Sunteți pe pagina 1din 38

CUPRINS

ARGUMENT ........................................................................................................pag. 4

ABREVIERI .........................................................................................................pag. 5

CAPITOLUL I

Noţiuni generale despre aparatul locomotor.......................................................pag. 6

CAPITOLUL II

Noţiuni generale despre fracturi .........................................................................pag. 12

CAPITOLUL III

Planuri de nursing în fracturi .............................................................................pag. 16

Caz I ...................................... ....................................................................pag. 16

Caz II .........................................................................................................pag. 24

Caz III........................................................................................................pag. 32

CONCLUZII .........................................................................................................pag. 41

BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................pag. 42

ANEXE ............... ..................................................................................................pag. 43


Motto :
”Esenţa fericirii este sănătatea, iar a sănătăţii este mişcarea.”

(James Thomson)

ARGUMENT

„ Asistenta medicală este conştiinţa celui lipsit de conştiinţă, dragostea de viaţă pentru
cel care încearcă să se sinucidă, ochi pentru cel care a orbit, înţelegerea pentru tânăra mamă,
mâna pentru cel cu mâna amputată şi vocea pentru cel slab de a putea vorbi.’’
Sănătatea este un drept fundamental pentru fiinţa umană. Poate fi definită ca un triplu
echilibru, reprezentat de un triunghi echilateral, în care fiecare latură reprezintă o dimensiune.
Omul, asemenea unei monede, are o fire dublă: omul puternic, inteligent care poate
construi lucruri măreţe, poate stăpâni orice situaţie şi omul slab, vulnerabil. Vulnerabilitatea
omului stă în structura fragedă a corpului, care poate fi slăbit sau chiar ucis de o boală.
Fragilitatea organismului uman este o problemă a contemporanităţii.
Zilnic, fiinţa umană se foloseşte de membrele superioare şi cele inferioare, aşadar, orice
afecţiune a acestora, diminuează sau opreşte activitatea persoanei. Orice persoană care suferă o
fractură, este pusă în situaţia de a-şi modifica temporar cursul normal al activităţilor obişnuite;
acest lucru se întâmplă deoarece o fractură impune anumite restricţii.
În activitatea practică, pe care am desfăşurat-o pe durata celor trei ani de stagiu, am
întâlnit multe cazuri de „fractură de femur”. Fractura de femur se întâlneşte la orice vârstă. La
tineri şi adulţi însă, sunt rare şi legate de cauze accidentale. La vârstnici sunt accidente obişnuite,
cu prognostic grav, cu mare invaliditate şi mortalitate crescută.
Pe toată perioada stagiului clinic efectuat în secţia „Ortopedie-traumatologie”, am fost
mult mai solicitată şi mai utilă decât în alte secţii. Am conştientizat câte lucruri se pot realiza
pentru a-i ajuta pe cei imobilizaţi la pat, cât de mult contează omenia şi practicarea cu
profesionalism a meseriei în recuperarea bolnavului.
În acest stagiu am avut multe satisfacţii, am comunicat în permanenţă cu aceşti pacienţi
suferinzi, mi-am dezvoltat abilităţile practice şi încrederea în propriile forţe.
Factorul decisiv, care m-a determinat să-mi aleg lucrarea de diplomă în această secţie, a
fost profesionalismul şi relaţia de cooperare dintre membrii echipei de îngrijire.

4
ABREVIERI

AHC – antecedente heredocolaterale


APF – antecedente personale fiziologice
APP – antecedente personale patologice
C – cerclaj (procedeu chirurgical de reunire a fracturilor într-un inel)
E - etiologie
f - fiole
FOCG - Foaie de observaţie clinică generală
G - greutate
Hg – mercur
IAAM – infecţii asociate asistenţei medicale
i.v. – intravenos
î - înălţime
mg - miligrame
ml - mililitrii
O - obiectiv
P - puls
P – problemă
pev – perfuzie endovenoasă
p.o - per/os
R - respiraţie
S/s - semne şi simptome
T - temperatură
TA - tensiune arterială

5
CAPITOLUL I
NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A APARATULUI LOCOMOTOR

Aparatul locomotor este alcătuit din sistemele care participă, pe de o parte, la susţinerea
corpului, iar pe de altă parte la locomoţie sau la deplasarea diferitelor segmente ale acestuia.
În alcătuirea aparatului locomotor intră oasele şi articulaţiile care formează sistemul
osteoarticular, cu rol pasiv în mişcare, şi sistemul muscular format din muşchi, reprezentând
organe active ale mişcării.

Caracteristici generale ale oaselor


Sunt organele cele mai tari ale corpului, ele determină forma şi dimensiunile acestuia,
duritatea, rezistenţa şi într-o mai mică măsură elasticitatea, compoziţia chimică şi sistemul
arhitectonic conferindu-le rezistenţă la presiune, tracţiune şi torsiune.
Forma oaselor fiind foarte neregulată, clasificarea lor se face după raporturile dintre
dimensiuni. Astfel vom întâlni:
 Oase lungi – alcătuiesc scheletul membrelor, servind la susţinerea părţilor moi şi ca
pârghii în mişcări.
o Exemple: humerus, radius, cubitus, femur şi tibie.
o Structură: Un os lung este format dintr-un corp numit diafiză şi două extremităţi,
una distală şi alta proximală, numite epifize. La oasele lungi, tinere, întâlnim la
unirea dintre diafiză şi epifize, două zone alcătuite din cartilaje, numite cartilaje
de creştere, responsabile de creşterea în lungime a oaselor, care încetează în jurul
vârstei de 20 de ani. Diafiza este formată din ţesut osos compact, având în centru
canalul medular care adăposteşte măduva osoasă (roşie la făt - formează hematii;
galbenă la adult - depozit de grăsimi; cenuşie la bătrâni – fără funcţie). În afara
ţesutului osos compact se dispune periostul, o membrană conjunctivo-vasculară
cu rol în creşterea osului în grosime şi în refacerea ţesutului osos; în cazul
fracturilor este bogat vascularizat şi inervat. Epifizele suntalcătuite dintr-un ţesut
osos spongios în interior, format din lamele osoase care se întretaie şi delimitează
spaţii numite areole pline cu măduvă roşie şi ţesut compact la periferie.
 Oase scurte - le întâlnim în regiuni cu mişcări variate, puţin întinse, însă unde este
necesară o mare rezistenţă.
o Exemple: oasele carpiene, tarsiene şi vertebrele.
o Structură: Sunt formate din ţesut osos compact la exterior, iar la interior din ţesut
spongios.
 Oase late - sunt turtite în formă de lamă;
o Exemple: oasele cutiei craniene, scapula, sternul.

6
o Structură: sunt alcătuite din ţesut osos compact la exterior, iar la interior din
ţesut spongios numit diploe și le întâlnim mai ales la formarea cavităţilor de
protecţie.
 Oase mixte - au formă neregulată;
o Exemple: zigomatic, maxilar, mandibulă
o Structură: Sunt formate din ţesut osos compact la exterior, iar la interior din ţesut
spongios.

Rolul oaselor în organism:


Oasele sunt piese rigide, componente ale scheletului. Ele îndeplinesc mai multe roluri
funcţionale:
 Rol de pârghii ale aparatului locomotor;
 Rol de protecţie a unor organe interne;
 Rol antitoxic;
 Rol de sediu principal al organelor hematopoietice;
 Rol în metabolismul calciului, fosforului şi electroliţilor.

Compoziţia chimică a oaselor


Osul este alcătuit dintr-o matrice organică solidă, care este foarte mult întărită de
depozitele de săruri de calciu. Osul compact obişnuit conţine aproximativ 30% din greutatea
matricei şi 70% săruri, osul nou format poate avea un procent mult mai mare de matrice decât de
săruri.
 Apă 20%
 Matricea organică a osului: Este alcătuită 90-95% din fibre de colagen, iar restul este
un mediu omogen denumit substanţă fundamentală (împreună constituind oseina).
Substanţa fundamentală este alcătuită din lichid extracelular şi proteoglicani, mai ales
acid hialuronic şi condroitin sulfat.
 Sărurile minerale: Sunt reprezentate în special de calciu şi fosfaţi, iar cea mai
importantă substanţă cristalină este hidroxiapatita. Raportul relativ între calciu şi fosfor
poate varia foarte mult în diverse condiţii nutriţionale, acest raport, în unităţi de greutate,
situându-se între 1,3 şi 2,0. Printre mineralele osului se numără şi ioni de magneziu,
sodiu, potasiu şi bicarbonat.
Rezistenţa osului la presiune:
Fiecare fibră de colagen a osului este alcătuită din segmente periodice, repetitive la
fiecare 64 nm (nanometri) ai lungimii sale; cristalele de hidroxiapatită se află adiacent fiecărui

7
segment de fibră şi se leagă strâns de acesta, împiedicând alunecarea lor. Acest lucru este
esenţial pentru a asigura rezistenţa osului.
Fibrele de colagen ale osului, ca şi cele din tendoane, au o mare rezistenţă la tensiune, în
timp ce sărurile de calciu au mare rezistenţă la compresiune.

