Sunteți pe pagina 1din 44

CUPRINS

Abrevieri…………………………………………………………...................pag.2
Argument/Memoriu explicativ………………...……………………………..pag.3
Capitolul I.
Noţiuni de anatomie și fiziopatologie a aparatului locomotor……..………....pag.4
Capitolul II. Planuri de îngrijire în Fractura de bazin
Cazul nr. 1……………………………….……………………………pag.15
Cazul nr. 2………………………………..…………………………...pag.26
Cazul nr. 3………………………… ……………...............................pag.35
Capitolul III.
Concluzii……………………………………………………………....pag.64
Bibliografie………………………………..……………………..…....pag.65
Anexe:

3
MOTIVAŢIA LUCRĂRII

Omul reprezintă forma cea mai evoluată de organizare şi funcţionare a materiei vii, este
ca o ,, trestie cugetătoare” ce semnifică apartenenţa la seria organismelor şi nelimitatul potenţial
neuropsihic ce–l transformă pe om în moştenitor privilegiat al naturii, în stăpân al acesteia,
transformator al lumii şi creator al propriilor condiţii de existenţă.
Profesia noastră se adresează omului sănătos sau bolnav în scop profilactic, de a
ameliora, trata şi vindeca boala, până în faza curativă. Scopurile, tehnicile, rolurile, activităţile
efectuate, rezultatele obţinute în mod benefic de asistenta medicală pentru promovarea sănătăţii,
aduc o satisfacere sufletească, o imagine favorabilă în profesia pe care o exercită, o mulţumire şi
stare de bine a pacientului.
Asistenta medicală reprezintă pentru omul bolnav o şansă, o speranţă, un ajutor în
satisfacerea nevoilor de care acesta depinde, un sprijin moral, un intermediar trimis de
Dumnezeu, căci numai prin Dumnezeu omul izbăveşte în toate.
Nursing–ul este un concept modern de îngrijire a pacienţilor, contribuie la educaţia
practică prin care asistenta medicală are o obligaţie etică şi responsabilitate de–a lungul carierei
sale profesionale, de a ajuta să ofere beneficiarilor de îngrijiri o asistenţă individualizată,
completă şi continuă.
În cursul anilor de Postliceală, am efectuat două stagii în secţia Ortopedie, timp în care mi– am
însuşit noţiuni despre Fractură de bazin, despre simptomatologie, diagnostic şi tratament şi am
efectuat tehnici de îngrijire a pacienţilor cu acest diagnostic. Participând la îngrijirea lor, m–am
implicat mai mult în patologia fracturilor, motiv care m–a determinat să–mi aleg ca lucrare de
diplomă, îngrijirea pacienţilor cu Fractură de bazin , alegându–mi 3 cazuri pentru realizarea
acestei lucrări de diplomă, pe care le voi prezenta în continuare…

4
ABREVIERI

adm. – administrat
adm. - administrate
AV – puls
D – diureză
f. – fiolă
F.O. – foaie de observaţie
fl. – flacon
g. – gram
HTA – hipertensiune arterială
hTA – hipotensiune arterială
i.m – intramuscula
i.v. – intravenos
ind. – indicaţia
mg. – miligram
ml. – miligram
R – respiraţie
s.c. – subcutanat
SO – sala operație
sup. – supozitoare
T0 – temperatură
Ta – tensiune arterială
Tb – tabletă

5
CAPITOLUL I
ANATOMIA ŞI FIZIOPATOLOGIA APARATULUI LOCOMOTOR

Aparatul locomotor este constituit din sistemul osos şi sistemul muscular, care asigură
susţinerea corpului și posibilitatea de deplasare.

Sistemul osos: reprezintă totalitatea oaselor din corp în nr. de 200 (partea pasivă a aparatului
locomotor), legate între ele prin articulații.
Forma, structura și modul de legătură a oaselor pentru a forma scheletul corpului uman,
reprezintă expresia adaptării la staţiunea bipeda și locomotoare; au proprietatea de a rezista la:
presiune,
tracțiune, torsiune.

Rolul oaselor în organism:


 determină forma corpului, iar împreună cu articulaţiile dintre ele, asigură suportul părţilor
moi;
 participă la formarea cavităţilor de protecţie a unor organe (cutia craniana, canalul vertebral,
cutia toracica, bazinul);
 sunt organe ale mişcării pentru a participa la formarea articulaţiilor și servesc ca punct de
inserţie pentru muşchi;
 măduva roşie (din epifizele oaselor lungi, oasele late si scurte) are rol in hematopoeza,
depozit de substanţe fosfor-calcice, pe care organismul le poate mobiliza la nevoie (sarcina).

Structura țesutului osos:


Este format din:
1. Celula osoasă – numită în stadiul tânăr osteoblast (cu activitate secretorie , participă la
formarea oseinei și a unei fosfatoze.), iar în stadiul adult osteocit (o celulă care intervine în
procesul de formare a osului, îndeplinind rolul de distrugere și limitare a formarii ţesutului, în
funcţie de necesităţile fiziologice.

2. Substanța fundamentală – a osului se compune din: componenta organică reprezintă 34% și


este formată din oseină (substanţă secretată de osteoblaste) şi componenta minerală (anorganică)
reprezintă 66% din substanţa fundamentală și este formată din mini cristale de fosfat tricalcic la
suprafaţa căruia sunt absorbite cristale foarte fine de carbonat de Mg și carbonat Na.

6
Țesutul osos – (compact și spongios) formează scheletul corpului și reprezintă aparatul de
susţinere a părţilor moi ale organismului și un important rezervor de substanţe fosfocalcice.

Țesutul osos compact – formează diafiza vaselor lungi, porţiunea externă a epifizelor și oaselor
scurte, lama externă și internă a oaselor late.
Pe secţiunea transversală, diafiza osului lung este formată: în porţiunea centrală de canalul
medular; la exterior de periost.
Microscopic, substanţa osoasă a diafizei, prezintă o serie de canale numite canalele Havers,
acestea conţin: capilare sanguine, terminaţii nervoase, ţesut conjunctiv lax în cantitate redusă. În
jurul canalelor Havers, substanţa osoasă este dispusă în lamele osoase concentrice, în grosimea
cărora se găsesc osteoblaste ce conțin osteocite.
Scheletul lamelelor este format din oseină şi fibre de colagen paralele între ele. Fibrele de
colagen din lamelele vecine au direcţii oblice, spiralate sau circulare, asigură rezistenţa osului .
Un canal Havers împreună cu lamelele din jur formează osteomul / sistemul Havers unitatea
morfo – funcţională a osului.

Țesutul osos spongios – formează epifizele oaselor lungi, scurte şi late. Este format din lame
osoase numite tubercule, alcătuite din mai multe lamele, care delimitează cavităţi cu aspecte şi
mărimi diferite, numite areole (conţin măduva osoasă) care dau osului aspect de burete.

Morfologia oaselor:
 oase lungi (humerus, radius, femur, tibie)
 oase late (oasele calotei craniene, omoplatul)
 oase scurte (oasele carpiene, tarsiene, vertebrele)
În canalul medular şi canalele ţesutului spongios se găseşte măduva oaselor care se prezintă sub
trei varietăţi:
 măduva roşie / hematopoetică;
 măduva galbenă;
 măduva cenuşie
Prin stratul extern, periostul participă la formarea osului, celulele sale transformându-se în
osteoblast atât în procesul de dezvoltare a osului cât şi în cazul de fracturi, formând calusul.

Vascularizaţia osului este asigurată de artere şi vene.

SCHELETUL BAZINULUI:

7
 cuprinde centura pelviană formată din cele două oase coxale, articulate posterior cu osul
sacru (articulația sacroiliacă), iar anterior articulate între ele prin simifiza pelviană.

Bazinul (pelvisul) încheie terminal cavitatea trunchiului.

Osul coxal este format, prin sudarea la pubertate a 3 oase: ilion, ischion, pubele unite prin
cartilajul in Y, menajand între ele și gaura obturată, inchisă de membrana obturatoare.
 prin fața lor internă contribuie la constituirea foselor iliace și a strâmtorii superioare a
bazinului care formează limita între bazinul mare și bazinul mic pe fața lor externa și central
aflându-se o cavitate scobită prin care se face articulația cu capul femural.
 funcția principală a acestei centuri osoase foarte puternice este aceea de a adăposti și de a
proteja organele digestive, organele de reproducere și aparatul urinar;
 fiecare dintre cele două oase principale ale sale, oasele iliace, face legatura cu baza coloanei
vertebrale, care se va termina prin vertebre sudate
 bazinul este mai lat la femei decât la bărbați, pentru a putea adăposti fătul în timpul sarcinii.

Oasele iliace sau coxale


 situate în fiecare parte a coloanei vertebrale, oasele iliace sunt formate, prin sudarea la
adolescență a trei oase: ilion,schion și pubis
 fiecare os coxal prezintă o parte înferioară, în care se află un orificiu larg, orificiul ischio-
pubian, care este locul prin care trec vasele sanguine și nervii dinspre cavitatea abdominală
spre partea internă superioară a coapselor.

Osul ilion - punctul de intersecție a numeroși mușchi, formează aripa mare, proeminentă, la
nivelul șoldului, creasta iliacă.
Osul ischium sau ischion - partea sa inferioară, numită tuberozitate, este osul pe care ne
așezăm.

Pubisul - permite unirea celor două oase iliace prin intermediul unui menisc (un fibrocartilaj).
La joncțiunea dintre osul iliac, ischion și pubis se află cavitatea cotiloidă, sau acetabulum, care
adapostește capul femural. Oasele coxale sunt unite în partea anterioară prin simfiza pubiană,
un disc cartilaginos care are o posibilitate redusă de mișcare (câțiva milimetri).

