Sunteți pe pagina 1din 3

DREPTUL ROMAN ÎNTRE OBIECTUL DE STUDIU ȘI

IMPORTANȚA STUDIERII SALE

VLAD MIHAI
FACULTATEA DE DREPT, ANUL I

Rezumat
Având în vedere preocuparea romanilor pentru formarea unui cadru clar definit care să
stabilească relațiile între cetățeni, instituții și popoare, într-o formă specifică, formală, deși mai
mult practică decât teoretică, am ales să dezvolt în acest referat importanța studierii dreptului
roman, prezentând câteva referințe istorice, pe lângă cele de ordin juridic ori social, care
reprezintă dovada necontestabilă a impactului pe care acesta l-a avut de-a lungul timpului în
conturarea jurisprudenței statelor lumii.

Introducere
Am ales să abordez acest subiect deoarece, deși dreptul roman nu se aplică în zilele
noastre, conține concepte și noțiuni care sunt aplicabile și astăzi și consider că este important să
cunoaștem evoluția istorică a acestuia pentru că ne oferă o perspectivă relevantă asupra adaptării
constante a prevederilor acestuia în raport cu evoluția societăților de-a lungul secolelor. În cadrul
lucrării voi analiza dreptul roman din perspectivă istorică și socială pentru a ne forma o imagine
mai amplă asupra acestuia și pentru a prezenta motivele pentru care acesta a reprezentat piatra de
hotar pentru multe state atunci când și-au dezvoltat propriile sisteme juridice.
Dreptul este o componentă importantă a sistemului social deoarece stabilește relațiile
între persoane, stat și modul în care se raportează fiecare în diferite situații, deci putem afirma că
dreptul influențează evoluția societății, dar și că este influențat de celelalte componente ale
sistemului social (componenta economică, politică, administrativă etc.).
Obiectul de studiu al dreptului roman îl reprezintă apariţia şi evoluţia instituţiilor
dreptului roman, deoarece în acest domeniu romanii au excelat și au încercat să se adapteze în
funcție de natura evoluției societății, creând concepte, principii şi instituţii juridice care se aplică
şi în zilele noastre.

1
Atât la romani cât și la alte popoare ale antichității s-a evidențiat faptul că exista o
confuzie între diferite categorii de norme sociale și nu existau criterii clare pentru a delimita
normele juridice de cele religioase și morale. Însă romanii au depăşit această confuzie și, pe
fondul tensiunilor dintre patricieni şi plebei, aceştia din urmă solicitând publicarea normelor de
drept, patriciatul a fost de acord să se formeze o comisie comună care să redacteze normele de
drept şi le-au publicat în Forum, cunoscute ca Legea celor XII Table (451 î.e.n.) în care un loc
central îl ocupă cele privitoare la regimul proprietăţii private, la materia succesiunii şi la
organizarea familiei.
Romanii au diferențiat dreptul public şi dreptul privat destul de devreme, dar nu au
teoretizat această distincţie, deoarece aceștia erau mai mult practicieni ai dreptului.
Datorită dinamismului și contemporaneității în raport cu evoluția evenimentelor, dreptul
roman a supravieţuit societăţii care l-a creat şi normele sale s-au aplicat atât în societatea feudală,
cât şi în cea modernă. Prin urmare, dreptul roman a fost supus unor analize aprofundate, astfel
că, începând cu secolul al VII-lea, profesorii de drept au elaborat un număr considerabil de studii
în vederea reconstituirii bazei gândirii romanice, fapt ce a condus la formarea școlilor de drept
roman privat. Astfel, în secolul al VII-lea a fost fondată la Ravenna, Italia, prima școală de drept
roman care a funcționat până în secolul al XI-lea, în secolul al XI-lea la Bologna a fost fondată
școala glosatorilor, care, folosind metoda de cercetare exegetică, a presupus explicarea textelor
de drept roman prin comentarii pe marginea acestora pentru a putea fi ințelese și de profani iar în
secolul al XIV-lea, tot la Bologna, a fost fondată școala postglosatorilor, care a folosit metoda de
cercetare dogmatică, ce a constat în extragerea anumitor principii de drept din glose
(comentariile făcute de glosatori) pentru a le aplica în viața practică. Această din urmă școală s-a
bucurat de succes, cercetările sale cunoscând și o finalitate practică, deoarece în secolul următor,
germanii au înlocuit dreptul lor național cu principiile de drept formulate de către postglosatori,
principii ce s-au aplicat până în anul 1900, când a intrat în vigoare codul civil german.
Putem spune, așadar, că dreptul roman cuprinde totalitatea normelor juridice instituite sau
sancţionate de statul roman, norme care reglementează statutul juridic al persoanelor, relaţiile cu
conţinut patrimonial dintre persoane, precum şi relaţiile care iau naştere între persoane cu ocazia
judecării proceselor private1.

1
Emil Molcuț, Drept privat roman, Editura Universul Juridic, 2011

2
Dreptul roman prezintă o importanță deosebită deoarece acesta constituie fundamentul pe
baza căruia s-au dezvoltat sistemele juridice ulterioare. Deși nu mai este în vigoare, multe
principii și noțiuni sunt aplicabile și astăzi, fapt ce îi conferă un loc aparte în procesul studierii
fenomenului juridic deoarece ne arată preocuparea romanilor pentru stabilirea unor relații
normate, fapt ce îi plasa din acest punct de vedere înaintea altor societăți.
Dreptul roman a contribuit la crearea alfabetului dreptului printr-un limbaj specific, cu
ajutorul căruia s-au putut exprima ideile juridice cerute de viaţa practică, a determinat
dezvoltarea gândiri juridice, caracterizate prin precizie, claritate şi logică, a dezvoltat simţul
juridic practic, deoarece sistemul juridic roman s-a format pe bază de speţe care au dat
posibilitatea să se urmărească şi să se înţeleagă modul de elaborare a noţiunilor juridice. De
asemenea, dreptul roman plasa în centrul său proprietatea privată și economia de liber schimb,
concepte și principii care, ulterior, s-au dovedit extrem de utile pentru societățile care le-au
implementat în propriile sisteme juridice.
Dreptul roman a reprezentat secole de-a rândul nucleul studiilor juridice, a științei
dreptului, iar atunci când nu a mai fost aplicabil, acesta a reprezentat o sursă a tehnicii juridice,
desprinzându-se principii generale, unanim valabile și astăzi și consider deosebit de importantă
studierea dreptului roman deoarece studenții de azi sunt viitorii juriști care dezvoltă sistemul
juridic în raport cu evoluția societății iar cunoașterea sursei principale a normelor juridice de
astăzi este vitală pentru a putea clădi un climat juridic corect, sănătos și egal față de toți cei care
i se supun.

Bibliografie:
1. Covalschi, Stanislav. Dreptul roman. Caiet de curs. Institutul de ştiinţe penale şi criminologie
aplicată, Chișinău, 2013;
2. Molcuț, Emil. Drept privat roman. Editura Universul Juridic, București, 2011;
3. Neicutescu, Ovidiu. Pledoarie pentru dreptul roman. Universitatea “George Bacovia”,
Bacău, 2016.

S-ar putea să vă placă și