Metabolismul osului
La nivelul oaselor au loc procese metabolice similare celorlalte organe. O particularitate
metabolică o constituie marea afinitate a substanţei fundamentale faţă de sărurile minerale.
Mecanismul calcificării osoase
Primul stadiu al formării osului este secreţia de colagen şi substanţă fundamentală de
către osteoblaste. Ritmul sintezei substanţelor organice este influenţat de glandele endocrine.
Hipofiza, prin STH, gonade şi tiroida, prin hormonii lor, măresc ritmul sintezelor proteice din
os. Glucocorticoizii, însă, stimulează activitatea osteoclastelor care distrug structura proteică a
osului. Efecte asemănătoare are şi parathormonul. Ritmul sintezei substanţelor organice din os
scade cu vârsta. După sinteză, aceste proteine sunt eliminate în spaţiul pericelular, unde
colagenul polimerizează rapid pentru a forma fibre de colagen; ţesutul care rezultă devine
osteoid, un material similar cartilajului, dar diferit de acesta prin faptul că în el precipită sărurile
de calciu. Pe măsură ce se formează osteoidul, unii osteoblaşti rămân încastraţi în el şi sunt
denumiţi osteocite. Rolul cel mai important îl au parathormonul, calcitonina şi vitamina D.
Există şi alţi hormoni care influenţează într-un sens sau altul mineralizarea osului. Acţiune
mineralizantă au hormonii sexuali, somatotropul, hormonii timici şi epifizari, iar acţiune
demineralizantă ACTH-ul şi glucocorticoizii.

Osteogeneza şi osteoliza – remodelarea osului


Osul este în permanenţă format de osteoblaste şi este continuu lizat acolo unde sunt active
osteoclastele. Osteoblastele se găsesc pe suprafeţele exterioare ale oaselor şi în cavităţile osoase.
În toate oasele vii se desfăşoară o oarecare activitate osteoblastică.
 Osteoliza - are loc în imediata vecinătate a osteoclastelor. Enzimele digeră sau
dezorganizează matricea organică a osului, iar acizii solubilizează sărurile minerale.
 Osteogeneza - fractura unui os activează într-un anume mod, maximal, toate
osteoblastele periostale şi intraosoase implicate în ruptură. Aproape imediat sunt formate
extrem de multe osteoblaste noi din celule osteoprogenitoare (celulele stem ale osului).
În scurt timp se dezvoltă între cele două capete rupte ale osului o mare aglomerare de
ţesut osteoblastic şi o matrice organică nouă, urmată de depunerea sărurilor de calciu.

8
Aceasta poartă numele de calus. Apoi, el este remodelat într-o structură osoasă
corespunzătoare.
 Echilibrul între osteoliză şi osteogeneză - în mod normal, exceptând oasele de creştere,
rata osteogenezei şi cea a osteolizei sunt egale, astfel încât, masa totală a osului rămâne
constantă.
Formarea şi liza osoasă continuă au câteva funcţii fiziologice importante:
 osul îşi ajustează rezistenţa, de obicei proporţional cu gradul de solicitare al lui. Prin
urmare, oasele se îngroaşă când sunt supuse la încărcări mari;
 forma osului poate fi remodelată pentru a susţine adecvat forţele mecanice, prin
osteoliză şi osteogeneză, conform modelului sarcinilor la care este supus;
 pe măsură ce matricea organică bătrână degenerează, este nevoie de matrice organică
nouă. Pe această cale se menţine consistenţa normală a osului.

Structura țesutului osos: Oasele sunt alcătuite din ţesut conjunctiv dur (osos) format din:
 Celule osoase care conțin:
o Osteoblaste (celule tinere)
o Osteocite (celule mature)
o Osteoclaste (remodelează osul)
 Fibre conjunctive (fibre de colagen)
 Substanța fundamentală (oseina) care conține Ca, Mg, Pb.

Structura osului
Osul este de culoare cenuşie, fiind acoperit de o membrană rezistentă numită periost, prin
care pătrund vasele sangvine şi nervii destinaţi oaselor. Sub periost se află compacta osului
străbătută de canalele Hawersiene (adăpostesc vasele şi nervii care pătrund din periost în os). În
jurul acestor canale, în mici lacune osoase, sunt situate osteocitele ce formează osul, iar stratul
poros, buretos ce se întinde sub ţesutul compact se numeşte ţesut osos spongios. În interiorul
osului întâlnim măduva osoasă unde este produsă cea mai mare parte a celulelor sangvine.
Porţiunea pasivă a aparatului locomotor este reprezentată de elementele osoase şi
cartilaginoase conectate prin ţesut conjunctiv şi ligamente ce daui mobilitatea osului, iar
porţiunea activă este reprezentată de musculatura scheletică în totalitatea sa şi permite mişcări
ale diferitelor părţi ale scheletului şi fixarea acestuia în poziţii specifice.
ANATOMIA FEMURULUI

9
Femurul este un os lung, care formează scheletul coapsei.
Structura femurului:
 Epifiza proximală – prezintă capul femurului, colul şi două tuberozităţi (marele şi micul
trohanter). Capul are forma a 2/3 de sferă şi se articulează cu cavitatea acetabulară a
coxalului. Marele şi micul trohanter sunt uniţi anterior prin linia intertrohanterică, iar
posterior prin creasta intertrohanterică.
 Diafiza – este prismatic, prezentând o faţă anterioară, una medială şi una laterală.
 Epifiza distală – prezintă două suprafeţe articulare, numite condilii femurali. Anterior,
între cei doi condili se află suprafaţa patelară, care corespunde patelei, iar posterior
fosa intercondiliană. Deasupra condilului medial se află epicondilul medial, iar
deasupra condilului lateral se află epicondilul lateral.

Articulaţiile extremităţii libere ale membrului inferior:


 articulaţia coxo-femurală se realizează între capul femurului şi acetabulul coxalului. Este
o articulaţie solidă şi face posibilă mişcări de: flexie - extensie, abducţie - adducţie,
rotaţie medială şi laterală, circumducţia.
 articulaţia genunchiului se realizează între condilii femurali, patelă şi condilii tibiali.
Condilul medial al femurului coboară mai jos decât celăateral, formând cu tibia un unghi
cu deschidere laterală de 174o (grade).

Inervaţia membrului inferior este asigurată de ramurile anterioare ale nervilor spinali din
plexul lombar şi sacrat.

Musculatura membrului inferior: din punct de vedere funcţional este reprezentată prin:
 Muşchi care acţionează asupra articulaţiei coxo-femurale: au originea pe oasele
bazinului sau coloana vertebrală şi inserţia pe femur şi chiar oasele gambei.
 Muşchii flexori ai coapsei pe bazin:
o Muşchiul Psoas-iliac: inervat de mai multe ramuri scurte colaterale din plexul
lombar şi câteva ramuri din nervul femural;
o Muşchiul drept femural: inervaţia este asigurată de nervul femural;
o Muşchiul croitor: inervaţia este dată de o ramură a nervului femural.

 Muşchii extensori ai coapsei pe bazin:


o Muşchiul fesier mare, cel mai puternic extensor al coapsei, are un nerv propriu
din plexul sacrat (nervul gluten inferior).
 Muşchii adductori ai coapsei:

10
o Muşchii adductori: lung, scurt, mare: au inervaţia dublă (porţiunea superioară şi
cea mijlocie sunt inervate de ramura profundă a nervului obturator, iar porţiunea
inferioară de nervul sciatic);
o Muşchiul gracilis sau dreptul intern;
o Muşchiul pectineu.

Rotaţia medială a coapsei este realizată de: muşchiul fesier mijlociu, muşchiul fesier mic,
muşchiul adductor mare.

Rotaţia laterală a coapsei este realizată de: muşchii fesieri: mare, mijlociu şi mic; muşchii
profunzi ai regiunii fesiere: piriform; obturator: intern şi extern.
 Muşchi care acţionează asupra articulaţiei genunchiului: au originea pe femur sau
oasele centurii pelviene şi inserţia pe oasele gambei.
 Muşchii extensori ai gambei sunt reprezentaţi de cel mai puternic muşchi al corpului
situat pe faţa anterioară a coapsei: muşchiul cvadriceps femural. El are patru capete de
origine: dreptul femural; vastul: medial, lateral şi intermediar. Aceste patru capete se
unesc şi se termină printr-un tendon puternic, care înglobează rotula şi se continuă cu
ligamentul rotulian până la tuberozitatea tibiei. Are rol în statică şi mers. Este inervat de
nervul femural, aparţinând plexului lombar.
 Muşchii flexori ai gambei pe coapsă sunt situaţi pe faţa posterioară a gambei şi coapsei:
o muşchiul biceps femural, inervat de ramuri ale nervului ischiatic;
o muşchiul semitendinos, inervat de nervul tibial;
o muşchiul semimembranos, inervat de nervul tibial;
o muşchiul popliteu, inervat de nervul tibial;
o muşchiul croitor, inervat de o ramură a nervului femural;
o muşchiul gracilis, inervat de ramura anterioară a nervului obturator;
o muşchii gemeni.

CAPITOLUL II
NOŢIUNI GENERALE DESPRE FRACTURI

Prin fractură se înţelege întreruperea totală sau parţială a continuităţii unui os, apărută în
urma unui traumatism. Fracturile patologice se produc pe un os fragil prin suferinţe anterioare
precum: o tumoră osoasă, osteoporoză, osteită.

11
Fractura nu este numai un simplu accident traumatic, cu repercursiune locală, ci un proces
patologic complex, care angajează întreg organismul.

