Sunteți pe pagina 1din 1

Povestea șoricelului care nu a încetat să spere

A fost o data un șoricel mic și fără prea multă experiență de viată, dar era sigur pe el
și destul de îndrăzneț. Într-o dimineață când dădu o raită prin cămară, din neatenție a căzut
într-un borcan cu smântâna.
S-a speriat, cu greu reușea să se ridice până la suprafață să mai tragă o gură de
aer. Cădea de fiecare dată înapoi, spre fundul borcanului. L-a și atins de câteva ori.
Treptat a fost cuprins de o senzație cumplită de panică, vecină cu disperarea, credea că o să
moară. După un timp s-a întunecat, venise seara și a rămas pe întuneric. Disperarea bietului
șoarece era totală.
Așa că s-a gândit că avea de ales: abandonează și se îneacă în smântâna sau dă din
lăbuțe toată noaptea sperând că dimineață să-l salveze cineva.
Dar și-a adus aminte ce îi spunea bunicul său întelept, trecut prin viață, ”Oricât de
greu și fără speranță ar părea, să nu renunți niciodată, întotdeauna există o soluție chiar dacă
nu o vezi, continuă să speri și soluția va veni!” Așa că a ales a doua variantă.
Dimineață – obosit, epuizat, cu mintea răvășita de chinul prin care trecuse toată
noaptea, șoarecele abia dacă mai dădea dintr-o lăbuță. Când s-a desmeticit, s-a întrebat de ce
nu se scufundă, că nu prea mai are forță să dea din piciorușe.
Uluit și-a dat seama că sub el acum era ceva tare. Surprinzător în timpul nopții
smântâna se transformase în unt, după ce o bătuse, o noapte întreagă, cu lăbuțele. Așa că
acum a putut să se ridice și să iasă din borcan și să se ducă la bunicul său să-i mulțumească
pentru sfaturile înțelepte.
Morala: Atunci când ai speranță și depui efort pentru a reuși, iar voința este susținută
de o motivație puternică ( dorința de a supraviețui, (în toate sensurile posibile ale termenului),
tot ceea ce pare o piedică (smântâna) poate fi transformat într-o soluție ți un punct de sprijin
pentru a ajunge mai sus (unt)!