spermatogeneza

– spermatogeneza este procesul de formare a gameåilor masculini;

– la pubertate, testiculele încep sã secrete cantitãåi mari de testosteron. Testosteronulstimuleazã
dezvoltarea unor caractere sexuale secundare, maturarea tubilor seminiferiæi iniåierea
spermatogenezei. În tubii seminiferi, celulele germinale primordiale sedivid mitotic æi apoi se
diferenåiazã în spermatogonii. Dupã mai multe mitoze , sper-matogonia produce spermatocitul
primar. Spermatocitul primar (46,XY) suferã primadiviziune de maturaåie (meioza primarã) æi
produce douã celule haploide numite sper-matocite secundare (una 23,X æi cealaltã 23,Y), care
suferã cea de-a doua diviziune dematuraåie (meioza secundarã) æi formeazã patru celule
haploide numite spermatide.Spermatidele suferã o serie de transformãri complexe, devenind
spermatozoizi. Pro-cesul se numeæte spermiogenezã. În Fig. nr. 1.12. este prezentatã gametogeneza la bãrbat.
-spermatogeneza se desfãæoarã continuu, de la pubertate pânã la moarte, dar rata pro-ducåiei de
gameåi scade o datã cu înaintarea în vârstã;
– fiecare ciclu al spermatogenezei dureazã aproximativ 64 de zile: 16 zile mitozele sper-
matogoniilor, 8 zile meioza primarã a spermatocitului primar, 16 zile meioza secun-darã a
spermatocitului secundar æi circa 24 de zile spermiogeneza;
– numãrul mare de replicãri care preced mitozele succesive ale celulei germinale pri-mordiale
creæte riscul de apariåie a mutaåiilor în gameåi.

Ovogeneza
– ovogeneza este procesul de formare æi dezvoltare a ovulului, care include meiozaovocitelor,
vitelogeneza æi formarea membranelor ovulului;
– începe în perioada intrauterinã, când ovarul nu este încã diferenåiat; celulele germinaleprimitive
se divid mitotic de mai multe ori, formând ovogoniile; dupã a 12-a sãptãmânãde viaåã intrauterinã,
ovogoniile se divid mitotic æi formeazã ovocitele primare; o partedintre acestea încep diviziunea
de maturaåie, dar se opresc în profaza primei diviziunimeiotice pentru o lungã perioadã, care
dureazã pânã la ovulaåie (poate avea loc oricând,de la pubertate æi pânã la menopauzã); stadiul în care
rãmân se numeæte dictioten (între diploten æi diakinesis), fiind caracterizat prin prezenåa
bivalenåilor ai cãror cromozomisunt paråial condensaåi; ovocitul primar este acoperit de un strat
de celule foliculare,constituind foliculul primordial; majoritatea foliculilor primordiali
degenereazã æinumai puåini se vor matura; la pubertate, lunar, o parte din ovocitele primare
iniåiazãprocesul de diferenåiere , dar, de regulã, numai una va deveni ovul matur; puåin
înaintede ovulaåie este definitivatã prima diviziune meioticã, rezultând celule-fiice, diferiteprin
cantitatea citoplasmaticã pe care o conåin – ovocitul secundar (23,X) æi primul globulpolar (23,X); în
momentul expulziei, ovocitul secundar se gãseæte în metafaza II; adoua diviziune meioticã este
finalizatã în trompa lui Fallopio numai dacã are loc fecun-daåia; rezultã ovulul matur æi cel de al
doilea globul polar (Fig. nr. 1.12.);
– ovogeneza este discontinuã, începe în viaåa fetalã, urmeazã un stadiu de latenåã pânãla
ovulaåiile din perioada fertilã a femeii;
– durata mare a stadiului de latenåã poate creæte riscul de nondisjuncåie a cromozomiloromologi
la femeile cu o vârstã mai înaintatã

