Sunteți pe pagina 1din 6

CAPITOLUL III. DILEMELE ETICE – METODE ȘI PROVOCĂRI.

3.1. Metodele de rezolvare a dilemelor etice.


O dilemă etică poate fi definită la modul general ca adoptat. Un exemplu simplu de dilemă
etică este găsirea unui inel cu diamant, care obligă persoana în cauză să decidă dacă va încerca să
găsească proprietarul sau va păstra inelul.
Auditorii, contabilii și alte persoane implicate în activitatea întreprinderilor se confruntă în
cursul activităţii lor profesionale cu numeroase dileme etice.
Pentru a veni în sprijinul celor care sunt puşi în situaţia de a rezolva o dilemă etică, au fost
definite cadre de referinţă formalizate, având ca obiectiv identificarea problemelor cu caracter etic şi
alegerea acţiunilor adecvate de întreprins, utilizându-se în acest sens valorile proprii ale persoanei în
cauză.
În rezolvarea dilemelor etice este important a nu se cădea în capcana de folosi metode care nu
sunt altceva decât justificări ale comportamentului imoral, de genul:
 „Toţi fac aşa” – este acceptabil să procedezi într-o manieră incorectă, dacă toţi ceilalţi procedează
astfel;
 „Daca-i legal, e moral” – care utilizează ca argument că orice conduită care nu încalcă legea este
şi morală, folosindu-se de ipoteza caracterului perfect, absolut al legilor;
 Probabilitatea demascării şi consecinţele ei – se bazează pe evaluarea probabilităţii ca o persoană
să descopere comportamentul imoral şi respectiv pe evaluarea dimensiunii consecinţelor (a
penalizărilor) în cazul în care este demascată.
O modalitate relativ simplă de rezolvare a dilemelor etice este „metoda celor şase paşi” , care
se prezintă astfel:
 Obţinerea informaţiilor relevante;
 Identificarea problemelor etice pe baza informaţiilor obţinute;
 Determinarea persoanelor sau grupurilor afectate de deznodământul dilemei şi a modului în care vor
fi ele afectate;  Identificarea alternativelor de care dispune persoana care trebuie să rezolve dilema;
 Identificarea consecinţelor probabile ale fiecărei alternative;
 Decizia privind actiunile adecvate de întreprins.
În continuare veți găsi un studiu de caz concret care arată cum poate o persoană utiliza metode celor
șase pași pentru a rezolva o dilemă etică.

STUDIU DE CAZ
Bryan Long lucrează de șase luni ca asitent la Barton & Barton, o firmă de expertiză contabilă.
În prezent, el a fost numit în echipa care efectuează auditul companiei Reyon Manufacturing, echipă
condusă de Charles Dickerson, un auditor-șef cu multă experență. Echipa cuprinde trei auditori,
printre care Bryan, Chrles și o asistentă cu ceva mai multă experiență, Martha Mills. În cursul mesei
de prânz din prima zi de misiune, Charles a declarat: ”Va trebui să sacrificăm cîteva ore suplimentare
din timpul nostru liber pentru a ne asigura că ne încadrăm în buget. Oricum, acest audit nu este foarte
profitabil și nu am vrea să facem un rău firmei prin depășirea bugetului prevăzut. Putem face acest
lucru fără nici o problemă dacă venim cu o jumătate de oră mai devreme, luăm pauzele de prânz mai
scurte și rămânem încă aproximativ o oră după încheierea programului normal de lucru. Apoi, pur și
simplu nu vom include acest timp de lucru suplimentar în fișa de pontaj.” Bryan și-a amintit că în
manualul de proceduri al firmei se spunea că a lucra ore suplimentare și a nu le include în raportul
cronologic, deci a nu le factura clientului, reprezintă o încălcare a politicii de personal al firmei. El
este conștient și de faptul că asociații firmei încasează prime, dar nu au dreptul să factureze orele
lucrate în afara programului, în timp ce angajații sînt recompensați pentru munca suplimentară, dar
nu eu dreptul la prime. Mai târziu, în cursul unei discuții pe această temă cu Martha, aceasta s-a
exprimat astfel:”Charles face acest lucru în toate misiunile la care participă. El va fi probabil viitorul
manager de audit al firmei noastre. Asociații firmei au o părere foarte bună despre el, deoarece toate
misiunile sale sunt inferioare bugetelor prevăzute. Charles ne recompensează prin evaluări de misiune
foarte pozitive, mai ales în categoria ”atitudine de cooperare”. Mai mulți auditori-șefi aplică aceleași
metode.”
Informații relevante. În această situație există trei informații-cheie care sunt legate de aspectul etic
și de probabila rezolvare a problemei și anume:
1. Angajatul subaltern a fost informat că va lucra ore suplimentare, care nu vor fi înregistrate ca
ore de lucru.
2. Politica firmei interzice această practică.
3. Un alt angajat subaltern i-a confirmat că această practică este larg răspândită în firmă.
Problema etică. Este oare moral ca Bryan să lucreze ore suplimenatre și să nu le înregistreze ca ore
de lucru în această situație conretă?
Cine sunt cei afectați și în ce mod este afectată fiecare persoană? În mod tipic, în situațiile de
apariție a unor dileme etice sunt afectate mai multe persoane decât s-ar părea la prima vedere.

