Sunteți pe pagina 1din 1

Avarul de Molière

Actul IV Scena 7

HAROPAGON.
Haroagon, singur, răcneşte prin grădină cu mîinile ridicate şi aleargă de colo colo cu pălăria-n mînă.
Hoţii! Hoţii! Criminalilor! Bandiţilor! Doamne, pedepseşte-i! Cer dreptate! Sînt pierdut. M-au ucis.
Mi-au răsucit gîtul la spate. Mi-au furat banii. Cine- ar fi putut să-i fure? Unde eşti hoţule? Unde-i
el? Unde nu este el? Unde se ascunde mitocanul şi criminalul? Cum aş putea să dau de el? Unde să-l
dibuiesc? Încotro să fug? Cine-i acolo? Nu cumva-i aici? Poate că-i dincolo. Stai! (se prinde singur
de mînă şi se trage de degete) Dă-mi banii înapoi, banditule! Ah, eu sînt. Mi se întunecă vederea.
Simt că- nebunesc. Nu ştiu cine sînt. Cine sînt eu şi cine eram? Ah, bănişori iubiţi...prieteni dragi,
prieteni de-o viaţă, nepreţuiţi şi sinceri, concubini minunaţi...Nu mai ştiu ce fac. Ah, bănişori ai
iubirii, tovarăşi de nădejde. De cînd mi-aţi fost furaţi nu mai pot să trăiesc, mă simt singur şi părăsit.
Sînt pierdut. Ajutorul meu, speranţa mea, prieteni de-o viaţă! Sînt pierdut! S-a terminat cu mine. Nu
mai am pe nimeni pe lumea asta. Nu mai pot trăi niic măcar un minuţel fără voi. Gata, mă duc, mă
prăpădesc, nu mai sînt, mor am murit, sînt deja mort, am murit şi m-au îngropat. N-ar vrea poate un
om drăguţ să mă dezgroape, să mă învie şi să- mi dea banii înapoi, sau măcar să-mi spună cine-i
hoţul? Ce? Ce spuneţi voi acolo? A, e cineva aici? Cum adică nu-i nimeni? Bandiţilor! Care-i banda
care a comis furtişagul? Şi toate astea numai din cauza lepădăturii de fiu- meu. M-am certat cu el şi
n-am stat suficient de veghe cu ochii spre grădină. Trebuie să fug, ca să anunţ toate tribunalele, să-mi
pun sub tortură familia, servitorii, rudele, vecinii, orăşenii, la moarte cu toţii infamilor! Cine sînt
aceşti oameni care mă privesc zîmbind zeflemitor? Nu cumva mi-aţi furat tocmai voi bănişorii
bandiţilor? Ia uite la ei. La moarte cu voi. Sînteţi cu toţii vinovaţi de la cel mai mic pînă la cel mai
mare trebuie să-mi daţi socoteală. Hei! Ce vorbiţi voi acolo pe şoptite? Ştiţi cumva ceva despre cel
care m-a jefuit? Ce este atîta zgomot acolo? Te pomeneşti că mi-au prins hoţul. Hei, vreau să ştiu
dacă aţi pus mîna pe tîlhar! Trebuie să daţi sfoară în ţară, să mi-l aduceţi legat şi cu o piatră de gît. Te
pomeneşti că toţi sînt complicii hoţului. Vă uitaţi la mine şi zîmbiţi? Cred că şi-au împărţit banii mei
între ei. Repede comisari, repede judecători, veniţi la mine cu toţii oameni de ordine şi de încredere,
executori, avocaţi, notari, paznici, repede la mine voi călăi, inchizitori, să-l căutăm împreună pe hoţ.
Vreau să cercetaţi tot oraşul, să căutaţi din casă în casă, să faceţi percheziţii, la spînzurătoare cu toţi,
mişeilor! Iar dacă nu găsiţi pe nimeni spînzuraţi-vă şi voi şi apoi mă spînzur şi eu de o cracă.