1

Chlorella Vulgaris - Introducere

Alga de apă dulce chlorella deține proprietatea unică de detoxificare al organismului. Ea ajută la
eliminarea elementelor dăunătoare sănătății pe care le luăm în fiecare zi din aer, apă sau hrană. Aici
aparțin pe lângă metalele grele din plombe de amalgam, în special cloriți de hidrocarbură, pesticide și
ierbicide. Aceștia se pot găsi în cârnați, steak sau șuncă dar i în apa minerală, vin, bere, fructe sau
legume. Chlorella ”adună” din corpul uman astfel de metale grele, le mobilizează și le elimină din
organism. Datorită acestei proprietăți chlorella curăță nu numai intestinul, ci și sistemul circulatoriu
.și ”depozitele organismului” cum ar fi de exemplu țesutului adipos

Alga chlorella conține o cantitate însemnată de vitamina B complexă, care este responsabil între altele
pentru absorbția aminoacizilor de către intestin și transportul acestora prin organism. Ea întărește
sistemul imunitar, ajută la vindecarea rănilor, ajută la o floră intestinală sănătoasă și sprijină funcțiile
vitale. Cercetătorii numesc efectul complex al algei chlorella ca și factor de creștere chlorella (eng.
Chlorella Growth Factor, prescurtat CGF). Această substanță a fost până în prezent puțin cercetată. Se
.știe că ea încetinește creșterea tumorilor, fapt pentru care cercetările vor continua cu siguranță

Substanțele vitale ale chlorellei

Mai mulți factori oferă chlorellei proprietăți extraordinare de curățare ale celulelor, cum ar fi structura
cu conținut de celuloză ale peretelui celular sau conținutul foarte ridicat în elemente de filtrare. De
amintit sunt și cantitățile însemnate de clorofilă, și cele de sporopollenin, care pot avea o concentrație
de până la 4 % și care este una dintre cele mai ridicate dintre toate plantele. Acesta se întâlnește în
.natură doar în alga chlorella și este un adevărat magnet al toxinelor

Foarte ridicat este și concentrația de proteine vegetale, concentrația de masă uscată este de peste 50
.%

Chlorella conține numeroase vitamine, printre altele vitamina B inclusiv vitamina B12, vitamina K,
acid pantotenic, acid folic și variate aminoacizi, inclusiv cele opt aminoacizi esențiali. Importante sunt
și substanțele minerale și microelemente ca de exemplu magneziu, potasiu, mangan, fier, zinc, calciu
.și seleniu ca și antioxidanți, polifenoli și alte substanțe bioactive eficiente

Studiu despre chlorella

Chlorella şi detoxifierea
Studiul a fost efectuat pentru a clarifica dacă chlorella poate duce la o eliminare sporită a mercurului
din organismul uman, în cazul în care o persoană suferă de expunere la mercur din cauza plombelor
dentare de amalgam. La studiu au participat 36 de pacienţi, dintre care la 25 a început, din a patra
săptămână, să le fie administrat treptat preparatul din alge. Pe parcursul întregii durate a
experimentului, timp de 13 săptămâni, s-au recoltat în mod regulat probe de urină şi de scaun, în total
807 probe de scaun şi 817 probe de urină. În plus, au fost efectuate măsurători ale concentraţiei de
mercur în salivă la fiecare pacient, odată la începutul experimentului şi odată la sfârşit. Rezultatele
studiului sunt limitate, deoarece numărul participanţilor este relativ mic şi, prin urmare, relevanţa
statistică a calculelor este scăzută. Totuşi, se pot trage următoarele concluzii: Rezultatele indică un
efect clar de eliminare (care reiese în special din concentraţia mărită de Hg din scaun), precum şi
îmbunătăţirea stării fizice şi psihice a pacienţilor. Această îmbunătăţire s-a constatat mai ales în cazul
 2
pacienţilor care eliminau în mod constant cantităţi mari, sporite de mercur prin scaun, urmare a
expunerii la mercur din cauza plombelor de amalgam. În plus, ca urmare a îmbunătăţirii stării
generale, se constată că efectele secundare ale expunerii la mercur apar mult mai rar şi într-un număr
redus. Efectul puternic de eliminare a Hg nu pare să aibă efecte secundare.

Chlorella şi cancerul

Un lot de şobolani a fost supus unui tratament cu substanţe chimice care au dus la declanşarea
cancerului la ficat. O parte dintre şobolani a fost tratată cu pulbere de chlorella adăugată în hrană (1/10
din cantitatea de hrană). În continuare a fost examinat numărul porţiunilor atacate de cancer din ţesutul
ficatului: în grupul supus tratamentului cu chlorella s-a constatat o reducere cu cca. 68% a ţesuturilor
atacate, iar întinderea acestor porţiuni era cu cca. 74% mai mică. Într-un experiment efectuat asupra
unui lot de şoareci cărora li se injectaseră celule de cancer mamar, grupul de control netratat cu
chlorella a decedat în decurs de 20 de zile, în timp ce cea mai mare parte dintre şoarecii trataţi cu
extract de chlorella (73-80%) a supravieţuit mai mult de 60 de zile. Extractul a părut să fie eficace şi
împotriva răspândirii celulelor canceroase. Efectul descris mai sus a fost însă obţinut doar în cazul
existenţei unui sistem imunitar intact.