Osul sacrum - format din cinci vertebre sacrale sudate, care formează o creastă sacrală pe
partea sa posterioară, acesta are forma unei piramide al carei vârf se numește apex. Acesta este
legat, în partea din spate, de osul iliac prin cele doua articulații sacroiliace pentru a forma
bazinul osos. Osul sacru este mai mare la femeie decât la barbat și formează, împreună cu osul
coxal, centura pelviană.

8
Coccisul - acest os mic situat la capătul coloanei vertebrale, sub osul sacrum, poate conține
până la 5 vertebre sudate; împreuna cu osul sacrum constituie elementul central al bazinului.

Vascularizația:
 organele și țesuturile bazinului sunt vascularizate prin intermediul arterei iliace comune,
formată prin imparțirea în două a aortei abdominale la nivelul celei de a patra vertebre lombare
și al celor două artere iliace interne (cele mai mici ramuri ale precedentei), care aduc sânge
oxigenat în membrele inferioare și în bazin. Acestea din urmă se împart apoi, la rândul lor,
pentru a da naștere celor două grupe de artere:
 prima cuprinde artera iliolombară, artera gluteală superioară și numeroase ramuri arteriale
destinate mușchilor șoldului.
 a doua este formată din artera gluteală inferioară, artera obturatoare, artera rușinoasă internă
și din ramuri destinate orgenelor pelviene. Artera iliacă externă și vena iliacă externă părăsesc
bazinul trecând de-a lungul femurului.

Inervația - ca și nervul femural, nervul sciatic, cel mai voluminos din organism, traversează
porțiunea îngustă din partea inferioară a bazinului spre membrul inferior.

Planșeul pelvian:
 format dintr–un strat de mușchi care înconjoară uretra, vaginul și rectul și dintre care unii
participă la defecație și la micțiune, permit, împreună cu sfincterii, controlarea acestor orificii;
 în cazul în care plașeul pelvian este prea fragil, uretra poate coborî în timpul efortului, ceea ce
duce la pierderi necontrolate de urină.
 mușchii ridicători anali și coccigieni, situați la baza bazinului, constituie diafragma
(membrana musculo-membranoasă) pelviană.
 mai jos, diafragma urogenitală, membrana perineală solidă, este formată din mușchiul
transvers profund al perineului și din sfincterul uretral.
 cavitatea pelviană este invelită cu o membrană seroasă continuă (formată dintr-un strat
simplu de celule epiteliale), peritoneul, care contribuie la menținerea vezicii la locul sau prin
acoperirea părții sale superioare.
 Organele de reproducere feminine (ovarele, trompele lui Fallope și uterul) sunt, de
asemenea, fixate în cutele peritoneului, care le impiedică să se indrepte spre bazin.

9
CAPITOLUL II
NOŢIUNI DE FIZIOPATOLOGIE ÎN FRACTURA DE BAZIN

DEFINIȚIE: reprezintă întreruperea totală sau parţială a continuităţii unui os, produsă în urma
unui traumatism. Focarul de fractură este un proces de patologie complex care antrenează întreg
organismul, deci, este o boală generalizată (dereglări post-traumatice generale) declanșate mai
ales prin intermediul S.N.

CLASIFICARE:

10
Fractura directă se produce la nivelul la care acționează forța reprezentată prin zdrobire,
compresiune sau șoc violent, asociază cu leziuni mai mult sau mai puțin grave a părților moi.

2. Fractura indirectă se produce în alt loc decât acolo unde a acționat agentul traumatic prin
mecanisme: flexiune, tracțiune, compresiune, torsiune.
3. Fracturi incomplete se observă mai ales la copii și se prezintă sub urmatoarele forme:
deformarea osului în grosime, ruperea incompletă sau în flexiune (în lemn verde);
înfundarea, fisurile.
4. Fractură completă (cominutivă) cu traiectul de fractură: (transversal, oblic, spiroid,
longitudinal, în varf de clarinet și în farină de fluture), fragmentele sunt în general în număr de
două, uneori un traiect de fractură accesoriu separă un al treilea fragment; fractură cu
deplasare: a fragmentelor osoase prin: translație, prin rotație, prin unghiularea unui
fragment față de celalalt. DIACRITICE!!!!!!!!
Leziunile partilor moi (secţionarea muschilor, tendoanelor, vaselor, nervilor, pielii): prin
agentul cauzal sau fragmentele ascutite ale oaselor fracturate determină tulburări de mişcare,
hematoame locale, necroze, cangrene, neirigarea tendonului, paralizii, tulburari senzoriale în
zona respectivă; lezarea pielii creaza o fractură deschisă.
5. Fracturi inchise cand segmentele osoase sunt acoperite cel putin de piele.
6. Fracturi deschise in care pielea a fost lezata si osul ajunge in contact cu exteriorul pot
genera: infecţii, proces septic de osteită sau osteomielită care întarzie vindecarea sau poate dă
naștere unor complicatii, distrugeri osoase, calus vicios, pseudoartroze.

SIMPTOMATOLOGIE:

Semne generale ale şocului traumatic:


 agitaţie, anxietate, sau inconştiență, indiferent la ce se întâmplă în jur
 paloare, cianoză a patului unghial şi la nivelul buzelor, transpiraţii reci, vâscoase
 stare de şoc mai ales în accidentele importante
 afectarea stării generale se produce mai frecvent in fracturile membrului inferior, in fracturile
deschise atât la nivelul membrului superior cat si inferior, in politraumatisme când au loc şi alte
leziuni viscerale
 hipotensiune arterială, tahicardie, respiraţie paroxistică, polipnee cu tahipnee
 oligurie până la anurie, sete intensă
11
Semne locale de probabilitate:
 durere vie în punct localizată provocată prin presiune la distanţă, durere la mobilizarea
soldului
 echimoză - apare la scurt timp după ce s-a produs fractura
 hematomul – poate fi redus sau extrem de voluminos declanșând un șoc hemoragic.
 deformarea regiunii arata lipsa de continuitate anormală a celor două fragmente,
denivelarea aripii iliace cu ascensiunea hemibazinului
 scurtarea regiunii (femurului)
 impotență funcțională se datorează lipsei de continuitate a pârghiei osoase sau determinată
numai de durere

Semnele de certitudine:
 mobilitatea anormală – prezenţa unei mişcări, unde aceasta nu trebuie să existe
 crepitație osoasă - se percep la auz şi pipăit
 întreruperea continuității osoase apreciată prin palpare, constituie un semn prețios.
 intransmisibilitatea mişcărilor - imprimarea unei mişcări segmentului distal de fractură nu
este transmisă la segmentul situat proximal de fractură datorită întreruperii pârghiei osoase.
 examenul radiologic - pune în evidență tipul de fractură
 tomografia computerizată ( în fracturile acetabulare), ecografie, urografie, etc.
 flictenele provin prin decalarea epidermei de către plasmă sau sânge care provine din focarul
de fractură; constituie un semn aproape constant dar tardiv.
 temperatura ridicată locală. – la nivelul tegumentelor din jurul focarului
 edemul local - vasodilatație locală, tulburări locale care apar fie reflex, fie determinată de
modificări patologice locale, compresiune pe vasele de întoarcere.
 manevra Verneuil, manevra Ericsen

ETIOPATOGENIE:
 fracturile: apar mai frecvent la adulți; sunt traumatisme de mare energie (politraumatizati),
se produc prin: mecanisme indirecte, transmiterea forței în axul membrelor inferioare
(accidente rutiere, căderi de la înălțime) și directe, prin strivire (prăbusirea unei clădiri,
răsturnarea unui vehicul) sau lovitură (agresiuni) prin agentul vulnerant care poate acționa:
transversal, vertical, oblic, prin intermediul femurului sau coloanei vertebrale
12
AATOMIE PATOLOGICĂ:
 fracturi/ luxații/ disjuncții
 fracturi intra/ extraarticulare
 deplasări prin rotație/ prin translație

CLASIFICARE:
 fracturi izolate ale oaselor bazinului, care nu întrerup continuitatea inelului pelvin
 fracturi care întrerup continuitatea inelului pelvin
 fracturi ale arcului anterior: simpla verticală anterioară (fractura de ramura ilio- si
ischiopubiană) și dublă verticală anterioară
 fracturi ale arcului posterior: transiliacă și transacrală
 fracturi duble verticale homolaterale: fractura de arc anterior și iliac (Malgaigne) și fractura
de arc anterior și sacru (Voillemier)
 fracturi duble verticale încrucișate sau bilateral și fracturi atipice
 fracturi ale cotilului: fracturi elementare, fracturi mixte
 disjuncții isolate (pubiană și sacroiliacă)
 luxația : unui hemibazin, sacrului, disjuncția celor trei simfize, conjuncția simfizară,
decolări epifizare
 tip A – fracturi stabile ( care nu întrerup continuitatea inelului pelvin și care întrerup
continuitatea inelului pelvin)
 tip B - fractură rotațională instabile ( ale inelului anterior (“open book”), ipsilaterală prin
compresie lateral, contralaterală prin compresie laterală
 tip C - fracturi rotațional și vertical instabile: (unilaterale de arc anterior și posterior,
bilaterale de arc anterior și posterior, cu component a acetabulară)

DIAGNODTICUL: - pe baza semnelor clinice şi radiografiei (față si profil) cuprinde


obligatoriu șoldul și genunchiul - evidenţiază tipul de fractură, precizeză direcția și forma
traiectului de fractură (simplă sau cominutivă), și a deplasării fragmentelor.
EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC:
 rezervat în fracturile complexe și în fracturile articulare
 au o evoluție favorabilă, ele consolidandu-se la adulți in 3-4 luni, dacă sunt bine reduse și
imobilizate corect și sunt urmate de un tratament recuperator instituit precoce.
Vindecarea unei fracturi se obține prin:
 formarea calusului şi consolidarea definitivă, proces ce se desfasoară în două etape; la
început calusul moale, fibros și apoi calusul osos, care depinde de: vârsta bolnavului,
dimensiunea osului, modul de așezare a fragmentelor osoase, numărul total al fracturilor
concomitente; starea biologică generală, calitatea tratamentului care se efectuează.