2
Mai jos am enumerat persoanele-cheie implicate în situația prezentată:

Cine este afectat? Cum este afectat?


Bryan I se cere să încalce politica firmei.
Vor fi afectate orele sale de lucru.
Va fi afectată remunerarea sa.
Evaluările performanțelor sale ar putea fi
afectate.
Atitudinea sa față de firmă ar putea fi afectată.
Martha Același efect ca și pentru Bryan.
Charles Succesul său în misiune, dar și în firmă, ar putea
fi afectat.
Vor fi afectate orele sale de lucru.
Barton&Barton Politica definită de firmă este încălcată.
Ar putea rezulta o subfacturare a clienților în
angajamentul curent și în angajamentele viitoare.
Ar putea fi afectată capacitatea firmei de a
elabora bugete de misiune realiste și de a factura
serviciile prestate clienților.
Ar putea fi afectată capacitatea firmei de a-și
motiva și păstra angajații.
Angajații care vor face parte pe viitor din Ar putea rezulta bugete cronologice nerealiste.
echipele de audit de la Reyon Manufacturing Ar putea rezulta evaluări nefavorabile ale
performanțelor cronologice.
Ar putea rezulta presiuni în sensul continuării
acestei practici de nefacturare a orelor
suplimentare lucrate.
Alți angajați ai firmei Aplicarea acestei practici în misiunea în curs ar
putea determina alți angajați să procedeze la fel
în alte angajamente de audit.

3
Alternativele de care dispune Bryan:
 Să refuze să lucreze orele suplimentare.
 Să facă ceea ce i se cere.
 Să-l informeze pe Charles că nu va lucra orele suplimentare sau că va factura orele
suplimentare în cheltuielile misiunii.
 Să discute cu un manager sau un asociat al firmei despre cererea lui Charles.
 Să refuze participarea la misiune.
 Să demisioneze din postul pe care îl ocupă în firmă.
Fiecare dintre aceste opțiuni are o consecință potențială, cea mai gravă dintre acestea fiind
concedierea lui Bryan de către firmă.
Consecințele fiecărei alternative. Pentru a determina consecințele fiecărei opțiuni, este
esențial să se evalueze atât efectele pe termen scurt, cât și cele pe termen lung. Există o tendință
firească de a acorda o importanță mai mare perspectivei imediate, deoarece aceste consecințe se
vor produce foarte rapid, și asta în ciuda faptului că impactul pe termen lung ar putea fi mult mai
important. De exemplu, să ne gândim la consecințele potențiale dacă Bryan se hotărăște să lucreze
orele suplimenatre și să nu le raporteze. Pe termen scurt, el va obține probabil o bună evaluare a
capacităților sale de cooperare și, poate , o majorare de salaqriu. Pe termen lung, care ar putea fi
efectul omiterii orelor lucrate în acest caz dacă apare un alt conflizt etic? Mai jos sunt prezentate
următoarele dileme etice similare cu care Bryan s-ar putea confrunta în cursul carierei sale
profesionale:
 Un șef ii cere lui Bryan să lucreze, fără a le raporta, cîte 3 ore suplimentare pe zi
lucrătoare și cîte 15 ore suplimentare la sfârșit de săptămână.
 Un șef îi cere lui Bryan să confirme prin semnătură executare anumitor proceduri de
audit, care, în realitate, nu au fost aplicate.
 Bryan ajunge la concluzia că nu va putea fi promovat într-o funcție de manager decât
dacă își convinge asistenții să lucreze ore pe care nu le vor înregistra în raport.
 Managementul unei companii auditate îl informează pe Bryan, devenit între timp
asociat, că va apela la serviciile altor auditori dacă firma lui Bryan nu exprimă o opinie
fără rezerve în schimbul unui onorariu de audit de 40.000$.
 Managementul unei companii auditate îl informează pe Bryan că onorariul plătit pentru
audit va fi majorat cu 25.000$ dacă Bryan va găsi o modalitate plauzibilă de a majora
cu 1 mln. $ profiturile contabile ale companiei.
4
Măsurile adecvate. Numai Bryan poate hotărî care este opțiunea pe care ar trebui să o aleagă
în circumstanțele date, după ce își va analiza propriile valori etice, precum și posibilele consecințe
ale fiecărei alternative. La o extremă, Bryan poate decide că singura consecință relevantă este impactul
potențial asupra carierei sale. Cei mai mulți dintre noi ar considera că Bryan este o persoană imorală
dacă urmează această direcție. La cealaltă extremă, Bryan poate decide să refuze să lucreze pentru o
firmă care permite chiar unui singur șef să încalce policicile sale predefinite. Numeroase persoane vor
considera că o asemenea acțiune extremă este naivă.

