Metabolismul proteinelor 8.

Afirmaţii corecte referitor la compusul chimic:

HOOC-CH2-CH2-CH-COOH
1. Funcţiile biologice ale proteinelor: |
NH2
a) [ ] coenzimatică
b) [x] catalitică a) [ ] este încărcat pozitiv
c) [x] plastică b) [ ] dă reacţia Fol pozitivă
d) [x] de transport c) [ ] dă reacţia xantoproteică pozitivă
e) [x] imunologică d) [x] posedă proprietăţi acide
e) [x ] este precursorul acidului gama-aminobutiric
2. Funcţiile biologice ale proteinelor:
9. Rolul HCl în digestia proteinelor:
a) [x ] antigenică
b) [ ] genetică a) [ ] activează tripsinogenul
c) [x] contractilă b) [ ] activează chimotripsinogenul
d) [x] energetică c) [x] сreează рН optimal pentru acţiunea pepsinei
e) [x] reglatoare d) [ ] creează рН optimal pentru acţiunea
carboxipeptidazelor
3. Valoarea biologică a proteinelor este determinată de e) [x] denaturează parţial proteinele alimentare
aminoacizii esenţiali:
10. Rolul HCl în digestia proteinelor:
a) [ ] alanină
b) [x] triptofan a) [x] posedă acţiune antimicrobiană
c) [ ] acid glutamic b) [ ] este emulgator puternic
d) [x] fenilalanină c) [x] accelerează absorbţia fierului
e) [ ] serină d) [ ] inhibă secreţia secretinei
e) [ ] stimulează formarea lactatului în stomac
4. Valoarea biologică a proteinelor este determinată de
aminoacizii esenţiali: 11. Reglarea secreţiei sucului pancreatic şi intestinal:

a) [ ] asparagină a) [ ] secretina stimulează secreţia sucului pancreatic sărac

b) [ ] cisteină în bicarbonaţi
c) [x] metionină b) [x] secretina stimulează secreţia sucului pancreatic sărac
d) [x] treonină în enzime
e) [ ] prolină c) [ ] pancreozimina este sintetizată în celulele stomacului
d) [ ] pancreozimina reglează secreţia sucului gastric
5. Selectaţi aminoacizii semidispensabili: e) [x ] pancreozimina stimulează secreţia sucului pancreatic
bogat în enzime
a) [ ] asparagina
b) [x ] histidina 12. Proprietăţile pepsinei:
c) [ ] glicina
d) [x] arginina a) [x] pepsina este secretată sub formă de pepsinogen de
e) [ ] fenilalanina celulele principale ale mucoasei stomacale
b) [ ] pepsina este secretată de celulele parietale ale
6. Afirmaţii corecte referitor la compusul chimic: mucoasei stomacului
c) [ ] activarea pepsinei are loc prin fosforilare
CH2 - CH - COOH d) [x] activarea pepsinogenului constă în scindarea de la
capătul N-terminal a unei peptide (41 de aminoacizi)
e) [ ] activarea pepsinei are loc în celulele mucoasei
NH2
NH stomacale