După modul de acţiune al traumatismului, fracturile pot fi:


 Directe: fracturile se produc la nivelul la care acţionează forţa reprezentată prin zdrobire,
compresiune sau şoc violent.
 Indirecte: fracturile se produc în alt loc decât acolo unde a acţionat agentul traumatic.

Mecanismele de producere a fracturilor:


 Prin flexiune: când forţa se exercită asupra unei curburi osoase care, depăşind
elasticitatea normală rupe osul la maximum de curbură;
 Prin tracţiune: în urma unor contracţii musculare violente care duc la smulgerea unor
fragmente osoase în zonele de inserţie ligamentară;
 Prin compresiune: în lungul axului osului ducând la fracturile epifizelor;
 Prin torsiune: când se produce răsucirea membrului, fracturile fiind spiroide sau
helicoidale.

Fracturile se împart în:


 Fracturi închise: segmentele osoase sunt acoperite integral de piele;
 Fracturi deschise: tegumentul şi straturile de sub el au fost lezate fie de agentul
vulnerant, fie de fracturile osoase – dinăuntru în afară – şi osul ajunge în contact cu
exteriorul;
 Fracturi incomplete: în care linia de fractură nu interesează toată circumferinţa osului;
 Fracturi complete: cu două segmente sau cu mai multe fragmente mari şi mici, situaţie
în care fractura se numeşte cominutivă;
 Fracturi fără deplasare: când nu a avut loc deplasarea fragmentelor osoase;
 Fracturi cu deplasare: când fragmentele osoase sunt deplasate între ele longitudinal,
lateral, prin răsucire etc.
În timpul sau după fracturarea unor oase, se produc leziuni ale părţilor moi, fie prin agentul
cauzal, fie prin fragmentele ascuţite ale oaselor fracturate. Totodată, cu ruptura osului se produc
leziuni ale sistemului nervos proprioceptiv, ale terminaţiilor nervoase de tip Watter-pacini din
periost şi din păinjenişul terminaţiilor nervoase din canalele hawersiene. Aceste leziuni
determină reflexe medulare, care explică tulburările vasomotorii din focarul de fractură. Nervii
pot fi lezaţi prin contuzionare sau secţionare.

12
Semne clinice generale:
 stare generală alterată;
 hipertermie;
 puls filiform;
 transpiraţii reci.

Semne locale, care se împart la rândul lor în semne de probabilitate şi semne de certitudine.
 Semne de probabilitate:
o durerea - se datorează proprioceptorilor existenţi în focarul de fractură; la
examen, durerea poate localiza exact sediul fracturii;
o echimoza – apare tardiv, la 24-48 ore când fractura este profundă şi acoperită de
mase musculare prin difuzarea sângelui pe tecile muşchilor;
o deformarea regiunii - vizibilă la oasele lungi;
o scurtarea regiunii - de cele mai multe ori insesizabilă este destul de vizibilă în
fractura oblică;
o impotenţă funcţională;
o mobilitatea anormală.
 Semne de certitudine:
o mobilitate anormală - apare în fracturile complete;
o crepitaţia osoasă;
o întreruperea continuităţii osoase;
o lipsa de transmitere a mişcării pe traiectul normal al osului.

Examenul radiologic
În orice suspiciune de fractură este obligatoriu să se execute un examen radiologic.
Acesta precizează diagnosticul de fractură, arată cu exactitate sediul şi aspectul fracturii, dacă
există sau nu deplasare a fragmentelor osoase, dacă fractura este cominutivă, dacă există
scurtare osoasă etc. Pe baza radiografiei se poate face şi prognosticul fracturii şi mai ales, se
poate stabili atitudinea terapeutică. Este un examen prin care se confirmă sau se infirmă
existenţa unei fracturi ca şi aspectul acesteia.

Evoluţia
Evoluţia normală a fracturii este către formarea unui ţesut de reparaţie de tip osos, care
se numeşte calus şi, care va suda între ele fragmentele osoase, realizând refacerea continuităţii
osului, deci vindecarea biologică şi funcţională. Constituirea calusului osos şi variaţiile de timp

13
până la consolidarea definitivă depind de: vârstă, dimensiunile osului, modul de aşezare a
fragmentelor osoase etc.

Formarea calusului osos


Consolidarea focarului de fractură trece prin următoarele faze:
 faza pseudoinflamatorie - revărsatul sangvin existent între fragmentele osoase suferă un
proces de coagulare, în care încep fenomenele de inflamaţie aseptică caracterizate prin
edem, vasodilataţie şi transudat;
 faza calusului fibros - se desfăşoară sub influenţa factorilor complecşi, care transformă
celulele conjunctive nediferenţiate în celule formatoare de os (osteoblaste) şi de cartilaj
(condroblaste). Se formează un păinjeniş de vase care asigură nutriţia calusului fibros;
 faza calusului osos primitiv - începe în jurul celei de-a treia săptămâni prin mineralizarea
calusului fibros şi începerea procesului de osificare;
 faza de remodelare - duce la refacerea continuităţii şi formei osului iniţial.

Tratamentul fracturilor cuprinde patru etape: profilaxia, primul ajutor, tratamentul ortopedic şi
tratamentul chirurgical.
 Profilaxia constă în atenţie şi prudenţă în respectarea măsurilor de protecţie a muncii.
 Primul ajutor este esenţial pentru diminuarea durerii, prevenirea complicaţiilor grave şi
şocul traumatic. Primul ajutor constă în imobilizare provizorie, administrare de
analgezice, oxigenoterapie, hemostază în caz de hemoragii asociate şi transport corect.
Imobilizarea provizorie se execută prin atele improvizate din scânduri şi cartoane,
căptuşite cu prosoape, vată, feşi, pânză pentru a evita traumatizarea tegumentelor. Ele
trebuie sa fie lungi, astfel încât să fixeze articulaţiile de deasupra şi dedesubtul fracturii.
Nu se strâng prea tare pentru a evita blocarea circulaţiei. Coloraţia palidă a degetelor
corespunde ischemiei arteriale, iar coloraţia vânătă corespunde ischemiei prin blocaj
venos.
 Tratamentul ortopedic constă în reducerea şi imobilizarea fracturii în atelă gipsată.
Reducerea fracturilor se face sub anestezie locală în focar, rahidiană sau generală, după
caz.
 Tratamentul chirurgical constă în osteosinteze efectuate prin cerclaj, plăci de metal,
înşurubare, broşe, tije centromedulare. Operaţia se execută sub control radiologic.
Imobilizarea se face în aparat gipsat cu ajutorul feşelor impregnate în sulfat de calciu,
care au proprietatea de a se usca şi întări rapid. Dacă metodele de reducere nu sunt
posibile datorită musculaturii puternice la nivelul membrului afectat (membru inferior),
14
se recurge la extensia continuă. Aceasta se face prin benzi adezive sau prin potcoava
ortopedică fixată printr-o broşă transcondiliană, care permite cu ajutorul unui scripete
extensia continuă, prin folosirea unor greutăţi puse în plantanul de la capătul scripetelui.
Aceste greutăţi reprezintă 10% din greutatea corporală a pacientului.

Complicaţiile fracturilor:
 Imediate:
o leziuni cutanate;
o lezarea pachetului vascular nervos;
o şocul traumatic şi şocul hemoragic;
o embolia, de datorează unui embol din focarul de fractură;
o hemartroza, poate să apară în cazul fracturilor din vecinătatea articulaţiilor.
 Tardive:
o calus vicios;
o întârzierea consolidării;
o pseudoartroza.

CAPITOLUL III
CAZURI CLINICE - PLANURI DE ÎNGRIJIRE

CAZUL I

ÎNGRIJIRI ACORDATE UNUI PACIENT CU FRACTURĂ


INTERTROHANTERIANĂ FEMUR STÂNG CU DEPLASARE

15
Culegerea datelor:
Nume, prenume: L. V.
F. O. 3316/596
Sex: masculin;
Vârsta: 52 ani;
Data naşterii: 11.09.1965;
Data internării: 24.01.2017, ora: 10:30;
Data externării: 02.02.2017, ora: 11:45;
Diagnostic medical: FRACTURĂ INTERTROHANTERIANĂ A FEMURULUI STÂNG
CU DEPLASARE;
Religie: ortodoxă;
Nivel de educaţie: mediu;
Domiciliu: Localitatea Vânători – Neamţ, judeţul Neamţ;
Ocupaţia: agent de pază;
Obişnuinţe de viaţă: se alimentează corespunzător, consumă alcool ocazional;
Alergii: Pacientul nu este alergic la medicamente sau alimente;
Istoricul bolii: Pacientul în vârstă de 52 de ani, suferă un accident rutier fiind acroşat de un
autoturism. Este adus în serviciul UPU al Spitalului Judeţean de Urgenţă Neamţ pentru
investigaţii şi tratament.
Antecedente heredocolaterale: tatăl – tromboflebită membrul inferior drept;
Antecedente personale patologice: hernie inghinală operată – 2010.
Motivele internării: Pacientul prezintă durere la nivelul membrului inferior stâng,
impotenţă funcţională, tumefierea coapsei, deformarea regiunii.
Investigaţii efectuate:
- Radiografie femur stâng: fractură a secţiunii intertrohanteriene a femurului stâng.

