PROIECT DE LECTIE: Sociologie

Familia şi relaţiile de rudenie

Clasa: a XIa, profil Stiinte Sociale

Data:

Tema: Familia şi relaţiile de rudenie

Durata: 50 min

Obiective generale:

1 :Prezentarea temei lectiei

2 :Utilizarea activitatii participative in intelegerea subiectului dat

Obiective operationale:

a) Cognitive:
 Să definească noţiunea de familie şi relaţii de rudenie şi cum poate fi studiată familia;
 Să identifice, diferenţieze şi să înteleagă ce este şi ce presupune fiecare tip de familie;
 Să înteleagă rolul familiei ca instituţie socială.
b) Afective:
  Să definească familia din punct de vedere afectiv;
 Să analizeze familia sa şi să fie capabil să înteleagă care este tipul de familie în care trăieşte şi importanţa
acesteia în dezvoltarea sa personală.

Metode:

 Conversatia euristica
 Explicatia
 Demonstratia
 Problematizarea

Materiale:

a) Bibliografie:
 Sociologie. Manual clasa a XIa, Maria Voinea, Carmen Bulzan, Bucuresti: Editura ALL EDUCATIONAL, 2001.
 Sociologie. Manual clasa a XIa, Ilie Bădescu, Mihai Milca, Bucureşti: Editura Economică Preuniversitară, 2001.

b) Alte materiale: fise de lucru, scheme explicative, videoproiector

Desfasurarea activitatii:

Momentele Obv. Conţinutul informaţional-formativ Dozare Resurse

lecţiei Activitatea profesorului Activitatea elevilor
oper.

Introducere Prezintă tema lecţiei Deschid manualul, ascultă şi notează 2 min Manualul
titlul lecţiei

Activitate O1 Roaga elevii să formeze grupuri de câte 4- Formează grupuri de 4-5 şi 8 min. Fişa de lucru
practica 5 şi le distribuie câte o fişă (Anexa 1) realizează sarcina dată de profesor
Dezbaterea

Discutii Ascultă răspunsurile şi explică elevilor Receptează mesajul şi răspund activ 10 min Expunerea
pregatitoare rolul exerciţiului anterior şi îi informează întrebărilor puse de profesor,
că vor primi informaţii referitoare la ce direcţionând structurile cognitive Explicaţia
înseamnă familia şi care este rolul ei in către preluarea şi procesarea de noi Dezbaterea
societate informaţii

Transmiterea O1 Definirea termenilor principali ai lectiei Preiau informaţiile; participă activ la 25 min Expunerea
informaţiilor secvenţa de predare prin răspunsuri
noi 02 ANEXA 1 la întrebările adresate de profesor Explicaţia
Dezvoltarea O2 Definiţii ale familiei Notează în caiete schema lecţiei Problematizare
subiectului a
Tipologia familiei
Conversaţia
Structura Urmăresc expunerea profesorului; euristică
intervin din proprie iniţiativă sau la
Functiile solicitarea profesorului Conversaţia de
(ANEXA 2) fixare

Dirijarea 02 Imparte elevilor o fisă care cuprinde un Se implică activ, completând fişa 6 min Fisa de lucru
învăţării exercitiu si ii roaga sa raspunda in baza dată de profesor şi răspund pe baza
experientei personale. Apoi discuta cu ei experientei personale. Observatia
despre alegerile facute. (ANEXA 3) Dezbaterea

Dezbatere şi Dezbate cu elevii răspunsurile acestora cu privire la exercitiul anterior şi verifică 9 min Conversaţia
feedback dacă aceştia au fixat informaţiile noi şi dacă sunt capabili să îndeplinească ambele euristică
obiective. În cazul în care elevii au neclarităţi, profesorul le explică şi încearcă să
le ofere elevilor exemple de zi cu zi pentru a fixa mai bine informaţia. Conversaţia de
fixare
Stabileşte tema pentru acasă. (ANEXA 4)
Dezbateri

Eplicaţia
Anexa 1

 Cum definiti familia?

 Câte tipuri de familie cunoaşteţi? Definiţi-le.

 Care credeţi că trebuie să fie rolul femeii în familie? Dar cel al bărbatului? Argumentaţi-vă părerile.

ANEXA 2
 Familia – ca grup social- poate fi studiată de etnografi, sociologi, istorici, jurişti etc. Ea poate fi abordată ca instituţie socială (abordare
macrosociologică) sau ca şi grup mic (abordare microsociologică). Din punct de vedere sociologic ne interesează viaţa de familie ca domeniu al
vieţii private, dar si al relaţiilor cu celelalte instituţii sociale (şcoala, biserica, statul) .

Familia este un grup social realizat prin căsătorie, alcătuit din personae care trăiesc împreună, au gospodărie comună, sunt legaţi prin
anumite relaţii natural biologice, psihologice, morale şi juridice şi care răspund una pentru alta în faţa societăţii.

Aceasta se prezintă ca o entitate social de forme şi conţinuturi variabile în timp şi spaţiu. De obicei, familia este alcătuită din doi membri
adulţi, o femeie şi un bărbat, care au încheiat un consimţământ în faţa ofiţerului stării civile, deci recunoscut social prin document official
(certificatul de căsătorie).

Există o diversitate de situaţii şi configuraţii în care acest grup se regăseşte în viaţa socială:
 Familia nucleară (simplă) alcătuită dintr-o pereche maritală (soţ/soţie) şi copii (descendenţii ei);
 Familia extinsă, care cuprinde, pe lângă nucleul familial, şi alte rude din mai multe generaţii (soţ/soţie, părinţii acestora,
copii, fraţii şi surorile părinţilor)
 Familia monoparentală – copiii cu un singur părinte.

