Sunteți pe pagina 1din 2

IONA-CARACTERIZARE

Marin Sorescu

Drama este cea mai raspandita specie a genului dramatic, in proză sau in
versuri, care dezvoltă un conflict puternic intre date contradictorii ale realitătii create,
având un final grav care indeamnă la meditatie.
Reprezentata pe scena in anul 1968, “Iona” este inclusă in trilogia intitulată
“Setea muntelui de sare", debutul lui Marin Sorescu in dramaturgia moderna.
Desi subintitulata “Tragedie in patru tablouri”, opera este o parabola dramatica, o
meditatie filosofica despre conditia omului modern, dar si un monolog care cultiva
alegoria si metafora, inscriindu-se in sfera teatrului modern. Accentul se pune pe
evolutia personajului, conflictului scazand in importanta si interiorizandu-se.
Tema piesei este conditia umana in fata singuratatii, dar si incercarea omului de
a oferi sens vietii, tinzand catre libertate. Problematica se diversifica prin revolta
omului in fata destinului si lipsa comunicarii sociale.
Titlul este un substantiv propriu si face trimitere la mitul biblic al lui Iona,
reinterpretat in opera prin ironie si comic absurd. Acesta ilustreaza conditia omului
contemporan, fiind un personaj atipic, simbol al intregii umanitati care devine
prizoniera propriei existente, viata fiind privita ca o succesiune de lumi inchise.
Prin intermediul personajelor, autorul intruchipeaza o idee, punand in discutie
probleme grave ale existentei prezentate in mod parabolic si metaforic. Iona,
personajul principal si eponim al dramei lui Marin Sorescu constituie un personaj
atipic, dinamic si un simbol al singuratatii. Comparativ cu personajul biblic la care se
face referinta, Iona are statutul social de pescar, de om liber, nu de proroc. Acesta
face parte din categoria vinovatilor fara vina, deoarece se afla prizonier in gura unui
peste, fara posibilitatea evadarii si fara sa fi savarsit vreun pacat. Desi are o
identitate sociala, el reprezinta, psihologic si moral, o umanitate generica, ilustrand
conditia umana in tentativa sa de a-si depasi limitele. Prin vointa de a iesi la lumina
cu orice pret, Iona este un personaj alegoric, simbol al omului modern.
Conflictul, in sensul traditional, este absent. Drama existentiala a protagonistului
devine conflictul interiorizat, de o esenta tragica, in care acesta se confrunta cu
propriul sine. Piesa devine polifonica, prin glasul lui Iona exprimandu-se mai multe
voci, simbolizand diferite etape ale evolutiei sale. Prin monologul adresat sinelui,
Iona denota un caracter pliant, modelandu-se dupa propriile cerinte interioare.
Principala trasatura a protagonistului, ce constituie motivul fundamental pe care
este construit personajul, este cea a singuratatii, centrul in jurul caruia graviteaza
intreaga actiune. O prima secventa ilustrativa a trasaturii se regaseste in primul
tablou, in fenomenul straniu al pierderii ecoului. Acest moment anticipeaza
despartirea de lume a celui care va pasi pe calea initierii, Iona urmand sa fie inghitit
de pestele urias. Eroul se striga, isi cheama “dublul”, pana “raguseste”, spre a
constata ca este inconjurat doar de pustietate.
Dupa adaptarea la mediul constituit de interiorul primului peste din tabloul
secundar, Iona ajunge in interiorul unui peste si mai mare. In acest tablou tertiar, se
releva o alta secventa semnificativa , in care protagonistul simte nevoia de
exteriorizare a propriilor trairi si incearca sa trimita scrisori mamei sale, asemenea
naufragiatilor. Tentativa sa de comunicare este esuata, biletul ajungand tot la el, fapt
ce sugereaza limitarea spatiului si absenta conexiunii cu lumea.
Timpul si spatiul au valoare simbolica in teatrul modern. Astfel, decorul precizat in
didascalii este minimalist, stilizat, semiobscur, iar absenta timpului istoric, situarea in
atemporal sunt trasaturi moderniste, reliefand perspectiva discontinua a timpului
psihologic.
Personajul este caracterizat direct prin notatiile autorului, care individualizeaza
drama existentiala a personajului. Miscarile sufletesti sunt surprinse cu o mare finete
in didascalii, “nepasator”, “intelept”, “vesel”, “curios”, fiecare secventa prezentandu-l
pe erou in alta etapa a calatoriei sale. La inceputul ultimului tablou, autorul
construieste portretul fizic al protagonistului, ilustrand barba “lunga si ascutita”, semn
al trecerii implacabile a timpului. In plus, se remarca autocaracterizarea, in care
personajul recunoaste ca este ghinionist “Iona nu are noroc, si pace”, si confirma
spusele autorului “Ce naiv sunt”.
Modalitatea indirecta de caracterizare o constituie statutul sau social de pescar
lipsit de noroc, fapt ce duce la reinterpretarea motivului vanat-vanator, in care
rolurile sunt inversate. Totodata, monologul interior, principalul mod de expunere,
confera detalii cu privire la limbajul utilizat, care trece de la un registru stilistic la
altul: colocvial si metaforic, ironic si tragic. Astfel, Iona este ambitios si perseverent,
petrecandu-si intreaga viata intr-o lupta zadarnica, dar continua. Firea meditativa,
dar si modul in care vorbeste cu sine spre a evita nebunia il fac pe Iona sa inteleaga
faptul ca in viata conteaza cu adevarat doar cunoasterea de sine “Am pornit-o bine,
dar drumul, el a gresit. Trebuie sa o iau in partea cealalta”.
In concluzie, piesa “Iona” scrisa de Marin Sorescu aduce in prim plan tipologia
omului singur. Protagonistul intruchipeaza umanitatea prin tenacitatea in lupta cu un
destin potrivnic, prin iluzia ca poate alunga singuratatea si prin vointa de a iesi la
lumina cu orice pret.

S-ar putea să vă placă și