Analize recoltate Valori obţinute Valori normale


Hemoleucograma:
- WBC 7860/mm3 3600 – 10000/mm3
- HGB 13,50 g/dL 12,00 – 17,50 g/dL
- HCT 37% 36,00 – 50,00%
- PLT 176,00/mm3 150,000 – 450,00/mm3
Coagulare:
12,40 – 17,10 sec
17,1 sec
16
- PT 1,05 0,81 1,13
- INR
26,6 sec 23,90 – 32,30 sec
- APTT
Biochimie:
96,00 mg/dl 70,00 – 105,00 mg/dl
- Glicemie
28 mg/dl 10,00 – 50,00 mg/dl
- Uree
- Creatinina 0,76 mg/dl 0,72 – 1,25 mg/dl
Sediment urinar: Prezente celule epiteliale plate, prezenţi uraţi amorfi; Albumina =
absentă; Glucoza = absentă; Urobilinogen = normal; Leucocite =
absente; Nitriţi = absenţi.

În urma examenului clinic şi paraclinic, s-a stabilit diagnosticul de FRACTURĂ A


SECŢIUNII INTERTROHANTERIENE A FEMURULUI STÂNG CU DEPLASARE. S-a
recurs la imobilizare provizorie în extensie de pe data de 24.01.2017, până în ziua intervenţiei.
Pacientul este internat pe secţia Ortopedie – traumatologie pentru a se interveni chirurgical în
ziua de 25.01.2017.

Observarea stării iniţiale:


TA: 130/70 mmHg;
P: 78 pulsuri/minut;
R: 17 respiraţii/minut;
T: 37,4o C;
Comunicare: defectuoasă, pacientul este anxios, trist, adresează întrebări, orientat
temporo-spaţial, stare de conştienţă prezentă;
Eliminare: micţiuni fiziologice, scaun 1/zi;
Alimentaţie: regim alimentar impus: hidric, cu suprimarea alimentaţiei în ziua intervenţiei.
Mobilitate: deficitară, postură inadecvată, dificultate în a îndeplini activităţi.
Tegumente şi mucoase: dificultate în a-şi păstra igiena tegumentelor;
Somn: deficitar cantitativ şi calitativ, pacientul prezintă insomnie şi nelinişte (agitaţie)
nocturnă datorată durerilor.

PLAN DE ÎNGRIJIRE PREOPERATOR

În urma analizării datelor, am constatat că pacientul prezintă manifestări de dependenţă


la următoarele nevoi fundamentale:
1. Nevoia de a evita pericolele.
2. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură.
3. Nevoia de a-şi păstra tegumentele, mucoasele şi fanerele curate şi intacte.
17
4. Nevoia de a se alimenta şi hidrata.
5. Nevoia de a elimina.
6. Nevoia de a dormi şi a se odihni.
7. Nevoia de a comunica.

Nevoi Probleme Obiective

1. 1. Durere la nivelul coapsei stângi. 1. Pacientul să resimtă o diminuare a


durerii.
2. Anxietate.
2. Pacientul să fie echilibrat psihic şi fizic.
3. Pacientul să nu dezvolte complicaţii şi
3. Risc de complicaţii şi infecţii
IAAM.
asociate asistenţei medicale.

2. Impotenţă funcţională Pacientul să respecte repausul impus.


(necesită repaus impus).
3. 1. Dificultate de a-şi păstra 1. Pacientul să prezinte tegumente şi
tegumentele şi mucoasele curate şi mucoase curate şi integre, apte pentru
intacte. incizie.
2. Pregătire preoperatorie. 2. Pacientul să aibă tegumentele apte
pentru intervenţia chirurgicală.
4. Repaus alimentar impus. Pacientul să respecte regimul alimentar
impus (preoperator).
5. Pregătire preoperatorie. Evacuarea vezicii urinare înaintea
intervenţiei chirurgicale.

6. Dificultate de a dormi şi a se odihni. Pacientul să doarmă suficient calitativ şi


cantitativ.
7. Alterarea comunicării la nivel afectiv. Pacientul să comunice eficient cu membrii
echipei de îngrijire şi cu cei din jur.

S-a instituit tratament cu:


- Algocalmin 1g/2 ml – 1 x 2 f, i.m.;
- Tramadol 100 mg/2 ml – 1x 2f, i.m.;
- Diazepam 10 mg – 1 tb/seara, p.o.;
- Clexane 6000 UI anti – xa/0,6 ml – 1f/zi, s.c.;
- Cefort 1g x 2/ zi, i.v.
- Paracetamol 500 mg - 1 tb x 3/zi, p.o.;

1. Nevoia de a evita pericolele

18
P1: durere;
E: focarul de fractură;
S/s: durere la nivelul coapsei stângi, accentuată la mobilizare, cu iradiere în membrul inferior;
Obiectiv1: Pacientul să resimtă o diminuare a durerii.

P2: anxietate;
E: actul operator, necunoaşterea prognosticului;
S/s: agitaţie, nelinişte, teamă;
Obiectiv2: Pacientul să prezinte o diminuare a anxietăţii, să fie echilibrat psihic.

P3: risc de complicaţii şi infecţii asociate asistenţei medicale;


E: mediul spitalicesc, intervenţia chirurgicală;
S/s: posibile complicaţii (şoc traumatic, embolie) şi infecţii asociate;
Obiectiv3: Pacientul să nu prezinte risc de complicaţii şi infecţii asociate asistenţei medicale.
Intervenţii autonome:
 pentru intensitatea durerii, am rugat pacientul să utilizeze termeni ca: uşoară,
moderată, intensă, insuportabilă;
 am evaluat funcţiile vitale şi starea tegumentelor în permanenţă;
 am explicat pacientului, că pe parcursul îngrijirilor acordate, durerea va scădea ca
intensitate;
 am ajutat pacientul să-şi menţină poziţia impusă;
 am deservit pacientul la pat cu cele necesare;
 am asigurat un mediu de protecţie psihică adecvat stării de boală;
 am furnizat explicaţii clare şi deschise asupra îngrijirilor programate;
 înaintea efectuării fiecărei tehnici de îngrijire, am explicat pacientului scopul şi
utilitatea acesteia;
 în efectuarea tuturor tehnicilor de îngrijire, am respectat măsurile de asepsie şi
antisepsie pentru a preveni infecţiile asociate asistenţei medicale.
Intervenţii delegate (la indicaţia medicului):
 s-a administrat Algocalmin 1g, 1 f x 3/ zi, antitrombotic Clexan 0,6 ml 1 f/zi subcutanat.
 am pregătit pacientul pentru recoltarea sângelui (biochimie, hematologie), pentru
efectuarea traseului EKG;
Evaluare: În urma îngrijirilor acordate, pacientul resimte o diminuare a durerii, este mai liniştit
fizic şi psihic, nu prezintă risc de complicaţii şi infecţii asociate (IAAM).

2. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

19
P: impotenţă funcţională;
E: focarul de fractură;
S/s: repaus impus, absenţa mişcărilor, crepitaţii osoase;
Obiectiv: Pacientul să respecte repausul impus.
Intervenţii autonome:
 am explicat pacientului importanţa respectării repausului impus;
 am urmărit culoarea şi temperatura tegumentului afectat şi am sesizat orice modificare
apărută la nivelul membrului inferior;
 am suplinit pacientul în satisfacerea nevoilor sale, l-am servit la pat cu cele necesare;
 redau încrederea pacientului că imobilitatea sa este o stare trecătoare, şi că îşi va putea
relua mersul.
Intervenţii delegate: S-a administrat medicaţia recomandată de medic: paracetamol 500 mg 1
tb x 3/zi, clexane 0,6 ml 1 f/zi, algocalmin 1g 1 f x 3/ zi.
Evaluare: În urma intervenţiilor cu rol propriu şi delegat, pacientul respectă repausul impus.
3. Nevoia de a-şi păstra tegumentele, mucoasele şi fanerele curate şi intacte

P1: dificultate de a-şi păstra igiena;


E1: imobilizare, intervenţia chirurgicală;
S/s1: incapacitatea de a efectua singur igiena tegumentelor şi mucoaselor;
Obiectiv1: Pacientul să prezinte o stare de igienă corespunzătoare.

P2: pregătire preoperatorie;


E2: intervenţia chirurgicală;
S/s2: necesită pregătirea tegumentelor în vederea intervenţiei chirurgicale;
Obiectiv2: Pacientul să prezinte tegumente curate şi integre, apte pentru incizie.
Intervenţii autonome:
 am asigurat condiţii optime pentru efectuarea toaletei (condiţii de microclimat);
 am pregătit materialele necesare efectuării toaletei pe regiuni (apă caldă, paravan pentru
asigurarea pudorii pacientului);
 am ajutat asistenta să efectueze toaleta pe regiuni în condiţii de linişte şi confort;
 am supravegheat în permanenţă membrul afectat, pentru a identifica eventualele
modificări (paloare, cianoză);
 am participat la pregătirea tegumentului înaintea intervenţiei chirurgicale (îndepărtarea
pilozităţii).
Evaluare: Pacientul prezintă tegumente şi mucoase curate şi intacte, apte pentru actul
chirurgical.