Chlorella şi sistemul imunitar

Acest studiu descrie modul de identificare a trei preparate polizaharidice cu o greutate moleculară
ridicată care au fost izolate din anumite microalge destinate consumului alimentar, microalge ce
prezintă o puternică capacitate de activare a monocitelor/macrofagelor umane: immulina din
C.vulgaris, immunon din A flos-aquae şi immurella din C. pyrenoidosa. Aceste polizaharide au o
structură complicată şi au fiecare o greutate moleculară aproximativă de peste zece milioane Dalton.
Toate trei polizaharidele au fost hidrosolubile şi prezentau între 0,5 şi 2% din greutatea uscată a
microalgelor. Activitatea imunostimulatoare a fost măsurată cu ajutorul unui biotest bazat pe factorul
de transcripţie pentru activarea factorului nuclear kappa B în THP-1 monocite/macrofage umane. Cu
ajutorul acestui sistem, valorile EC50 pentru aceste polizaharide din microalge au atins 20-110 ng/ml
(cca. 10pM). Activarea THP-1 a fost confirmată prin măsurarea inducţiei mRNA a imuncitokinei prin
utilizarea reacţiei in lanţ revers-transcriptază–polimerază. Fiecare dintre polizaharide a avut drept efect
creşterea considerabilă a nivelului mRNA al Interleukin-1 beta şi a factorului de necrozare a tumorilor
Alpha. Supuse unei activări in-vitro a monocitelor, aceste polizaharide s-au dovedit a fi între de o sută
şi de o mie de ori mai active decât preparatele polizaharidice utilizate clinic la ora actuală pentru
terapia imună a cancerului.

Chlorella şi efectele antioxidative

În cadrul unor experimente de hrănire s-a dovedit că stressul oxidativ (peroxidarea lipidelor) prezent la
şobolani diabetici a scăzut ca urmare a administrării de chlorella. Celule imunitare izolate (macrofage)
au fost stimulate cu ajutorul unor elemente bacteriale (lipopolizaharide). Pentru a se apăra de agenţi
patogeni, aceste celule au produs monoxid de azot (NO), care produce inflamaţii şi declanşează
stressul oxidativ. În cazul celulelor tratate anterior cu un extract de diclormetan din chlorella,
cantitatea de NO produsă a fost mai mică, iar enzimele care pot diminua stressul oxidativ erau active
.(într-o mai mare măsură (superoxid dismutaza, catalaza, gluthation peroxidaza şi gluthation reductaza

Spirulina Platensis – Aprovizionatoarea cu

substanțe vitale de neînvins
 3
Numele botanic spirulina înseamnă ”spirală mică” – acest nume i-a fost probabil dat, deoarece sub
microscop această algă are forma unei spirale. De fapt mica algă albastră este o bacterie. Alga are un
diametru de doar un milimetru, este abia vizibilă dar conține foarte multă clorofilă. Spirulina platensis
a fost datorită acestui conținut bogat de clorofilă prima ”viețuitoare” care a realizat sinteza
substanțelor organice și astfel a realizat producerea de oxigen. Se poate deci spune că ea dăruiește
.viață

Spirulina este considerată ca una din alimentele cu cel mai bogat conținut de substanțe vitale. Ea este
o mică uzină verde și conține numeroase substanțe nutritive. În ea se regăsesc numeroase substanțe
.într-un amestec echilibrat care sunt indispensabile pentru sănătatea noastră

Consumatorii spirulinei afirmă că nu numai rezultatele în timpul învățatului, lucrului sau sportului sau
îmbunătățit dar ea întărește și sistemul imunitar, ajută la problemele de digestie și armonizează
nivelul de zahăr din sânge. Și spiritul profită din acesta, deoarece alimentul ”green power”
îmbunătățește și performanțele intelectuale. Astfel percepția va fi sensibilizată iar dvs. veți fi mai
.echilibrat și concentrația va fi sporită. Alga spirulina curăță, regenerează și întărește celulele

Substanțele vitale ale spirulinei

:În spirulină sunt concentrate extrem de multe substanțe vitale

:În comparație spirulina conține

de 300 % mai mult calciu decât laptele •

de 2.300 % mai mult fier decât spanacul •
de 3.900 % mai mult beta-caroten decât în morcov •
de 375 % mai multe proteine decât în tofu •

Spirulina cu o concentrație de 60-70 % de proteine este o sursă importantă de proteine neanimată și în

.opoziție cu proteina de origine animală poate fi foarte bine prelucrată de organism

Ea conține de asemenea și o cantitate foarte importantă de vitamina B, fier și diferiți acizi grași, care
ajută schimbului de materie ale celulelor, feniletilamina, care sporește energia mentală și carotinoide
ca în special beta-carotenul, care întărește sistemul imunitar. Aici mai vin și vitamine, enzime, acizi
grași nesaturați ca acidul gras omega 3 al cărei concentrație este de trei ori mai mare decât în peștii
.de mare ca și muco- și polizaharide

Numeroase studii demonstrează efectele benefice ale algelor spirulina cum ar fi scăderea tensiunii,
scăderea nivelului de colesterol, vindecarea rănilor, regenerarea musculaturii, schimbul de materie și
.scăderea nivelului de zahăr din sânge