13
 dinamica consolidării focarului de fractură se apreciază pe baza aspectelor clinice prin:
perceperea calusului la palpare; dispariția durerii în focar; dispariția impotenței funcționale.

COMPLICAŢII:
Complicatii generale imediate:
 şocul traumatic, congestia pulmonară, diabetul, embolia grazoasă, complicații viscerale
(urinare, rectale, genitale)
 deschiderea focarului de fractură: din înăuntru în afară - plaga are un aspect punctiform
sau liniar, este produsă prin înțeparea tegumentelor dinăuntru spre afară, de un fragment osos
sau din afară înăuntru - prin acțiunea agentului traumatic (accidentele de circulație, arme,
cuţite), aceste plagi comportă riscul infecției, cu germeni generali și aerobi
 în fractura deschisă apar complicații ca leziuni vascularo-nervoase, sunt mai rar întâlnite,
interesând artera sau vena femurală și nervul sciatic.

Complicatii tardive: - generale: trombembolia și locale (osteita, instabilitate, coxartroza,


consolidare vicioasă cu tulburari de statică și dinamică, distocie mecanică).
 complicatii embolice, sunt frecvente la balnavii imobilizați multă vreme la pat, mai ales cu
tratamente ortopedice. Administrarea anticoagulantelor reduce simțitor riscul trombo-embolic.
 calus vicios: - după tratament ortopedic incorect, fie o redresare insuficientă, fie o
imobilizare defectuasă, care favorizează deplasarea secundară a fragmentelor.
 pseudoartroză: - urmare a unui tratament ortopedic incorect, fie o recuperare incompletă cu
interpozitie de părți moi (musculare), fie o imobilizare insuficientă care permite mișcari ale
fragmentelor fracturate, fie după intervenţii chirurgicale. Producerea unei diastaze
interfragmentare, printr-o tractiune excesivă, ca și manevrele repetate de reducere reluate la
anumite intervale, împiedicând formarea calusului osos, fragmentele osoase clasificandu-se
independent.

TRATAMENT MEDICAL

Masuri de prim ajutor:


 imobilizare cu pantalon pneumatic, stabilizare hemodinamică, transport adecvat
Tratament ortopedic:
 imobilizare prin repaus la pat 4-6 săptămâni
 imobilizare în hamac
Tratament chirurgical:
 osteosinteză internă; șuruburi, placă și șuruburi, bară posterioară în fracturile cu deplasare

14
 osteosinteză externă: extensie continuă prin tracțiune transosoasă supracondiliană și
imobilizare în hamac pentru 8 săptămâni
 tracțiune transosoasă supracondiliană în fracturile fără deplasare sau la pacienții inoperabili
 fixator extern de bazin
 procedee combinate

Tratamentul complicatiilor:
 ruptura de uretră/ vezică, ruptura de vagin, ruptura de rect
 Osteită, Tromboflebita, Coxartroză
Tratamentul de recuperare:
 reducerea și imobilizarea fracturii este tratamentul chinezitologic în scopul recuperarii
funcției prin acțiunea asupra mușchilor și articulațiilor exercițiile de contracție musculară a
membrelor inferioare pot să fie începute la câteva zile de la reducerea fracturii
 program de gimnastică condus de medic sau cadre specializate ale serviciului de recuperare,
mobilizându-i și articulațiile care nu au fost cuprinse în aparatul gipsat;
 după scoaterea aparatului gipsat, exercitiile musculare și articulațiile vor fi intensificate,
recuperări funcționale, masajul fizioterapeutic și balneoterapia.

15
CAPITOLUL III
PLANURI DE NURSING ÎN FRACTURA DE BAZIN
CAZ I

CULEGERE DETELOR: C.M.


SEX: F
DATA NAŞTERII: 01.04.1945
DOMICILIU:, judeţul Neamţ, localitatea Borca
OCUPAŢIA: pensionară
NUMĂR ÎNREGISTRARE S.C. 16554
DATA INTERNĂRII: 23.05.2017, ora 1500
DATA EXTERNĂRII: 30.05.2017
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: POLITRAUMATISM PRIN ACCIDENT RUTIER.
DISJUNCȚIE PUBIANĂ
DIAGNOSTIC LA EXTERNARE: POLITRAUMATISM PRIN ACCIDENT RUTIER.
DISJUNCȚIE PUBIANĂ. TRATAMENT CONSERVATOR
DIAGNOSTICE SECUNDARE LA EXTERNARE: LEZIUNE SUBEPICARDICĂ DIFUZĂ

16
MOTIVELE INTERNĂRII: - durere la nivelul bazinului cu iradiere în membrele inferioare și
inghinal, impotență funcțională, plăgi superficiale, ecoriații, echimoze la nivelul membrelor
inferioare.
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: neagă afecţiuni pulmonare, cardiace
ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE: fără importanță
CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI DE MUNCĂ: bune, locuieşte singură
ISTORICUL BOLII: Pacienta suferă un traumatism prin accident rutier. Este adusa în UPU,
unde prezintă tumefacția regiunii pubiene, durere, edem, tulburări la mers, tegumente palide,
stare conștientă păstrată. Este internata de urgență în secția Ortopedie, pentru investigații și
tratament de specialitate.

EXAMENE DE LABORATOR:

Analize recoltate Valori normale Valori obţinute


Hb 10.4 g/dl 12 - 15g/dl
Ht 30.7 0/0 46 0/0
Leucocite 12.64 x 103 / µL 3.6 – 10.0 x103 / µL
Trombocite 203 x103 / µL 150– 450 x103 / µL
Glicemie 183 mg/dl 0.80 – 1.20 mg/dl
AP 89.9 %
INR 1.08
Creatinină 0.68 mg/dl 0.6 – 1.20mg/dl
Uree sg. 48.3 mg/dl 20 – 40 mg/dl
Sumar urină Albumină = absentă;
Sediment urinar = prezente
leococite, foarte rare hematii

EXAMENUL RADIOLOGIC: Radiografie bazin față = disjuncție pubiană

EXAMENUL ECOGRAFIC: abdomen normal, colecist alungit, cudat, fără calculi; splină cu
ecostructură omogenă; rinichi fără dilataţie pielocaliceală bilaterală.
Evaluare inițială;
TA = 110/60 mmHg
Puls = 110 /min
17
TRATAMENT INSTITUIT:
1. Agocalmin 1gr/2ml - 1x2fi/zi, i.m;
2. Fraxiparine 0,6 ml – 1f/zi, s.c
3. Glucoză 5% – 500 ml, pev
4. Diazepam 10 mg – 1 tb/seara, p.o.
5. Ser fiziologic 0,9% – 1500 ml, pev
6. HSHC – 200 mg, i.v.
7. Refen 75mg – 2f/zi, i.m.

În perioada spitalizării , pacienta prezintă dependenţă la următoarele nevoi:


1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie
2. Nevoia de a evita pericolele
3. Nevoia de a elimina
4. Nevoia de a se alimenta şi hidrata
5. Nevoia de a avea tegumentele mucoasele fanerele curate şi integre
6. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
7. Nevoia de a dormi și a se odihni
8. Nevoia de a comunica
9. Nevoia de a învăţa

1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

Problema 1: durerea la nivelul pubisului


Etiologie: focarul de fractură
Semne şi simptome: agitaţie, nelinişte, acuză dureri insuportabile, intense
Obiectiv: calmarea durerii
Problema 2: anxietate
Etiologie: şoc traumatic, necunoaşterea prognosticului fracturii
Semne şi simptome: agitaţie, nelinişte, frică, întrebări adresate personalului sanitar
Obiectiv: pacienta să fie echilibrată psihic,să nu prezinte anxietate
Problema 3: risc de complicaţii şi infecţii asociate asistenței medicale

18
Etiologie: mediul spitalicesc, imobilizare impusă la pat, focar de fractură
Semne şi simptome: pacienta este expusă la infecţii în perioada spitalizării, există riscul
apariţiei complicaţiilor tegumentare (escare, atrofii musculare), gastro-intestinale (constipaţia),
cardio-respiratorii și circulatorii (pneumonii, tromboembolie pulmonară), posibile complicaţii şi
infecţii asociate asistenței medicale
Obiectiv: pacienta să nu prezinte complicații şi infecţii asociate asistenței medicale în perioada
spitalizării
Intervenţii autonome:
 am asigurat un mediu de protecţie psihic, adecvat stării de boală
 asigur curăţenie, igienă, aer curat şi lenjerie în salon
 comunic cu pacienta pentru a evalua caracteristica, intensitatea şi sediul durerii
 pregătesc materialele necesare recoltării de sânge și urină
 am supravegheat evoluţia simptomelor şi procesul de vindecare
 înaintea efectuării fiecărei tehnici medicale, am pregătit psihic şi fizic pacienta, explicâdu-i
în ce constă tehnica
 am combătut anxietatea prin comunicare la nivel afectiv
 dacă pacienta prezintă o problemă gravă, anunţ medicul
 am prevenit complicaţiile, am combătut infecţia folosind soluţii antiseptice
 am calmat pacienta, încurajând-o prin a o determina să gândească pozitiv în ce priveşte
evoluţia afecţiunii pe care o prezintă
 am evaluat stare psihică şi fizică a pacientei
 am explicat în ce constă investigaţiile: radiologie, recoltarea sângelui pentru analizele de
laborator, tratamentul, regimul igieno-dietetic, imobilizarea la planul patului 30 zile pentru
formarea calusului.
 am respectat regulile de asepsie şi antisepsie în efectuarea tehnicilor de îngrijire: dezinfecţia
igienică a mâinilor, tratament medicamentos, recoltare de sânge pentru examene de laborator,
puncţie venoasă, hidratare şi reechilibrare prin adm. de soluţii hidroelectrolitice, am respectat
circuitele: septic, aseptic, am asigurat curăţenie şi dezinfecţie în salon
 am ajutat asistenta de salon să monteze perfuzia

