ISUS HRISTOS, FIUL LUI DUMNEZEU ŞI MÂNTUITORUL NOSTRU

Venirea Domnului Isus Hristos pe pământ a

fost strict necesară şi face parte din planul de mântuire a lui Dumnezeu. A fost o împlinire a
făgăduinţei lui Dumnezeu din Eden, după ce prima pereche de oameni a păcătuit.

La vremea hotărâtă, Domnul Hristos a părăsit slava cerească şi s-a născut în Betleemul
Iudeii, din fecioara Maria, ca o taină a întrupării Sale. Era importantă venirea Domnului Isus
Hristos pe pământul acesta ca să mântuiască, să răscumpere şi să salveze o lume căzută în păcat
şi robită de Satana. O lume întunecată care nu cunoştea pe Dumnezeu Creatorul şi era fără nicio
nădejde. Scopul vrăjmaşului lui Dumnezeu şi al Domnului Hristos era de a produce o despărţire
veşnică între Dumnezeu şi om.

Dar, prin Domnul Isus Hristos, această despărţire poate fi refăcută. Pentru a se implica
direct în salvarea omenirii, a se apropia de nevoile oamenilor şi prin toate acţiunile Sale de milă
şi dreptate, Domnul Hristos, devenit om, s-a făcut reprezentantul nostru înaintea lui Dumnezeu
Venirea Mântuitorului a fost o manifestare a harului şi dreptăţii Sale pe pământ. Mulţi erau uimiţi
de învăţăturile Sale căci vorbea ca unul care are putere şi “niciodată n-a vorbit cineva ca Omul
acesta”. A venit să aducă lumină ca omenirea să cunoască pe Dumnezeu şi mântuirea Sa. A venit
să aducă vindecare pentru toţi bolnavii care au venit la El. Prin atingerea Sa a alinat multe dureri.
Dar cea mai mare vindecare adusă de Domnul Isus a fost vindecarea de păcat şi de sub robia
păcatului (“Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume”
Ioan 1:9). A chemat şi încă mai cheamă omenirea la ascultare de Dumnezeu, îndemnându-i să
meargă pe urmele Sale, învăţând de la El să aleagă să slujească pe Dumnezeu. Prin naşterea din
nou, fiecărei persoane i s-a dat favoarea de a intra în împărăţia harului Său. Aceasta este
salvarea omenirii din păcat - Domnul Isus Hristos trimis de Dumnezeu pe pământ (“Voi însă
sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi
l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din
întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi
poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare.”

1 Petru 2:9-10).
 Oamenii, pentru a fi iertaţi de tot trecutul lor întunecat, trebuie să facă alegerea cea
bună: să asculte de Dumnezeu din dragoste pentru El, cu pocăinţă. Dumnezeu le oferă iertarea şi
făgăduinţa vieţii veşnice. Cine doreşte viaţa, să-L aleagă pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor şi
Răscumpărător personal. Prin această alegere omul poate deveni copil al lui Dumnezeu şi, trăind
în ascultare de poruncile lui Dumnezeu, ajunge să fie asemenea Domnului Isus Hristos în
caracter şi în fapte. Domnul Isus, pe lângă îndemnurile şi învăţăturile Sale date oamenilor de a
veni la Dumnezeu, de a-L cunoaşte cercetând Scripturile şi a asculta de voia şi poruncile Sale, de
a trăi în dragoste unul faţă de altul, a făgăduit celor ce aveau să-L primească răsplătirile Sale aici
jos pe pământ dar şi fericirea vieţii veşnice în raiul lui Dumnezeu.