1
Comportamentul cromozomilor sexuali în timpul meiozei
– la femeie, cei doi cromozomi X fiind omologi, formeazã un bivalent, care se comportãsimilar
oricãrui bivalent alcãtuit din autozomi;
– la bãrbat, cromozomii sexului, X æi Y, se comportã diferit faåã de autozomi. În sper-matocitul
primar aflat în profaza I cromozomul X æi cromozomul Y, formeazã veziculasexualã. Ei nu
sunt omologi,exceptând regiuni scurte de la capetele braåelor p, numiteregiuni
pseudoautozomale. Vezicula sexualã este reprezentatã de un corpuscul dens,vizibil de la
sfâræitul leptotenului pânã în diakinesis. Este formatã prin condensareaprecoce a celor
doi cromozomi, uneori, înveliåi de o peliculã de ARN. Studiile cito-l o g i c e a r a t ã c ã
c r o m o z o m i i X æ i Y s u n t a s o c i a å i p r i n c a p e t e l e l o r , f o r m â n d u - s e o sinapsã
terminalã. La începutul diakinezei vezicula sexualã dispare, dar cromozomiisexului pot fi
observaåi ca un bivalent, asociaåi cap la cap (Fig. nr. 1.11.),
pãstrândaceastã configuraåie æi înmetafaza I. În anafaza I cromozomii X æi Y se separã æi
migreazã fiecare la unul dintre polii opuæi ai fusului de diviziune

Circulaţia alantoidiană sau fetoplacentară

Este a doua circulaţie şi durează din săptămâna a 6-a până la naştere. Din tubul umflat ia
naştere cordul cu cele patru încăperi: două auricule şi două ventricule. Din arterele hipogastrice
se nasc arterele ombilicale care trec în cordonul ombilical, ajung în placentă şi se ramifică în
micile arteriole din vilozităţile coriale. Din reţeaua celor două artere iau naştere două vene care
se unesc şi formează vena ombilicală. Vena ombilicală se încarcă cu substanţe nutritive şi sânge
oxigenat luat din sângele matern la nivelul placentei străbate cordonul ombilical, intră în
abdomenul fătului, ajunge la ficat unde se împarte în două ramuri: canalul venos al lui Arantius
care duce sângele oxigenat direct în vena cavă inferioară şi vena portă care pătrunde cu sânge
oxigenat în ficat. Din ficat sângele este colctat de venele suprahepatice care trec tot în vena cavă
inferioară. Prin vena cavă inferioară şi cea superioară sângele ajunge în auriculul drept, trece în
cea mai mare parte prin orificiul lui Botalo în auriculul stâng, din auriculul stâng trece în
ventriculul stâng şi este pompat în artera aortă şi de aici în tot organismul fetal. O parte din sânge
va trece din hipogastrice în arterele ombilicale şi va fi readus placentei pentru oxigenare. Altă
parte din sângele venit în auriculul drept din venele cave nu trece prin gaura lui Botalo ci trece în
ventriculul drept şi de aici este pompat în artera pulmonară ajungând la plămân iar restul de
sânge printr-un canal arterial trece direct în aortă (canalul arterial este un mic canal care în viaţa
intrauterină leagă artera pulmonară stângă de crosa aortei). În viaţa intrauterină circulaţia mică
pulmonară fiind foarte redusă sângele nu va fi atras în acest circuit. El este deviat prin orificiul
lui Botalo şi canalul arterial spre circulaţia mare, deci sângele este oxigenat numai între placentă
şi ficat de la ficat încolo sângele este amestecat oxigenat şi venos.

Circulaţia omfalo-mezenterică
Acesta este primul tip care durează până în săptămâna a 6-a a vieţii intrauterine.
Această circulaţie se realizează prin legătura dintre embrion şi vezicula ombilicală.
Cordul fătului este ca un tub umflat şi curbat din care pleacă două arcuri aortice care se unesc
dând aorta toracică din care pleacă două artere omfalomezenterice. Acestea se ramifică pe
vezicula ombilicală într-o reţea capilară din care pornesc apoi venele omfalomezenterice. Prin

2
ele sângele încărcat cu substanţe nutritive cine spre embrion şi se varsă în extremitatea inferioară
a tubului cardiac.