Intervenţii delegate:
 explorare radiologică , examen cardiologic, recoltarea analizelor

 am administrat împreună cu asistenta de salon medicaţia recomandată de medic, respectând


doza, orarul de administrare şi calea de administrare
19
EVALUARE: În urma administrării de analgezice, antitrombotice şi antibiotice , pacienta nu
prezintă infecţii asociate asistenței medicale, complicații, îşi exprimă nevoile, temerile, înţelege
necesitatea tratamentului medicamentos și ortopedic

2. NEVOA DE A RESPIRA ŞI A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE

Problema 1: alterarea respiraţiei şi circulaţiei


Etiologie: şocul traumatic, durere intensă, imobilizare impusă
Semne şi simptome: dispnee, puls tahicardic, hipotensiune arterială, respiraţie accelerată,
paloarea tegumentelor
Obiectiv: calmarea simptomatologiei algice, combaterea şocului traumatic, TA şi pulsul să
prezinte valori normale
Intervenţii proprii:
 am poziţionat bolnava în decubit dorsal cu membrele ridicate la planul patului
 am indepărtat îmbrăcămintea și am examinat culoarea tegumentelor, feţei, mişcările pe care
le face toracele
 am monitorizat funcţiile vitale: TA, AV, R şi notez valorile în FO.
 am prins o linie venoasă, am montat o perfuzie macromoleculară
 am aerisit salonul, am umidificat aerul
 am învăţat pacienta să efectueze exerciţii respiratorii
Intervenţii delegate:
 am îmbunătăţit respiraţia prin administrare de oxigen pe ochelari pentru combaterea
hipoxemiei la presiunea de 6-8 l/min
 am administrat împreună cu asistenta de salon tratamentul medicamentos - etiologic,
simptomatic, al complicaţiilor, prescris de medic în FO (sol. izotonă – ser fiziologic 0,9% -
1500 ml, glucoză 5 % - 500 ml, pev, HSHC - 200 mg, i.v, Fraxiparine 0,6 ml – 1f/zi, s.c)
 am efectuat la indicația medicului EKG
EVALUARE: În urma administrării tratamentului etiologic, simptomatic pe perioada spitalizării
pacienta reuşeşte să respire normal, prezintă funcțiile vitale în limite normale, nu prezintă risc de
tromboembolie pulmonară.

3. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

Problema: impotenţă funcţională , sindrom de imobilizare


Etiologie: fractură de bazin

20
Semne şi simptome: imposibilitatea schimbării poziţiei, necesită ajutor la mobilizare;
Obiectiv: pacienta să prezinte la nivelul segmentului osos fracturat calus osificat, combaterea
sindromului de imobilizare, recuperare locomotorie, să folosească mijloace auxiliare pentru
deplasare şi corectare a mersului, să se deplaseze în siguranță
Intervenţii autonome:
 am explicat pacientei că repausul impus la pat este obligatoriu 30 de zile
 am verificat poziţia membrelor
 am urmărit culoarea şi temperatura locală la nivelul tegumentelor bazinului
 am aplicat măsurile de prevenire a complicaţiilor imobilizării - escare, atrofie musculară,
pneumonie, constipație, retenție urinară
 am ajutat şi deservit pacienta în satisfacerea nevoilor fundamentale de dependenţă
 am asigurat suport psihic: am încurajat pacienta în menținerea tonusului muscular şi am
îndepărtat sentimentul de neputinţă
 am explicat pacientei în ce constă necesitatea imobilizarii pentru vindecarea regiunii
afectate, modul de realizare a amplitudinii mişcărilor permise, poziţionarea corectă a corpului
 am îmbunătăţit poziţionarea corpului în timpul activităţii (reeducare posturală)
 am minimalizat efectele imobilizării (organice şi psiho-sociale)
 am menţinut tonusul muscular şi creşterea toleranţei la efort
 am schimbat poziția pacientei din 2 în 2 ore
Intervenţii delegate:
 am administrat: conform FO antalgice – Algocamin 1f/ i.m.
 reducere ortopedică: - axarea şi imobilizare la planul patului

EVALUARE: Pacienta este imobilizată la planul patului provizoriu până în stadiul final de de
formare de calus osificat 30- 45 zile, este deservită în satisfacerea nevoilor de dependenţă

4. NEVOIA DE A- ŞI PĂSTRA TEGUMENTELE MUCOASELE FANERELE


CURATE ŞI INTEGRE

Problema: dificultate în a–şi acorda îngrijiri de sănătate şi igienă


Etiologie: imobilizare impusă de doctorul ortoped la planul patului, focarul de fractură
Semne şi simptome: plăgi superficiale, escoriații, imposibilitatea de a-şi acorda îngrijiri, igiena
corporală este efectuată de asistentă şi infirmieră, miros dezagreabil
Obiectiv: pacienta să prezinte tegumente şi mucoase curate şi integre

21
Intervenţii autonome:
 am protejat și observat aspectul tegumentului, mucoaselor și fenerelor în regiunile expuse
la escare
 am efectuat în condiții aseptice dezinfecția plăgilor superficiale și escoriaților
 am sesizat prezenţa oricărui miros emanat (mirosul fetid denotă prezenţa escarei de decubit
sau infecţia plăgilor superficiale)
 împreună cu infirmiera am schimbat lenjeria de pat şi de corp
 am efectuat toaleta riguroasă a pacientei: corporală, bucală
 am efectuat masaj la nivelul zonelor corporale expuse la atrofie musculară și escare cu
alcool sanitar
Intervenţii delegate: soluţii antiseptice – Betadine, alcool sanitar
EVALUARE: În urma îngrijirilor acordate, pacienta prezintă tegumente, mucoase și fanere
curate şi integre.
5. NEVOIA DE A SE HIDRATA ŞI ALIMENTA
Problema: dificultat în a se hidrata și alimenta
Etiologie: poziție de decubit dorsal impus
Semne şi simptome: aport insuficient de lichide și alimente față de nevoi, dezhidratare, necesită
ajutor în a se alimenta și hidrata
Obiectiv: pacienta să fie echilibrată hidroelectrolitic, hidratată şi alimentată corespunzător
Intervenţii autonome:
 am hidratat pacienta cu cantități mici de lichide
 am pregătit materialele necesare instituirii perfuziei
 am hidratat pe cale parenterală cu soluţii hidroelectrolitice conform F.O.
 am deservit pacienta cu alimente uşor digerabile
 am susținut pacienta prin sprijinirea capului cu mainile în timpul mesei
 am educat pacienta privind un raport suficient de lichide si alimente
 am notat în FO cantitatea de soluţie administrată
 am efectuat bilanţul hidric ingesta excreta şi notez valorile monitorizate în F.O.
Intervenţii delegate:
- s-a administrat Glucoză 5% - 500 ml, ser fiziologic 0,9% - 1500 ml
EVALUARE: Pacienta este hidratată parenteral prin perfuzie cu soluţie glucozabilă şi ser
fiziologic, este echilibrată hidroelectrolitic.

6. NEVOIA DE A ELIMINA

22
Problema: dificultate în a elimina
Etiologie: inhibiţie, imobilizare la pat
Semne şi simptome: încetinirea tranzitului intestinal, constipaţie
Obiectiv: pacienta să prezinte tranzit intestinal de gaze şi materii fecale, să prezinte reflex de
micțiune
Intervenţii autonome:
 am administrat la indicaţia medicului ulei de ricin
 am pregătit materialele necesare pentru clismă evacuatorie
 am efectuat zilnic împreună cu infirmiera toaleta pelviperianală
 am urmărit ca pacienta să prezinte micțiuni fiziologice și scaun spontan
 am ajutat să efectueze sondaj vezical în condiții aseptice prin montarea unei sonde vezicale
 am supravegheat zilnic permeabilitatea sondei urinare, cantitatea şi culoarea diurezei
 din a II-a zi am pensat sonda pentru determinarea reflexului de micțiune
 am suprimat sonda vezicală, în urma prezenței reflexului de micțiune
 am urmărit primele micţiuni spontane
 am asigurat bazinet la pat
 am notat în FO. tehnicile efectuate, prezenta tranzitului de materii fecale și aspectul
scaunului, diureza
Intervenţii delegate:
 la indicaţia medicului administrez ulei de ricin
 am efectuat împreună cu asistenta de salon sondaj vezical și clismă evacuatoare
EVALUARE: Pacienta prezintă în urma clismei evacuatoare, tranzit de gaze și materii fecale; se
suprimă sonda urinară și pacienta urinează spontan în limite fiziologice.

7. NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI

Problema: dificultate în a dormi şi a se odihni


Etiologie: durere
Semne şi simptome: treziri repetate în cursul nopţii, oboseală
Obiectiv: pacienta să prezinte un somn liniştit şi odihnitor
Intervenţii autonome:
 am asigurat un microclimat corespunzător
 am asigurat liniştea necesară odihnei pacientei, am îndepărtat sursele de zgomot şi lumină
 am administrat medicaţie pentru ameliorarea simptomatologie, sedative la indicaţia
medicului

23
 am ajutat pacienta să adopte o poziţie comodă în pat
 am observat şi am notat în FO. orele de somn şi calitatea somnului
Intervenţii delegate:
 s-a administrat: Diazepam 10 mg – 1 tb/seara, p.o., Algocalmin 1f/seara, i.m.
EVALUARE: După administrare de antalgice și sedative, după asigurarea liniștei necesare,
pacienta prezintă un somn liniştit şi odihnitor

8. NEVOIA DE A COMUNICA

Problema: comunicare ineficientă


Etiologie: mediul spitalicesc, evoluția bolii
Semne şi simptome: reţineri verbale, inhibiţie
Obiectiv: pacienta să comunice la nivel afectiv cu echipa de îngrijire
Intervenţii autonome:
 am comunicat cu pacienta la nivel afectiv
 i-am explicat necesitatea internării, în ce constă investigaţiile, intervenţiile clinice şi
paraclinice, tratamentul, reducerea ortopedică – sindromul de imobilizare şi posibile complicaţii
ce pot apărea
 i –am sugerat să întreprindă subiecte de discuţie cu pacientele din salon
 am urmărit ca pacienta să semneze consimţământul pentru investigații clinice și paraclinice,
tratament , eventuale riscuri
Intervenţii delegate:
 semnarea consimţământului
EVALUARE: Pacienta comunică la nivel afectiv cu echipa de îngrijire, a înţeles în ce constă
investigațiile și procedurile medico - sanitare, tratamentul, eventualele complicaţii, recuperarea
locomotorie.

9. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA

Problema: cunoştinţe însuficiente despre afecţiunea sa


Etiologie: mediul de viaţă, necunoaștere
Semne şi simptom: întrebări frecvente despre boală, investigaţii
Obiectiv: pacienta să fie informată despre diagnosticul pe care îl prezintă, eventualele

24
complicaţii ce pot surveni, în ce constă imobilizarea, investigațiile, recuperare funcţională.
Intervenţii autonome:
 am întreprins discuţii cu pacienta pentru a evalua nivelul de cunoştinţe privind boala,
măsurile de prevenire, modul de participare la intervenţii, la procesul de recuperare
 am adus la cunoștința pacientei asupra propriei responsabilităţi privind modul de vindecare
a afecțiunii pe care o prezintă, recuperare
 am explicat pacientei în ce constă regimul de viaţă, regimul igieno – dietetic: să consume
alimente bogate în Ca, F, P, Mg, să respecte recomandările de imobilizare inițial apoi cele de
recuperare medicală pentru a favoriza restabilirea stării de sănătate
 am verificat dacă a conştientizat sfaturile recomandate
EVALUARE: Pacienta a recepţionat recomandările asupra regimului de viaţă şi normelor de
igienă necesare recuperării şi menţinerii stării de sănătate.

EVALUARE FINALĂ

Pacienta C.M., în vârstă de 66 ani este internată în secţia Ortopedie, nr. FO 16554, cu
diagnosticul POLITRAUMATISM PRIN ACCIDENT RUTIER. DISJUNCȚIE PUBIANĂ
, unde este investigată clinic și paraclinic (analize de laborator, explorare radiologică, examen
cardiologic). Se optează pentru tratament conservator și se practică imobilizare la planul patului.
Se instituie tratament cu antalgice, sedative, antitrombotice. Evoluția este favorabilă.
Se externează cu recomandările:
 continuă tratamentul cu antitrombotice încă 20 zile
 imobilizare la planul patului 30 zile
 hidratare, alimentare corespunzătoare
 antalgice și antiinflamatoare, la nevoie
 control la 30 zile sau la nevoie, în secția Ortopedie pentru radiografie de control, cu bilet
de trimitere de la medicul de familie și dovada de asigurat.

25
CAZ II

CULEGERE DETELOR: C.E.


SEX: F
DATA NAŞTERII: 25.03.1952
DOMICILIU: judeţul Neamţ, localitatea Săvinești
OCUPAŢIA: pensionară
NUMĂR ÎNREGISTRARE S.C. 13327/617 ORTO.
DATA INTERNĂRII: 26.04.2017, ora 1900
DATA EXTERNĂRII: 30.04.2017 ora 1230
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: POLITRAUMATISM PRIN CĂDERE.
FRACTURĂ RAM ILIO ȘI ISCHIO PUBIAN DR.
DIAGNOSTIC LA EXTERNARE: POLITRAUMATISM PRIN CĂDERE.
FRACTURĂ RAM ILIO ȘI ISCHIO PUBIAN DR.
TRATAMENT CONSERVATOR
DIAGNOSTICE SECUNDARE LA EXTERNARE: Hepatită cronică
MOTIVELE INTERNĂRII: - durere , impotență funcțională, tumefiere
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE : neagă afecţiuni pulmonare, cardiace

26
ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE: Hepatită cronică
CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI DE MUNCĂ: bune, locuieşte cu familia
ISTORICUL BOLII: Pacienta declară că a amețit și a căzut de la același nivel. Este adusă la
UPU a Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț, unde prezintă impotență funcțională,
tumefacție, durere, hematom local coapsa dreaptă, stare conștientă păstrată, vărsături. Este
internată de urgență în secția Ortopedie, pentru investigații și tratament de specialitate.

EXAMENE DE LABORATOR:

Analize recoltate Valori normale Valori obţinute


Hb 11.0 g/dl 12 - 15g/dl
Ht 30.7 0/0 46 0/0
Leucocite 11.4 x 103 / µL 3.6 – 10.0 x103 / µL
Trombocite 138 x103 / µL 150– 450 x103 / µL
Glicemie 119 mg/dl 0.80 – 1.20 mg/dl
AP 60.9 %
INR 0.91
Creatinină 1.1 mg/dl 0.6 – 1.20mg/dl
Uree sg. 52.0 mg/dl 20 – 40 mg/dl
TGO
TGP

EXAMENUL RADIOLOGIC: fractură ilio și ischio pubian drept.

EXAMENUL ECOGRAFIC: abdomen normal, ficat mărit de volum, colecist alungit, cudat, cu
calculi; splină cu ecostructură omogenă; rinichi fără dilataţii.
EKG – traseu mormal.

TRATAMENT INSTITUIT
1. Algocalmin 1gr/2ml – 2fi/zi, i.m.
27
2. Diazepam 10 mg – 1 tb/seara, p.o.
3. Fraxiparine 0,4 ml – 1f/zi, s.c.
4. Ser fiziologic 0,9% – 1500 ml, pev.
5. Ser glucoză 5% – 500 ml, pev
6. Arginină – 1 fl/zi, pev
7. Aspatofort – 2 f/zi, pev
8. Refen 75mg – 2f/zi, i.m.

În perioada spitalizării , pacienta prezintă dependenţă la următoarele nevoi:


1. Nevoia de a evita pericolele
3. Nevoia de a elimina
4. Nevoia de a se alimenta şi hidrata
5. Nevoia de a avea tegumentele curate şi integre
6. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
7. Nevoia de a dormi şi a se odihni
8. Nevoia de a comunica
9. Nevoia de a învăţa

1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

Problema 1: durere
Etiologie: fractură ram ilio și ischio pubian, alterarea funcției hepatice
Semne şi simptome: durere la nivelul șoldului drept, durere în hipocondrul drept
Obiectiv: ameliorarea durerii
Problema 2: anxietate
Etiologie: necunoaşterea prognosticului fracturii, complicaţiilor pe care le prezintă
Semne şi simptome: agitaţie, nelinişte, teamă
Obiectiv: pacienta să fie echilibrată fizic şi psihic
Problema 3: risc de complicaţii şi infecţii asociate asistenței medicale (IAAM)
Etiologie: investigaţii, proceduri medicale, focarul de fractură, mediul spitalicesc, reducere
ortopedică și imobilizare la planul patului
Semne şi simptome: posibilitatea de a contacta infecţii asociate asistenței medicale în perioada
spitalizării, risc de tromoembolie și alte complicații ale fracturii
Obiectiv: prevenirea şi combaterea complicațiilor, a IAAM

28
Intervenţii autonome:
 am comunicat cu calm şi înţelegere şi am familiarizat- o cu mediul spitalicesc
 am comunicat cu pacienta pentru a evalua caracteristica, intensitatea şi sediul durerii
 am supravegheat evoluţia simptomelor, procesul de vindecare, comportamentul, starea de
agitaţie
 am pregătit psihic şi fizic pacientul, explicâdu-i în ce constă procedurile medico –sanitare,
necesitatea spitalizării, tratamentul, eventuale riscuri
 am combătut anxietatea prin comunicare la nivel afectiv, am încurajat –o, i –am distras
atenţia
 am previnit complicaţiile prin imobilizarea fracturii prin repaus la planul patului,
administrare de tratament antitrombotic
 am calmat pacienta, încurajând-o prin a o determina să gândească pozitiv în ce priveşte
evoluţia afecţiunii pe care o prezintă
 am respectat regulile de asepsie şi antisepsie în efectuarea tehnicilor de îngrijire
 am recoltat sânge pentru detereminarea analizelor de laborator
Intervenţii delegate:
 explorare radiologică , examen cardiologic, recoltarea analizelor
 am administrat conform F.O. Agocalmin– 2f i.m., Refen – 2f/zi, i.m., Fraxiparine 0,4 ml –
1f/zi, s.c., Arginină – 1fl/zi și Aspatofort 2f/zi, pev.
EVALUARE: În urma tratamentului administrat şi îngrijirilor acordate, pacienta nu prezintă
coplicații și posibilitatea de a contracta infecţii asociate asistenței medicale, durerea este
ameliorată şi anxietatea este combătută; se optează pentru tratament orthopedic.

2. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

Problema: imposibilitatea de a se mobiliza


Etiologie: focarul de fractură, imobilizare impusă la palnul patului
Semne şi simptome: impotenţă funcţională, tumefiere loco - regională (regiunea șoldului)
Obiectiv: pacienta să- și redobândească autonomia în a se mobiliza, să prezinte la nivelul
fracturii calus osificat
Intervenţii autonome:
 am explicat pacientei: în ce constă necesitatea imobilizării, modul de realizare a amplitudinii
mişcărilor permise
 am poziționat bolnava în pozitia antalgică pentru evitarea durerii, în decubit dorsal la planul
patului

29
 am urmărit culoarea şi temperatura tegumentului şi orice modificare apărută la nivelul
segmentului fracturat (edem, tumefacţie, echimoză)
 am aplicat măsurile de prevenire a complicaţiilor imobilizării: exerciții printr-o creștere
gradată a mișcarilor în funcție de toleranța pentru satisfacerea nevoilor
 am asigurat o poziție cât mai corectă în pat a pacientei
 am ajutat şi deservit pacienta în satisfacerea nevoilor fundamentale de dependenţă
 am încurajat pacienta pentru a îndepărta sentimentul de neputinţă.
Intervenţii delegate:
 administrez: conform FO antalgice – Algocalmin 2f/zi, i.m., Refen 2fi/zi, i.m.
 tratament conservator prin imobilizare la planul patului
EVALUARE: Pacienta este imobilizată la planul patului până când la nivelul fracturii va
prezenta calus osificat; este deservită în satisfacerea nevoilor de dependenţă.

3. NEVOIA DE A - ŞI PĂSTRA TEGUMENTELE CURATE ŞI INTEGRE

Problema: dificultatea de a-și menține tegumentele și mucoasele curate


Etiologie: imobilizare impusă, focarul de fractură, intoleranță digestivă
Semne şi simptome: imposibilitatea de a-şi acorda îngrijiri, tegumente și mucoase modificate,
tumefiate și deshidratate
Obiectiv: pacienta să prezinte tegumente si mucoasele curate și integre, să beneficieze de o
igienă corespunzătoare
Intervenţii autonome:
 am asigurat intimitatea bolnavei
 am ajutat pacienta în efectuarea toaletei zilnice: orală, facial, axilară, pelviperianală,
membrelor inferioare și superioare, inghinală
 am evaluat starea de deshidratare a tegumentelor și mucoaselor și am asigurat un aport
suplimentar de lichide pe cale orală
 împreună cu infirmiera am schimbat lenjeria de pat şi de corp
 am efectuat masaj cu alcool sanitar la nivelul zonelor expuse la escare
 am aplicat măsurile de prevenire a complicaţiilor imobilizării
 am urmărit zilnic zonele predispuse escarelor și am efectuat cu bolnava exerciții usoare de
mobilizare
Intervenții delegate:
 împreună cu asistenta de salon am hidratat pacienta parenteral cu soluții hidroelectrolitice
EVALUARE: Pacienta prezintă tegumente curate, integre și hidratate în urma intervenților.

30
4. NEVOIA DE A SE HIDRATA ŞI ALIMENTA

Problema: dezechilibrul hidroelectrolitic


Etiologie: fractură de bazin, imobilizare, afectare a funcției hepatice
Semne şi simptome: inapetenţă, deshidratare, vărsături
Obiectiv: pacienta să fie echilibrată hidroelectrolitic
Intervenţii autonome:
 am supravegheat pacienta în timpul vărsăturilor, am menținut capul lateral, într-o parte
 am hidratat și alimentat pacienta cu alimente uşor digerabile și lichide pe cale orală
 am recomandat regim de cruțare hepatică
 am explicat pacientei că trebuie să se alimenteze şi hidrateze corespunzător afecțiunilor pe
care le prezintă
 am notat în FO cantitatea de soluţie administrată
 am efectuat bilanţul hidric ingesta şi excreta şi am notat valorile monitorizate în F.O.
Intervenţii delegate:
 s-a administrat Glucoză 5 % - 500 ml, ser fiziologic 0,9% - 1500 ml în perfuzie
 Metoclopramid – 2f/zi, i.v.
EVALUARE: Pacienta este hidratată parenteral prin perfuzie cu soluţie glucozabilă şi ser
fiziologic, vărsăturile sunt combătute, prezintă tegumente și mucoase hidratate corespunzător.

5. NEVOIA DE A ELIMINA

Problema: dificultate în a elimina


Etiologie: inhibiţie, imobilizare la pat
Semne şi simptome: constipaţie
Obiectiv: pacienta să prezinte tranzit intestinal de materii fecale, să prezinte micțiuni fiziologice
Intervenţii autonome
 am pregătit materialele necesare pentru clismă evacuatoare
 am efectuat zilnic împreună cu infirmiera toaleta pelviperianală
 am supravegheat zilnic permeabilitatea sondei urinare, cantitatea şi culoarea diurezei
 am pensat sonda urinară pentru determinarea reflexului de micțiune

31
 am suprimat sonda vezicală, în urma prezenței reflexului de micțiune
 am urmărit primele micţiuni spontane și am asigurat bazinet la pat
 am notat în FO. tehnicile efectuate, prezenta tranzitului de materii decale și aspectul
scaunului, diureza
Intervenţii delegate:
 la indicaţia medicului: clismă evacuatorie
EVALUARE: Datorită intervențiilor proprii și delegate, pacienta nu mai prezintă constipație,
prezintă tranzit de gaze materii fecale și micțiuni fiziologice.

6. NEVOIA DE A COMUNICA

Problema: comunicare ineficientă


Etiologie: mediul spitalicesc
Semne şi simptome: reţineri verbale, inhibiţie
Obiectiv: pacienta să poată comunica cu echipa de îngrijire şi să aibă încredere în asistenta
medicală
Intervenţii autonome:
 am explicat pacientei necesitatea internării, în ce constă investigaţiile, intervenţiile clinice şi
paraclinice, în ce constă tratamentul, reducerea ortopedică – sindromul de imobilizare şi posibile
complicaţii ce pot surveni pe parcursul evoluției
 am încurajat –o în ce privește evoluția, modul de participare la investigații, perioada de
recuperare
 am stimulat- o să întreprindă subiecte de discuţie şi pacienţii din salon
 am urmărit ca pacienta să semneze consimţământul pentru investigații
 am stabilit relaţii de încredere cu pacienta
 am discut cu pacienta distrăgându-i atenţia de la durere
Intervenţii delegate:
 semnarea consimţământului
EVALUARE: Pacienta comunică la nivel afectiv cu echipa de îngrijire, a înţeles în ce constă
investigațiile clinice și paraclinice, tratamentul, eventualele complicaţii.

7. NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI

Problema: dificultate în a dormi şi a se odihni


Etiologie: durere
Semne şi simptome: treziri repetate în cursul nopţii, oboseală
32
Obiectiv: pacienta să prezinte un somn liniştit şi odihnitor
Intervenţii autonome:
 am asigurat un microclimat corespunzător
 am asigurat liniştea necesară odihnei pacientei, am îndepărtat sursele de zgomot şi lumină
 am administrat medicaţie pentru ameliorarea simptomatologie, sedative la indicaţia
medicului
 am ajutat pacienta să adopte o poziţie comodă în pat
 am observat şi am notat în FO. orele de somn şi calitate somnului
 Intervenţii delegate:
 s-a administrat: Algocalmin – 1f, i.m., Diazepam – 1 tb/seara, p.o.
EVALUARE: După administrare de antalgice și sedative, după asigurarea liniștei necesare,
pacienta prezintă un somn liniştit şi odihnitor.

8. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA

Problema: deficit de cunoştinţe


Etiologie: dezinteres
Semne şi simptome: carență de informații despre afecțiune, prognostic, tratament
Obiectiv: pacienta să fie informată despre diagnosticul, eventualele complicaţii, în ce constă
imobilizarea, recuperare funcţională.
Intervenţii autonome:
 am informat pacienta despre boală, investigaţii, tehnici, modul de participare la intervenţii
 am explicat în ce constă regim igieno –dietetic: să consume alimente bogate în vitamine, Ca,
P, Mg, Fe, să – şi acorde îngrijiri de igienă riguroasă zilnic, să consume lichide
 am oferit pliante, reviste cu modul de prevenire şi combatere a demineralizării osoase
 am conştientizat pacienta privind propria responsabilitate asupra menținerii sănătății
 am verificat dacă bolnava şi –a însuşit informaţiile primite
EVALUARE: Pacienta a recepţionat recomandările asupra regimului de viaţă şi normelor de
igienă necesare recuperării şi menţinerii stării de sănătate.

EVALUARE FINALĂ

33
Pacienta T.D este internat în secţia Ortopedie, cu diagnosticul POLITRAUMATISM
PRIN CĂDERE. FRACTURĂ RAM ILIO ȘI ISCHIO PUBIAN DR.
Este investigată clinic şi radiologic. Se decide tratamentul ortopedic prin imobilizare la panul
patului timp de 30 de zile. Se instituie tratament cu antalgice și antitrombotice.
Evoluţie favorabilă.
Se externează afebrilă, cu recomandările:
 păstrează imobilizarea la planul patului timp de 30 de zile
 control în secţia Ortopedie la 30 zile sau la nevoie
 radiografie de control la 1 lună
 continuă tratamentul cu antitrombotice încă 20 de zile conform rețetei.

34
CAZ III

CULEGERE DETELOR: C.V.