Studii despre spirulina

Spirulina şi valoarea lipidelor din sânge
Pentru evaluarea efectelor spirulinei asupra metabolismului lipidelor, a proprietăţilor ei de împiedicare
a oxidării şi a efectului asupra funcţiilor imunitare la coreeni cu o vârstă mai înaintată, a fost efectuat
următorul studiu: şase bărbaţi şi şase femei cu vârste cuprinse între 60 şi 75 de ani au primit timp de
24 de săptămâni zilnic câte 7,5 g de spirulină ca supliment alimentar. Înainte de începerea şi pe
parcursul experimentului au fost măsuraţi, pe lângă asimilarea hranei, şi parametrii antropometrici şi
 4
biochimici şi au avut loc evaluări ale nivelului lipidelor plasmatice, nivelului antioxidanţilor şi ale
funcţiei imunitare. Starea de sănătate a probanzilor înainte de începerea studiului era relativ bună.
Asimilarea hranei era satisfăcătoare, iar valorile antropometrice şi nivelul de substanţe hrănitoare din
plasmă erau în limite normale. Administrarea suplimentului de spirulină timp de 24 de săptămâni nu a
periclitat asimilarea hranei şi valorile antropometrice. În schimb, au fost constatate modificări
substanţiale ale profilului lipidelor din sânge, ale capacităţii de împiedicare a oxidării precum şi ale
indicatorilor imunitari. Concentraţia de trigliceride plasmatice, conţinutul total de colesterol şi de
lipoprotein colesterol cu densitate joasă a scăzut după patru săptămâni de administrare a suplimentelor
nutritive.

Capacitatea de împiedicare a oxidării s-a îmbunătăţit, acest lucru reieşind din creşterea nivelului
general al antioxidanţilor şi din scăderea substanţelor reactive cu acid tiobarbituric. Odată cu sporirea
ratei de înmulţire a limfocitelor periferice şi a nivelului de plasmă C3, s-a putut constata şi o
ameliorare a funcţiei imunitare. Nu s-a putut constata vreo diferenţă între probanzii cu
hipercolesterolemie moderată (colesterol > 200 mg/dl) şi cei cu normocolesterolemie (colesterol < 200
mg/dl) în ceea ce priveşte efectele mai sus menţionate ale suplimentului de spirulină. Acest studiu
dovedeşte că spirulina poate fi utilizată ca supliment alimentar în cazul unor grupuri cu probleme
legate de fiziologia alimentaţiei, şi anume pentru ameliorarea stării alimentare şi de sănătate şi pentru
prevenirea unor boli cronice precum hiperlipidemia sau a unor îmbolnăviri cauzate de oxidare. Se
impune efectuarea altor studii în acest domeniu, şi anume asupra a unor grupuri de populaţie diverse.

Efectul anticolesterol al spirulinei

Efectul spirulinei asupra lipidelor serice a fost testat asupra a 30 de bărbaţi sănătoşi care prezentau
hiperlipemie uşoară sau tensiune scăzută. Probanzii au primit timp de opt săptămâni câte 4,2 g de
spirulină zilnic, respectiv au primit spirulină doar timp de patru săptămâni. Pe perioada administrării
spirulinei, colesterolul seric total a scăzut drastic; după întreruperea tratamentului, acesta a revenit din
nou la nivelul de pornire. Scăderea colesterolului seric total a fost mai pronunţată în cazul probanzilor
cu hipercolesterolemie şi la aceia cărora le erau administrate cantităţi mai mari de colesterol. Deşi
lipoprotein colesterolul cu densitate înaltă nu a prezentat modificări semnificative, s-a putut totuşi
observa o creştere uşoară a nivelului acestuia. Nu s-au putut constata modificări ale trigliceridelor
serice sau ale greutăţii corporale şi nici efecte dăunătoare.

Spirulina şi dieta

Un bărbat şi 15 femei cu vârste cuprinse între 18 şi 64 de ani, cu un indice mediu de masă corporală de
30,5 ñ 5,2, care urmaseră timp de minimum 3 luni o cură de slăbire, au primit în două etape a câte
patru săptămâni de trei ori pe zi înainte de masă 14 tablete de spirulină, respectiv un produs placebo.
Fiecare tabletă de spirulină conţinea 200 mg de spirulină, produsul placebo conţinea pulbere de
spanac. Pe perioada administrării produsului placebo, s-a constatat o scădere în greutate în medie de
0,7 ñ 0,4 kg , iar pe perioada de patru săptămâni a tratamentului cu spirulină, scăderea în greutate a
fost de 1.4 ñ 0.4 kg. Spirulina nu a influenţat valorile clinice şi biochimice ale pacienţilor.

Efectul antiviral al spirulinei

Un extract apos din alga albăstrui-verzuie, filiformă, Arthrospira platensis (numită în trecut Spirulina
platensis) a avut drept efect reducerea înmulţirii HIV-1 în linii celulare cu celule T la om, în celule
mononucleare din sângele periferic (PBMC) şi în celule Langerhans (LC). Extracte cu concentraţii
cuprinse între 0,3 şi 1,2 mug/ml au avut drept efect o scădere de cca. 50% a producţiei virale (50%
concentraţie efectivă (EC50)) în PBMC. Pentru a obţine o reducere cu 50% a creşterii PBMC (IC50),
a fost necesară o concentraţie a extractului cuprinsă între 0,8 şi 3,1 mg/ml. Indicii terapeutici au avut
valori cuprinse între 200 şi 6000, în funcţie de tipul de celule utilizat. Extractul a deactivat
 5
sensibilitatea la HIV-1 în mod direct la o preincubare cu viruşi înainte de a fi administrat liniilor
celulare cu celule T la om. Fracţionarea extractului a arătat o activitate de apărare contra viruşilor în
fracţiunea polizaharidică precum şi într-o fracţiune cu un conţinut extrem de scăzut de polizaharide şi
taninuri. De aici tragem concluzia că extractele apoase din A. platensis dezvoltă activităţi
antiretrovirale care pot fi eventual de interes din punct de vedere clinic.

