepidemie:
Hipertermie malignă, cu rigiditate musculară, în cazuri rare (0,05 %), dar cu evoluţie
dramatică spre letalitate. Tratament cu dantrolen.
20
Enfluran:
Avantaje:
Dezavantaje:
- risc slab de convulsii, deoarece provoacă excitaţie sistemului nervos central, la o doză
de două ori mai mare decât MAC şi chiar la doze mai mici, dacă hiperventilaţia reduce
presiunea arterială a dioxidului de carbon; Contraindicaţii: antecedente convulsive.
Isofluran:
Avantaje:
21
Dezavantaje:
Desfluran:
22
CAPITOLUL III
III.1. Tiopental:
Farmacodinamie:
Pulberea se dizolvă extemporaneu, 2,5% în apă distilată, ser fiziologic sau soluţie
glucozată izotonă. Dozele sunt variabile în funcţie de: indicaţie, sex şi vârstă. Bărbaţii şi tinerii
necesită doze mai mari.
23
III.2. Midazolam:
Farmacodinamie:
- hipnotic.
Posologie:
Farmacodinamie şi farmacoterapie:
Induce anestezie disociativă, pacientul fiind conştient, dar amnezic, imobil şi insensibil
la durere.
Farmacotoxicologie şi farmacoepidemiologie:
- deprimă respiraţia;
25
CAPITOLUL IV
IV.1. Mătrăguna
26
IV.2. Macul sălbatic
În uz extern, infuzia de mac roşu are efecte împotriva ridurilor, prin curăţirea tenului în
fiecare dimineaţă şi seară. Tot infuzia este eficientă în gargarisme (pentru faringite şi angine),
spălături (în blefarite oculare) şi cataplasme calde cu petale opărite (în abcese dentare).
27
IV.3. Mentă
Menta produce o uşoară anestezie a mucoasei gastrice datorită mentolului, prin care se
explică acţiunea antiemetică. Stimulează secreţia şi funcţia biliară şi hepatică, fiind coleretic -
colagog; stimulează producerea bilei, influenţează pozitiv fluiditatea şi asigură totodată
degajarea vezicii biliare.
Are o uşoară acţiune antifermentativă, dezinfectantă, indicată in tratamentul colitei
fermentative. Prezenţa mentolului asigură frunzelor de mentă acţiunea antiemetică şi
antiseptică, iar taninurile - acţiune antidiareică.
IV.4. Cicoare
Printre multe alte calităţi ale plantelor, ele pot ajuta şi ca stimulante sau drenante. Una
dintre cele care au aceste calităţi este cicoarea. Ea stimulează activitatea cerebrală şi este
indicată pentru activităţi intelectuale intense, stimulează sistemul nervos şi este un remediu
contra asteniei.
28
Datorită taninului din flori, cicoarea are un gust amar. Se pot intrebuinţa atat
rădăcinile, cât şi părţile aeriene. Planta conţine acid cichoric, înrudit cu cinarina din frunzele
de anghinare, principii amare şi o substanţă din grupa zaharurilor.
Conţine săruri minerale (fier, fosfor, calciu, potasiu, cupru, magneziu) şi vitamine (A,
B1, B2, C, K şi PP). Prin aceste componente, ceaiul de cicoare este coleretic, ajutând secreţia
de bilă, determinând creşterea diurezei. Stimulează atât funcţiile hepatice, cât şi pe cele
digestive şi renale.
IV.5. Rozmarinul
29
CONCLUZII
Anestezie termen provenit din greaca veche, înseamnă fără, aisthesis = senzaţie.
Anestezicele generale sunt inhibitoare sistemului nervos central nespecifice, care, la dozele
terapeutice, produc: deprimarea descendentă progresivă a segmentelor sistemului nervos
central, în ordinea inversă apariţiei filogenetice cu suprimarea progresivă a următoarelor
funcţii ale sistemului nervos central (sensibilitate, cunoştinţă, motilitate voluntară şi reflexă),
temporară şi reversibilă în ordine inversă.
Dintre anestezicele generale inhalatorii fac parte: Protoxidul de azot, Eterul etilic,
Halotanul, Desfluranul etc. iar dintre cele intra-venoase: Midazolamul, Tiopentalul, Ketamina.
Pentru acțiunile lor anestezice, dintre plante se utilizează: mătrăguna (doar sub supravegherea
medicului), rozmarinul, cicoarea, macul sălbatic, menta.
30
BIBLIOGRAFIE
31