Organogeneza
La sfârşitul lunii a III-a placenta este formată atât anatomic cât şi funcţional. Vezicula
alantoidiană este atrofiată, lichidul amniotic şi membranele oului sunt evidente. Fătul măsoară 9
cm şi are o greutate până la 55 gr., capul este format, degetele sunt diferenţiate, organele genitale
sunt diferenţiate pentru fiecare sex.
La sfârşitul lunii a 4-a placenta este complet dezvoltată fătul măsoară 16 cm şi o greutate de 270
gr. Părţile corpului fetal sunt foarte bine diferenţiate începe să schiţeze mişcări este acoperit cu o
piele subţire pe suprafaţa căreia se găsesc firişoare de lanugo.
La sfârşitul lunii a cincia, (săptămâna 21-22) fătul are o lungime de 25 cm şi cântăreşte 650 gr.
Glandele sebacee încep să secrete, pielea fiind acoperită cu vermix caseosa. Se percep bătăile
cordului fetal, mişcările membrelor devin active şi puternice. Intestinul conţine meconiu, rezultat
al secreţiilor intestinale, rinichiul îşi începe funcţia în vezică găsindu-se urină.
La sfârşitul luni a VI-a (săptămâna 26) fătul are o lungime de 35 c, şi o greutate de 1000 de
grame, toate organele sunt în stare să funcţioneze, dar nu sunt definitivate. Sistemul nervos este
insuficient dezvoltat, circumvoluţiile cerebrale sunt incomplete. Fătul este considerat viabil însă
cu un mare grad de imaturitate, adaptarea la viaţa extrauterină fiind foarte dificilă.
La sfârşitul lunii a VII-a (săptămâna 30-31) fătul măsoară 40 cm şi cântăreşte 1700 gr. Este
viabil dar imatur. Are aspect de bătrân cu pielea de culoare închisă, roşietică, testicolele coboară
spre canalul inghinal iar la fetiţe clitorisul şi labiile mici proemină între labiile mari.
La sfârşitul lunii a VIII-a (săptămâna 36) fătul are o lungime de 45 de cm şi o greutate de 2500
gr. Aspectul pielii se apropie de acela al noului născut şi începe osificarea în epifize. Fătul se
adaptează mai bine la viaţa extrauterină numai este socotit imatur ci subponderal.
La sfârşitul lunii a IX-a (săptămâna 40) are toate caracteristicile cunoscute la naşterea la vreme:
lungimea este de cca 48-50 cm, 3000-3500 gr, cu lanugo pe corp, testiculele trebuie să fie
coborâte în scrot, labiile mari acoperă labiile mici, unghiile trebuie să depăşească pulpa
degetelor, iar inserţia cordonului ombilical trebuie să fie la jumătatea distanţei între apendicele
xifoid şi pubis.
Pentru memorizarea lungimii fătului la diferite luni de sarcină există diverse scheme de calcul
dintre care una cu mai multe implicaţii medico-legale poartă numele de „Schema lui Haase”:
-pentru primele 5 luni de sarcină se consideră luna de sarcină la pătrat.. De ex.
luna I: 1X 1cm=1cm
luna II: 2X2cm = 4 cm
luna III: 3X3cm= 9 cm
luna IV: 4X 4cm = 16 cm
luna V : 5X 5cm = 25cm
După luna V-a formula de calcul este lunaX5+5 (se înmulţeste şi se adună coeficientul 5)
Luna VI-a 6X5+5=35
Luna VII-a 7X5+5=40
Luna VIII-a 8x5+5=45
Luna IX-a 9X5+5=50
Calculul greutăţii se ia după luna VI-a când se consideră că în mod normal fătul are 1000 de gr.
greutate necesară pentru a considera fătul ca viabil. La fiecare lună se adaugă 700 gr.cifră cu care
creşte lunar fătul.