Spirulina şi sistemul imunitar

Referitor la efectul spirulinei ca modulator imunitar: a fost testată o algă albăstrui-verzuie, utilizată ca
supliment alimentar furnizor de proteine şi vitamine. Au fost studiate efectele spirulinei (administrată
ca supliment pentru ameliorarea sănătăţii sub formă de pulbere uscată) asupra secreţiilor a trei citokine
(interleukina 1beta (IL-1beta), interleukina 4 (IL4) şi gamma interferon (IFN) din celule sangvine
periferice mononucleare nestimulate şi stimulate (PMBC); PMBC au fost tratate timp de 72 h cu
soluţii diluate de spirulină în proporţie de 1:4 şi 1:8, cu şi fără adaos de 20 mug/ml fitohemaglutinină
(PHA). Nivelul de citokină a fost măsurat prin metoda ELISA. În cazul PCMB „liniştite”, spirulina a
stimulat secreţia de IL-1beta, IL-4 şi INT până la valori de 2,0, 3,3 şi 13,6 ori mai mari decât nivelul
de bază. Nivelul de IFN indus de spirulină (229 plus/minus 104 pg/ml) este comparabil cu valorile
atinse după stimularea cu PHA (476 plus/minus 121 pg/ml). Valorile IL-4 induse de spirulină au fost
însă mult mai mici decât cele induse de PHA (0,34 plus/minus 0,1 , respectiv 13,1 plus/minus 6,9
pg/ml). În cazul celulelor stimulate cu PHA, spirulina a avut drept efect o mărire a valorii secreţiei de

Spirulina şi sistemul imunitar

Acest studiu descrie modul de identificare a trei preparate polizaharidice cu o greutate moleculară
ridicată care au fost izolate din anumite microalge destinate consumului alimentar, microalge ce
prezintă o puternică capacitate de activare a monocitelor/macrofagelor umane: immulina din S.
platensis, immunon din A flos-aquae şi immurella din C. pyrenoidosa. Aceste polizaharide au o
structură complicată şi au fiecare o greutate moleculară aproximativă de peste zece milioane Dalton.
Toate trei polizaharidele au fost hidrosolubile şi prezentau între 0,5 şi 2% din greutatea uscată a
microalgelor. Activitatea imunostimulatoare a fost măsurată cu ajutorul unui biotest bazat pe factorul
de transcripţie pentru activarea factorului nuclear kappa B în THP-1 monocite/macrofage umane. Cu
ajutorul acestui sistem, valorile EC50 pentru aceste polizaharide din microalge au atins 20-110 ng/ml
(cca. 10pM). Activarea THP-1 a fost confirmată prin măsurarea inducţiei mRNA a imuncitokinei prin
utilizarea reacţiei in lanţ revers-transcriptaza – polimeraza. Fiecare dintre polizaharide a avut drept
efect creşterea considerabilă a nivelului mRNA al Interleukin-1 beta şi a factorului de necrozare a
tumorilor Alpha. Supuse unei activări in-vitro a monocitelor, aceste polizaharide s-au dovedit între de
o sută şi de o mie de ori mai active decât preparatele polizaharidice utilizate clinic la ora actuală pentru
terapia imună a cancerului.

Spirulina şi alergia

Am efectuat un studiu privind efectele spirulinei platensis (SPP) sub formă de pulbere asupra reacţiilor
anafilactice. SPP în doze de 0,5 şi 1,0 mg/g de greutate corporală (BW) a blocat în proporţie de 100%
un şoc anafilactic indus de un amestec 48/80. SPP a împiedicat în mod considerabil formarea de
histamină serică cauzată de amestecul 48/80 la şobolani. SPP (0,5 mg/g de greutate corporală) a
împiedicat în proporţie de 68,7% anafilaxia pasivă la nivelul pielii, activată de către antidinitrophenyl
(DNP) IgE. În funcţie de doza administrată, SPP a împiedicat eliberarea de histamine din mastocitele
peritoneale ale şobolanului (RPMC) indusă de amestecul 48/80. În plus, SPP a avut un efect
considerabil asupra procesului de eliberare de histamine prin Anti-DNP IgE sau producţia 41 a
factorului de necrozare a tumorilor Alpha. Din aceste rezultate se poate trage concluzia că este posibil
ca SPP să conţină legături care împiedică degranularea mastocitelor şobolanului.
 6
Spirulina şi cancerul

