Este unul dintre cele mai importante capete incoronate care au stat pe tronul regatului Romaniei.

Personalitatea sa este strans legata de momentul Marii Uniri precum si de definitivarea acelei
Romanii Mari la care visam cu totii si de care ne aducem aminte cu emotie. Om de o vasta cultura,
poliglot si botanist pasionat, Regele Ferdinand a fost sincer dedicat romanilor, sub carmuirea sa
inregistrandu-se cea mai infloritoare perioada a statului romanesc modern.

Destinul unui nobil din Prusia

Comitatul Hohenzollern-Sigmaringen din fostul regat al Prusiei a dat istoriei numerosi regi si regine,
care au domnit in diverse colturi ale Batranului Continent. Dintre acestia se detaseaza si figura de nobil
german cu un aer de "dandy" a Printului Ferdinand, cel care avea sa devina, la varsta de 49 de ani,
unul dintre cei mai iubiti regi ai Romaniei. Nascut la data de 24 august 1865, Printul Ferdinand Viktor
Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele sau nobiliar complet, era de fapt fiul
Principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele mai mare al Regelui Carol I de
Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege al Romaniei. Ferdinand a ajuns la tron printr-o conjuctura de
familie avantajoasa, peste care s-a suprapus si importanta continuitatii statului roman sub forma de
regat intr-un context politic international deosebit de instabil. La varsta de doar 19 ani, Printul
Ferdinand a venit pentru prima oara in Romania, la acea data regatul roman fiind compus doar din
provinciile istorice ale Modovei si Munteniei, unite la data de 24 ianuarie 1859 sub sceptrul lui
Alexandru Ioan Cuza, primul si singurul domnitor autohton al Romaniei moderne.
Dupa scurta sa vizita in Romania, efectuata in anul 1884, Ferdinand decide sa se reintoarca in
Germania pentru a-si termina studiile liceale si universitare. Anul 1893 il gaseste absolvind
prestigioasa Universitate din Leipzig si Scoala Superioara de Stiinte Politice si Economice din
Tubingen. In decursul aceluiasi an, pricipele Ferdinand se stabileste deja la Bucuresti pentru a-si
indeplini atributiile de mostenitor al tronului Romaniei. Ferdinand devenise de fapt mostenitor al
coroanei regale a Romaniei inca din anul 1888, dupa ce atat tatal, cat si fratele sau mai mare,
renuntasera la tron.In acea perioada istorica, casa de Hohenzollern-Sigmaringen avea numeroase
legaturi de sange cu celelalte monarhii importante din Europa. Varul primar al mamei lui Ferdinand
era Tarul Ferdinand I al Bulgariei, devenit intre timp cel mai mare oponent al regatului roman condus
de tizul si varul sau. Imparatul Francisc Joseph, conducator al Imperiului Austro-Ungar care
cuprindea pe atunci provincia istorica romanesca a Transilvaniei, era de asemenea var primar cu
bunica lui Ferdinand.
Odata sosit la Bucuresti, tanarul print german se declara cucerit de flora Romaniei, o adevarata
provocare stiintifica pentru un botanist pasionat cum era Ferdinand. Nu ramane insensibil nici la
frumusetea proverbiala a romancelor. Nobilul prusac este cucerit de farmecul si distinctia poetei
Elena Vacarescu, domnisoara de onoare a Reginei Elisabeta. Aventura celor doi idealisti a fost
oprita brusc din considerente politice. Ferdinand a fost nevoit sa-si intrerupa relatia cu Elena
Vacarescu la interventia si insistentele Consiliului de Ministri al Romaniei, care i-a reamintit principelui
ca niciun membru al Familiei Regale nu se poate casatori decat cu femei de sange regal. Ferdinand nu
are incotro si pe data de 10 ianuarie 1893 se insoara cu Maria de Edinburgh, nimeni alta decat
verisoara sa de gradul trei.