SEX: F
DATA NAŞTERII: 13.12.1934
DOMICILIU:, judeţul Neamţ, localitatea Bodești
OCUPAŢIA: pensionară
NUMĂR ÎNREGISTRARE FO.13068/598 ORTO.
DATA INTERNĂRII: 21.04.2017, ora 1500
DATA EXTERNĂRII: 27.04.2017
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: FRACTURĂ RAM ILIO ȘI ISCHIO
PUBIAN STG.
DIAGNOSTIC LA EXTERNARE: FRACTURĂ RAM ILIO ȘI ISCHIO
PUBIAN STG. TRATAMENT CONSERVATOR
DIAGNOSTICE SECUNDARE LA EXTERNARE: HTA
MOTIVELE INTERNĂRII: - durere, impotență funcțională, tumefiere
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE : neagă afecţiuni infecto - contagfioase
ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE: fără importanță
CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI DE MUNCĂ: medii
ISTORICUL BOLII: : Familia pacientei relatează că a căzut de la aceeaşi înălţime prin
împiedicare; se prezintă la spital cu: durere, tumefacţie, impotenţă funcţională la nivelul regiunii
pelvine, motiv pentru care este internat de urgenţă în secţia Ortopedie pentru investigaţii,
diagnostic şi tratament de specialitate.

EXAMENE DE LABORATOR:

Analize recoltate Valori normale Valori obţinute

35
Hb 12.8 g/dl 12 - 15g/dl
Ht 42 0/0 46 0/0
Leucocite 8.9 x 103 / µL 3.6 – 10.0 x103 / µL
Trombocite 228 x103 / µL 150– 450 x103 / µL
Glicemie 140 mg/dl 0.80 – 1.20 mg/dl
AP 63.8 %
INR 1.01
Creatinină 0.80 mg/dl 0.6 – 1.20mg/dl
Uree sg. 36.3 mg/dl 20 – 40 mg/dl

EXAMENUL RADIOLOGIC: fractură ram ilio și ischio pubian stg.


EXAMENUL ECOGRAFIC: abdomen normal, colecist alungit, cudat, fără calculi; splină cu
ecostructură omogenă; rinichi fără dilataţie pielocaliculară bilateral.
EKG – traseu normal.
EVALUARE INIȚIALĂ
TA = 170/95 mmHg
AV = 84/min
TRATAMENT INSTITUIT
1. Algocalmin 1gr/2ml – 2f/zi, i.m.
2. Diazepam 10 mg – 1tb/seara, p.o.
3. Fraxiparine 0,6 ml – 1f/zi, s.c.
4. Ser fiziologic 0,9% - 1000 ml, pev
5. Glucoză – 1000 ml, pev.
6. Tramadol 50 mg – 2f/zi, i.m.
7. Indopamid 1,5mg - 1tb/zi, p.o.
8. Enap 10mg - 2tb/zi, p.o.

În perioada spitalizării, pacienta prezintă dependenţă la următoarele nevoi:


1. Nevoia de a evita pericolele
2. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație
3. Nevoia de a elimina
4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
5. Nevoia de a se alimenta şi hidrata
6. Nevoia de a avea tegumentele curate şi integer

36
7. Nevoia de a dormi şi a se odihni
8. Nevoia de a comunica
9. Nevoia de a învăţa

1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

Problema 1: durere
Etiologie: focar de fractură, mobilizarea
Semne şi simptome: durere la nivelul șoldului stâng, nelinişte, facies crispat
Obiectiv: pacienta să nu mai prezinte durere
Problema 2: anxietate
Etiologie: mediul spitalicesc, evoluția bolii, necunoașterea prognosticului
Semne şi simptome: agitațe, teamă, neliniște
Obiectiv: pacienta să aibă o stare de bine fizic și psihic
Problema 3: risc de complicaţii şi infecţii asociate asistenței medicale
Etiologie: investigaţii, focar de fractură, mediul spitalicesc, imobilizare
Semne şi simptome: posibilitatea de a contacta infecţii asociate asistenței medicale în perioada
spitalizării, risc de tromboembolie, pneumonie, ulcer de decubit
Obiectiv: prevenirea şi combaterea complicațiilor și IAAM
Intervenţii autonome:
 am preluat pacienta în momentul internării, m - am prezentat cu rolul şi funcţia mea
 am asigurat pacienta de întreaga mea disponibilitate în acordarea îngrijirilor
 am încurajat pacienta să-şi exprime nevoile şi dorinţele
 am pregătit pacienta fizic și psihic, explicându – i în ce constă manevrele și procedurile
medicale
 am respectat regulile de asepsie şi antisepsie în efectuarea tehnicilor de îngrijire
 am supravegheat evoluţia simptomelor şi procesului de vindecare
 am combătut anxietatea prin comunicare la nivel afectiv cu calm, încurajare, distragerea
atenţiei
 am previnit apariția complicaţiilor prin imobilizarea fracturii la planul patului, efectuarea de
masaj și exerciții permise
Intervenţii delegate:
 am recoltat sânge pentru analizele hematologice și biochimice
 am administrat antalgice, AINS, antitrombotice pentru calmarea durerii și prevenirea
tromboemboliei
 s-a efectuat explorare radiologică
37
EVALUARE: În urma tratamentului şi îngrijirilor acordate pacienta nu prezintă complicații și
IAAM, durerea este ameliorată, îşi exprimă nevoile și comunică eficient cu echipa medicală.

2. NEVOA DE A RESPIRA ŞI A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE

Problema 1: circulaţie inadecvată


Etiologie: şocul traumatic, durere intensă, imobilizare impusă
Semne şi simptome: respiraţie accelerată, risc de tromboembolie, TA - 170/95mmHg
Obiectiv: pacienta să prezinte circulație adecvată, funcții vitale în limite normale, combaterea
şocului traumatic
Intervenţii proprii:
 am poziţionat bolnava în decubit dorsal cu membrele ridicate la planul patului
 am monitorizat funcţiile vitale: TA, AV, R şi notez valorile în FO.
 am ajuta la efectuarea EKG -ului la indicația medicului curant
 am ajutat asistenta de salon la montarea unui cateter venoas periferic
 am supravegheat perfuzia montată
 am aerisit salonul, am umidificat aerul
 am învăţat pacienta să efectueze exerciţii respiratorii
 am supravegheat strict starea şi evoluţia pacientei
Intervenţii delegate:
 am administrat oxigen pe ochelari
 am administrat tratament medicamentos (etiologic, simptomatic, al complicaţiilor) prescris
de medic în FO
 s-a efectuat EKG
EVALUARE: În urma administrării tratamentului etiologic, simptomatic pe perioada spitalizării
pacienta reuşeşte să respire normal, prezintă funcțiile vitale în limite normale, nu prezintă risc de
tromboembolie pulmonară.

3. NEVOIA DE A ELIMINA

Problema: dificultate în a elimina


Etiologie: inhibiţie, imobilizare la pat
Semne şi simptome: încetinirea tranzitului intestinal, constipaţie
Obiectiv: pacienta să prezinte tranzit intestinal de gaze şi materii fecale, să prezinte reflex de
micțiune

38
Intervenţii autonome:
 am administrat la indicaţia medicului ulei de ricin
 am efectuat clismă evacuatorie la indicaţia medicului
 am efectuat zilnic împreună cu infirmiera toaleta pelviperianală
 am efectuat sondaj vezical în condiții aseptice prin montarea unei sonde vezicale
 am supravegheat zilnic permeabilitatea sondei urinare, cantitatea şi culoarea diurezei
 la câteva zile, am pensat sonda pentru determinarea reflexului de micțiune
 am urmărit primele micţiuni spontane și am asigurat urinar la pat
 am notat în FO. tehnicile efectuate, prezenta tranzitului de materii decale și aspectul
scaunului, diureza
Intervenţii delegate:
 la indicaţia medicului administrez ulei de ricin şi ajut la efectuarea unei clisme evacuatoare
 asistenta de salon montează o sondă vezicală la indicația medicului
EVALUARE: Pacienta prezintă în urma clismei evacuatoare, tranzit de gaze și materii fecale, se
suprimă sonda urinară, urinează spontan în limite fiziologice.

4. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

Problema: imposibilitatea de a se deplasa, restricție în mișcări


Etiologie: focarului de fractură, imobilizare impusă
Semne şi simptome: impotenţă funcţională, limitarea mişcărilor
Obiectiv: pacienta să- ţi redobândească autonomia, să prezinte la nivelul fracturii calus osificat
Intervenţii autonome:
 am asigurat repaus la pat în decubit dorsal
 am schimbat poziţia pacientei în bloc la fiecare 2 ore, pentru a preveni apariţia ulcerului de
decubit.
 am transportat pacienta cu targă la serviciul de radiologie, pentru efectuarea radiografiei de
bazin
 am explicat pacientei că imobilitatea sa este o stare trecătoare şi că va putea relua mersul la
30 de zile
 am asigurat şi am servit pacienta cu cele necesare în satisfacerea nevoilor fundamentale de

39
dependenţă
 am explicat pacientei : în ce constă necesitatea axării şi imobilizării, modul de realizare a
amplitudinii mişcărilor premise, recuperarea motorie, că trebuie să respecte repausul obligatoriu
și că imobilitatea este impusă până când starea generală îi permite
 am verificat poziţia bazinului și a membrelor inferioare
 am asigurat suport psihic: am încurajat pacienta şi am îndepărtat sentimentul de neputinţă
 am efectuat mişcări pasive ale membrelor superioare şi inferioare
Intervenţii delegate:
 administrez conform FO.: antalgice – Algocalmin 2f/zi, i.m., Tramadol 2f/zi, Refen 2 f/zi,
i.m.
 imobilizare la planul patului
EVALUARE: Se decide pentru tratament conservator și se practică imobilizarea pacientei la
planul patului până când la nivelul fracturii prezintă calus osificat; este deservită în satisfacerea
nevoilor de dependenţă.