13. Proprietăţile pepsinei:

a) [ ] este histidina
b) [x] este aminoacid heterociclic
c) [ ] este aminoacid dispensabil
d) [ ] conţine ciclul imidazol
e) [x] dă reacţia xantoproteică pozitivă
7. Afirmaţii corecte referitor la compusul chimic:
HOOC-CH2-CH2-CH-COOH
| 14. Pepsina:
NH2
a) [ ] este asparagina
b) [ ] este glutamina
c) [ ] este aminoacid esential
d) [x] dă reacţia ninhidrinică pozitivă
e) [ ] este aminoacid bazic
a) [ ] activarea pepsinogenului are loc sub acţiunea
bicarbonaţilor
b) [x] activarea pepsinogenului constă în proteoliza limitată
c) [ ] pH-ul optimal de acţiune a pepsinei este 3,0-4,0
d) [x] pH-ul optimal de acţiune a pepsinei este 1,5-2,5
e) [ ] este o enzimă lipolitică
a) [x] scindează legăturile peptidice la formarea cărora
participă grupările -NH2 ale Phe, Tyr, Trp
b) [ ] acţionează asupra tuturor legăturilor peptidice
c) [ ] scindează legăturile peptidice din keratine, histone,
protamine şi mucopolizaharide
d) [ ] scindează proteinele până la aminoacizi liberi
e) [x] este o endopeptidază
15. Tripsina:
a) [x] este secretată sub formă de tripsinogen inactiv
b) [ ] este o aminopeptidază
c) [ ] este o carboxipeptidază
d) [x] activarea tripsinogenului are loc sub acţiunea
enterokinazei şi a tripsinei
e) [ ] activarea tripsinogenului are loc sub acţiunea HCl
16. Tripsina:
a) [x] Ca++ exercită efect activator asupra tripsinei
b) [ ] este secretată de celulele principale ale mucoasei
stomacale
c) [ ] este secretată de celulele mucoasei intestinale
d) [x] transformarea tripsinogenului în tripsină constă în
proteoliza limitată
e) [ ] activarea tripsinei are loc în pancreas
17. Tripsina:
a) [ ] scindează legăturile peptidice la formarea cărora
participă Lys şi Arg prin gruparea -NH2
b) [x] scindează legăturile peptidice la formarea cărora
participă Lys si Arg prin gruparea -COOH
c) [x ] pH-ul optimal de acţiune a tripsinei este 7,2-7,8
d) [ ] pH-ul optimal de acţiune a tripsinei este 1,5-2,5
e) [ ] scindează proteinele până la aminoacizi liberi
18. Enterokinaza:
a) [ ] este o enzimă care scindează proteinele alimentare
b) [x ] scindează de la capătul N-terminal al tripsinogenului
o hexapeptidă acidă
c) [x] e secretată de mucoasa intestinală sub formă de
kinazogen inactiv
d) [ ] activarea enterokinazei are loc sub acţiunea
bicarbonaţilor
e) [x] activarea enterokinazei are loc sub acţiunea tripsinei
19. Chimotripsina:
a) [ ] este secretată de mucoasa intestinală în formă de
chimotripsinogen inactiv
b) [ ] este secretată de pancreasul exocrin în formă activă
c) [x] este o endopeptidază
d) [ ] activarea chimotripsinogenului are loc în pancreas
e) [x] activarea chimotripsinogenului are loc sub acţiunea
tripsinei şi a chimotripsinei prin proteoliza limitată
20. Chimotripsina:
a) [ ] scindează legăturile peptidice la formarea cărora
participă Phe, Tyr, Trp prin gruparea -NH2
b) [ ] este sintetizată de celulele principale ale stomacului
în formă activă
c) [ ] scindează proteinele până la aminoacizi liberi
d) [x] centrul activ al chimotripsinei conţine -OH al Ser şi
inelul imidazolic al His
e) [ ] pH-ul optimal de acţiune este 1,5 – 2,5
21. Carboxipeptidazele:
a) [x] sunt secretate sub formă de zimogeni de pancreasul
exocrin
b) [ ] sunt secretate de celulele mucoasei intestinale
c) [x] carboxipeptidaza A conţine Zn++ şi scindează de la
capătul C-terminal aminoaczii aromatici
d) [x] carboxipeptidaza A posedă şi acţiune esterazică ce se
amplifică la substituirea Zn++ cu Ca++
e) [ ] carboxipeptidaza B scindează Phe, Tyr şi Trp de la
capătul C-terminal
22. Aminopeptidazele:
a) [ ] sunt endopeptidaze
b) [ ] posedă specificitate absolută de substrat
c) [ ] sunt secretate de pancreasul exocrin
d) [x] funcţionează preponderent intracelular
e) [x] sunt activate de Mg++ şi Mn++
23. Funcţiile proteazelor:
a) [x] de protecţie (coagularea sângelui, liza celulelor)
b) [x] generarea substanţelor biologic active (hormonilor,
agenţilor vasoactivi)
c) [x] activarea enzimelor proteolitice digestive
d) [ ] sinteza zimogenilor
e) [ ] sinteza aminelor biogene
24. Absorbţia aminoacizilor (AA):
a) [ ] AA sunt absorbiţi prin difuzie simplă
b) [ ] transportul AA este activ primar şi necesită ATP
c) [ x] transportul AA este activ secundar şi necesită ATP
d) [x] la transportul AA participă Na+ ,K+ -АТP-aza
e) [ ] la transportul AA participă ATP-sintaza
25. Absorbţia aminoacizilor (AA):
a) [ ] ouabaina stimulează transportul AA
b) [x] la transportul AA are loc simportul AA şi a Na+
c) [ ] la transportul AA are loc antiportul AA şi a Na+
d) [x] peptidele si proteinele nehidrolizate se pot absorbi
prin endocitoză
e) [x] în celule peptidele şi proteinele nehidrolizate pot fi
scindate de proteazele lizozomale
26. Absorbţia aminoacizilor (AA):
a) [ ] are loc in stomac si în intestinul gros
b) [x] are loc in intestinul subţire
c) [x] este dependentă de concentraţia Na+
d) [ ] este dependentă de concentraţia Ca+ +
e) [x] exista sisteme specifice de transport pentru AA
înrudiţi structural
27. Ciclul gama-glutamilic:
a) [ ] este un mecanism de transport al glucozei prin
membranele celulare
b) [ ] decurge fără utilizare de energie
c) [x] enzima-cheie a ciclului este gama-glutamiltransferaza
d) [ ] cofactorul enzimei este acidul glutamic
e) [x] cofactorul enzimei este tripeptida glutation (GSH)
28. Ciclul gama-glutamilic:
a) [x] reprezintă un mecanism de transport al aminoacizilor
prin membranele celulare
b) [ ] ATP-ul este utilizat direct la transportul aminoacizilor
c) [x] nemijlocit la transportul aminoacizilor e utilizată
energia de hidroliză a legăturilor –CO–NH– din glutation
d) [x] funcţionarea ciclului necesită resinteza glutationului
e) [ ] constă din 6 reacţii în care se utilizează 6 molecule de
ATP
29. Putrefacţia aminoacizilor în intestin:
a) [x] este scindarea aminoacizilor sub acţiunea enzimelor
microflorei intestinale
b) [ ] are loc sub acţiunea enzimelor proteolitice gastrice şi
pancreatice
c) [x] conduce la formarea atât a substanţelor toxice, cât şi
a celor netoxice
d) [ ] alcoolii, aminele, acizi graşi si cetoacizii sunt produse
toxice
e) [ ] crezolul, fenolul, scatolul, indolul sunt produse
netoxice
30. Produsele putrefacţiei aminoacizilor în intestin:
a) [ ] scatolul şi indolul se formează din histidină
b) [x] putrescina este produsul de decarboxilare a ornitinei
c) [ ] cadaverina este produsul de decarboxilare a ornitinei
d) [ ] crezolul şi fenolul se formează din triptofan
e) [ ] metilmercaptanul şi acidul sulfhidric se obţin din
serină
31. Neutralizarea produselor de putrefacţie a aminoacizilor:
a) [ ] are loc în intestinul gros prin conjugarea cu acidul
sulfuric şi acidul glucuronic
b) [x] forma activă a acidului sulfuric este
fosfoadenozinfosfosulfatul (PAPS)
c) [ ] forma activă a acidului glucuronic este CDP-
glucuronatul
d) [x] la conjugare participă enzimele hepatice UDP-
glucuroniltransferaza şi arilsulfotransferaza
e) [x] conjugarea este precedată de oxidarea substanţelor
toxice
32. Produsele de putrefacţie a aminoacizilor:
a) [ ] scatolul si indolul sunt produse de putrefacţie a
tirozinei
b) [ ] indicanul este produsul de putrefacţie a triptofanului
c) [x] indicanul este indoxilsulfatul de potasiu
d) [x] cantitatea de indican in urină indică starea
funcţională a ficatului
e) [x] cantitatea de indican in urină indică gradul de
putrefacţie in intestin
33. Compusul chimic:
C - NH - CH2 - COOH
O b) [x] Ser + H2O → piruvat + NH3 + H2O (enzima –
a) [ ] reprezintă acidul benzoic
b) [x] reprezintă acidul hipuric
c) [ ] se formează în intestin in procesul de putrefacţie
d) [x] se formează în ficat în rezultatul conjugării benzoil-
CoA cu glicina
e) [x] este o probă de examinare a funcţiei de dezintoxicare
a ficatului
34. Reglarea digestiei proteinelor în stomac:
a) [x] histamina stimulează secreţia de HCl şi mai puţin
secreţia de pepsinogen
b) [ ] histamina stimulează secreţia de pepsinogen şi mai
puţin secreţia de HCl
c) [ ] gastrina stimulează numai secreţia de HCl
d) [x] gastrina stimulează secreţia de HCl şi de pepsinogen
e) [x] gastrina acţionează prin AMP ciclic
35. Utilizarea aminoacizilor (AA) în ţesuturi:
a) [x] sinteza proteinelor, inclusiv şi a enzimelor
b) [ ] toţi AA pot fi utilizaţi în gluconeogeneză
c) [ ] surplusul de AA nu poate fi transformat în lipide
d) [x] toţi AA pot fi oxidaţi până la CO2 şi H2 O
e) [ ] scindarea AA nu generează energie
36. Căile generale de degradare a aminoacizilor:
a) [x] dezaminarea
b) [ ] transsulfurarea
c) [x] transaminarea
d) [x] decarboxilarea
e) [ ] transamidinarea
37. Tipurile de dezaminare a aminoacizilor:
a) [x] reductivă
b) [x] intramoleculară
c) [x] hidrolitică
d) [x] oxidativă
e) [ ] omega-dezaminare
38. Dezaminarea (DA) aminoacizilor:
a) [ ] DA intramoleculară este caracteristică pentru toţi
aminoacizii
b) [x] DA oxidativă conduce la formarea alfa-cetoacizilor şi
a amoniacului
c) [ ] toţi aminoacizii se supun DA oxidative directe
d) [ ] în rezultatul DA intramoleculare se obţin alfa-
cetoacizi şi amoniac
e) [ ] DA reprezintă calea principală de sinteză a
aminoacizilor dispensabili
39. Dezaminarea oxidativă a aminoacizilor (AA):
a) [x ] are loc sub acţiunea oxidazelor L- şi D aminoacizilor
b) [ ] coenzima oxidazelor L-AA este FAD
c) [ ] coenzima oxidazelor L-AA este NAD+
d) [ ] oxidazele L-AA posedă o activitate înaltă la pH-ul
fiziologic
e) [ ] dezaminarea oxidativă directă este principala cale de
dezaminare a tuturor L-AA
40. Dezaminarea directa a aminoacizilor:
a) [x ] este o cale minoră, caracteristică anumitor
aminoacizi
serindehidrataza)
c) [ ] Thr + H2O → piruvat + NH3 + H2O (enzima –
treonindehidrataza)
d) [x ] His → acid urocanic + NH3 (enzima – histidin
amonioliaza)
e) [ ] histidaza este o enzimă cardiospecifică
41. Dezaminarea oxidativa directa a acidului glutamic:
a) [ ] are loc sub acţiunea enzimei glutamat oxidaza
b) [ x] are loc sub acţiunea enzimei glutamat dehidrogenaza
c) [ ] este un proces ireversibil
d) [ x] coenzimele sunt NAD+ şi NADP+
e) [ ] coenzimele sunt FAD şi FMN
42. Dezaminarea oxidativa directa a acidului glutamic:
a) [x] este un proces reversibil
b) [x] în dezaminare se utilizează NAD+, iar în reaminare –
NADPH
c) [ ] în dezaminare se utilizează NADP+, iar în reaminare
– NADH
d) [ ] reaminarea este o etapă a catabolismului
aminoacizilor
e) [ ] dezaminarea glutamatului este o etapă în sinteza
aminoacizilor dispensabili
43. Glutamat dehidrogenaza:
a) [ ] este o enzimă din clasa hidrolazelor
b) [x] este enzimă alosterică
c) [ ] în calitate de coenzime utilizează FAD şi FMN
d) [x] ATP şi GTP sunt inhibitori alosterici ai enzimei
e) [ ] activitatea glutamat dehidrogenazei nu se reglează
44. Transaminarea aminoacizilor (TA):
a) [x] reprezintă transferul grupării -NH2 de la un alfa-
aminoacid la un alfa-cetoacid
b) [x] este o etapă a dezaminării indirecte a aminoacizilor
c) [ ] este un proces ireversibil
d) [ ] Glu, Asp şi Ala nu se supun TA
e) [ ] numai Glu, Asp şi Ala se supun TA
45. Transaminazele aminoacizilor:
a) [ ] sunt enzime din clasa izomerazelor
b) [x] reacţiile catalizate de transaminaze sunt reversibile
c) [ ] toate transaminazele posedă specificitate absolută
pentru substrat
d) [ ] specificitatea transaminazelor este determinată de
coenzimă
e) [x] partea prostetică a transaminazelor este
piridoxalfosfatul
46. Mecanismul reacţiei de transaminare (TA) a
aminoacizilor:
a) [x ] TA are loc prin formarea unor compuşi intermediari
(baze Schiff)
b) [ ] în procesul de TA are loc transformarea ireversibilă a
piridoxalfosfatului (PALP) în piridoxaminfosfat (PAMP)
c) [ ] în procesul de TA are loc transformarea ireversibilă a
piridoxaminfosfatului în piridoxalfosfat
d) [x ] alfa-aminoacid + PALP ↔ alfa-cetoacid + PAMP
e) [ ] alfa-aminoacid + PAMP ↔ alfa-cetoacid + PALP
47. Transaminazele aminoacizilor:
a) [ ] sunt enzime excretorii hepatice
b) [ ] în condiţii normale posedă activitate înaltă în sânge
c) [ x] în hepatite creşte preponderent activitatea serică a
alaninaminotransferazei (ALT)
d) [ x] în infarctul miocardic creşte considerabil activitatea
serică a aspartataminotransferazei (AST)
e) [ ] ALT şi AST nu sunt enzime organospecifice
48. COOH-CH2-CHNH2-COOH + COOH-CH2-CH2-CO-
COOH ↔
COOH-CH2-CO-COOH + COOH-CH2-CH2-CH NH2-
COOH
a) [ ] este reacţia de transaminare a alaninei
b) [x] este o etapă a dezaminării indirecte a aspartatului
c) [ ] e catalizată de alaninaminotransferaza (ALT)
d) [x] e catalizată de aspartataminotransferaza (AST)
e) [ ] în rezultatul reacţiei se formează piruvat şi glutamat
49. CH3-CHNH2-COOH + COOH-CH2-CH2-CO-COOH
↔
CH3-CO-COOH + COOH-CH2-CH2-CHNH2-COOH
a) [x] este reacţia de transaminare a alaninei
b) [ ] este reacţia de dezaminare directă a aspartatului
c) [x] e catalizată de alaninaminotransferaza (ALT)
d) [ ] e catalizată de aspartataminotransferaza (AST)
e) [ ] în rezultatul reacţiei se formează oxaloacetat şi
glutamat
50. Dezaminarea indirectă a aminoacizilor
(transdezaminarea):
a) [ ] este un proces ireversibil
b) [ ] este principala cale de sinteză a aminoacizilor
dispensabili
c) [x] în prima etapă are loc transaminarea aminoacidului
cu alfa-cetoglutaratul
d) [x] în etapa a doua are loc dezaminarea oxidativă a
acidului glutamic
e) [ ] la dezaminare glutamatdehidrogenaza utilizează
NADPH+H+
51. Transreaminarea aminoacizilor:
a) [ ] este un proces ireversibil
b) [ ] este o cale de sinteză a tuturor aminoacizilor
c) [x] în prima etapă are loc aminarea reductivă a alfa-
cetoglutaratului
d) [x] în etapa a doua are loc transaminarea glutamatului cu
un alfa-cetoacid
e) [ ] la reaminare glutamatdehidrogenaza utilizează NAD+
52. Transdezaminarea alaninei:
a) [ ] este dezaminarea directă a alaninei
b) [ ] este procesul de biosinteză a alaninei din piruvat şi
NH3
c) [x] include dezaminarea acidului glutamic
d) [x] participă enzimele alaninaminotransferaza (ALT) şi
glutamatdehidrogenaza
e) [ ] în procesul de transdezaminare
glutamatdehidrogenaza utilizează NADPH+H+
53. Transdezaminarea alaninei. Selectaţi reacţiile
procesului (1) şi enzimele (2) ce catalizează aceste reacţii:
a) [ ] Ala + H2O → piruvat + NH3 + H2O
alanindehidrataza
b) [x] Ala + alfa-cetoglutarat → piruvat + Glu
alaninaminotransferaza
c) [ ] Gln + H2O → Glu + NH3
glutaminaza
d) [x] Glu + NAD+ + H2O → alfa-cetoglutarat +
NADH+H+ + NH3 glutamatdehidrogenaza
e) [ ] Glu + NADP+ + H2O → alfa-cetoglutarat +
NADPH+H+ + NH3 glutamatdehidrogenaza
54. Biosinteza alaninei (transreaminarea):
a) [ ] este aminarea directă a piruvatului
b) [x] include aminarea reductivă a alfa-cetoglutaratului cu
formarea glutamatului
c) [ ] include dezaminarea acidului glutamic
d) [x] participă enzimele alaninaminotransferaza (ALT) şi
glutamatdehidrogenaza
e) [ ] în procesul de transreaminare glutamatdehidrogenaza b) [x] catalizează reacţia de transaminare dintre alanină şi
utilizează NAD+ alfa-cetoglutarat
c) [x] activitatea serică a ALT creşte în hepatitele acute şi
55. Biosinteza alaninei (transreaminarea). Selectaţi reacţiile cronice, hepatopatiile toxice
procesului (1) şi enzimele (2) ce catalizează aceste reacţii: d) [ ] are valoare diagnostică înaltă în infarctul miocardic
e) [ ] în afecţiunile hepatice activitatea serică a ALT scade
a) [ ] Glu + NH3 + ATP → Gln + ADP + H3PO4
glutaminsintetaza 61. Aspartataminotransferaza (AST):
b) [ ] alfa-cetoglutarat + NADH+H+ + NH3 → Glu +
NAD+ + H2O glutamatdehidrogenaza a) [ ] catalizează reacţia de transaminare dintre glutamină şi
c) [x] alfa-cetoglutarat + NADPH+H+ + NH3 → Glu + oxaloacetat
NADP+ + H2O glutamatdehidrogenaza b) [x] catalizează reacţia de transaminare dintre aspartat şi
d) [ ] piruvat + NH3 + H2O → Ala + H2O alfa-cetoglutarat
alaninhidrataza c) [x] activitatea serică a AST creşte semnificativ în
e) [x] piruvat + Glu → Ala + alfa-cetoglutarat formele grave ale afecţiunilor hepatice
alaninaminotransferaza d) [x] în infarctul miocardic activitatea serică a AST atinge
valori maximale în 24-48 ore
56. Transdezaminarea aspartatului: e) [ ] în infarctul miocardic şi afecţiunile hepatice
activitatea serică a AST scade
a) [ ] este dezaminarea directă a aspartatului
b) [ ] este procesul de biosinteză a aspartatului din 62. Decarboxilarea aminoacizilor:
oxaloacetat şi NH3
c) [ ] include dezaminarea asparaginei a) [x] este reacţia de înlăturare a grupării –COOH din
d) [x] participă enzimele aspartataminotransferaza (AST) şi aminoacizi în formă de CO2
glutamatdehidrogenaza b) [ ] este un proces reversibil
e) [x ] participă coenzimele piridoxalfosfat şi NAD+ c) [x] in organismele vii au fost descoperite 4 tipuri de
decarboxilare
57. Transdezaminarea aspartatului. Selectaţi reacţiile d) [ ] toţi aminoacizii se supun tuturor tipurilor de
procesului (1) şi enzimele (2) ce catalizează aceste reacţii: decarboxilare
e) [x] în rezultatul alfa-decarboxilării se obţin aminele
a) [ ] Asp + H2O → oxaloacetat + NH3 + H2O biogene
aspartatdehidrataza
b) [x] Asp + alfa-cetoglutarat → oxaloacetat + Glu 63. Decarboxilazele aminoacizilor (AA):
aspartataminotransferaza
c) [ ] Asn + H2O → Asp + NH3 a) [ ] toate decarboxilazele AA poseda specificitate
asparaginaza absolută de substrat
d) [ ] Glu + NADP+ + H2O → alfa-cetoglutarat + b) [ ] specificitatea decarboxilazelor AA depinde de
NADPH+H+ + NH3 glutamatdehidrogenaza coenzimă
e) [x] Glu + NAD+ + H2O → alfa-cetoglutarat + c) [x] coenzima decarboxilazelor AA este piridoxalfosfatul
NADH+H+ + NH3 glutamatdehidrogenaza (derivatul vitaminei B6)
d) [ ] coenzima decarboxilazelor AA este
58. Biosinteza aspartatului (transreaminarea): tiaminpirofosfatul (derivatul vitaminei B1)
e) [ ] se disting de decarboxilazele cetoacizilor doar prin
a) [ ] este aminarea directă a oxaloacetatului natura coenzimei
b) [x] include aminarea reductivă a alfa-cetoglutaratului cu
formarea glutamatului 64. Reacţia chimică:
c) [ ] include dezaminarea acidului glutamic
d) [x] participă enzimele aspartataminotransferaza (AST) şi HC C CH2 CH COOH HC
glutamatdehidrogenaza
e) [ ] participă coenzimele tiaminpirofosfat şi NAD+ N NH N
NH2
59. Biosinteza aspartatului (transreaminarea). Selectaţi
a) [x] e alfa-decarboxilare
reacţiile procesului (1) şi enzimele (2) ce catalizează aceste
b) [ ] e omega-decarboxilare
reacţii:
c) [x] este reacţia de formare a histaminei
d) [ ] este reacţia de formare a serotoninei
a) [ ] Glu + NH3 + ATP → Gln + ADP + H3PO4
e) [ ] produsul reacţiei posedă acţiune vasoconstrictoare
glutaminsintetaza
b) [ ] alfa-cetoglutarat + NADH+H+ + NH3 → Glu +
65. Reacţia chimică:
NAD+ + H2O glutamatdehidrogenaza
c) [x] alfa-cetoglutarat + NADPH+H+ + NH3 → Glu +
NADP+ + H2O glutamatdehidrogenaza HC C CH2 CH COOH HC C
d) [ ] oxaloacetat + NH3 + H2O → Asp + H2O
N NH N N
aspartatsintaza NH2
e) [x] oxaloacetat + Glu → Asp + alfa-cetoglutarat
aspartataminotransferaza (AST)
a) [ ] este reacţia de sinteză a triptaminei
60. Alaninaminotransferaza (ALT): b) [ ] este o reacţie de decarboxilare a alfa-cetoacizilior
c) [ ] produsul reacţiei inhibă secreţia de HCl în stomac
a) [ ] catalizează reacţia de transaminare dintre glutamină şi d) [x] produsul reacţiei posedă acţiune vasodilatatoare
piruvat e) [x] produsul reacţiei este mediator în reacţiile alergice şi
inflamatorii b) [x] este reacţia de neutralizare a aminelor biogene
c) [x] este catalizată de enzima monoaminoxidaza (MAO)
66. Reacţia chimică: d) [ ] cofactorul MAO este piridoxalfosfatul
e) [x] cofactorul MAO este FAD-ul