20
4. Nevoia de a se alimenta şi hidrata

P: repaus alimentar impus;


E: pregătire preoperatorie;
S/s: suprimarea aportului alimentar înaintea intervenţiei; respectarea regimului alimentar impus;
Obiectiv: Pacientul să respecte regimul alimentar impus.
Intervenţii autonome:
 am informat pacientul în legătură cu importanţa repausului alimentar;
 mă asigur că bolnavul respectă repausul alimentar impus;
 institui un regim hidric.
Evaluare: Bolnavul respectă repausul alimentar.
5. Nevoia de a elimina

P: pregătire preoperatorie;
E: intervenţia chirurgicală;
S/s: necesită sondaj vezical şi monitorizarea diurezei.
Obiectiv: Evacuarea vezicii urinare înaintea actului operator.
Interventii autonome:
 am explicat pacientului necesitatea golirii vezicii urinare;
 am asigurat intimitatea bolnavului în timpul tehnicii;
 am pregătit materialele necesare pentru introducerea sondei vezicale;
 am supravegheat şi notat aspectul şi cantitatea de urină eliminată;
 am deservit asistenta medicală cu materialele necesare utilizate în efectuarea sondajului
vezical.
Intervenţii delegate:
La indicaţia medicului, s-a efectuat sondaj vezical pentru eliminarea urinii.
Evaluare: În urma îngrijirilor acordate, pacientul este pregătit pentru intervenţie cu, cateter
vezical permeabil.

6. Nevoia de a dormi şi a se odihni

P: incapacitatea de a dormi şi a se odihni;


E: durere, mediul spitalicesc, actul chirurgical;
S/s: dificultate de a dormi, facies palid, insomnii;
Obiectiv: Pacientul să doarmă suficient ca durată şi calitate.
21
Intervenţii autonome:
 am evaluat caracterul somnului (orar, calitate);
 am discutat cu pacientul pentru a identifica cauzele disconfortului;
 am creat un climat propice odihnei şi somnului (aerisirea salonului, temperatură
adecvată);
 am învăţat pacientul să practice tehnici de relaxare pasivă înainte de culcare (exerciţii
respiratorii, vizionare TV);
Intervenţii delegate: S-a administrat la recomandarea medicului, 1 cpr de diazepam 10 mg/p.o.
Evaluare: Pacientul prezintă un somn linistit atât calitativ, cât şi cantitativ (6 ore pe noapte).
7. Nevoia de a comunica

P: alterarea comunicării la nivel afectiv;


E: teama de intervenţie şi de complicaţii;
S/s: refuzul de a comunica cu echipa de îngrijire, nelinişte;
Obiectiv: Pacientul să comunice eficient cu membrii echipei de îngrijire.
Intervenţii autonome:
 am comunicat în permanenţă cu pacientul pentru a identifica factorii declanşatori;
 am furnizat pacientului informaţii despre afecţiunea sa, reducându-i astfel anxietatea;
 am manifestat solicitudine faţă de pacient, i-am respectat tăcerile şi plângerile, pentru a-i
permite să-şi controleze emoţiile;
 am furnizat explicaţii privind intervenţia chirurgicală;
 am încurajat pacientul, i-am dat exemple de pacienţi care au trecut prin experienţe
asemănătoare, pentru a căpăta încredere.
Intervenţii delegate: Obţinerea consimţământului pentru intervenţia chirurgicală.
Evaluare: Pacientul este liniştit, comunică eficient la nivel afectiv cu membrii echipei de
îngrijire, a înţeles necesitatea intervenţiei chirurgicale.

EVALUAREA STĂRII PREOPERATORII:


În ziua de 25.01.2017, pacientul este pregătit pentru intervenţia chirurgicală, este condus
la sala de operaţii cu dosarul medical în jurul orei 10:30. Intervenţia chirurgicală a decurs
normal, fără afectarea funcţiilor vitale.

EVALUAREA FINALĂ
Pacientul L.C., în vârstă de 52 de ani, din localitatea Vânători-Neamţ, judeţul Neamţ, în
urma unui accident rutier, a suferit un traumatism al membrului inferior stâng. Se prezintă în
serviciul UPU al Spitalului Judeţean de Urgență Piatra Neamţ. În urma investigaţiilor clinice şi
paraclinice, s-a stabilit diagnosticul de Fractură intertrohanteriană femur stâng, cu deplasare.
22
Este internat pe secţia Ortopedie – traumatologie pentru tratament de specialitate: reducerea şi
osteosinteza cu focar deschis, cu DHS + şuruburi. Evoluţia locală şi generală este favorabilă.
Se externează cu următoarele recomandări medicale:
 pansamente locale sterile la 2-3 zile sau la nevoie;
 continuarea tratamentului cu antitrombotic încă 10 zile;
 scoaterea firelor de sutură la 14 zile de la operaţie.
CAZUL II

ÎNGRIJIRI ACORDATE UNEI PACIENTE CU


FRACTURĂ TROHANTERIANĂ A FEMURULUI DREPT CU DEPLASARE

Culegerea datelor:
Nume, prenume: I. E.
F. O. 3276/498;
Sex: feminin;
Domiciliu: Români, judeţul Neamţ;
Data naşterii: 18.09.1950;
Vârsta: 67 ani;
Data internării: 16.01.2017;
Data externării: 26.01.2017;
Diagnostic medical: FRACTURĂ TROHANTERIANĂ A FEMURULUI DREPT CU
DEPLASARE;
Religie: ortodoxă;
Obişnuinţe de viaţă: Se alimentează corespunzător, este consumatoare de cafea
(2 ceşti/zi), nu consumă alcool, nu fumează;
Nivel de educaţie: studii medii;
Ocupaţia: pensionară;
Somn: necorespunzător;
Alergii: Pacienta afirmă că nu este alergică la medicamente sau alimente;
Antecedente heredocolaterale: mama – varice membrul inferior stâng;
Antecedente personale patologice: în 2009 – infecţie de tract urinar;
Antecedente pesonale fiziologice: menarha – 13 ani, 3 naşteri, menopauza – 49 ani.
Istoricul bolii: Pacienta declară că a suferit un traumatism prin cădere, cu impact pe şoldul
drept. În urma căzăturii, a prezentat: durere la nivelul membrului inferior drept, deformare şi

23
atitudine vicioasă la nivelul coapsei drepte, impotenţă funcţională, motiv pentru care este
transportată de urgenţă la spital, unde pe baza examenului clinic şi radiologic, s-a stabilit
diagnosticul de fractură trohanteriană femur drept cu deplasare, fiind internată pe secţia
ortopedie – traumatologie pentru tratament.
Date obiective: La internare, pacienta prezintă frecvenţă respiratorie în limite normale.
R - 17 respiraţii/minut; TA - 130/70mmHg; P - 75p/minut; T - 37,5oC.
Date subiective:
- insomnie şi agitaţie nocturnă datorate durerii;
- se îmbracă şi se dezbracă cu ajutor;
Investigaţii efectuate:
- Radiografie femur drept: fractură a secţiunii trohanteriene a femurului drept cu deplasare.
Analize recoltate Valori obţinute Valori normale
Hemoleucograma:
- WBC 8500/mm3 3600 – 10000/mm3
- HGB 14,00 g/dL 12,00 – 17,50 g/dL
- HCT 45% 36.00 – 50.00%
- PLT 190.000/mm3 150.000 – 450.000/mm3
Coagulare:
12,40 – 17,10 sec
- PT 14,5 sec
- INR 0,95 0,81 - 1,13
- APTT
30,2 sec 23,90 – 32,30 sec
Biochimie:
82,00 mg/dl 70,00 – 105,00 mg/dl
- Glicemie
40 mg/dl 10,00 – 50,00 mg/dl
- Uree
- Creatinina 0,97 mg/dl 0,72 – 1,25 mg/dl
Sediment urinar: Prezente celule epiteliale plate, absenţi uraţi amorfi; Albumina =
absentă; Glucoza = absentă; Urobilinogen = normal; Leucocite =
absente;

Pacienta a fost imobilizată la pat, cu membrul inferior fracturat în tracţiune de pe


16.01.2017 până pe 17.01.2017 la ora 09:40 când se intervine chirurgical, unde se practică sub
anestezie, reducerea şi osteosinteza cu focar închis cu tijă Gamma scurtă.
Intervenţia chirurgicală s-a desfăşurat fără incidente, evoluţie postoperatorie normală, pacienta a
fost transportată înapoi pe secţie în ziua de 17.01.2017, ora 11:30.

PLAN DE ÎNGRIJIRE POSTOPERATOR

TA: 120/65 mmHg;

24
P: 70 p/minut;
R: 16-18 r/minut;
T: 37oC;
Î: 160 cm;
G: 60 kg;
Comunicare: defectuoasă, datorată imobilizării, durerii, pacienta este neliniştită, adresează
întrebări în legătură cu starea sa, este orientată temporo-spaţial;
Eliminare: micţiuni fiziologice, 1 scaun/zi, necesită deservire la pat.
Tegumente şi mucoase: plagă operatorie suturată, necesită pansament zilnic; dificultate în a-şi
păstra igiena tegumentelor şi mucoaselor, necesită toaleta la pat pe regiuni.

Somn: deficitar cantitativ şi calitativ, insomnie şi agitaţie nocturnă datorată durerii.

În urma analizării stării pacientei, am constatat că este dependentă la următoarele nevoi


fundamentale:

1. Nevoia de a evita pericolele.


2. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură.
3. Nevoia de a-şi păstra tegumentele, mucoasele şi fanerele curate şi integre.
4. Nevoia de a dormi şi a se odihni.
5. Nevoia de a se alimenta şi hidrata.
6. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea.