Toată omenirea este sub povara păcatelor şi vinovată înaintea lui Dumnezeu,
moştenind păcatele primilor noştri părinţi (“după cum este scris: Nu este niciun om neprihănit,
niciunul măcar.” Romani 3:10). Prin păcătuire omenirea era sortită morţii căci plata păcatului
este moartea conform dreptăţii lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu, datorită milei Sale, a hotărât, prin
planul de mântuire, ca oamenilor de pe pământ să li se ofere posibilitatea iertării şi a salvării
veşnice de sub condamnarea păcatului şi a morţii (“Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu
lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa
veşnică.” Ioan 3:16). Acest plan minunat a fost posibil prin Domnul Isus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu care, de bună voie şi din dragoste şi milă pentru omenirea păcătoasă, a venit pe
pământ ca om, ca să moară ca miel de jertfă pe crucea calvarului în locul fiecărui om de pe faţa
pământului. Deci, ca să nu moară omul, a murit Domnul Isus Hristos, Fiul iubit a lui Dumnezeu.
Căci dreptatea legii lui Dumnezeu, care este veşnică, cerea moartea păcătosului. Ce preţ enorm a
costat salvarea noastră şi care ne dă garanţia mântuirii şi a vieţii veşnice – viaţa Fiului lui
Dumnezeu! A murit El ca noi să trăim. Un lucru esenţial este faptul că prima pereche de oameni,
Adam şi Eva, care au păcătuit, nu au murit imediat dar au fost scoşi afară din Rai dezbrăcaţi de
slavă divină şi despărţiţi de Dumnezeu. Nu mai era posibil ca omul păcătos să rămână în
prezenţa lui Dumnezeu Tatăl şi să mai aibă drept la pomul vieţii. Adam şi Eva şi generaţiile de
oameni ce le-au urmat de-a lungul tuturor timpurilor şi până în prezent aveau să-şi ducă cu greu
existenţa pe un pământ blestemat, muncind din greu pentru a-şi agonisi cele necesare traiului,
cunoscând suferinţele, boala şi, după ani de trudă şi durere, să aibă parte de moarte fizică. Prin
păcătuire au pierdut nemurirea şi au devenit muritori. Dumnezeu are milă de ei, nu-i omoară ci
le-a dat un timp de vieţuire, suferind blestemul şi efectele păcatului lor ca o lecţie de pocăinţă şi
un timp de har şi de îndreptare cu nădejdea în făgăduinţă venirii Mântuitorului pentru a-i salva
din robia păcatului şi a Satanei. De moartea fizică are parte orice fiinţă de pe faţa pământului.

Dar lucrarea Mântuitorului are un scop mult mai mare şi anume: iertarea şi viaţa veşnică
în Raiul lui Dumnezeu, acolo de unde au căzut Adam şi Eva. Dumnezeu doreşte să întemeieze
Împărăţia slavei Sale al cărei Împărat este Domnul Isus Hristos, unde va fi şi poporul Său cel
sfânt, răscumpărat de pe pământ şi curăţit de păcate cu sângele sfânt al jertfei Sale. Domnul a
venit să aducă vestea bună a păcii. A chemat omenirea la împăcare cu Dumnezeu, la îndreptare a
vieţii şi a faptelor lor ( “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. cele vechi s-au dus,
iată că toate lucrurile s-au făcut noi. si toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a
împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării.” 2 Corinteni 5:17-18). În
totală dependenţă de Dumnezeu Tatăl, Domnul Isus Hristos a folosit puterea Sa divină pentru a
descoperi iubirea lui Dumnezeu. S-a descoperit pe Sine ca Mântuitor milostiv, trimis de Tatăl
ceresc, ca să vindece, să refacă şi să ierte păcatele omenirii. Toate minunile săvârşite de El au
fost pentru folosul altora. Ca reprezentant al omenirii pentru care şi-a dat viaţa la calvar ca jertfă
de răscumpărare, Domnul Isus Hristos a devenit singurul Salvator şi singurul Mijlocitor între
Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.
Cine doreşte mântuirea şi viaţa veşnică, să aleagă, prin credinţă pe Domnul Isus
Hristos şi jertfa Sa de la cruce. Căci Domnul Isus Hristos, după învierea şi înălţarea Sa la cer,
devenind Mare Preot, şade la dreapta Tatălui şi mijloceşte, primeşte rugăciunile de la toţi acei
care cred în El şi în mântuirea Sa.