HO C CH2 CH COOH HO C CH2 CH2 + CO2

NH NH2 NH NH2
71. Reacţia chimică:
a) [ ] este reacţia de formare a histaminei
b) [x] este reacţia de formare a serotoninei NH2 NH2
c) [ ] e reacţia de decarboxilare a triptofanului | |
d) [ ] e reacţia de decarboxilare a tirozinei HOOC - CH- (CH2)2 - COOH → CH2 - (CH2)2 - COOH
e) [x] produsul reacţiei posedă acţiune vasoconstrictoare
+ CO2
67. Reacţia chimică:
a) [ ] este catalizată de enzima glutamatcarboxilaza
b) [ ] este catalizată de enzima glutamatdehidrogenaza
HO C CH2 CH COOH c) [x] produsul reacţiei C
HO este acidul
CH2gama-aminobutiric
CH2 + CO2
(GABA)
d) [ ] produsul reacţiei este mediator activator în SNC
NH NH2 e) [x] produsul reacţiei
NH2
NH este utilizat în tratamentul epilepsiei

a) [ ] este reacţia de formare a histaminei 72. Vitaminele necesare pentru activitatea mono- şi
b) [ ] produsul reacţiei poseda acţiune vasodilatatoare diaminoxidazelor:
c) [ ] produsul reacţiei contribuie la secreţia de HCl în
stomac a) [ ] tiamina
d) [x] produsul reacţiei participă la reglarea temperaturii, b) [ ] niacina
tensiunii arteriale, respiraţiei c) [x] riboflavina
e) [x] produsul reacţiei este mediator în SNC d) [ ] acidul ascorbic
e) [x] vitamina B6
68. Reacţia chimică:
73. Precursorul catecolaminelor:

HO CH2 CH COOH HO CH2

a) [ ] glutamatul CH2 + CO2
b) [x] tirozina
HO NH2 HO c) [ ] triptofanul NH2
d) [ ] histidina
e) [ ] glutamina
a) [ ] e reacţia de decarboxilare a tirozinei
b) [ ] e reacţia de decarboxilare a triptofanului 74. Precursorul histaminei:
c) [x] este reacţia de formare a dopaminei
d) [ ] este reacţia de formare a tiraminei a) [ ] triptofanul
e) [x] produsul reacţiei este precursorul noradrenalinei şi al b) [x] histidina
adrenalinei c) [ ] tirozina
d) [ ] fenilalanina
69. Reacţia chimică: e) [ ] aspartatul

75. Serotonina se sintetizează din:

HO CH2 CH COOH HO CH CH2 + CO2
a) [ ] histidină 2
HO HO b) [ ] glutamat
NH2 c) [ ] tirozină NH2
d) [ ] fenilalanină
e) [x] triptofan
a) [x] este reacţia de decarboxilare a 3,4-dioxifenilalaninei
(DOPA) 76. Produsele finale ale scindării proteinelor simple:
b) [x] DOPA este precursorul melaninelor
c) [x] este catalizată de decarboxilaza aminoacizilor a) [x] CO2
aromatici b) [x] NH3
d) [x] inhibitorul decarboxilazei aminoacizilor aromatici c) [ ] CO
(alfa-metildopa) contribuie la scăderea tensiunii arteriale d) [x] H2O
e) [ ] alfa-metildopa măreşte tensiunea arterială e) [ ] acidul uric

70. Reacţia chimică: 77. Amoniacul se obţine în următoarele procese:

R-CH2-NH2 + H2O + O2 → R-COH + NH3 + H2O2 a) [ ] ciclul Krebs

b) [ ] beta-oxidarea acizilor graşi
a) [ ] este reacţia de formare a aminelor biogene c) [x] dezaminarea aminoacizilor
d) [ ] glicoliză b) [ ] asparaginsintetaza
e) [x] degradarea nucleotidelor purinice şi pirimidinice c) [x] argininosuccinatsintetaza
d) [x] argininosuccinatliaza
78. Amoniacul se obţine în următoarele procese: e) [x] arginaza

a) [ ] transaminarea aminoacizilor 86. Aminoacizii-intermediari ai ciclului ureogenetic:

b) [x] neutralizarea aminelor biogene
c) [x] putrefacţia aminoacizilor în intestin a) [x] arginina
d) [ ] gluconeogeneză b) [ ] alanina
e) [ ] oxidarea corpilor cetonici c) [x] ornitina
d) [x] citrulina
79. Reacţia chimică: e) [ ] lizina

Glu + NH3 + ATP → Gln + ADP + H3PO4 87. Câte molecule de ATP sunt necesare pentru sinteza unei
molecule de uree?
a) [x] este o reacţie de dezintoxicare temporară a
amoniacului a) [ ] 1
b) [ ] are loc doar în ficat şi în rinichi b) [ ] 2
c) [x] este catalizată de glutaminsintetaza c) [x] 3
d) [ ] Gln este unica formă de transport al NH3 de la d) [ ] 4
ţesuturi spre ficat şi rinichi e) [ ] 5
e) [ ] Gln este forma finală de dezintoxicare a amoniacului
88. Câte legături macroergice sunt utilizate la sinteza a 200
80. Ciclul glucoză-alanină: molecule de uree?

a) [x] este un mecanism de transport al NH3 din muşchi a) [ ] 200

spre ficat b) [ ] 400
b) [x] este un mecanism de transport al piruvatului din c) [ ] 600
muşchi spre ficat d) [x] 800
c) [ ] în muşchi are loc reacţia: NH3 + piruvat → Ala + e) [ ] 1000
H2O
d) [ ] în ficat are loc reacţia: Ala + H2O → piruvat + NH3 89. Câte molecule de CO2 sunt necesare pentru sinteza a
e) [x] implică transreaminarea şi transdezaminarea alaninei 100 molecule de uree?