Nevoi Probleme Obiective


1. a. Durere. a. Pacienta să resimtă o ameliorare a durerii.
b. Risc de complicaţii şi
b. Pacienta să nu prezinte risc de complicaţii şi
IAAM.
IAAM.
c. Anxietate.
c. Pacienta să fie liniştită din punct de vedere
psihic.
2. Alterarea mobilităţii fizice. Pacienta să se mobilizeze corespunzător.
3. a. Alterarea integrităţii a. Pacienta să prezinte o ameliorare a
tegumentelor. integrităţii tegumentelor.
b. Dificultate în a-şi acorda b. Pacienta să prezinte o stare de igienă
îngrijiri de igienă. corespunzătoare.
4. Dificultate de a se odihni. Pacienta să doarmă suficient ca durată şi
calitate.
5. Dificultate de a se alimenta. Pacienta să se alimenteze corespunzător, să fie
echilibrată nutriţional şi hidroelectrolitic.
6. Deficit de cunoştinţe în legătură Pacienta să acumuleze cunoştinţe noi.
cu afecţiunea sa, tratament,

25
prognostic.

S-a instituit tratament cu:

- Refen 75 mg/3ml – 1 x 3f, i.m.;


- Diazepam 10 mg – 1tb/seara, p.o.;
- Clexane 6000 UI anti – xa/ 0,6ml – 1f/zi, s.c.;
- Cefort 1g x 2/zi, i.v.

1. Nevoia de a evita pericolele

P1: durere;

E1: intervenţia chirurgicală;

S/s1: durere la nivelul coapsei drepte, facies crispat, comunicare deficitară;

Obiectiv1: Pacienta să resimtă o ameliorare a durerii.

P2: risc de complicaţii şi IAAM;

E2: plagă operatorie, mediul spitalicesc;

S/s2: modificarea culorii şi aspectului tegumentului, posibilă alterare a stării generale, accidente
trombembolice;

Obiectiv2: Pacienta să nu prezinte risc de complicaţii, să aibă o evoluţie postoperatorie


favorabilă, să nu contacteze infecţii asociate asistenţei medicale.

Intervenţii autonome:

 am monitorizat funcţiile vitale (P, TA, R, T0);


 am asigurat condiţii optime: salon aerisit, lenjerie de corp şi pat curate;
 am explicat pacientei că durerea este fiziologică în urma intervenţiei, şi că va ceda
progresiv în următoarele zile;
 am supravegheat pansamentul şi am urmărit evoluţia plăgii operatorii;
 am urmărit aspectul tegumentelor membrului imobilizat;
 în efectuarea tehnicilor de îngrijire, am respectat măsurile de asepsie şi antisepsie
pentru a preveni infecţiile asociate asistenţei medicale;
 am ajutat pacienta să se mobilizeze progresiv.

26
Intervenţii delegate (la indicaţia medicului):

 s-a efectuat pansamentul plăgii cu Betadine soluţie cutanată 100 mg/ml;


 s-a administrat conform F.O. antibiotice - Cefort 1g/12 ore i.v. ( 12 00 – 2400 ), clorură
de sodiu 0,9% 500 ml, pev, refen 75 mg, 3f/zi i.m., clexane 0,6 ml s.c./zi.

Evaluare: În urma îngrijirilor acordate, durerea a cedat progresiv, nu au apărut complicaţii


postoperator.

2. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

P: dificultate în a se mobiliza;

E: alterarea integrităţii aparatului locomotor;

S/s: dificultate de a se deplasa, plagă operatorie;

Obiectiv: Pacienta să se mobilizeze progresiv pentru a preveni complicaţiile de decubit


(constipaţie, escare).

Intervenţii autonome:

 am ajutat pacienta să adopte o poziţie adecvată;


 am încurajat pacienta să utilizeze agăţătoarele patului pentru a-şi schimba poziţia;
 am explicat pacientei importanţa mobilizării progresive, pentru a favoriza reluarea
tranzitului intestinal şi pentru a preveni eventualele complicaţii de decubit;
 am suplinit pacienta în satisfacerea nevoilor sale prin deservirea la pat cu cele
necesare.
 am supravegheat permanent pacienta, pentru a nu se răni.

Evaluare:

 În urma intervenţiilor acordate, pacienta a înţeles rolul mobilizării în vederea prevenirii


complicaţiilor.

3. Nevoia de a-şi păstra tegumentele, mucoasele şi fanerele curate şi integre

P1: alterarea integrităţii tegumentelor;

E1: plagă operatorie;

S/s1: prezenţa plăgii operatorii suturate cu pansament steril ce necesită supraveghere;

27
Obiectiv1: Pacienta să prezinte plagă chirurgicală cu evoluţie favorabilă.

P2: dificultate în a-şi acorda îngrijiri de igienă;

E2: durere, plagă operatorie, imobilizare;

S/s2: carenţă de igienă, incapacitatea efectuării igienei personale;

Obiectiv2: Pacienta să aibă o stare de igienă corespunzătoare.

Intervenţii autonome:

 am ajutat asistenta la efectuarea pansamentului plăgii operate (am îndepărtat


pansamentul vechi, am susţinut membrul inferior);
 am supravegheat pansamentele pentru a nu fi prea strânse, pentru a nu împiedica
circulaţia sangvină;
 am pregătit materialele necesare pentru efectuarea toaletei pe regiuni (apă caldă 36 – 37 o
C, paravan pentru asigurarea pudorii pacientei);
 am asigurat lenjerie de pat şi corp curate şi uscate;
 am recomandat un regim hidric ce ajută la menţinerea troficităţii tegumentelor;
 am informat pacienta în legătură cu importanţa menţinerii tegumentelor curate pentru
prevenirea complicaţiilor.

Intervenții delegate:

 am ajutat asistenta la efectuarea pansamentului.

Evaluare:

 Pacienta prezintă tegumente şi mucoase integre, normal colorate, plagă operatorie cu


evoluţie favorabilă.

4. Nevoia de a dormi şi a se odihni

P: dificultate de a se odihni;
E: durere, mediul spitalicesc;
S/s: oboseală, somn necorespunzător calitativ şi cantitativ;
Obiectiv: Pacienta să doarmă suficient ca durată şi calitate.

Intervenţii autonome:

28
 am evaluat caracterul somnului (orar, calitate);
 am asigurat condiţiile necesare somnului, respectând dorinţele şi deprinderile pacientei;
 am redus zgomotele din mediul spitalicesc, prin închiderea uşilor de la saloane, evitarea
discuţiilor cu voce tare;
 am liniştit pacienta şi i-am explicat că durerea va ceda şi va dormi liniştită.

Intervenţii delegate: -a administrat la recomandarea medicului, diazepam 10 mg 1tb/po seara.

Evaluare: În urma intervenţiilor acordate, pacienta doarme suficient ca durată şi calitate.

5. Nevoia de a se alimenta şi hidrata

P: dificultate de a se alimenta;
E: diminuarea mobilităţii;
S/s: deplasare deficitară, necesită deservire la pat, apatie;
Obiectiv: Pacienta să se alimenteze şi hidrateze corespunzător nevoilor organismului.
Intervenţii autonome:
 am cercetat gusturile şi deprinderile alimentare ale pacientei;
 am asigurat condiţii pentru servirea mesei: toaleta mâinilor, aerisirea salonului, mediu
curat lipsit de mirosuri neplăcute şi tacâmuri curate;
 am aerisit salonul şi am îndepărtat factorii dezagreabili;
 am încurajat pacienta să consume fructe, legume, lichide pentru a preveni constipaţia
datorată lipsei activităţii fizice.
 am încurajat pacienta să se hidrateze corespunzător.

Intervenţii delegate: La indicaţia medicului, s-a administrat Glucoză 5% 250 ml, Vitamine - B1,
B6.

Evaluare: Pacienta se alimentează şi hidratează corespunzător nevoilor organismului.

6. Nevoia de învăţa cum să-şi păstreze sănătatea

P: deficit de cunoştinţe;

E: lipsa informaţiilor;

S/s: pacienta doreşte să acumuleze cât mai multe informaţii despre afecţiunea sa, tratament,
evoluţie.

Obiectiv: Pacienta să dobândească cunoştinţe noi.

Intervenţii autonome:
29
 am furnizat pacientei informaţii despre afecţiunea sa, tratament, evoluţie;
 am explicat bolnavei importanţa schimbării pansamentelor locale la 2-3 zile;
 am adus la cunoştinţă înainte de externare, datele controalelor medicale la spital sau
ambulator;
 am motivat importanţa acumulării de noi cunoştinţe;
 am explicat pacientei că în ceea ce priveşte propria sănătate, un rol important îl are
propria responsabilitate şi grija faţă de ea.

Evaluare: Pacienta a acumulat cunoştinţe noi cu privire la afecţiunea sa.

EVALUARE FINALĂ

Pacienta I.E., în vârstă de 67 de ani, din localitatea Români, suferă un traumatism prin
cădere cu impact pe membrul inferior drept. Se prezintă în serviciul UPU al SJU Piatra Neamţ,
pentru investigaţii de specialitate. În urma investigaţiilor clinice şi paraclinice, s-a stabilit
diagnosticul de FRACTURĂ TROHANTERIANĂ DREAPTĂ CU DEPLASARE. Este
internată în secţia Ortopedie - traumatologie pentru tratament de specialitate. Este imobilizată
provizoriu până pe data de 17.01.2017, când se intervine chirurgical şi se practică sub anestezie:
reducere şi osteosinteză cu focar închis cu tijă Gamma scurtă. Evoluţie postoperatorie normală
cu reeducare funcţională precoce.Se externează cu următoarele recomandări medicale:

 pansamente locale sterile la 2-3 zile;


 continuarea tratamentului cu antitrombotic încă 12 zile;
 scoaterea firelor la 14 zile şi revenirea la control peste 30 de zile în secţia Ortopedie -
traumatologie.