Un extract din algele spirulina-dunaliella, aplicat local de trei ori pe săptămână sub formă de soluţie cu
concentraţie 0,1% de 7,12-dimetilbenzantracen (DMBA) în ulei mineral, pe o perioadă de 28 de
săptămâni, a încetinit dezvoltarea tumorilor din buzunarele obrajilor hamsterilor. Extractul de alge a
fost administrat de trei ori pe săptămână oral în doze de 140 mug în 0,4 ml ulei mineral. După 28 de
săptămâni, hamsterii care primiseră substanţa purtătoare fără alt tratament prezentau tumori puternic
dezvoltate în buzunarul obrazului drept. În cazul hamsterilor trataţi cu canthaxantină, numărul şi
mărimea tumorilor erau considerabil mai scăzute în comparaţie cu grupul de control. În cazul
hamsterilor care primiseră beta-caroten, reducerea numărului şi mărimii tumorilor era mai puţin
pronunţată, însă oricum evidentă. Hamsterii trataţi cu alge nu prezentau deloc tumori mari. Examinând
tăieturi microscopice din buzunarele obrajilor grupului tratat cu alge au putut fi totuşi constatate zone
localizate de displazie şi carcinomuri locale incipiente pe cale de a fi distruse.

Spirulina şi celulele tumorale

Polizaharidul din spirulină într-o concentraţie de 200 mg/kg poate încetini înmulţirea celulelor ascitice
din hepatom la şoareci. Deasemenea poate încetini, pe parcursul a 24 de ore de la contactul in-vitro,
încorporarea de H-timidină, H-uridină şi H-leucină în ADN-ul, ARN-ul şi sinteza proteinelor celulelor
Sarcom 180 şi celulelor ascitice de hepatom. Încetinirea acestor procese se intensifică odată cu
prelungirea timpului de incubaţie. Polizaharidul din spirulină poate încetini sinteza ADN-ului celulelor
Sarcom 180 şi celulelor ascitice de hepatom. Mecanismul de încetinire face parte din tulburările de
metabolism ale ADN-ului.

Spirulina şi metalele grele

Un grup de şobolani a primit timp de 30 de zile plumb (100 ppm) în apă dublu deionizată. Celelalte
grupuri au primit în aceeaşi perioadă de timp plumb în combinaţie cu antioxidante exogene cum ar fi
vitamina E (50 IU/kg), vitamina C (acid ascorbic) (800 mg/kg) sau spirulina (1.500 mg/kg), adăugate
în alimentaţie. La şobolanii trataţi au fost efectuate măsurători ale conţinutului de produse rezultate din
peroxidarea lipidelor, precum malondialdehida, diena conjugată şi hidroperoxidul din ficat, plămâni şi
rinichi. În cazul animalelor tratate cu plumb s-a constatat o creştere semnificativă a conţinutului de
astfel de produse rezultate din peroxidarea lipidelor. Administrarea de antioxidante exogene
animalelor tratate cu plumb a avut drept urmare o scădere a conţinutului de malondialdehidă, dienă
conjugată şi hidroperoxid. Aceasta dovedeşte că vitamina E, vitamina C (acidul ascorbic) şi spirulina
au prezentat o activitate antioxidantă semnificativă (P < 0,001), protejând astfel animalele de efectul
toxic al plumbului.

Spirulina şi sistemul digestiv

Pe un eşantion de 50 de femele de şobolani Wilstar a fost studiat efectul biomasei uscate de S.

Platensis (administrare orală a unei doze de câte 2g/zi) asupra procesului de cicatrizare a unor ulcere
stomacale acute (-43). La 75-80% din animale au fost induse leziuni ale ulcerelor stomacale prin
lipsirea de hrană timp de 40 de ore, animalele fiind în acest răstimp supuse de două ori unui stress
cauzat de de frig (fiind ţinute în două zile diferite câte 3 h la 13o C). După 1, 4, 7, 10, 15 şi 20 de zile
de tratament au fost sacrificate câte 4-5 animale din fiecare grup şi au fost examinate numărul,
localizarea, dimensiunile şi caracteristicile leziunilor mucoasei stomacale. În cazul animalelor tratate
cu spirulină, după 20 de zile s-a constatat cicatrizarea a 100% dintre leziuni, în timp ce la 38% dintre
animalele grupului de control s-a constatat formarea unor ulceraţii hemoragice. Examinarea
histologică a fragmentelor din peretele stomacului cu leziuni a confirmat datele macroscopice.
 7

Lithothamnium Calcareum
Lithothamium aparține familiei algelor roșii fosile. Abia în secolul am XIX-lea a fost recunoscută ca
și plantă. Mica algă de culoare roșie violetă crește foarte încet (doar 1 milimetru anual). În această
algă se regăsesc numeroase substanțe nutritive pe care această algă le are din apa de mare. Astfel peste
.32 de microelemente ca iod, seleniu, zinc, cobalt, cupru și crom ajută la curățirea organismului uman

Ea conține de asemenea numeroase substație minerale, vitamine, aminoacizi și mai ales fier, care este
esențial pentru formarea de hemoglobină. Conținutul ridicat de calciu ajută în principal împotriva
pierderilor de calciu și este foarte important pentru menținerea structurii oaselor. Magneziul, unul din
componentele principale ale acestei alge, regulează reacțiile neuromusculare, ajută în principal
.împotriva stresului

Substanțele vitale ale lithothamniumului

Disponibilitatea biologică a lithothamniumului reprezintă o alternativă extraordinară față de sursele de
calciu cunoscute până acuma. Lithothamnium este compusă la până 34 % din calciu natural și organic
iar din acesta organismului în stă la dispoziție 96 % la o valoare de pH de 1,5 în stomac. Ca și
comparație: cochilia de stridie, este cunoscută în prezent ca având cea mai mare concentrație de
calciu, însă în stomac sunt absorbite doar 67 % din calciu, deci are o biodisponibilitate mult mai
.redusă