81. Enzimele şi coenzimele ciclului glucoză-alanină: a) [x] 100

b) [ ] 200
a) [x] alaninaminotransferaza (ALAT) c) [ ] 300
b) [x] glutamatdehidrogenaza d) [ ] 400
c) [ ] aspartataminotransferaza (ASAT) e) [ ] 500
d) [ ] tiaminpirofosfat
e) [ ] FAD 90. Ciclul ureogenetic (prima reacţie):

82. Ureogeneza: a) [x ] debutează cu formarea carbamoilfosfatului

a) [x] are loc exclusiv în ficat
b) [ ] are loc în rinichi
c) [ ] este sinteza acidului uric
d) [x] decurge parţial în citoplasmă, iar parţial în
mitocondrii
e) [x] este mecanismul de dezintoxicare finală a NH3
b) [ ] sursă de grupare amino pentru carbamoilfosfat este
glutamatul
c) [ ] sursă de grupare amino pentru carbamoilfosfat este
glutamina
d) [ ] pentru sinteza carbamoilfosfatului se utilizează o
legătură macroergică
e) [x] carbamoilfosfatul este un compus macroergic

83. Ureogeneza: 91. Sinteza carbamoilfosfatului (prima reacţie în sinteza

ureei):
a) [ ] este mecanismul de neutralizare temporară a NH3
b) [x] necesită consum de energie a) [ ] HCO3- + NH4+ + ATP + H2O → carbamoilfosfat +
c) [ ] are loc în toate ţesuturile ADP + H3PO4
d) [ ] ureea este compus toxic b) [x] HCO3- + NH4+ + 2ATP + H2O → carbamoilfosfat +
e) [x] ureea este sintetizată în ficat şi eliminată cu urina 2ADP + H3PO4
c) [x] enzima este carbamoilfosfatsintetaza I
84. Enzimele ciclului ureogenetic: (mitocondrială)
d) [ ] enzima este carbamoilfosfatsintetaza II
a) [ ] glutaminaza (citoplasmatică)
b) [x] carbamoilfosfatsintetaza I e) [x] carbamoilfosfatsintetaza I este activată de N-
c) [x] ornitincarbamoiltransferaza acetilglutamat
d) [ ] glutaminsintetaza
e) [ ] glutamatdehidrogenaza 92. Selectaţi reacţiile ciclului ornitinic:

85. Enzimele ciclului ureogenetic: a) [ ] carbamoilfosfat + ornitină + 2ATP→ citrulină +

2ADP + 2H3PO4
a) [ ] asparaginaza b) [x] carbamoilfosfat + ornitină → citrulină + H3PO4
c) [ ] carbamoilfosfat + ornitină + ATP→ citrulină + ADP
+ H3PO4 100. Sursele nemijlocite de azot pentru sinteza ureei sunt:
d) [ ] citrulină + Asp + ATP → argininosuccinat + ADP +
H3PO4 a) [ ] glutamatul
e) [x] citrulină + Asp + ATP → argininosuccinat + AMP + b) [x] aspartatul
H4P2O7 c) [ ] glutamina
d) [ ] alanina
93. Selectaţi reacţiile ciclului ornitinic: e) [x] NH4+

a) [x ] argininosuccinat → arginină + fumarat 101. Glutamatdehidrogenaza face parte din:

b) [ ] argininosuccinat + H2O → arginină + fumarat
c) [ ] argininosuccinat + ATP → arginină + fumarat + a) [ ] hidrolaze
AMP + H4P2O7 b) [ ] ligaze
d) [ ] arginină → H2N-CO-NH2 + ornitină c) [x] oxidoreductaze
e) [x] arginină + H2O → H2N-CO-NH2 + ornitină d) [ ] liaze
e) [ ] izomeraze
94. Eliminarea renală a amoniacului:
102. Produsele finale de dezintoxicare a NH3:
a) [x] este cuplată cu menţinerea echilibrului acido-bazic
b) [ ] este cuplată cu menţinerea echilibrului fluido- a) [ ] glutamina
coagulant b) [ ] asparagina
c) [x] în rinichi glutaminaza catalizează reacţia: Gln + H2O c) [x] ureea
→Glu + NH3 d) [x] sărurile de amoniu
d) [ ] glutaminaza nu este prezentă în rinichi e) [ ] acidul uric
e) [x] NH3 + H+ + Cl- → NH4Cl este reacţia de formare a
sărurilor de amoniu în rinichi 103. Conexiunea dintre ciclul ureogenetic şi ciclul Krebs:

95. Care aminoacizi dispensabili se pot sintetiza din a) [ ] ciclul Krebs furnizează NADH şi FADH2 necesar
intermediarii ciclului Krebs cu participarea pentru sinteza ureei
transaminazelor? b) [x] ciclul Krebs asigură sinteza ureei cu ATP
c) [x] intermediarul comun al ciclurilor este fumaratul
a) [ ] serina d) [ ] fumaratul din ciclul Krebs este utilizat pentru sinteza
b) [x] acidul aspartic ureei
c) [ ] tirozina e) [ ] intermediarul comun al ciclurilor este aspartatul
d) [x] acidul glutamic
e) [ ] glicina 104. Azotul neproteic sangvin include:

96. Selectaţi compuşii care prin dezaminare pot genera a) [ ] proteidele

amoniac: b) [x] ureea
c) [ ] hemoglobina
a) [ ] alfa-cetoglutaratul d) [x] aminoacizii
b) [x] guanina, adenina e) [x] peptidele
c) [x] glutamina
d) [ ] piruvatul 105. Azotul neproteic sangvin include:
e) [ ] oxaloacetatul
a) [ ] glucoza
97. NH3 este utilizat: b) [x] creatina, creatinina
c) [x] acidul uric
a) [ ] la sinteza aminoacizilor esenţiali d) [x] indicanul
b) [ ] la sinteza corpilor cetonici e) [ ] corpii cetonici
c) [x] în aminarea reductivă a alfa-cetoglutaratului
d) [x] la sinteza glutaminei şi a asparaginei 106. Câte molecule de ATP se generează la oxidarea aerobă
e) [x] la formarea sărurilor de amoniu a unei molecule de alanină până la CO2, H2O şi NH3?

98. NH3 este utilizat la sinteza: a) [ ] 6

b) [ ] 15
a) [x] ureei c) [x] 18
b) [ ] acidului uric d) [ ] 38
c) [ ] acetonei e) [ ] 36
d) [ ] beta-hidroxibutiratului
e) [ ] acetoacetatului 107. Glicina:

99. Selectaţi aminoacizii care transportă NH3 de la ţesuturi a) [ ] este aminoacid esenţial
spre ficat şi rinichi: b) [x] se transformă în serină
c) [ ] este un aminoacid cetogen
a) [x] glutamina d) [ ] transformarea glicinei în serină este o reacţie
b) [ ] glicina ireversibilă
c) [x] alanina e) [x] la transformarea glicinei în serină participă N5,N10-
d) [ ] arginina СН2-THF (tetrahidrofolat)
e) [x] asparagina
108. Glicina participă la sinteza:
a) [x] nucleotidelor purinice
b) [ ] glutaminei
c) [x] creatinei
d) [x] hemului
e) [ ] nucleotidelor pirimidinice
109. Glicina participă la:
a) [x] sinteza serinei
b) [ ] sinteza indicanului
c) [ ] sinteza metioninei
d) [x] conjugarea acizilor biliari
e) [x] serveşte ca sursă de grupări cu un atom de carbon
pentru tetrahidrofolat (THF)
110. Glutationul:
a) [x] este o tripeptidă
b) [ ] este o enzimă conjugată
c) [x] participă la transportul aminoacizilor prin membrane
d) [ ] participă la transportul glucozei prin membrane
e) [x] este alcătuit din glutamat, cisteină şi glicină
111. Glutationul:
a) [ ] e coenzima glutamatdehidrogenazei
b) [x] e coenzima gama-glutamiltransferazei
c) [ ] e coenzima catalazei
d) [x] e coenzima glutationperoxidazei
e) [x] glutationul inactivează unele proteine (insulina)
112. Serina (Ser):
a) [ ] este aminoacid indispensabil
b) [ ] este aminoacid cetoformator
c) [x] se sintetizează din 3-fosfoglicerat
d) [x] se poate forma din glicină
e) [ ] participă la sinteza metioninei
113. Serina (Ser):
a) [x] participă la sinteza glicerofosfolipidelor
b) [x] serveşte ca sursă de fragmente cu un atom de carbon
pentru tetrahidrofolat (THF)
c) [ ] participă la sinteza hemului
d) [ ] participă la sinteza nucleotidelor purinice şi
pirimidinice
e) [x] întră în componenţa centrelor active ale
serinproteinazelor
114. Cisteina (Cys):
a) [ ] e un aminoacid esenţial
b) [x] două molecule de Cys legate prin legătura disulfidică
formează cistina
c) [ ] Cys este sursă de sulf pentru sinteza metioninei
d) [ ] Cys participă la sinteza serinei
e) [x] Cys se sintetizează din metionină şi serină
115. Cisteina (Cys):
a) [x] gruparea –SH a Cys se conţine în centrele active ale
unor enzime
b) [ ] este un aminoacid cetoformator
c) [x] din Cys se sintetizează taurina, utilizată pentru
conjugarea acizilor biliari
d) [ ] Cys degradează până la oxaloacetat şi NH3
e) [x] Cys se scindează până la H2S, SO32-, SCN-, NH3,
piruvat
116. Metionina:
a) [ ] este aminoacid dispensabil
b) [ ] se sintetizează din cisteină şi treonină
c) [x] este aminoacid indispensabil
d) [x] este donator de sulf pentru sinteza cisteinei
e) [ ] este aminoacid cetoformator
117. Metionina (Met):
a) [ ] metionina liberă este donator de grupări -CH3 în
reacţii de transmetilare
b) [x] din Met se sintetizează S-adenozilmetionină (SAM)
c) [ ] sinteza SAM nu necesită energie
d) [x ] SAM este donator de grupări -CH3 în reacţii de
transmetilare
e) [x] în rezultatul transmetilării SAM se transformă în S-
adenozilhomocisteină (SAHC)
118. S-adenozilmetionina (SAM):
a) [ ] este produsul de catabolism al metioninei
b) [x] este forma activă a metioninei
c) [x] serveşte ca donator de grupări -CH3
d) [ ] serveşte ca donator de adenozil
e) [ ] serveşte ca donator de metionină
119. S-adenozilmetionina (SAM) serveşte ca donator de
grupare metil la sinteza:
a) [ ] noradrenalinei
b) [x] adrenalinei
c) [x] creatinei
d) [ ] fosfatidiletanolaminei din fosfatidilserină
e) [x] fosfatidilcolinei din fosfatidiletanolamină
120. Homocisteina:
a) [ ] se obţine prin demetilarea metioninei
b) [x] se obţine la hidroliza S-adenozilhomocisteinei
(SAHC)
c) [x] este utilizată pentru resinteza metioninei
d) [x] este utilizată pentru sinteza cisteinei
e) [ ] este aminoacid proteinogen
121. Fenilalanina (Phe) şi tirozina (Tyr):
a) [ ] ambii aminoacizi sunt dispensabili
b) [ ] ambii aminoacizi sunt indispensabili
c) [x ] Tyr se sintetizează din Phe prin hidroxilare
d) [x] sunt aminoacizi micşti – gluco- şi cetoformatori
e) [ ] Phe este aminoacid glucoformator, iar Tyr –
cetoformator
122. Fenilalanina (Phe) şi tirozina (Tyr) sunt precursorii:
a) [x] catecolaminelor
b) [ ] serotoninei
c) [ ] histaminei
d) [x] triiodtironinei (T3) şi tiroxinei (T4)
e) [x] melaninei
123. Sinteza tirozinei (Tyr) din fenilalanină (Phe):
a) [x] este catalizată de enzima fenilalaninhidroxilaza
b) [ ] fenilalaninhidroxilaza este hidrolază
c) [x] fenilalaninhidroxilaza este oxidoreductază
d) [x ] în calitate de cofactor enzima utilizează
tetrahidrobiopterina
e) [ ] deficienţa ereditară a fenilalaninhidroxilazei cauzează
alcaptonuria
124. Bolile ereditare cauzate de defectele enzimelor
implicate în metabolismul fenilalaninei şi al tirozinei:
a) [x] alcaptonuria
b) [ ] boala Hartnup
c) [ ] boala urinei cu miros de arţar
d) [x] albinismul
e) [x] fenilcetonuria
125. Fenilcetonuria:
a) [x] este cauzată de deficienţa ereditară a
fenilalaninhidroxilazei
b) [ ] manifestările clinice sunt determinate de mărirea
concentraţiei de tirozină
c) [ ] manifestările clinice sunt determinate de micşorarea
concentraţiei de fenilalanină
d) [x] manifestările clinice sunt determinate de mărirea
concentraţiei fenilpiruvatului, fenillactatului, fenilacetatului
e) [x] se manifestă clinic prin retard mental
126. Alcaptonuria:
a) [ ] este cauzată de deficienţa ereditară a
fenilalaninhidroxilazei
b) [ ] se acumulează fenilpiruvat, fenillactat, fenilacetat
c) [x] este cauzată de deficienţa ereditară a
homogentizatdioxigenazei
d) [x] urina se înnegreşte în contact cu aerul datorită
prezenţei acidului homogentizinic
e) [x] conduce la artroze
127. Albinismul:
a) [ ] este cauzat de deficienţa ereditară a
fenilalaninhidroxilazei
b) [x] este cauzat de deficienţa ereditară a tirozinazei
c) [x] persoanele cu albinism prezintă în risc crescut pentru
cancerul de piele
d) [ ] persoanele cu albinism sunt protejate de razele
ultraviolete
e) [ ] este însoţit de retard mental
128. Triptofanul (Trp):
a) [ ] este aminoacid dispensabil
b) [x] este precursorul serotoninei
c) [ ] este precursorul dopaminei
d) [x] din Trp se sintetizează nicotinamida
e) [ ] este aminoacid strict glucoformator
129. Histidina (His):
a) [x] pentru om este aminoacid semidispensabil
b) [ ] este aminoacid cetoformator
c) [ ] se supune dezaminării oxidative
d) [x] se supune dezaminării intramoleculare
e) [ ] prin decarboxilarea His se obţine serotonină
130. Acidul glutamic (Glu):
a) [ ] este aminoacid indispensabil
b) [x] prin alfa-decarboxilare din Glu se obţine acidul
gama-aminobutiric (GABA)
c) [x] prin carboxilare din Glu se obţine acidul gama-
carboxiglutamic
d) [ ] carboxilaza Glu utilizează ca coenzimă biotina
e) [x] carboxilaza Glu utilizează ca coenzimă vitamina K
131. Acidul glutamic (Glu):
a) [ ] este aminoacid cetoformator
b) [x] se supune dezaminării oxidative directe
c) [x] din Glu se sintetizează glutamina
d) [ ] se supune dezaminării intramoleculare
e) [x] se obţine din prolină, arginină, histidină
132. Acidul glutamic:
a) [x] este parte componentă a glutationului
b) [ ] este parte componentă a acidului pantotenic
c) [x] este parte componentă a acidului folic
d) [ ] la dezaminare se transformă în oxaloacetat
e) [ ] la dezaminare se transformă în piruvat
133. Biosinteza glutaminei (Gln):
a) [ ] Gln se sintetizează din asparagină
b) [x] Gln se sintetizează din acid glutamic
c) [ ] este catalizată de glutaminaza
d) [x] este catalizată de glutaminsintetaza
e) [ ] reacţia nu necesită energie
134. Acidul aspartic (Asp):
a) [ ] este aminoacid indispensabil
b) [ ] este aminoacid cetoformator
c) [ ] se supune dezaminării oxidative directe
d) [x] se supune transdezaminării
e) [ ] la dezaminare se transformă în alfa-cetoglutarat
135. Biosinteza asparaginei (Asn):
a) [x] Asn se sintetizează din acid aspartic
b) [ ] este catalizată de aspartataminotransferaza (AST)
c) [x] este catalizată de asparaginsintetaza
d) [ ] reacţia nu necesită energie
e) [ ] Asn se sintetizează din glutamină
136. Acidul aspartic (Asp) participă la sinteza:
a) [ ] carbamoilfosfatului
b) [x] nucleotidelor pirimidinice
c) [ ] glutationului
d) [x] ureei
e) [ ] corpilor cetonici
137. Acidul aspartic (Asp) participă la:
a) [x] sistema-navetă malat-aspartat
b) [ ] ciclul glucoză-alanină
c) [x] sinteza nucleotidelor purinice
d) [ ] sinteza hemului
e) [x] sinteza glucozei
138. Catabolismul aminoacizilor:
a) [x] Leu este aminoacid exclusiv cetoformator
b) [ ] Lys, Tyr, Phe, Trp sunt aminoacizi exclusiv
cetoformatori
c) [x] Ala, Gly, Ser, Glu, Gln, Asp, Asn sunt aminoacizi
glucoformatori
d) [ ] Val, Leu, Ile sunt aminoacizi cetoformatori
e) [ ] His, Arg, Pro sunt aminoacizi cetoformatori
139. Catabolismul aminoacizilor:
 b) [x Ser + THF ↔ Gly + N5,N10-CH2-THF + H2O
a) [x] Arg, His, Pro se includ în ciclul Krebs prin alfa- c) [ ] Gly + THF ↔ Ser + N5,N10-CH2-THF + H2O
cetoglutarat d) [ ] Ser + THF → NH3 + CO2 + N5,N10-CH2-THF
b) [ ] Tyr şi Phe intră în ciclul Krebs prin alfa-cetoglutarat e) [x] Gly + THF → NH3 + CO2 + N5,N10-CH2-THF
c) [x] Thr, Ile, Met şi Val se includ în ciclul Krebs prin
succinil-CoA
d) [ ] Glu şi Gln intră în ciclul Krebs prin oxalilacetat 147. Acidul tetrahidrofolic (THF):
e) [ ] Asp şi Asn intră în ciclul Krebs prin fumarat
a) [x ] participă la metabolismul metioninei
140. La catabolismul aminoacizilor participă enzimele: b) [x] homocisteină + N5-metil-THF → Met + THF
c) [ ] Met + N5-metil-THF → homocisteină + THF
a) [ ] topoizomerazele d) [x ] reacţia este catalizată de o metiltransferază
b) [ ] acil-CoA-sintetaza e) [ ] coenzima metiltransferazei este vitamina B6
c) [x] transaminazele
d) [x] glutamatdehidrogenaza 148. Acidul tetrahidrofolic (THF) este donator şi acceptor
e) [ ] acil-CoA-dehidrogenaza de grupări:

141. La catabolismul aminoacizilor participă enzimele: a) [ ] acil

b) [x] metil
a) [x] mutazele, carboxilazele c) [ ] amino
b) [ ] hexokinazele d) [x ] metilen
c) [x] metiltransferazele e) [ ] carboxil
d) [x] decarboxilazele
e) [ ] helicazele 149. Biotina participă la:

142. La catabolismul aminoacizilor participă vitaminele: a) [ ] carboxilarea glutamatului

b) [x] carboxilarea piruvatului, acetil-CoA, propionil-CoA
a) [x] B1, B2, B6 c) [ ] alfa-decarboxilarea aminoacizilor
b) [x] acidul nicotinic d) [ ] decarboxilarea oxidativă a alfa-cetoacizilor
c) [x] H e) [ ] decarboxilarea glutamatului
d) [ ] A, E
e) [ ] D 150. Conexiunea metabolismului proteic şi glucidic:

143. Vitamina (1), cofactorul (2) şi reacţia chimică (3) a) [x] majoritatea aminoacizilor sunt glucoformatori
catalizată de acest cofactor: b) [ ] aminoacizii care se transformă în intermediari ai
cuclului Krebs nu pot fi transformaţi în glucoză
a) [ ] vitamina B1 tiaminpirofosfat alfa- c) [x] aminoacizii care se transformă în piruvat pot genera
decarboxilarea aminoacizilor glucoză
b) [x] vitamina B6 piridoxalfosfat alfa- d) [ ] glucoza nu poate fi utilizată pentru sinteza
decarboxilarea aminoacizilor aminoacizilor
c) [ ] vitamina B6 piridoxalfosfat carboxilarea e) [x] aminoacizii dispensabili pot fi sintetizaţi din glucoză
aminoacizilor
d) [x] acid folic tetrahidrofolat sinteza glicinei 151. Conexiunea metabolismului glucidic şi lipidic:
din serină
e) [ ] acid folic tetrahidrobiopterină sinteza glicinei a) [ ] acizii graşi pot fi utilizaţi în gluconeogeneză
din serină b) [x] glicerolul se transformă în glucoză
c) [ ] surplusul de glucoză nu poate fi convertit în acizi
144. Acidul folic: graşi
d) [x] glicerolul-3-fosfatul se obţine din intermediarul
a) [ ] este aminoacid glicolizei – dihidroxiaceton-fosfat
b) [x] este vitamină e) [x] calea pentozo-fosfat de oxidare a glucozei furnizează
c) [ ] este coenzimă NADPH pentru sinteza acizilor graşi
d) [x] constă din pteridină, acid para-aminobenzoic şi acid
glutamic 152. Conexiunea metabolismului proteic şi lipidic:
e) [ ] constă din pteridină, acid para-aminobenzoic şi
glicină a) [ ] aminoacizii dispensabili pot fi sintetizaţi din acizi
graşi
145. Acidul tetrahidrofolic (THF): b) [x] surplusul de proteine poate fi convertit în acizi graşi
c) [x] aminoacizii glucoformatori pot fi utilizaţi pentru
a) [ ] este vitamină sinteza glicerol-3-fosfatului
b) [x] este cofactor d) [ ] aminoacizii cetoformatori pot fi utilizaţi pentru
c) [ ] participă la carboxilarea aminoacizilor sinteza glicerol-3-fosfatului
d) [ ] participă la decarboxilarea aminoacizilor e) [x] aminoacizii ce se transformă în intermediari ai
e) [x] participă la transferul grupărilor cu un atom de ciclului Krebs nu pot fi utilizaţi pentru sinteza lipidelor
carbon
153. Carenţa proteică:
146. Acidul tetrahidrofolic (THF):
a) [x] este rezultatul inaniţiei totale sau parţiale
a) [x] participă la metabolismul serinei (Ser) şi al glicinei b) [x] este rezultatul alimentaţiei proteice unilaterale
(Gly) (proteine de origine vegetală)
c) [ ] este însoţită de bilanţ azotat pozitiv
d) [x] este însoţită de bilanţ azotat negativ
e) [ ] bilanţul azotat nu este dereglat
154. Carenţa proteică se caracterizează prin:
a) [x] hipoproteinemie
b) [ ] mărirea presiunii osmotice
c) [x] edeme
d) [x] atrofie musculară
e) [ ] bilanţ azotat pozitiv
155. Digestia nucleoproteinelor:
a) [ ] componenta proteică se scindează exclusiv în stomac
b) [ ] acizii nucleici se scindează în stomac
c) [x] acizii nucleici se scindează în intestinul subţire
d) [x] scindarea acizilor nucleici are loc preponderent
hidrolitic sub acţiunea DNA-zelor şi RNA-zelor
pancreatice
e) [ ] scindarea acizilor nucleici are loc preponderent
fosforilitic
156. Selectaţi compuşii chimici care participă la sinteza
nucleotidelor purinice:
a) [x] ribozo-5-fosfat
b) [x] glutamina
c) [ ] acidul glutamic
d) [ ] asparagina
e) [x] acidul aspartic
157. Selectaţi compuşii chimici care participă la sinteza
nucleotidelor purinice:
a) [x] glicina
b) [ ] alanina
c) [x] derivaţii tetrahidrofolatului (THF)
d) [x] CO2
e) [ ] serina
158. Sinteza fosforibozil-pirofosfatului (PRPP) – prima
reacţie în sinteza nucleotidelor purinice:
a) [ ] ribozo-5-fosfat + ATP → PRPP + ADP
b) [x] ribozo-5-fosfat + ATP → PRPP + AMP
c) [ ] ribozo-5-fosfat + ATP → PRPP + AMP + H4P2O7
d) [x] reacţia este catalizată de enzima PRPP-sintetaza
e) [x ] PRPP-sintetaza este enzimă alosterică şi este
inhibată de ATP şi GTP
159. Sinteza fosforibozilaminei din fosforibozil-pirofosfat
(PRPP) – a doua reacţie din sinteza nucleotidelor purinice:
a) [ ] PRPP + Glu → fosforibozilamină + alfa-cetoglutarat
+ H4P2O7
b) [ ] PRPP + Gln → fosforibozilamină + Glu + AMP +
H4P2O7
c) [x] PRPP + Gln → fosforibozilamină + Glu + H4P2O7
d) [x] reacţia este catalizată de enzima
amidofosforiboziltransferaza
e) [x ]amidofosforiboziltransferaza este enzimă alosterică şi
este inhibată de AMP şi GMP
160. Inozinmonofosfatul (IMP):
a) [ ] este intermediar în sinteza nucleotidelor pirimidinice
b) [x] este intermediar în sinteza nucleotidelor purinice
c) [x] este precursor în sinteza AMP-lui şi GMP-lui
d) [ ] este precursor în sinteza UMP-lui şi CMP-lui
e) [ ] este produsul catabolismului AMP-lui şi GMP-lui
161. Sinteza AMP-lui din inozinmonofosfat (IMP):
a) [x] are loc prin două reacţii succesive
b) [ ] sursă de grupare amino pentru AMP este glutamina
c) [x] sursă de grupare amino pentru AMP este acidul
aspartic
d) [ ] necesită consum de energie sub formă de ATP
e) [x] procesul este activat de GTP
162. Sinteza GMP-lui din inozinmonofosfat (IMP):
a) [x] are loc prin două reacţii succesive
b) [x] sursă de grupare amino pentru GMP este glutamina
c) [ ] sursă de grupare amino pentru GMP este acidul
aspartic
d) [ ] necesită consum de energie sub formă de GTP
e) [x] procesul este activat de ATP
163. Reglarea sintezei nucleotidelor purinice:
a) [x] fosforibozil-pirofosfat-sintetaza (PRPP-sintetaza)
este enzimă alosterică
b) [x] amidofosforiboziltransferaza este enzimă alosterică
c) [ ] AMP şi GMP activează PRPP-sintetaza
d) [ ] ATP şi GTP activează amidofosforiboziltransferaza
e) [x] nucleotidele adenilice şi guanilice inhibă enzimele
reglatoare
164. Reglarea sintezei nucleotidelor purinice:
a) [ ] GMP activează sinteza proprie
b) [ ] AMP activează sinteza proprie
c) [x] AMP inhibă sinteza proprie şi sinteza
inozinmonofosfatului (IMP)
d) [x] GMP inhibă sinteza proprie şi sinteza IMP-lui
e) [x] ATP este utilizat la sinteza GMP-lui, iar GTP este
utilizat la sinteza AMP-lui
165. Reutilizarea bazelor purinice:
a) [x] calea majoră este condensarea bazei purinice cu
fosforibozil-pirofosfatul (PRPP)
b) [x] PRPP + adenină → AMP + H4P2O7, enzima adenin-
fosforibozil-transferaza (APRT)
c) [x] PRPP + guanină → GMP + H4P2O7, enzima
hipoxantin-guanin-fosforibozil-transferaza (HGPRT)
d) [ ] activitatea înaltă a HGPRT poate cauza guta
e) [ ] HGPRT posedă specificitate absolută de substrat
166. Sursele atomilor inelului pirimidinic:
a) [ ] glicina
b) [x] acidul aspartic
c) [ ] derivaţii tetrahidrofolatului (THF)
d) [x] CO2
e) [ ] asparagina
167. Sinteza nucleotidelor pirimidinice (formarea
carbamoilfosfatului):
a) [ ] pentru sinteza carbamoilfosfatului se utilizează o
moleculă de ATP
b) [ ] sursă de grupare amino pentru carbamoilfosfat este
amoniacul
c) [x] sursă de grupare amino pentru carbamoilfosfat este
glutamina
d) [ ] pentru sinteza carbamoilfosfatului se utilizează o
legătură macroergică
e) [x] carbamoilfosfatul este un compus macroergic
a) [x] NMP + ATP → NDP + ADP
168. Sinteza nucleotidelor pirimidinice (formarea b) [ ] NMP + ATP → NTP + AMP
carbamoilfosfatului): c) [x] NDP + ATP → NTP + ADP
d) [x] ADP + H3PO4 → ATP + H2O
a) [x ] HCO3- + Gln + 2ATP + H2O → carbamoilfosfat + e) [ ] AMP + H4P2O7 → ATP + H2O
Glu + 2ADP + H3PO4
b) [ ] HCO3- + NH4+ + 2ATP + H2O → carbamoilfosfat + 175. Produsul final al catabolismului nucleotidelor
2ADP + H3PO4 purinice:
c) [ ] HCO3- + NH4+ + ATP + H2O → carbamoilfosfat +
ADP + H3PO4 a) [ ] inozina
d) [x] enzima este carbamoilfosfatsintetaza II b) [ ] hipoxantina
(citoplasmatică) c) [ ] xantina
e) [ ] enzima este carbamoilfosfatsintetaza I d) [x] acidul uric
(mitocondrială) e) [ ] ureea