CAZUL III

ÎNGRIJIRI ACORDATE UNEI PACIENTE CU

FRACTURĂ TREIMEA MEDIE FEMUR STÂNG CU DEPLASARE

Culegerea datelor:

Nume, prenume: A. D.

F.O.: 438/18;

Sex: feminin;

30
Vârsta: 62 ani;

Domiciliu: Localitatea Piatra Neamţ, judeţul Neamţ;

Data naşterii: 07.02.1955;

Data internării: 05.01.2017, ora: 10:30;

Data externării: 15.01.2017, ora: 11:45;

Diagnostic medical: FRACTURĂ 1/3 MEDIE FEMUR STÂNG, CU DEPLASARE;

Motivele internării: durere la nivelul membrului inferior stâng, impotenţă funcţională,


tumefacţie, deformarea regiunii.

Istoricul bolii: Pacienta afirmă că în timp ce se deplasa spre casă, a căzut din mers pe trotuar.
La examenul local, pacienta acuză durere vie la nivelul membrului inferior, impotenţă
funcţională, imposibilitatea reducerii poziţiei vicioase, motive pentru care s-a prezentat de
urgenţă la SJU Piatra Neamţ, pentru investigaţii şi tratament. În urma efectuării examenelor
clinice şi paraclinice, s-a stabilit diagnosticul de fractură 1/3 medie femur stâng. Este internată pe
secţia Ortopedie – traumatologie a SJU Piatra Neamţ pentru tratament de specialitate.
Antecedente heredocolaterale: tatăl - hipertensiune arterială;

Antecedente personale patologice: litiază biliară – 2009;

Antecedente personale fiziologice: menarha – 12 ani, 2 naşteri, menopauza - 49 ani;

Obişnuinţe de viaţă: Pacienta se alimentează corespunzător, nu fumează, nu consumă băuturi


alcoolice.

Investigaţii efectuate:

 Radiografie femur stâng: fractură treimea medie femur stâng.


 Analize e laborator:

Analize recoltate Valori obţinute Valori normale


Hemoleucograma:
- WBC 9000/mm3 3600 – 10000/mm3
- HGB 14,70 g/dL 12,00 – 17,50 g/dL
- HCT 42% 36,00 – 50,00%
- PLT 300.000/mm3 150.000 – 450.000/mm3
Coagulare:
12,40 – 17,10 sec
16,00 sec
31
- PT 1,00 0,81 - 1,13
- INR
29,00 sec 23,90 – 32,30 sec
- APTT
Biochimie:
92,00 mg/dl 70,00 – 105,00 mg/dl
- Glicemie
45 mg/dl 10,00 – 50,00 mg/dl
- Uree
- Creatinina 1,23 mg/dl 0,72 – 1,25 mg/dl
Sediment urinar: Prezente celule epiteliale plate, prezenţi uraţi amorfi;
Albumina = absentă; Glucoza = absentă; Urobilinogen =
normal; Leucocite = absente; Nitriţi = absenţi.

Observarea stării iniţiale:

TA: 130/70 mmHg;

P: 75 pulsuri/minut;

R: 17 respiraţii/minut;

To: 37oC;

G: 70 kg;

Î: 165 cm.

Comunicare: deficitară, pacienta este neliniştită, tristă, anxioasă, adresează întrebări, este
orientată temporo-spaţial.

Alimentaţie: inapetenţă datorată situaţiei de criză, durerii.

Mobilitate: redusă, postură inadecvată, imobilizare în extensie continuă, dificultate de a


îndeplini activităţi.

Tegumente şi mucoase: dificultate în a-şi păstra igiena tegumentelor.

Somn: deficitar cantitativ şi calitativ, pacienta doarme puţin din cauza durerii, somnul este agitat
din cauza anxietăţii.

Eliminare: crampe abdominale, meteorism, constipaţie.

Analizând starea pacientei, am constatat că este dependentă la următoarele nevoi


fundamentale:

1. Nevoia de a evita pericolele.


32
2. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură.
3. Nevoia de a elimina.
4. Nevoia de a-şi păstra tegumentele, mucoasele şi fanerele curate şi integre.
5. Nevoia de a se alimenta şi hidrata.
6. Nevoia de a dormi şi a se odihni.
7. Nevoia de a comunica.
8. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea.

Nevoi Probleme Obiective


1. a. Durere. a. Pacienta să resimtă diminuarea durerii.
b. Anxietate. b. Pacienta să fie liniştită psihic.
c. Risc de complicaţii şi IAAM. c. Pacienta sa nu prezinte risc de complicaţii
şi IAAM.
2. Imobilizare (repaus impus). Pacienta să respecte imobilizarea.
3. Constipaţie. Pacienta să prezinte tranzit intestinal normal.

4. Dificultate de a-şi păstra igiena. Pacienta să fie curată şi îngijită.


5. Dificultate de a se alimenta. Pacienta să se alimenteze corespunzător.

6. Incapacitatea de a se odihni. Pacienta să fie odihnită.

7. Alterarea comunicării la nivel Pacienta să comunice eficient.


afectiv.
8. Deficit de cunoştinţe. Pacienta să acumuleze informaţii despre
afecţiunea sa.
S-a instituit tratamentul următor:

 La câteva ore de la internare, se imobilizează piciorul în extensie continuă, realizată cu o


broşă Kirschier transosos supracondilian, în vederea aşezării fragmentelor osoase.
Pacienta va sta imobilizată în extensie până la data de 12.01.2017.

 În ziua de 12.01.2017, este imobilizată în aparat gipsat pelvi-podal, cu care trebuie să


stea 35 de zile. Se externează în ziua de 15.01.2017.

 Medicamentos:

o Algocalmin 1g/2 ml – 1 x 2f, i.m.;


o Diazepam 10 mg – 1 tb/seara, p.o.;
o Clexane 3000 UI anti – xa/ 0,3 ml – 1f/zi, s.c.;
o Dulcolax 5 mg – 1 drajeu la nevoie.

1. Nevoia de a evita pericolele

P1: durere;
33
E1: focarul de fractură;

S/s1: durere localizată la nivelul coapsei stângi, facies crispat, poziţie vicioasă;

Obiectiv1: Pacienta să resimtă diminuarea durerii.

P2: anxietate;

E2: durere, situaţia de criză;

S/s2: nelinişte, agitaţie;

Obiectiv2: Pacienta să nu mai prezinte anxietate, să fie liniştită din punct de vedere psihic.

P3: risc de complicaţii şi IAAM;

E3: mediul spitalicesc, focarul de fractură;

S/s3: posibile complicaţii (embolie pulmonară, calus vicios) şi IAAM;

Obiectiv3: Pacienta să nu prezinte risc de complicaţii şi IAAM.

Intervenţii autonome:

 am apreciat caracterul durerii (localizare, intensitate), factorii care exacerbează sau


diminuă durerea;
 am asigurat condiţii de microclimat (cameră aerisită, temperatură optimă);
 pentru a reduce durerea, am aplicat pe coapsa tumefiată o pungă cu gheaţă acoperită
cu un prosop;
 am urmărit funcţiile vitale (P, TA, R);
 am respectat măsurile de asepsie şi antisepsie;
 am încurajat bolnava să comunice cu cei din jur pentru a-i reduce astfel anxietatea;
 am supravegheat permanent starea pacientei, aspectul piciorului imobilizat.

Intervenţii delegate: La recomandarea medicului, s-a administrat algocalmin 1g 2f/zi, i. m., pe


toată durata imobilizării în extensie.

Evaluare: În urma îngrijirilor cu rol propriu şi delegat, pacienta resimte diminuarea durerii, nu
mai prezintă anxietate, este liniştită din punct de vedere psihic şi nu prezintă risc de complicaţii
şi IAAM.

2. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

34
P: imobilizare (repaus impus);

E: focarul de factură;

S/s: imobilizare în extensie continuă, crepitaţii osoase;

Obiectiv: Pacienta să respecte imobilizarea.

Intervenţii autonome:

 am explicat pacientei importanţa respectării repausului impus;


 am urmărit zonele predispuse la escare, le-am masat şi fricţionat cu alcool diluat, şi le-
am pudrat cu talc;
 am suplinit pacienta în satisfacerea nevoilor sale prin deservirea la pat cu cele necesare;
 am supravegheat permanent bolnava pentru a nu se răni.

Evaluare: Pacienta respectă imobilizarea, s-a adaptat la noua situaţie.

3. Nevoia de a elimina

P: constipaţie;

E: imobilizarea la pat;

S/s: meteorisme, dureri abdominale;

Obiectiv: Pacienta să elimine normal.

Intervenţii autonome:

 pentru o hidratare şi diureză normală, am recomandat pacientei să consume o


cantitate mare de lichide 2l/zi (ceaiuri, supe, sucuri de fructe);
 pentru prevenirea constipaţiei, am sugerat bolnavei să consume alimente bogate în
celuloză: fructe, legume, alimente uşor digerabile;
 am urmărit şi notat frecvenţa scaunelor, cantitatea de lichide ingerate.
Intervenţii delegate: La recomandarea medicului, s-a administrat 1 drajeu dulcolax 5 mg/p.o.,
la nevoie.