Această structură este influenţată de o serie de factori, dintre care amintim:

- Factorii biologici, naturali;
- Factorii economico-sociali (venituri, satisfacerea nevoilor, creşterea copiilor)
- Factorii culturali (tradiţii, obiceiuri, prejudecăţi)

Sunt trei funcţii sociale elementare a familiei:

 Funcţia de socializare, ca şi acea de educare, prin formarea capacităţii de adaptare şi motivare în convieţuirea socială.
 Funcţia economică, o funcţie importantă pentru multe familii, prin care se realizează asigurarea materială şi protejarea copiilor faţă de
lipsuri şi boli.
 Funcţia politică, care asigură copiilor o poziţie legitimă în societatea existentă, această funcţie a familiei poate duce la fetişism.

Din aceste trei funcţii se poate distinge şi:

 funcţia religioasă a familiei, care de fapt joacă un rol în funcţia de socializare a famliei, prin transmiterea la genaţia următoare a tradiţiilor
religioase.
 funcţia juridică a familiei, care este cuprinsă în constituţie, şi care are scopul protejării familiei în societate (plătirea alocaţiilor, întreţinerii
copiilor, stabilirea legilor de adoptare sau moştenire etc.)
 funcţia economică a familiei este întregită de funcţia de timp liber şi recreere a familiei (ca sport)

O formă de familie care a apărut în istorie a fost familia matriarhală sau mai târziu patriarhală (capul familiei fiind tatăl).

In cultura occidentală se subînţelege sub termenul de familie o pereche căsătorită compusă din tată, mamă, copii, o familie cu copii fiind
modelul ideal al unei familii în societate.

Forme moderne de familie au apărut ca perechi necăsătorite care sunt consideraţi parteneri cu sau fără copii proprii sau adoptaţi.

In decursul istoriei s-a diferenţiat în Europa termenul de „familie mare” unde pot trăi împreună mai multe generaţii, sau de „familie mică” cu
un număr de membri de familie mai restrâns.

Evoluţia formelor de viaţă familială evidenţiază influenţele sociale şi culturale multiple. În plan structural, familia a trecut de la o formă
mai largă cu descendenţă mare, cu cel puţin trei generaţii, cu o strict diviziune a rolurilor şi autorităţilor familial, la o formă restrânsă de tip
nuclear, alcătuită din două generaţii şi cu o descendenţă redusă.

Fiecare societate are un sistem familial propriu, adică un sistem de reglementare a relaţiilor dintre bărbaţii şi femeile de vârstă matură şi
dintre aceştia şi copii. Sistemele familiale pot fi foarte diferite de la o societate la alta, dar ele au existat şi există dintotdeauna şi oriunde în lume.
Sistemele familiale se diferenţiază între ele după gradul de cuprindere a grupului familiar, forma de transmitere a moştenirii, modul de stabilizare
a rezidenţei noilor cupluri, modul de exercitare a autorităţii în cadrul familiei.

Căsătoria – moment al intemeierii familiei.

1. Căsătoria ca aranjament familial – în care părinţii erau cei care căutau pentru fiul (fiica) lor o persoană care să răspundă unor
criterii, indeosebi de vârstă, avere, apartenenţă şi să dispună de calităţi necesare într-o gospodărie.
2. Căsătoria ca strategie patrimonială, strategie de gestiune a averii. Aceasta explică rolul notarului ca intermediar privilegiat în
formarea căsătoriei, deoarece, prin intermediul acestuia, o familie cunoştea cu precizie averea celeilalte. Această atenţie acordată
averii poate fi extinsă asupra intregii societăţi tradiţionale. Aşa se explică şi anumite comportamente legate de numărul copiilor în
familie (al moştenitorilor), care în unele zone ale tării se mai menţin şi astăzi. Naşterea unui singur copil este motivată şi de
dorinţa de a nu risipi averea prin împărţirea la mai mulţi.

3. Căsătoria este legătura izvorâtă din dragostea împărtăşită a partenerilor.

4. Noua alianţă – intrarea în viaţa conjugală coincide mai puţin, sau precede căsătoria.

Ca instituţie socială, familia are relaţii cu şcoala, biserica şi statul, care la rândul lor îşi aduc contribuţia la socializarea şi învăţarea socială. Este
vorba de educaţia morală primită prin practicile de cult religios, de cea intelectuală şi profesională prin educaţia prin şcoală. Statul îşi afirmă
autoritatea asupra instituţiei familiei prin reglementările juridice cu privire la căsătorie şi politicile sociale promovate (alocaţii, sprijin material,
burse, concedii, maternitate ş.a)
ANEXA 3

Deşi familia trebuie asociată cu stabilitatea, echilibrul, moralitatea şi durabilitatea, în multe situaţii ea devine opusul acestora. Chiar dacă de
familie se leagă o serie de elemente indispensabile omului şi societăţii: copiii, casa şi gospodăria, protecţia, siguranţa, afecţiunea, intimitatea,
valorile morale – unele dintre acestea sunt realizare şi în alte forme de convieţuire, mai mult sau mai puţin acceptate. Aşa se face că în paralel cu
forma universală recunoscută a familiei – întâlnim modele nonmaritale care pun problema legitimităţii instuţiei clasice a familiei.

Care consideraţi că sunt principalele probleme care cauzează instabilitatea familiei, de ce şi cum pot fi ele prevenite sau reparate?
ANEXA 4

Realizaţi arborele genealogic al familiei voastre sub forma unei spiţe de neam cu cel puţin trei nivele, pe filieră maternă şi raportaţi fiecare
generaţie la epoca istorică în care a trăit (muzica, dansul, moda vremii).