169. Sinteza nucleotidelor pirimidinice (selectaţi reacţiile): 176. Produşii catabolismului uracilului şi al citozinei:

a) [ ] carbamoilfosfat + Asp + ATP → N-carbamoilaspartat a) [x] СО2

+ ADP + H3PO4
b) [x] carbamoilfosfat + Asp → N-carbamoilaspartat +
H3PO4
c) [ ] N-carbamoilaspartat + H2O → acid dihidroorotic
d) [x] N-carbamoilaspartat → acid dihidroorotic + H2O
e) [x] acid dihidroorotic + NAD+ → acid orotic +
NADH+H+
170. Sinteza nucleotidelor pirimidinice (selectaţi reacţiile):
a) [ ] acid orotic + ribozo-5-fosfat → orotidinmonofosfat
(OMP)
b) [x] acid orotic + fosforibozil-pirofosfat (PRPP) →
orotidinmonofosfat (OMP) + H4P2O7
c) [ ] OMP + CO2 → UMP
d) [x] OMP → UMP + CO2
e) [ ] OMP → CMP + CO2
171. Biosinteza nucleotidelor citidilice:
a) [x] CTP se sintetizează din UTP
b) [ ] CMP se sintetizează din UMP
c) [ ] sursă de grupare amino pentru citozină este
amoniacul liber
d) [x] sursă de grupare amino pentru citozină este Gln
e) [x] sinteza este cuplată cu hidroliza ATP-lui până la
ADP şi H3PO4
172. Biosinteza dezoxiribonucleotidelor:
a) [x] dezoxiribonucleotidele se formează prin reducerea
ribonucleotidelor
b) [ ] iniţial are loc formarea dezoxiribozei din riboză, care
ulterior interacţionează cu baza azotată corespunzătoare
c) [x] reacţia este catalizată de o reductază care conţine
tioredoxină
d) [x] tioredoxina este o proteină ce conţine 2 grupări -SH
e) [ ] la reducerea tioredoxinei participă FADH2
173. Biosinteza nucleotidelor timidilice:
a) [ ] precursorul nucleotidelor timidilice este UMP
b) [x] precursorul nucleotidelor timidilice este dUMP
c) [ ] donator de grupare –CH3 pentru timină este S-
adenozilmetionina (SAM)
d) [x] donator de grupare –CH3 pentru timină este N5,N10-
CH2-THF (tetrahidrofolat)
e) [x] fluoruracilul inhiba ireversibil timidilatsintaza
174. Biosinteza nucleozid-difosfaţilor (NDP) şi nucleozid-
trifosfaţilor (NTP) din nucleozid-monofosfaţi (NMP):
b) [x] NH3
c) [ ] alfa-alanina
d) [ ] acidul beta-aminoizobutiric
e) [x] beta-alanina
177. Produşii catabolismului timinei:
a) [x] СО2
b) [x] NH3
c) [ ] alfa-alanina
d) [x] acidul beta-aminoizobutiric
e) [ ] beta-alanina
178. Catabolismul nucleotidelor purinice (biosinteza
acidului uric):
a) [x] hipoxantina se formează din adenină
b) [ ] hipoxantina se formează din guanină
c) [ ] xantina se oxidează la hipoxantină
d) [x] hipoxantina şi xantina se oxidează la acid uric sub
acţiunea xantinoxidazei
e) [x] acidul uric este un compus greu solubil în apă
179. Guta:
a) [ ] principala modificare biochimică în gută este uremia
b) [x] principala modificare biochimică în gută este
hiperuricemia
c) [ ] este cauzată de defecte ereditare ale enzimelor
implicate în sinteza ureei
d) [x] este cauzată de defecte ereditare ale enzimelor
implicate în sinteza nucleotidelor purinice
e) [ ] este cauzată de defecte ereditare ale enzimelor
implicate în catabolismul nucleotidelor purinice
180. Selectaţi defectele ereditare care cauzează guta:
a) [x ] insuficienţa hipoxantin-guanin-
fosforiboziltransferazei (HGPRT)
b) [x] deficienţa glucozo-6-fosfatazei
c) [ ] activitate înaltă a arginazei
d) [x] activitate înaltă a fosforibozilpirofosfat (PRPP)-
sintetazei
e) [ ] activitate înaltă a xantinoxidazei
181. Manifestările clinice ale gutei:
a) [x ] artrită gutoasă
b) [ ] xantoame cutanate
c) [x] tofi gutoşi
d) [x] nefrolitiază
e) [ ] litiază biliară
182. Alopurinolul:
a) [ ] este analog structural al acidului uric
b) [x] este analog structural al hipoxantinei
c) [x] este inhibitor competitiv al xantinoxidazei
d) [ ] este inhibitor alosteric al xantinoxidazei
e) [x] în tratamentul cu alopurinol xantina şi hipoxantina
sunt excretate drept produşi finali ai purinelor
183. La cromoproteine se referă:
a) [ ] nucleoproteinele
b) [ ] metaloproteinele
c) [x] flavoproteinele
d) [x] hemoproteinele
e) [ ] fosfoproteinele
184. Hemoproteinele:
a) [ ] sunt proteine simple
b) [ ] toate hemoproteinele conţin protoporfirina IX şi Fe2+
c) [x] la hemoproteine se referă hemoglobina şi mioglobina
d) [x] la hemoproteine se referă catalaza, citocromii,
peroxidazele
e) [ ] mioglobina este o proteină oligomeră
185. Hemoglobina (Hb):
a) [ ] este o proteină tetrameră unită cu un hem
b) [x] hemul este format din protoporfirina IX şi Fe2+
c) [x] HbA (adultă majoră) este alcătuită din 2 lanţuri
polipeptidice alfa, 2 lanţuri beta şi din 4 hemuri
d) [ ] fierul din hem, în procesul activităţii normale a Hb,
îşi schimbă valenţa: Fe2+ ↔ Fe3+
e) [x] hemul se leagă prin intermediul Fe2+ la resturile de
histidină din componenţa lanţurilor alfa şi beta
186. Hemoglobina (Hb) participă la:
a) [ x] transportul sangvin al O2
b) [x] transportul sangvin al CO2
c) [ ] reglarea echilibrului fluido-coagulant
d) [ ] transportul sangvin al fierului
e) [x] reglarea echilibrului acido-bazic
187. Biosinteza hemului (selectaţi substanţele necesare):
a) [ ] glutamina
b) [x] glicina
c) [x] succinil-CoA
d) [x] Fe2+
e) [ ] acidul aspartic
188. Biosinteza hemului (prima reacţie):
a) [x] Gly + succinil-CoA → acid delta-aminolevulinic +
HS-CoA + CO2
b) [ ] Gly + succinil-CoA + ATP → acid delta-
aminolevulinic + HS-CoA + CO2 + ADP + H3PO4
c) [x] reacţia este catalizată de delta-aminolevulinat sintaza
d) [ ] reacţia este catalizată de delta-aminolevulinat
decarboxilaza
e) [x] enzima este reglată prin inducţie-represie de hem
189. Biosinteza hemului (a doua reacţie):
a) [ ] 2 molecule de acid delta-aminolevulinic +ATP →
porfobilinogen + ADP + H3PO4 + H2O
b) [x] 2 molecule de acid delta-aminolevulinic →
porfobilinogen + 2 H2O
c) [ ] reacţia este catalizată de porfobilinogen sintetaza
d) [x] reacţia este catalizată de delta-aminolevulinat
dehidrataza
e) [ ] coenzima este piridoxalfosfatul
190. Biosinteza hemului (transformarea protoporfirinei IX
în hem):
a) [ ] protoporfirina IX + Fe3+ → hem + 2H+
b) [x] protoporfirina IX + Fe2+ → hem + 2H+
c) [x] reacţia este catalizată de enzima fierochelataza
d) [ ] enzima este activată alosteric de hem
e) [x] deficienţa enzimei conduce la protoporfirie primară
191. Porfiriile:
a) [ ] porfiriile primare sunt determinate de deficienţele
enzimelor implicate în catabolismul hemului
b) [x] porfiriile primare sunt determinate de deficienţele
enzimelor implicate în biosinteza hemului
c) [ ] se mai numesc ictere
d) [x] mai frecvente sunt porfiriile hepatice şi eritropoietice
e) [ ] porfiriile sunt exclusiv cutanate
192. Catabolismul hemoglobinei (Hb):
a) [ ] începe în eritrocitele intacte
b) [ ] are loc exclusiv în sânge
c) [ ] are loc în toate ţesuturile
d) [x] are loc în celulele sistemului reticulo-endotelial
e) [x] zilnic se degradează ≈ 6g de Hb
193. Catabolismul hemoglobinei (Hb):
a) [x] succesiunea corectă a transformărilor este: Hb →
verdoglobină → biliverdină → bilirubină
b) [ ] succesiunea corectă a transformărilor este: Hb →
biliverdină → verdoglobină → bilirubină
c) [x] reacţiile au loc în celulele sistemului reticulo-
endotelial
d) [ ] reacţiile au loc în hepatocite
e) [ ] reacţiile au loc în sânge
194. Catabolismul hemoglobinei (Hb) (transformarea Hb în
biliverdină):
a) [ ] iniţial are loc detaşarea globinei de la hem
b) [ ] ulterior are loc oxidarea fierului şi desfacerea inelului
porfinic cu obţinerea biliverdinei
c) [x] iniţial are loc oxidarea fierului şi desfacerea inelului
porfinic cu obţinerea verdoglobinei
e) [x] ulterior de la verdoglobină se detaşează globina şi
Fe3+ cu obţinerea biliverdinei
d) [ ] Hb se transformă direct în biliverdină
195. Catabolismul hemoglobinei (Hb) (transformarea
biliverdinei în bilirubină):
a) [ ] are loc în hepatocite
b) [x] are loc în celulele sistemului reticulo-endotelial
c) [ ] biliverdină + NAD+ → bilirubină + NADH+H+
e) [x] biliverdină + NADPH+H+ → bilirubină + NADP+
d) [ ] reacţia este catalizată de biliverdin dehidrogenaza
196. Bilirubina indirectă:
a) [x] este o substanţă puţin solubilă în apă
b) [ ] circulă în plasmă în stare liberă
c) [x] este transportată de albumine
e) [x] complexul bilirubină-albumină se numeşte bilirubină
liberă
d) [ ] complexul bilirubină-albumină se numeşte bilirubină
conjugată
197. Bilirubina indirectă:
a) [x] este captată din sânge prin intermediul receptorilor
specifici ai hepatocitelor
b) [x] este transportată în microzomi de ligandine
c) [ ] în microzomi se supune fosforilării pentru a preveni
reîntoarcerea în sânge
e) [x] în microzomi se supune conjugării cu acidul
glucuronic
d) [ ] agent de conjugare este UDP-glucoza
198. Conjugarea bilirubinei:
a) [x] agent de conjugare este UDP-glucuronatul
b) [x] enzima ce catalizează conjugarea este UDP-
glucuronil-transferaza
c) [ ] în rezultatul conjugării bilirubina devine mai puţin
solubilă
e) [ ] complexul bilirubină-acid glucuronic se numeşte
bilirubină liberă (indirectă)
d) [x] complexul bilirubină-acid glucuronic se numeşte
bilirubină conjugată (directă)
199. Etapele intestinale ale metabolismului bilirubinei:
a) [x] au loc în ileonul terminal şi în intestinul gros sub
acţiunea enzimelor bacteriilor intestinale
b) [x] enzima beta-glucuronidaza scindează resturile de
acid glucuronic de la bilirubină
c) [ ] succesiunea transformărilor în intestinul gros este:
bilirubină → stercobilinogen → urobilinogen
e) [x] succesiunea transformărilor în intestinul gros este:
bilirubină → mezobilirubină → urobilinogen →
stercobilinogen
d) [ ] pigmenţii biliari din intestin nu se reabsorb în sânge
200. Excreţia renală a pigmenţilor biliari:
a) [ ] urina persoanelor sănătoase nu conţine pigmenţi
biliari
b) [ ] stercobilinogenul urinar este cel reabsorbit prin vena
porta
c) [x] stercobilinogenul urinar este cel reabsorbit prin
venele hemoroidale
e) [x] o parte din urobilinogenul reabsorbit din intestin în
sânge trece în urină
d) [x] bilirubina conjugată poate trece în urină
201. Bilirubina serică:
a) [x] constituie 8,5 – 20,5 μmol/L
b) [x] creşterea concentraţiei bilirubinei serice se manifestă
prin ictere
c) [ ] în condiţii fiziologice în ser predomină bilirubina
conjugată
e) [ ] în condiţii fiziologice în ser este prezentă exclusiv
bilirubina liberă
d) [x] determinarea fracţiilor bilirubinei permite
diagnosticul diferenţial al icterelor
202. Cauzele icterelor:
a) [x] creşterea vitezei de formare a bilirubinei
b) [ ] diminuarea degradării hemoproteinelor
c) [x] scăderea capacităţii de captare a bilirubinei de către
ficat
e) [x] scăderea capacităţii ficatului de a conjuga bilirubina
d) [ ] mărirea capacităţii ficatului de a conjuga bilirubina
203. Cauzele icterelor:
a) [x] perturbarea eliminării bilirubinei din hepatocite în
bilă
b) [ ] mărirea capacităţii de captare a bilirubinei de către
ficat
c) [ ] diminuarea sintezei hemoglobinei
d) [x] tulburări extrahepatice ale fluxului biliar
e) [ ] diminuarea formării bilirubinei în celulele sistemului
reticulo-endotelial
204. Icterul neonatal:
a) [x] este determinat de o hemoliză intensă
b) [x] este determinat de o „imaturitate” a ficatului de a
prelua, conjuga şi excreta bilirubina
c) [ ] creşte preponderent concentraţia bilirubinei conjugate
d) [x] bilirubina neconjugată trece bariera hemato-
encefalică şi provoacă encefalopatie toxică
e) [ ] în icterul neonatal fenobarbitalul nu influenţează
metabolizarea bilirubinei
205. Icterul prehepatic:
a) [ ] este determinat de diminuarea capacităţii de captare a
bilirubinei de către ficat
b) [x] este determinat de hemoliza acută şi hemoliza
cronică
c) [ ] în ser se măreşte preponderent concentraţia bilirubinei
conjugate
d) [ ] conjugarea bilirubinei în ficat este dereglată
e) [x] în ser creşte preponderent cantitatea bilirubinei libere
206. Icterul hepatic premicrozomial:
a) [x] este specific sindromului Gilbert şi sindromului
Crigler-Najjar I şi II
b) [x] sindromul Crigler-Najjar este cauzat de deficienţa
UDP-glucuronil-transferazei specifice pentru conjugarea
bilirubinei
c) [ ] sindromul Crigler-Najjar este cauzat de o hemoliză
intensă
d) [ ] în sindromul Crigler-Najjar I fenobarbitalul
ameliorează metabolizarea bilirubinei
e) [x] sindromul Gilbert este cauzat de deficienţa captării
bilirubinei de către ficat
207. Icterul hepatic premicrozomial (modificările
pigmenţilor biliari):
a) [x] bilirubina totală – cantitatea crescută
b) [x] bilirubina liberă – cantitatea crescută
c) [ ] bilirubina conjugată – cantitatea crescută
d) [ ] pigmenţi biliari în intestin – cantitatea mărită
e) [ ] pigmenţi biliari în urină – cantitatea mărită
208. Icterul hepatic microzomial este determinat de:
a) [ ] hemolize masive
b) [x] hepatite virale
c) [x] ciroze hepatice
d) [ ] afecţiuni biliare
e) [x] hepatopatii alcoolice
209. Icterul hepatic microzomial (modificările pigmenţilor
biliari): b) [x] micşorarea pH-ului
c) [ ] micşorarea temperaturii
a) [ ] bilirubina totală – cantitatea micşorată d) [x] mărirea concentraţiei 2,3-difosfogliceratului
b) [x] bilirubina liberă – cantitatea mărită e) [ ] creşterea concentraţiei 1,3-difosfogliceratului
c) [x] bilirubina conjugată – cantitatea mărită
d) [ ] pigmenţi biliari în intestin – cantitatea crescută 217. Oxihemoglobina:
e) [x ] în urină apare bilirubina conjugată
a) [ ] conţine o moleculă de oxigen (O2)
210. Icterul hepatic postmicrozomial: b) [ ] O2 se leagă la Fe3+ al hemului
c) [x] O2 se leagă la Fe2+ al hemului
a) [ ] este determinat de hemoliză d) [ ] O2 se leagă la partea proteică a hemoglobinei
b) [ ] este cauzat de dereglarea conjugării bilirubinei în e) [ ] O2 se leagă la inelul tetrapirolic al hemului
microzomi
c) [x] este cauzat de stază biliară intrahepatică 218. Formele de transport sangvin al dioxidului de carbon
d) [x] este caracteristic sindromului Dubin-Johnson şi (CO2):
sindromului Rotor
e) [x] sindromul Dubin-Johnson este cauzat de deficienţa a) [x] dizolvat în plasmă
secreţiei bilirubinei conjugate din hepatocite în capilarele b) [x] carbhemoglobina
biliare c) [ ] carboxihemoglobina
d) [ ] methemoglobina
211. Icterul hepatic postmicrozomial (modificările e) [x] NaHCO3, KHCO3
pigmenţilor biliari):
219. Carbhemoglobina:
a) [ ] bilirubina totală – cantitatea micşorată
b) [x] bilirubina liberă – cantitatea crescută a) [ ] este hemoglobina legată cu CO
c) [x] bilirubina conjugată – cantitatea crescută b) [x] este hemoglobina legată cu CO2
d) [ ] pigmenţi biliari în intestin – cantitate mărită c) [ ] ligandul se leagă la Fe2+ al hemului
e) [x] în urină apare bilirubina conjugată d) [x] ligandul se leagă la partea proteică a hemoglobinei
e) [ ] ligandul se leagă la inelul tetrapirolic al hemului
212. Icterul posthepatic este cauzat de:
220. Formele patologice ale hemoglobinei sunt:
a) [ ] hemoliză
b) [ ] dereglarea conjugării bilirubinei în microzomi a) [ ] oxihemoglobina
c) [ ] stază biliară intrahepatică b) [ ] carbhemoglobina
d) [x] blocarea parţială sau totală a canalelor biliare c) [x] carboxihemoglobina
e) [ ] diminuarea capacităţii de captare a bilirubinei de către d) [x] methemoglobina
ficat e) [ ] deoxihemoglobina

