Cu toate că cercetarea asupra realaţiei dintre tulburarea borderline şi modalităţile de
coping sugerează o concluzie rezonabilă şi o direcţie clară a acestei legături, aceasta implică şi o serie de limite. Prima limită este reprezentată de numărul redus de studii considerate ca fiind eligibile şi incluse în meta-analiză, mai exact 10 studii, acest lucru putând fi datorat spectrului relativ restrâns al cercetării, ce vizează doar o singură tulburare de peronalitate. De altfel şi lipsa accesului la bazele de date principale din domeniul clinic, cum ar fi PsycINFO, contribuie la această limită, ce duce la reducerea nivelului de generalizare a datelor. O limită secundară o constituie operaţionalizarea variabilei dependente, copingul, acesta fiind măsurat printr-o gamă varaiată de intrumente, ce diferă de la studiu la studiu şi măsoară inconstant strategiile de coping. O altă problemă existentă este diferenţa la nivelul lotului, acesta nefiind omogen. Eșantionul cuprinde atât populaţie non-clinică, formată din persoane nediagnosticate ce prezintă trăsături borderline şi populaţie generală, cât şi populaţie clinică, însă într-un număr mai redus. Pentru a replica această cercetare, sunt necesare studii suplimentare care implică un eșantion de populație clinică mai mare.