Tetraevanghelul de la Humor

Tetraevanghelul a avut o soartă destulde zbuciumată. După ce a fost așezat în

Mănăstirea Humor, manuscrisul a fost trimis în cetatea Ciceu de către egumenul Paisie,în
ajunul campaniei sultanului Soliman Magnificul în Moldova (1538). Aici a fost găsit de Petru
Rareș, care l‑a luat cu sine la Istanbul, unde a rămas până în anul 1541,când Rareș și‑a
recăpătat domnia și s‑a întors în țară.
Domnul l‑a dăruit Mănăstirii Humor, unde manuscrisul arămas până în 1654, când a
fost luat de cazacii lui Timuș Hmelnițchi. După înfrângerea acestora, manuscrisul a
ajuns în mâinile generalului Kemény János, de la care a fost răscumpărat de domnul
Moldovei, Gheorghe Ștefan, care l‑a așezat,pentru a treia oară, în Mănăstirea Humor, la 25
septembrie 1657.
Mănăstirea a fost desființată de stăpânirea austriacă în 1786, iar tetraevanghelul
a fost trimis la Mănăstirea Putna, unde a rămas până la 27 noiembrie 1826, când a fost
transferat la capela episcopală din Cernăuți,din porunca episcopului Isaia Baloșescu.

În 1906, manuscrisul a fost inclus în expoziția organizată la București cu ocazia împlinirii a 40

de ani de domnie a regelui Carol I.
După acest an, manuscrisul a ajuns la Mănăstirea Dragomirna, apoi la Putna,în 1957, la
împlinirea a 500 de ani de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare. În 1971,
tetraevanghelul intră în custodia Muzeului de Istorie din București, unde rămâne
până în 2004, când se întoarce la Mănăstirea Putna.
Din punct de vedere artistic, tetraevanghelul se caracterizează printr‑un scris foarte îngrijit, cu
titluri scrise în aur și frontispicii bogate, în culori vii, bine
păstrate.
Toate cele patru Sfinte Evanghelii sunt precedate de icoanele evangheliștilor.
Pe prima copertă se găsește icoana Învierii Domnului, iar pe ultima, icoana Adormirii Maicii
Domnului, hramul Mănăstirii Humor.
Drumul lui în istorie poartă pecetea celui care l-a comandat: dificil, dar izbândind,lumină spre
folosul oamenilor, cale spre Hristos.
monah alexie c.