213. Icterul posthepatic (modificările pigmenţilor biliari): 221. Formele patologice ale hemoglobinei:

a) [ ] bilirubina totală – cantitatea scăzută a) [x] carboxihemoglobina conţine monooxidul de carbon

b) [ ] bilirubina liberă – cantitatea crescută
c) [x] bilirubina conjugată – cantitatea crescută
d) [x] pigmenţi biliari în intestin – cantitatea scăzută
e) [x] în cazul obstrucţiei complete – lipsa urobilinogenului
şi stercobilinogenului în urină
214. Transportul sangvin al oxigenului (O2):
a) [ ] O2 se transportă preponderent în formă dizolvată
b) [x] O2 se transportă preponderent în formă de
oxihemoglobină
c) [ ] metxemoglobina este principala formă de transport al
O2
d) [x] O2 se leagă la Fe2+ al hemului
e) [ ] O2 se leagă la subunităţile proteice ale hemoglobinei
(CO)
b) [ ] CO posedă afinitate mai scăzută faţă de hemoglobină,
comparativ cu oxigenul
c) [x] CO se leagă la Fe2+ din hem
d) [x] methemoglobina conţine Fe3+
e) [ ] methemoglobina posedă afinitate înaltă faţă de oxigen
222. Schimbul de O2 şi CO2 (selectaţi reacţiile care au loc
la nivelul plămânilor):
a) [x] HHb + O2 → HHbO2
b) [ ] KHb + O2 → KHbO2
c) [x] HHbO2 + KHCO3 → KHbO2 + H2CO3
d) [ ] KHbO2 + H2CO3 → HHbO2 + KHCO3
e) [x] H2CO3 → CO2 + H2O

215. Factorii ce măresc afinitatea hemoglobinei (Hb) faţă 223. Schimbul de O2 şi CO2 (selectaţi reacţiile care au loc
de oxigen (O2) : la nivelul ţesuturilor):

a) [ ] micşorarea presiunii parţiale a oxigenului (pO2) a) [ ] HHbO2 → HHb + O2

b) [x] mărirea pH-ului b) [x] KHbO2 → KHb + O2
c) [ ] creşterea temperaturii c) [x] CO2 + H2O → H2CO3
d) [x] micşorarea concentraţiei 2,3-difosfogliceratului d) [x] KHb + H2CO3 → HHb + KHCO3
e) [ ] micşorarea concentraţiei 1,3-difosfogliceratului e) [ ] HHb + KHCO3 → KHb + H2CO3

216. Factorii ce scad afinitatea hemoglobinei (Hb) faţă de 224. Hipoxiile:

oxigen (O2) :
a) [x] reprezintă micşorarea conţinutului de oxigen în
a) [x] micşorarea presiunii parţiale a oxigenului (pO2) ţesuturi
b) [ ] reprezintă micşorarea conţinutului de oxigen în sânge
c) [x] pot fi cauzate de micşorarea presiunii parţiale a
oxigenului în aerul inspirat
d) [x] pot fi secundare anemiilor
e) [x] pot fi cauzate de patologii obstructive pulmonare

225. Anemia falciformă (HbS):

a) [x] este cauzată de substituţia Glu din poziţia 6 a lanţului

beta al hemoglobinei (Hb) cu Val
b) [ ] HbS posedă solubilitate mai înaltă, comparativ cu
HbA
c) [x] HbS dezoxigenată precipită uşor, formând fibre
rigide ce deformează eritrocitul
d) [ ] anemia falciformă este cauzată de diminuarea sintezei
Hb
e) [x] persoanele heterozigote sunt rezistente la malarie