Elementele naturale cu o biodisponibilitate ridicată ale algei lithothamnium sunt asimilate de organism
continuu și armonic. Se știe că microelementele prin legarea de aminoacizi sunt asimilate de către
.organism

Informaţii suplimentare
Scheletul nostru este compus în proporţie de două treimi din legături de calciu. Calciul are o
importanţă determinantă pentru rezistenţa sistemului nostru osos. În special sub forma cristalelor
.extrem de dure de fosfat de calciu, acest element asigură rezistenţa enorm de mare a oaselor

Această rezistenţă poate fi comparată cu cea a fontei. 99% din totalul rezervelor de calciu ale
organismului nostru sunt depozitate în oase, pe când în sânge nu circulă decât cantităţi infime din acest
element. Însă tocmai aceste cantităţi infime se dovedesc a fi de importanţă vitală pentru funcţionarea
perfectă a nervilor şi muşchilor. Din cauza alimentaţiei actuale, care este degenerată, săracă în
.substanţe vitale, lipsa de calciu a devenit o problemă reală

Dacă omul nu primeşte destul calciu din alimentaţie, atunci organismul „umblă” la depozitele de
calciu din oase, ceea ce duce la o diminuare a densităţii oaselor. Structura şi densitatea oaselor au de
suferit, iar oasele devin poroase şi casabile. O aprovizionare suficientă cu calciu este cea mai
.importantă bază pentru asigurarea sănătăţii oaselor pe parcursul întregii vieţi

Haematococcus Pluvialis - Astaxanthin

 8
Mircoalgele de apă dulce haematococcus pluvialis de mărime de doar de 0,1 mm sunt deja de multă
vreme studiate. În anul 1797 omul de știință francez Girod-Chatrans a studiat aceste algele care
aparțin algelor verzi care sub influența radiațiilor solare sau în lipsă de substanțe nutritive trec în
stadiu de odihnă și au pigmentare roșie sângeriu. În anul 1944 biochimicianul Tisher a identificat că
.responsabil pentru culoarea roșiatică a algelor este oxidantul astaxanthin

Astăzi astaxanthinul este cunoscut ca fiind cel mai puternic antioxintant din lume care leagă și
depozitează algele în cantități mari ca și reacție naturală împotriva stresurilor exterioare. Datorită
funcției de apărare ale astaxanthinului această algă poate face față verilor aride și ierurilor geroase
într-un somn adânc în lipsa de hrană sau apă peste 40 de ani. Doar dacă condițiile meto sunt din nou
potrivite, deci stau la dispoziție suficientă hrană și apă și nu mai domină condiții de vreme vitrege,
algele se trezesc din somn devin active și își recapătă culoarea verde. Astfel aceste alge au făcut făță
condițiilor climatice vitrege de acuma milioane de ani. Au supraviețuit secetelor și erelor glaciare
.datorită scutului protector oferit de astaxanthin

Substanțe vitale
Potențialul antioxidativ
La neutralizarea oxigenului singulet, o combinație de oxigen chimical foarte reactivă, astaxanthinul cu
puterea sa antioxidativă, care este mai puternică decât cea a vitaminei E (Shimidzu et al. 1996), se
poate folosi atât pentru cosmetica interioară cât și pentru cea exterioară. De remarcat este și
comparația construcției moleculare ale astaxanthinului cu cea a carotinoidului beta-caroten. Deși
structura lor este foarte asemănătoare astaxanthinul acționează mult mai puternic în neutralizarea
oxigenului singulent. Astaxanthinul a fost comparat și ca și neutralizator al radicalilor liberi și cu
vitamina C și alți antioxidativi cu ar fi astaxanthinul sintetic (Studiu al Universității Creighton). În
ceea ce privește acțiunea antioxidativă al astaxanthinului natural este de asemenea mai puternic decât
a altor carotinoide (Bagchi 2001).

Astaxanthinul natural este:

- De 20 de ori mai puternic decât astaxanthinul sintetic

- De 50 de ori mai puternic decât beta-carotenul
- De 60 de ori mai puternic decât vitamina C
- De 550 de ori mai puternic decât vitamina E

Nici un efect secundar

Unii antioxidativi sub anumite condiți,i ca de exemplu în timpul neutralizării radicalilor liberi pot avea
efecte negative. Este cazul când antioxidantivi devin pro-oxidativi și atacă în organism celulele.

Beta-carotenul este una dintre cele mai cunoscute carotinoide antioxidative care poate să devină pro-
oxidativ. Acțiunea acestui antioxidant este împiedicată numai în combinație cu vitamina C, și poate
astfel proteja celulele împotriva radicalilor liberi. În lipsa vitaminei C beta-carotenul poate prelua
rolul distructiv al radicalilor liberi și poate deveni el însuți un element foarte periculos, deci poate
prelua starea pro-oxidativă. Dacă stă la dispoziție suficientă vitamina C, această stare pro-oxidativă se
transformă în stare antioxidativă, și astfel nu mai există pericol pentru celule.