Evaluare: Bolnava prezintă eliminări normale.

4. Nevoia de a-şi păstra tegumentele, mucoasele şi fanerele curate şi integre

35
P: dificultate în a-şi păstra igiena;

E: imobilizare la pat;

S/s: tegumente murdare, incapacitatea de a-şi efectua singură igiena, necesită ajutor;

Obiectiv: Pacienta să fie curată şi îngrijită.

Intervenţii autonome:

 am pregătit materialele necesare pentru efectuarea toaletei;


 am inspectat zonele predispuse la escare, le-am masat uşor cu alcool diluat şi le-am
uscat prin tamponare;
 am asigurat lenjerie de pat şi corp curate şi uscate;
 am recomandat un regim hidric, ce ajută la menţinerea troficităţii tegumentelor;
 am încurajat pacienta, că în curând îşi va recăpăta autonomia.

Evaluare: În urma îngrijirilor acordate, pacienta prezintă tegumente curate şi intacte, este
îngrijită, nu prezintă modificări de culoare, cu aspect normal.

5. Nevoia de a se alimenta şi hidrata

P: dificultate de a se alimenta;

E: durere, imobilizare;

S/s: apatie, refuzul de a se alimenta;

Obiectiv: Pacienta să se alimenteze şi hidrateze corespunzător.

Intervenţii autonome:

 am cercetat gusturile şi deprinderile alimentare ale pacientei;


 am pregătit alimentaţia bolnavei în funcţie de preferinţe şi nevoi: alimentaţie uşor
digerabilă, bogată în fibre;
 am încurajat pacienta să consume circa 2 litri de lichide pe zi pentru o hidratare bună
şi să mănânce pentru a-şi recăpăta tonusul fizic.

Evaluare: Pacienta se alimentează şi hidratează corespunzător.

6. Nevoia de a dormi şi a se odihni

36
P: incapacitatea de a se odihni;

E: durere, mediul spitalicesc;

S/s: facies palid, insomnie, ochi încercănaţi;

Obiectiv: Pacienta să doarmă suficient ca durată şi calitate.

Intervenţii autonome:

 am evaluat caracterul somnului (orar, calitate);


 am înlăturat factorii care periclitau satisfacerea acestei nevoi: îndepărtarea
zgomotelor, respectarea orelor de somn;
 am respectat orele de somn ale bolnavei;
 am liniştit pacienta pentru a-şi recăpăta echilibrul psihic.

Intervenţii delegate: S-a administrat la recomandarea medicului diazepam 1 tb/p.o. seara.

Evaluare: În urma îngrijirilor acordate, pacienta se odihneşte corespunzător: 6 ore pe noapte.

7. Nevoia de a comunica

P: alterarea comunicării la nivel afectiv;

E: mediul spitalicesc, neadaptarea la situaţie;

S/s: nelinişte, tristeţe, izolare;

Obiectiv: Pacienta să comunice eficient cu cei din jur.

Intervenţii autonome:

 am familiarizat pacienta cu mediul spitalicesc (am prezentat topografia secţiei);


 am explicat necesitatea imobilizării în extensie, pentru refacerea ei;
 am facilitat contactul cu aparţinătorii;
 am liniştit pacienta cu privire la starea sa.

Evaluare: Pacienta comunică eficient cu echipa de îngrijire şi cu cei din jur.

8. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea

P: deficit de cunoştinţe;

37
E: lipsa informaţiilor;

S/s: pacienta cere informaţii în legătură cu starea sa, evoluţie;

Obiectiv: Pacienta să acumuleze cunoştinţe noi.

Intervenţii autonome:

 am evaluat nivelul de cunoştinţe în legătură cu afecţiunea, pe care o prezintă;


 am furnizat explicaţii simple în acord cu nivelul de înţelegere al pacientei;
 am explicat necesitatea folosirii celor două cârje auxiliare în timpul imobilizării în
aparat gipsat, necesitatea revenirii la control peste 35 de zile;
 am informat pacienta asupra necesităţii unui consum suficient de alimente bogate în
vitamine şi calciu pentru favorizarea calusului;
 am explicat importanţa consumului de alimente uşor digerabile şi alimente cu
conţinut bogat în celuloză pentru prevenirea constipaţiei.

Evaluare: Pacienta a acumulat informaţiile dorite.

EVALUARE FINALĂ

Pacienta A.D. din localitatea Piatra Neamţ, este adusă în Unitatea de primiri urgenţe a SJU
Piatra Neamţ în urma unui traumatism prin alunecare, cu suspiciunea de factură de femur. În
urma investigaţiilor clinice şi paraclinice, a fost internată în secţia Ortopedie - traumatologie cu
diagnosticul medical de fractură 1/3 medie femur stâng cu deplasare.

La internare pacienta prezintă durere vie la nivelul membrului inferior stâng, impotenţă
funcţională, tumefacţie. I-a fost imobilizat membrul inferior stâng în extensie continuă timp de 8
zile, după care a fost imobilizată în aparat gipsat pelvi-podal, menţinut timp de 35 de zile.

Pacienta se externează cu următoarele recomandări medicale:

 respectarea repausului la pat;


 menţinerea aparatului gipsat timp de 35 de zile;
 continuarea tratamentului cu Clexane 0,3 ml 1f/zi , timp de 10 zile;
 revenirea la control în secţia Ortopedie - traumatologie pentru scoaterea aparatului
gipsat după această perioadă.

38
CONCLUZII

Pe toată perioada stagiului clinic efectuat în secţia Ortopedie - traumatologie a


Spitalului Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ, am constatat că majoritatea fracturilor sunt fracturi
de femur. Am selectat pentru lucrarea de diplomă un număr de trei pacienţi cu fractură de femur.
În stagiile practice, am realizat cât de importantă este cunoaşterea tehnicilor de nursing în
îngrijirea și recuperarea bolnavilor.

Îngijirile acordate au fost individualizate pentru fiecare pacient în parte, în funcţie de


nevoile afectate, fiecare având propria reacţie la îngrijirile care li s-au acordat.

Pacientul L.V. internat cu diagnosticul de fractură intertrohanteriană femur stâng cu


deplasare, este preocupat de evoluţia stării sale. Recuperarea lui a fost una mai lentă, dar până la
externare, pacientul a dobândit încredere în forţele proprii şi în echipa de îngrijire.

Pacienta I.E. internată cu diagnosticul de fractură trohanteriană femur drept, a avut o


recuperare relativ bună, dar a prezentat mici deficienţe de comunicare. În urma discuţiilor
purtate cu ea, i-am câştigat încrederea şi în final a învăţat să-şi accepte suferinţa şi să utilizeze
mijloacele auxiliare pentru recuperare.

Pacienta A.D. internată cu fractură treime medie femur stâng cu deplasare, a înţeles
necesitatea menţinerii aparatului gipsat timp de 35 de zile şi a comunicat bine cu echipa
medicală.

Până la externare, fiecare pacient a dobândit informaţiile necesare recuperării atât din
punct de vedere psihic, cât şi fizic, reluându-şi cursul normal al vieţii sociale şi familiale.

În concluzie, nu trebuie să uităm că şi bolnavii sunt oameni şi, înainte de toate au nevoie
de persoane în care să aibă încredere, cărora să li se confeseze atunci când ei simt nevoia.

39
BIBLIOGRAFIE

1. Angelescu Nicolae - Patologie chirurgicală - București- Ed. Celsius, 1997;


2. Baltă G. - Tehnici speciale de îngrijiri a bolnavilor- Editura Didactică şi Pedagogică
Bucureşti 1983;
3. Lucreţia Titircă - Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare
nevoilor fundamentale – Ed. Viaţa Medicală Românească Bucureşti 2003;
4. Lucreţia Titircă - Îngrijiri speciale acordate bolnavilor - Editura Medicală, Bucureşti
2002;
5. Lucreţia Titircă - Urgenţe medico-chirurgicale, Editura Viata Medicală Românească,
Bucureşti 2007;
6. Marcean C - Tratat de Nursing. Îngrijirea omului sănătos şi bolnav - Editura
Medicală, Bucureşti 2010;
7. Marius Niculescu, Monica Moldoveanu - Ortopedie şi Traumatologie - Editura ALL
2014;
8. Mozes C.- Tehnica îngrijirii bolnavului - Editura Medicală, Bucureşti, 2007;
9. Netter, Frank H., Atlas de Anatomie a Omului, ediţia a 4- a, București, Ed. Medicală
Callisto, 2008;
10. Silvian Daşchievici, Mihai Mihăilescu- Chirurgie-manual pentru cadre medii şi şcoli
sanitare postliceale - Editura Medicală Bucureşti 2009;
11. F.O. 3316/596 SJU – Neamţ;
12. F.O. 3276/498 SJU – Neamţ;
13. F.O. 438/18 SJU – Neamţ.
14. WEBOGRAFIE

http://dexonline.ro/definitie/centre
http://physioanatomy.com/tag/talamus
http://medicamente.romedic.ro/info
http://sanatatesivindecare.blogspot.ro
https://www.studyblue.com

40

S-ar putea să vă placă și