5
CONCLUZIE
Auditorii profesionişti au un rol important în societate, întrucât investitorii, creditorii, guvernul
şi publicul în sens larg se bazează pe opinia acestora referitor la corectitudinea raportărilor financiare.
Această poziţie importantă poate fi menţinută doar prin asigurarea furnizării de servicii la un nivel
care să justifice încrederea publicului. Utilizatorii trebuie să constate că aceste servicii sunt realizate
la cel mai înalt nivel de performanţă şi în concordaţă cu cerinţele etice care asigură performanţa.
Marile scandaluri financiare au erodat încrederea publică în calitatea serviciilor de audit.
Având în vedere că factorii care au contribuit la aceste scandaluri financiare ar putea fi atribuiţi unor
slăbiciuni ale eticii profesionale, este imperativ necesar ca auditorul să analizeze poziţionarea sa etică
de fiecare dată când este cazul şi să acţioneze în conformitate cu îndrumările codului de conduită/etice,
atenuând astfel riscul entităţii auditate şi protejându-şi imaginea.
Funcţia auditului este un subiect de o importanţă deosebită, care a depăşit sfera privată,
extinzându-se în domeniul public. Această mutaţie semnalează o nouă etapă în evoluţia auditului
stimulată atât de sporirea gradului de conştientizare în ceea ce priveşte importanţa funcţiei de audit,
cât şi de numeroasele scandaluri pe tema raportărilor financiare, favorizate la un nivel fără precedent
de complicităţile dintre managementul corporaţiilor respective şi firmele de audit.
Pentru depăşirea acestei situaţii, apreciem necesară respectarea cu stricteţe a principiilor şi
reglementărilor de conduită etică şi profesională, sporirea responsabilităţii auditorilor cu aplicarea de
măsuri punitive sporite în vederea reducerii scandalurilor în legătură cu raportările financiare,
asigurând în acest mod condiţiile pentru creşterea calităţii auditului şi îmbunătăţirea percepţiei părţilor
interesate (investitori, creditori, analişti financiari si societate, în general) asupra auditului.
Întrucât asistăm la o creştere a importanţei auditului, părţile interesate se aşteaptă ca auditorii
să le protejeze interesele şi să le ofere informaţiile pe baza cărora ei să poată lua deciziile corecte.
Aceasta implică o sporire a nivelului educaţiei în domeniul auditului, precum şi consolidarea
guvernanţei corporative şi a eticii.
La nivelul auditorului se impune focusarea pe sporirea responsabilităţilor privind procesul de
audit, inclusiv privind educarea utilizatorilor si aplicarea de standarde superioare în activitatea
desfăşurată.
Şi nu în ultimul rând, este nevoie de conştientizarea permanentă că valorile morale sunt cele
care permit auditorului să reziste presiunilor şi să rezolve acele sarcini ce implică aspecte conflictuale
fără ca acestea să afecteze negativ deciziile lor profesionale