3
 Endodermul
Odată cu dezvoltarea ectodermului şi mezodermului au loc trenasformări ale endodermului,
foiţa ventrală a discului embrionar trilaminar. În stadiul tubului neural şi somitic discul
embrionar alungit începe să se curbeze cranio caudal şi transversal. Prin alungire şi curbare
transversală se schiţează forma generală a corpului embrionar. Membrana orofaringiană şi
cloacală dispuse iniţial în planul orizontal al discului embrionar îşi schimbă poziţia.
Membrana cloacală ajunge ventral.
Endodermul embrioar formează tavanul sacului vitelin şi se continuă cu mezenchimul
extraembrionar ce tapetează faţa internă a sacului vitelin. Prin curbarea transversală şi
creşterea ventrală endodermul se transformă într-un şanţ intestinal care ulterior devine tub
intestinal. În porţiunea mijlocie el comunică larg cu sacul vitelin. Tubului intestinal i se
disting trei părţi: intestinul anterior, intestinul mijlociu şi intestinul posterior în care se
deschide ductul alantoidian. Prin resorbţia membranei bucofaringiene se stabileşte o
comunicare între cavitatea bucală primitivă şi intestinul anterior. Membrana cloacală se
resoarbe mai târziu astfel încât intestinul posterior rămâne închis la extremitatea caudală.
Membrana cloacală cu orientare ventrală va participa la formarea peretelui ventral al corpului
embrionar sub pediculul ombilical. Prin proliferare celulară intestinul posterior proemină în
celomul intraembrionar. În regiunea terminală se formează diverticulul hepatic, mugurii
pancreatici ventral şi dorsal.
Prin micşorarea comunicării dintre sacul vitelin şi intestinul mijlociu se formează canalul
vitelin care împreună cu diverticulul alantoidian sunt cuprinse în pediculul embrionar care va
deveni cordon ombilical. Din endodermul părţii caudale se diferenţiază celulele germinale
primordiale ce vor migra spre crestele genitale unde vor fi încorporate în cordoanele
gonadale (din mezenchim).
Prin urmare din endoderm derivă: epiteliul tubului digestiv şi al anexelor sale cu excepţia
celui al cavităţii bucale şi al regiunii anale, celulele parenchimului hepatic, pancreatic, al
tiroidei, paratiroidelor şi timusului, epiteliul laringelui al arborelui traheobronşic şi al
alveolar epiteliul vezicii urinare, al uretrei prostatice, al uretrei la bărbaţi şi femeie.

MEZENCHIMUL
Este ţesutul conjunctiv embrionar. El ia naştere prin proliferarea liberă a celulelor
mezodermului şi ocupă toate spaţiile între epitelii. Mezenchimul se formează şi el prin
diferenţiere celulară dar la nivelul său diferenţierea este mai simplă. Ceea ce-l caracterizează
este faptul că el părăseşte stratul epitelial din care ia naştere. După cum am mai arătat în
stadiul de disc tridermic ectodermul, mezodermul şi endodermul au toate organizare celulară
epitelială cu celule în contact intim unele cu altele. Diferenţiindu-se din acestea celule
mezenchimale părăsind epiteliul migrează în spaţiile libere unde iau formă stelată cu
prelungiri. Mai târziu prin diferenţiere va da naştere diverselor tipuri de ţesuturi conjunctive.
Originea mezenchimului este preponderentă din mezoderm.

Mezodermul intermediar
- conecteaza temporal mezodermul paraxial de cel lateral
- se diferentiaza diferit in diferitele regiuni ale embrionului:a . i n r e g i u n e a c e r v i c a l a +
t o r a c a l a s u p e r i o a r a s e d i s p u n e i n s u l a r (sub forma de insule celulare)
constituind structuri segmentare

4
denumite nefrotoame, i n r e s t u l r e g i u n i l o r t o r a c a l , i n f , l o m b o - s a c r o -
coccigian isi
pastreaza aspectul continuu nesegmentat constituind cordoa
n e l e nefrogenice: stang + drept

Concluzie: din acest mezoderm intermediar segmentat + nesegmentat

sev o r f o r m a u n i t a t i l e e x c r e t o r i i a l e a p a r a t u l u i u r i n a r ( t u b i i
c o l e c t o r i Bellini,calicele mici, calicele mari, pelvisul urinar, ureterul).-spre peretele
lateral al mezodermului, acesta se imparte in 2 lame/ sebifurca:- intr-
o lama parietala laterala- una viscerala / internaconstituie somato - pleura respectiv
splanchnopleura.Somato-pleura impreuna cu ectodermul formeaza peretii lateral+
ventral ai
trunchiului.S p l a c h n o p l e u r a i m p r e u n a c u e n d o d e r m u l v a f o r m a p e r e t e l e
t u b u l u i intestinal primitiv.Obs: celulele profunde interne ale cavitatii celomice devin celule
seroase,formeaza o membrana seroasa, denumita mezoteliu, care va forma
PPP( p l e u r a , p e r i c a r d u l , p e r i t o n e u l ) = t e s u t e p i t e l i a
l p a v i m e n t o s monostratificat.In concluzie: de origine mezodermala:- tesuturile de
sustinere - conjunctiv moale- cartilaginos- osos- tesuturile musculare - toti muschii striati +
netezi- rinichii - gonadele + canalele excretorii- portiunea coritcala a suprarenalei- splina-
seroasele organismului (pleura, pericard, periotoneu)