5. NEVOIA DE A - ŞI PĂSTRA TEGUMENTELE CURATE ŞI INTEGRE

Problema: imposibilitate de a-şi acorda îngrijiri


Etiologie: imobilizare la pat, stare generală modificată
Semne şi simptome: tegumente palide şi deshidratate expuse la escare
Obiectiv: pacienta să prezinte tegumente şi mucoase curate şi integre
Intervenţii autonome:
 am urmărit culoarea şi temperatura tegumentului şi orice modificare apărută la nivelul
segmentului fracturat (edem, tumefacţie, echimoză)
 am schimbat poziţia pacientei la fiecare 2 ore pentru a preveni apariţia ulcerului de decubit.
 am inspectat aspectul mucoselor și tegumentelor, care denotă starea de nutriție
 am masat regiunile predispuse la escare, le –am pudrat cu pudră de talc
 am hidratat pacienta oral cu lichide, pentru a preveni deshidratarea
 am asigurat împreună cu infirmiera lenjerie curată de pat şi de corp
 am efectuat toaleta pacientei pe porțiuni
 am efectuat masaj la nivelul zonelor corporale sănătoase, netraumatizate cu alcool sanitar

40
 am asigurat colac de cauciuc în zonele predispuse ulcerului de decubit
Intervenţii delegate:
 am administrat perfuzii cu soluție hidroelectrolitice: Glucoză 5% - 1000 ml, Ser fiziologic
0,9 % - 1000 ml conform F.O.
EVALUARE: Pe perioada spitalizării, pacienta prezintă tegumente și mucoasele curate şi
integre în urma îngrijirilor acordate.

6. NEVOIA DE A SE HIDRATA ŞI ALIMENTA

Problema: imposibilitatea de a se alimenta, dezechilibrul hidroelectrolitic


Etiologie: fractură, mediul spitalicesc, anxietate
Semne şi simptome: inapetenţă, deshidratare, demineralizare osoasă
Obiectiv: pacienta să fie echilibrată hidroelectrolitic, să-şi redobândească autonomia în a se
alimenta şi hidrata corespunzător

Intervenţii autonome:
 am alimentat și hidratat pe cale orală cu alimente uşor digerabile bogate în multivitamine și
am asigurat un aport suficient de lichide
 am explicat pacientei că trebuie să se alimenteze şi hidrateze pentru a favoriza o evoluție
bună în procesul de recuperare și vindecare
 am notat în FO cantitatea de soluţie administrată, starea de nutritive, starea mucoselor și
tegumentelor
 am efectuat bilanţul hidric ingesta şi excreta şi am notat valorile monitorizate în F.O.
Intervenții delegate:
 am hidratat pacienta prin perfuzii cu soluție hidroelectrolitică
EVALUARE: Pacienta este hidratată parenteral prin perfuzie cu soluţie glucozabilă, ser
fiziologic, oral este hidrată cu lichide și alimente ușor digerabile.

7. NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI

Problema: dificultate în a dormi şi a se odihni


Etiologie: durere
Semne şi simptome: ore insuficiente de somn
Obiectiv: pacienta să prezinte un somn liniştit şi odihnitor

41
Intervenţii autonome:
INTERVENŢII AUTONOME:
 am asigurat un microclimat corespunzător
 am asigurat liniştea necesară odihnei pacientei, am îndepărtat sursele de zgomot şi lumină
 am administrat medicaţie pentru ameliorarea simptomatologie, sedative la indicaţia
medicului
 am ajutat pacienta să adopte o poziţie comodă în pat
 am observat şi am notat în FO. orele de somn şi calitate somnului
 Intervenţii delegate:
 am administrat: Mabron – 1f, i.m., Diazepam – 1 tb/seara, p.o.
EVALUARE: După administrare de antalgice și sedative, după asigurarea liniștei necesare,
pacienta prezintă un somn liniştit şi odihnitor

8. NEVOIA DE A COMUNICA

Problema: comunicare ineficientă


Etiologie: mediului spitalicesc, vârstă înaintată,
Semne şi simptome: necooperantă, nu înțelege
Obiectiv: pacienta să comunice la nivel afectiv cu echipa de îngrijiri
Intervenţii autonome:
 am încercat să iau legătura cu familia pentru a culege informații despre antecedente, modul
cum s-a produs fractura
 am explicat familiei în ce constă tratamentul ortopedic, că trebuie să o ajute în satisfacerea
nevoilor de care aceasta depinde
 am explicat pacientei în ce constă investigaţiile, tratamentul, reducerea ortopedică –
sindromul de imobilizare, posibile complicaţii ce pot surveni
 am obținut de la familia pacientei consimţământul pentru procedurile și manevrele medico –
sanitare, tratament, eventuale riscuri prin semnătură în scris
Intervenţii delegate:
 semnarea consimţământului
EVALUARE: Pacienta datorită vârstei înaintate, nu poate comunica la nivel afectiv cu echipa
de îngrijire, dar cu ajutorul familiei se obține semnarea consimțământului

9. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA

42
Problema: deficit de cunoştinţe
Etiologie: lipsa surselor de informare
Semne şi simptome: informații insuficiente
Obiectiv: pacienta să fie informată despre diagnostic, complicaţii, imobilizare, recuperare
funcţională.
Intervenţii autonome:
 am întreprins discuţii cu pacienta pentru a evalua nivelul de cunoştinţe privind boala,
măsurile de prevenire, modul de participare la intervenţii, la procesul de recuperare
 am informat familia acesteia în ce constă regimul de viaţă regimul igieno – dietetic: să
păstreze imobilizarea la planul patului timp de 30 de zile, să continue tratamentul cu
antitrombotice conform Rp., să se asigure o alimentație bogată în multivitamine, Ca, să consume
2 l de apă pe zi și că trebuie să respecte aceste recomandării pentru a favoriza recuperarea stării
de sănătate
 am verificat dacă a conştientizat sfaturile recomandate
EVALUARE: Familia pacientei a recepţionat recomandările asupra regimului de viaţă şi
normele de igienă necesare recuperării şi menţinerii stării de sănătate.

EVALUARE FINALĂ

Pacienta C.V. este internat în secţia Ortopedie, cu diagnosticul Fractură Ram Ilio și
Ischio Pubian stâng. Este investigată clinic şi radiologic. Se decide pentru tratament ortopedic
prin imobilizare la planul patului . Evoluţie favorabilă.
Se externează în stare ameliorată, cu recomandările:
 păstrează imobilizarea la planul patului 30 de zile
 continuă tratamentul antitrombotic încă 20 de zile conform Rp.
 alimentare și hidratare corespunzătoare
 control în secţia Ortopedie la 30 zile sau la nevoie

43
 radiografie de control la 1 lună.

CONCLUZII

În îngrijirile acordate pacienţilor cu Fractură de bazin, am avut ca obiectiv să le satisfac


nevoile de dependenţă şi să asigur un mediu terapeutic favorabil procesului de vindecare şi
recuperare fizică, prin acordarea unui sprijin moral, prin efectuarea tehnicilor în condiţiile bine
stabilite şi prin răspunderea eficientă la nevoile de care au depins cei trei pacienţi.
În timpul spitalizării am satisfăcut nevoile fundamentale de care cei trei pacienţi au fost
dependenţi şi au beneficiat de îngrijirile acordate prin: instituirea unui regim igieno –dietetic,
am asigurat un aport suficient de lichide şi alimentele, am efectuat tratament cu antalgice,
sedative, antitrombotice şi soluţii hidroelectrolitice, am adus celor trei pacienți noi informaţii
despre regimul igieno – dietetic, despre profilaxia recidivării afecţiunii şi am acordat un mediu
terapeutic favorabil procesului de vindecare.
Pacienţii pe care i –am avut în îngrijire s –au externat în stare ameliorată, afebrile, cu
recomandările: continuarea tratamentului cu antitrombotice şi antalgice la domiciliu, să consume
lichide 2 l/zi, să consume alimente bogate în multivitamine, Ca, controlul medical la 1 lună.

44
Asistenta medicală reprezintă pentru omul bolnav o şansă, o speranţă, un ajutor în
satisfacerea nevoilor de care acesta depinde, un sprijin moral, un intermediar trimis de
Dumnezeu, căci numai prin Dumnezeu omul izbăveşte în toate.

BIBLIOGRAFIE

1. Bocec Gabriela, Oprea Cristina, Dicţionarul Bailliè de nursing Editat în limba română,
Ediţia a 21a, 1990
2. Borundel C., Manual de medicină pentru cadre medii Editura ALL, Ediţia a III-a,
Bucureşti, 2000
3. C. Caloghera; Bazele teoretice şi practice ale îngrijirii omului sănătos şi bolnav Editura
Antile, Timişoara 2008
4. F.O. 1399
5. F.O. 65293
6. F.O. 66897
7. Mozeş Carol, Tehnica îngrijirii bolnavului editura Medicală, Bucureşti, 1999
8. Titircă Lucreţia, Breviar de explorări funcţionale şi de îngrijiri speciale acordate
bolnavului Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2004
9. Titircă Lucreţia, Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de asistenţi medicali
Editura Viaţa Medicală Românească, 2010

45
10. Titircă Lucreţia, Nursing. Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali
Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti 2010
11. Titircă Lucreţia, Urgenţe medico – chirurgicale – sinteză pentru cadre medii Editura
Medicală, 2008
12. Trevor Weston; Atlas de anatomie Editura Vox, 2006
13. Vasile D., Grigoriu M., Chirurgie şi specialităţi înrudite manual pentru Şcolile sanitare
postliceale, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti
14. Victor Papilian şi prof. dr. Ion Albu, Compediu de anatomie şi fiziologie, ediţia a XI-a,
editura BIC ALL 2003

46