Astaxanthinul este mult mai eficient decât mulți carotinoide care pot să devină pro-oxidativi. Datorită
structurii moleculare ale astaxanthinului este exclus ca acesta să se transforme într-o stare pro-
oxidativă și să dăuneze în oricare formă organismului.
 9
Astaxanthinul sintetic

Testele despre potențialul antioxidativ al astaxanthinului natural în comparație cu astaxanthinul

sintetic au avut un rezultat de remarcat: deși astaxanthinul sintetic are aceeași formă chimică ca și
astaxanthinul natural, are de fapt o altă structură moleculară. Astaxanthinul în forma sa naturală la
ambele capete ale lanțului molecular are acizi grași. Prin această diferență astaxanthinului natural
este mult superior față de astaxanthinul sintetic.

Caracteristici speciale
Astaxanthinul natural este un antioxidant puternic și un anti-inflamator sigur și natural. Protejează
pielea de radiațiile UV, înfrumusețează oamenii din interior. Este un supliment perfect pentru atleți și
oameni activi, deoarece sprijină relaxarea după efortul fizic. Astaxanthinul asigură la calmarea
durerilor articulatorii de după sport, oferă mai multă forță și le oferă chiar mai multă rezistență. Este
un sprijin perfect pentru ochi și creier, special pentru prevenirea bolilor ca de exemplu degenerarea
.caulara (AMD) sau al cataractei

:Spre deosebire de beta-caroten (și alte carotinoide) astaxanthin oferă

Astaxanthinul depășește bariera sânge-creier și oferă creierului și sistemul nervos central protecție •
antioxidativă și antiinflamatoare. Acesta este foarte unici, deoarece bariera sânge-creier este un filtru
foarte selectiv, care lasă să treacă doar substanțele nutritive necesare creierului și elimină substanțele
create în timpul schimbului de materie. Astfel creierul este protejat de particule care pot provoca boli,
.și toxine și care circulă în sânge

Astaxanthinul depășește și bariera sânge-retină și oferă ochilor o protecție antioxidativă și •

antiinflamatoare. Bariera sânge-retină este de asemenea un filtru foarte selectiv, care lasă să treacă
.doar foarte puține substațe la retină

Studii despre Astaxanthin

Astaxantinul şi ochii

La Hokkaido University Graduate School of Medicine a fost efectuat un studiu asupra efectului
antiinflamator al astaxantinului asupra ochilor la şobolani. Cercetătorii au indus animalelor Uveitis (o
inflamaţie a ochiului interior, inclusiv a irisului) şi au constatat un efect antiinflamator dozodependent
prin administrarea de cantităţi reduse de NO, PGE-2 şi TNF-α, efect obţinut prin blocarea producţiei
de enzime. Constatarea că astaxantinul poate atenua inflamaţiile ochiului şi cunoaşterea modului în
care el acţionează sunt de mare importanţă, având în vedere faptul că multe boli oculare sunt cauzate
de inflamaţii.

Astaxantinul şi inima

Oamenii de ştiinţă consideră proteina c reactivă (CRP) ca fiind un indicator mai eficient al bolilor
cardiace decât colesterolul. Când în organism este prezentă o inflamaţie, ficatul şi arterele coronariene
produc CRP şi o transmit în sânge. În anul 2006 a fost efectuat un studiu clinic al efectului
astaxantinului natural asupra nivelului CRP în sânge. Studiul a fost efectuat de Health Research and
Studies Center din California, un institut de cercetare independent, specializat în efectuarea de studii
clinice despre substanţele naturale. Studiul a fost condus de Gene Spiller, PhD. Dr. Spiller mai
efectuase şi înainte studii despre astaxantinul natural. La acest studiu, care a durat opt săptămâni, au
participat 25 de probanzi. 16 dintre aceştia au primit astaxantin natural, iar nouă un produs placebo. La
 10
începutul şi la sfârşitul studiului au fost efectuate măsurători ale nivelului de CRP în sânge.
Rezultatele au fost deosebit de pozitive: la grupul care primise astaxantin s-a constatat o scădere cu
20,7% a nivelului de CRP. La grupul placebo s-a constatat în schimb o creştere a nivelului de CRP.
Cercetătorii au putut trage prin urmare concluzia că astaxantinul poate scădea riscul de boli cardiace.

Astaxantinul şi artrita

Un studiu efectuat pe baza unor chestionare la care au răspuns 247 de persoane care utilizau
astaxantinul a arătat că peste 80% dintre cei care se plângeau de dureri de spate şi prezentau simptome
ale unei osteoartrite, respectiv ale unei artrite reumatoide, au constatat o ameliorare datorită
astaxantinului. Completarea tratamentului cu astaxantin a avut deasemenea drept rezultat o ameliorare
în cazuri de astm sau de mărire a prostatei. Toate aceste boli sunt cauzate de inflamaţii şi efecte
negative ale radicalilor liberi.