Mezodermul intraembrionar
Se organizează formând două îngroşări longitudinale paralele cu placa cordală numită
mezodermul paraxial. Împreună cu placa cordală mezodermul paraxial formează mezodermul
dorsal al embrionului. În partea ventrolaterală poartă numele de mezoderm intermediar. În partea
cranială se diferenţiază mezodermul cardiogen care este primordiul cordului şi al pericardului.
Odată cu formarea sa lateral mezodermul se clivează în două lame: una denumită mezoderm
somatic sau somatopleura şi alta viscerală sau splanchnic, denumit şi splanchnopleura. Paralel cu
dezvoltarea ectodermului de care am vorbit şi mezodermul suferă o etapă a somitelor până în
ziua 30-a şi are ca trăsătură dominantă segmentarea mezodermului paraxial. (grămezi
metamerice de ţesut mezodermal poartă numele de somite, după un savant care le-a descoperit pe
nume Somiti). Ele proemină sub ectoderm(vezi figura). Datorită formări succesive a somitelor
vârsta în zile a embrionului se apreciază după numărul somitelor care se observă cu uşurinţă la
suprafaţă.
Ziua Nr. somitelor
20 2
21 7
22 10
23 13
24 17
25 20
26 23
27 26

5
 28 29
30 35

Somitele sunt perechi, sunt occipitale şi contribuie la formarea craniului şi a musculaturii

limbii. Sunt urmate de somite cervicale şi toracale, sacrale şi coccigiene. Numărul total la om
este de 44 de perechi de somite. De la nivelul somitelor care pe secţiune au formă
triunghiulară, cu pereţi mediali, ventrali şi dorsali porneşte diferenţierea a numeroase celule.
Somitele includ o cavitate numită miocel care dispare ulterior. Diferenţierea se face în celule
mezenchimale care vor face sclerotoamele cu dispoziţie metamerică din care vor deriva
fibroblastele, condroblastele şi osteoblastele. Din ele se vor forma scheletul axial adică
coloana vertebrală. Altă diferenţiere este aceea în miotoame din stratul medial care devin
mioblaste care se diferenţiază în miofibrile contractile.
Din mezenchimul somatopleurei vor lua naştere mugurii membrelor, dermul, pericardul,
pleura şi peritoneul. Din mezenchimul splanchnopleurei se va dezvolta tunica submucoasă şi
musculară netedă a tubului digestiv şi anexele tubului digestiv, musculatura aparatului
respirator, musculatura cardiacă, tunica medie a vaselor.

