P. A. Q.

Vă rugăm să citiţi cu atenţie afirmaţiile de mai jos şi să notaţi pentru fiecare dintre ele , în
foaia de răspuns, un X în căsuţa corespunzătoare răspunsului care consideraţi că descrie cel mai
bine relaţia dintre dvs. şi mama dvs. din timpul anilor copilăriei.

1. În copilărie mama considera că într-o casă bine condusă copiii au un cuvânt de spus în familie,
la fel ca şi părinţii lor.
2. Chiar daca nu eram de acord cu ea, mama considera ca era spre binele meu să mă forţeze să mă
conformez la ceea ce ea considera că este bine.
3. În copilărie, de câte ori mama îmi cerea să fac ceva, se aştepta să fac imediat acel lucru, fără să
pun nici o întrebare.
4. În copilărie, odată ce se stabileau regulile în familie, mama discuta cu mine aceste reguli.
5. Mama a încurajat întotdeauna discuţiile cu mine despre acele reguli şi restricţii pe care le
consideram nerezonabile.
6. Mama a considerat întotdeauna că ceea ce au nevoie copiii este să fie liberi, să decidă singuri şi
să facă ceea ce vor, chiar dacă acest lucru diferea de ceea ce vor părinţii.
7. În copilărie mama nu-mi permitea să contest nici o decizie luată de ea (el).
8. În copilărie mama îndruma activităţile şi deciziile mele din cadrul familiei în mod raţional şi
corect.
9. Mama a crezut întotdeauna că părinţii ar trebui să folosească mai multă forţă pentru a-i face pe
copiii lor să se comporte aşa cum cred ei (părinţii) că trebuie.
10. În copilărie mama credea că nu trebuie să mă supun unor reguli de comportament doar pentru
că au fost stabilite de o autoritate.
11. În copilărie am ştiut ce aştepta mama (tata) de la mine în cadrul familiei, dar am simţit că pot
să discut deschis cu ea aspectele cu care nu eram de acord.
12. Mama mea considera că adevăraţii părinţi ar trebui să-i înveţe de timpuriu pe copiii lor cine
este şeful în familie.
13. În copilărie mama rareori îmi dădea directive sau modele în privinţa comportamentului meu.
14. În copilărie, atunci când se luau decizii în familie, mama mea făcea de cele mai multe ori aşa
cum doream noi, copiii.
15. În copilărie, mama ne-a dat în permanenţă sfaturi şi îndrumări în mod raţional şi obiectiv.
16. În copilărie mama ar fi fost foarte supărată dacă aş fi încercat să nu fiu de acord cu ea.
17. Mama mea considera că cele mai multe dintre problemele societăţii s-ar putea rezolva dacă
părinţii nu ar limita activităţile, deciziile şi dorinţele copiilor lor.
18. În copilărie mama îmi făcea cunoscut comportamentul pe care îl aştepta de la mine şi dacă nu
corespundeam acelor aşteptări, mă pedepsea.
19. Mama mi-a permis în copilărie să decid în cele mai multe probleme care mă priveau, fără
prea multe indicaţii din partea ei.
20. În copilărie mama ţinea cont de părerile mele atunci când se luau decizii în familie, dar nu ar
fi luat o decizie numai pentru că asta voiam eu.
21. În copilărie mama nu s-a simţit răspunzătoare de direcţionarea şi îndrumarea
comportamentului meu.
22. În copilărie mama avea standarde clare în privinţa comportamentului copiilor, dar era dispusă
să le ajusteze la nevoile mele.
23. În copilărie mama mă îndruma în ceea ce făceam şi se aştepta să-i urmez sfaturile, dar
întotdeauna era dispusă să ţină seama de îngrijorările mele şi să discutăm despre ele.
24. În copilărie mama mi-a dat voie să-mi formulez propriul punct de vedere în chestiunile de
familie şi, în general, să decid singur ce va urma să fac.
25. În copilărie mama a crezut mereu că majoritatea problemelor din societate s-ar rezolva dacă i-
am putea face pe părinţi să se ocupe cât mai strict şi mai riguros de copiii lor, când aceştia nu fac
ce li se cere.
26. În copilărie mama îmi spunea exact ceea ce vroia să fac şi modul în care trebuie să fac.
27. În copilărie, deseori, mama îmi dădea indicaţii clare în privinţa activităţilor mele, dar de
asemenea dădea dovadă de înţelegere când nu eram de acord cu ea.
28. În copilărie mama nu mi-a direcţionat comportamentele, activităţile şi dorinţele mele în
cadrul familiei.
29. În copilărie ştiam ce aştepta mama de la mine în ce priveşte familia şi insista să mă
conformez acestor aşteptări doar din respect pentru autoritatea ei.
30. În copilărie, dacă mama lua o hotărâre în familie care mă afecta, era dispusă să discute
hotărârea cu mine şi să recunoască dacă a făcut vreo greşeală.