CORIONUL FRONDOS SI DECIDUA BAZALA

Odata cu evolutia timpurie a embrionului spre stadiul fetal,
vilozitatile acopera intreaga suprafata a corionului fetal, dar spre sapt a 8-a-a 9-a, apar diferentieri in
evolutia acestor vilozitati: la polul embrionar al
corionului fetal, vilozitatile cresc rapid in nr si volum, dand aspectulc
orionului frondos = corion vilos; in timp ce vilozitatile de la po
l u l abembrionar, involueaza, regreseaza, degenereaza, a.i. la sf lunii a 3 -a,acest corion
devine neted = chorion laeve.
Concomitent are loc si o evolutie diferentiata a endometrul
u i matern: endometrul din dreptul polului embrionar, din dreptul chorionuluifrondos/vilos isi
dezvolta un strat compact de celule mari,care contin
c a n t i t a t i m a r i d e l i p i d e s i g l i c o g e n , c o n s t i t u i n d d e c i d u a b a z a l a / p l a c a deciduala,
care este strans legata de vilozitatie chorionice secundare si tertiare.
La polul abembrionar, stratul decidual endometrial este slab
dezvoltat constituind decidua capsulara, care odata cu cresterea in voluma produsului de
conceptie/veziculei corionice, aceste strat va fi comprimatsi va degenera.
Consecinta: incepand cu luna a 3 -a de viata
intrauterina,v o r e v o l u a d o a r 2 s t r u c t u r i : c o r i o n u l f r o n d o s s i d e c i d u a b a z a l
a , c a r e impreuna vor constitui placenta.STRUCTURA PLACENTEILa inceputul lunii a 4-a, placenta
are 2 parti: o prima componenta
=p o r t i u n e a f e t a l a , c a r e e s t e f o r m a t a d i n c h o r i o n u l f r o n d o s ,
- a 2 - a portiune=portiunea materna care este formata din decidua bazala.Dinspre partea fetala,
placenta este marginita de placa chorionica .De partea materna, decidua bazala formeaza
placa deciduala, care va fiincorporata in placenta. In zona de cuplare/ jonctiune/ incorporare,
celuleletrofoblastului (celulele corionului frondos) si celulele deciduale (celulele
materne) sunt amestecate.
I n t r e a c e s t e 2 t i p u r i d e c e l u l e e x i s t a u n material amorf bogat in
mucopolizaharide.I n l u n i l e a 4 - 5 - a d i n s p r e p o r t i u n e a m a t e r n a / d e c i d u a l a i n c e p s a

6
s e d i f e r e n t i e z e / f o r m e z e u n n r d e s e p t e d e c i d u a l e , c a r e p r o g r e s e a z a / s e dezv
olta spre portiunea chorionica, FARA SA ATINGA PLACA CHORIONICA.
Consecinta=compartimentarea placentei in structuri morfo-functionaledenumite
cotiledoane, cu aspect regulat, aprox hexagonal, cu mentiunea
ca septele deciduale nu ating placa chorionica, ceea ce fac
e c a cotiledoanele sa comunice intre ele in portiunea
interviloasa/fetala.I n p a r a l e l c u c r e s t e r e a f e t a l a a r e l o c s i e x t i n d e r e a c a v i t a t i i u t e r i
ne, a.i. placenta se largeste si ajunge sa acopere 25-
3 0 % d i n suprafata interna endometriala a uterului.
In luna67 are loc un proces de arborizatie a vilozi
t a t i l o r determinand cresterea si in grosime a placentei.

PLACENTA MATURA
La maturitate, placenta are forma discoidala cu un diametru de 25 -25 cm cu o grosime
de 3-4 cm si o greutate 500-600 g
In mod spontan se desprinde de peretele uterin la 20-30 min dupaexpulzia fetala, in caz
contrar ea se extrage manual. La inspectie prezintao fata materna convexa, pe care apar 15-20 de
proeminente cvasi-regulate, aceste cotiledoaneacoperite de decidua bazala. Sunt delimitate de
santuri care in profunzimecorespund septelor dintre cotiledoane.Suprafata fetala = concava, acoperita in
totalitate de placa corionicasi pe fata concava sunt vizibile prin transparenta nume=roase si vene mari
c a r e s u n t a r t e r e l e s i v a s e l e c o r i o n i c e , c a r e c o n v e r g c a t r e c o r d o n u l ombili
cal. Acest corion/fata fetala este acoperit de amnios /
membranaa m n i o t i c a . I n s e r t i a c o r d o n u l u i o m b i l i c a l d e r e g u l a e s t e e x c e n t r i c a . S e p
oate f rar intampla sa se insere in afara placentei, vasele corionice sa fief lungi si atunci
insertia cordonului ombilical se numeste velamentoasa

FIZIOLOGIA PLACENTEI/FUNCTIILE PLACENTEI

-Schimburile metabolice si gazoase intre sangele matern si cel fetal-
Productia / secretia de
h o r m o n i . Toate acestea se fac prin intermediul unei bariere placentare /membrane placentare
formata din 4 straturi:
1.Endoteliul vaselor fetale
2.Tesutul conjunctiv al vilozitatilor
3.Stratul citotrofoblastic
4.Stratul sincitiotrofoblastic
D u p a l u n a a 4 a , b a r i e r a p l a c e n t a r a s e s u b t i a z a f m u l t p r i n d i s p a r i t i a straturil
or 2 si 3. Consecinta endoteliul vascular vine in contac cu sincitiul trofoblastic. Consecinta: rata
crescuta a schimburilor gazoase: Co2 si CO(monoxidul de C) trec prin aceasta bariera pasiv-
difuziune), la termen fatule x t r a g e 2 0 -
3 0 m l O 2 / m i n . O i n t r e r u p e r e d e d u r a t a s c u r t a a a c e s t e i circulatii duce la
tulburari fetale mari. De asemenea, au loc schimburi
den u t r i m e n t e s i e l e c t r o l i t i , a . i . f a t u l b e n e f i c i a z a d e s u b s t a n t e l e n u t r i t i v e m a t e r n
e. De asemenea, prin bariera feto-
placentara trec anticorpiimaterni, in special imuno-
g l o b u l i n e G . A c e s t i a n t i c o r p i t r e c p r i n t r - u n proces de pinocitoza si asigura o

7
imunitate pasiva impotriva majoritatiibolilor virotice: difteria, variola, rujeola, gripa, dar
nu asigura imunitateimpotriva bolilor bacteriene. Nou-nascutul poate sa faca tuse
convulsivastreptococica, pneumonie.
Prin bariera feto-placentara trec si anticorpii RHmaterni produsi de mama la contactul cu
RH pozitiv fetal mostenit de la tata.
Reactia se materializeaza prin asa numita eritroblastoza fetala/
boalah e m o l i t i c a a n o u n a s c u t u l u i . D a c a r e a c t i a m a t e r n a e s t e c u l m i n a n t a , a c
e a s t a b o a l a h e m o l i t i c a p o a t e d u c e l a m o a r t e a i n t r a u t e r i n a / a v o r t u l spontan.

SCHIMBURILE PLACENTARE LA SF SARCINII

La varsta de 40 sapt apar o serie de schimbari placentare care duc lareducerea circulatiei
placentei (dintre fat si mama):
1.Creste testul fibros in axul vilozitatilor
2.Cresterea grosimii membranei bazale a capilarelor fetale
3.Capilarele vilozitale se oblitereaza astupa.
4.Are loc depozitare de tesut fibrionid in zona jonctiunii cu
p l a c a corionica.
Are loc un proces de infactizare al lacunelor vilozitare cotiledoanele, devinalbicioase si
afunctionale.L a n a s t e r e c o r d o n u l o m b i l i c a l a r e u n d i a m d e 2 c m , l u n g i m e 5 0 - 6 0
c m , este torsionat/rasucit avand din loc in loc noduri false. Un cordon ombilicalf l u n g s e p o a t e
t o r s i o n a i n j u r u l g a t u l u i f e t a l , d e t e r m i n a n d a s a n u m i t a circulare de cordon care poate
cauza dificultati de supravietuire fetala.

Lichidul amniotic este continutul cavitatii amniotice, este clar,

c u densitatea apropiata de a apei. Sursa lui este sangele matern, secretat decelulele amniotice.
Rolul lui:
1.Absoarbe socurile mecanice
2.Previne alipierea embrionului de cavitatea amniotica
3.Usureaza miscarile fetale
4.Apa din lichidul amniotic este innoita odata la 3 ore, iar incepand cu luna a 3-a de
viata intrauterina, fatul inghite propriul lichid amniotic,aprox 400 ml/zi = jumatate din intreaga cantitate
de lichid amniotic
.O b s : i n s i t u a t i a i n c a r e f a t u l e s t e i n c a p a b i l s a -
si inghita lichidulamniotic (atrezie esofagiana) sau in anencefalie (atunci cand
n u exista centru de glutitie), fatul este inconjurat de o cantitate
mared e l i c h i d a m n i o s c a r e c r e e a z a p r e s i u n e a s u p r a f a t u l u i s i
i i impietreaza dezvoltarea.La sfarsitul sarcinii, la lichidul amniotic se adauga urina produsa
zilnic decatre fat, care insa este f apoasa, este lipsita aproape de cataboliti proteici(uree, ac uric,
creatinina), deoarece placenta functioneaza ca un elementde filtrare.In timpul nasterii atat amniosul
cat si corionul placentar actioneazaimpreuna creand =o presiune hidrostatica si care
determina hidratarea colului uterin.