Astaxantinul şi sportul

Andrew Fry, PhD, profesor şi director la laboratorul biochimic de exerciţii fizice de la Universitatea
din Memphis, a efectuat un studiu clinic pentru a stabili dacă astaxantinul poate ajuta persoanele care
practică sportul prin ameliorarea durerilor de articulaţii şi de muşchi care apar de obicei în zilele care
urmează unor activităţi intense. El a recrutat 20 de bărbaţi tineri care se antrenau regulat cu greutăţi,
deoarece aceşti sportivi suferă deseori de dureri de articulaţii. Studiul a fost efectuat pe o perioadă de
doar trei săptămâni, un timp relativ scurt, având în vedere faptul că astaxantinul se acumulează în
organism în perioade mai lungi. De aceea, de obicei eficacitatea tratamentului este cu atât mai mare cu
cât perioada de tratament este mai lungă. Participanţii au trebuit să execute exerciţii obositoare de
picioare pe un aparat destinat antrenamentului de rezistenţă. Grupul placebo a prezentat dureri de
articulaţii pronunţate la genunchi şi anume atât imediat după antrenament cât şi după 10, 24 şi 48 de
ore. Comparaţia cu participanţii cărora le-a fost administrat astaxantin a dat rezultate uimitoare: aceştia
nu au prezentat absolut de loc dureri în articulaţiile genunchiului. Studiul a demonstrat că o doză mică
de 4 mg astaxantin natural pe zi a împiedicat complet apariţia durerilor articulare după antrenamentul
de forţă.

Astaxantinul şi cancerul
Tanaka a constatat că astaxantinul protejează şoarecii de cancerul la vezică indus pe cale chimică şi
scade riscul unor apariţiei unor tumori induse chimic în cavitatea bucală la şobolani, fiind în această
privinţă mai eficient decât beta-carotenul. În plus, astaxantinul a blocat în mod semnificativ evoluţia
cancerului la colon indus de carcinogen la şobolani, încetinind totodată evoluţia cancerului mamar la
şoareci, având un efect mai puternic decât beta-carotenul şi cantaxantinul.

Tanaka,T, et al:
(1)Chemoprevention of mouse urinary bladder carcinogenesis by the naturally occurring carotenoid
astaxanthin. Carcinogenesis 1994;15:15–19.
(2)Chemoprevention of rat oral carcinogenesis by naturally occurring xanthophylls, astaxanthin and
canthaxanthin. Cancer Res. 1995;55:4059–4064.
(3)Suppression of azomethane-induced rat colon carcinogenesis by dietary administration of naturally
occurring xanthophylls astaxanthin and canthaxanthin during the postinitiation phase. Carcinogenesis
1995;16:2957–2963.

Potrivit lui Kurihara, experimentele pe animale au dovedit că astaxantinul minimizează reprimarea

celulelor NK (celule killer naturale), ceea ce duce la înlăturarea mai eficace a celulelor tumorale.

Kurihara H, et al: Contribution of the antioxidative property of astaxanthin to its protective effect on
the promotion of cancer metastasis in mice treated with restraint stress. Life Sci. 2002;70:2509–2520.
 11

Rezultatele pozitive privind efectul astaxantinului sunt confirmate şi de alţi oameni de ştiinţă. Bertram,
Jewell şi Jyonouchi au efectuat o serie de studii independent unul de celălalt. Ei au ajuns la concluzia
că succesul astaxantinului în lupta împotriva cancerului se explică prin (1) efectul său antioxidant şi
antiinflamator, (2) optimizarea comunicării între celule prin aşa-numitele „gap-junctions” (legături
între membranele celulare ale celulelor la animale, care fac posibil transportul anumitor molecule între
celule învecinate), (3) activarea enzimelor de faza I din ficat, plămâni şi rinichi care contribuie la
combaterea nocivităţii substanţelor carcinogene, (4) activarea unei gene tumor surpresoare şi (5)
modularea reacţiei imunitare împotriva celulelor tumorale.

Astaxantinul şi articulaţiile

Dr. Spiller de la Health Research and Studies Center a efectuat un studiu pe pacienţi care sufereau de
aşa-numitul „braţ de tenis”. Este vorba de o inflamare a tendoanelor, respectiv a capetelor tendoanelor,
la cot. Urmările acestei suferinţe sunt reducerea forţei de apucare şi apariţia durerilor atunci când
persoana respectivă apucă ceva. Dr. Spiller a studiat efectul unui supliment alimentar de astaxantin
natural asupra forţei de apucare a pacienţilor care sufereau de „braţ de tenis”. Studiul s-a făcut pe 33
de probanzi, dintre care 21 au primit astaxantin, iar 12 produse placebo. La începutul şi sfârşitul
perioadei de efectuare a studiului, care s-a desfăşurat pe parcursul a opt săptămâni, au fost efectuate
măsurători ale forţei de apucare. După opt săptămâni, grupul tratat cu astaxantin a prezentat în medie o
ameliorare semnificativă a forţei de apucare cu 93%, conform autoevaluării pacienţilor constatând-se
şi o ameliorare a durerilor. Concluzia: astaxantinul poate ajuta la atenuarea bolilor articulare.

Astaxantinul şi artrita reumatoidă

Dr. Nir şi Dr. Spiller au efectuat timp de opt săptămâni un studiu clinic cu pacienţi care sufereau de
artrită reumatoidă, studiu ce a avut rezultate foarte promiţătoare. Artrita reumatoidă este o boală
autoimună la care sistemul imunitar atacă propriul organism. Această boală este mult mai greu de
tratat decât osteoartrita. Este o boală cronică cu efecte destructive şi care poate duce chiar la
infirmităţi. Multe dintre terapiile tradiţionale se dovedesc a nu avea succes. La acest studiu au
participat 21 de probanzi, dintre care 14 au primit astaxantin şi 7 un produs placebo. Drept criterii de
evaluare au fost măsurate la începutul, mijlocul şi sfârşitul perioadei de desfăşurare a studiului gradul
de durere şi mulţumirea pacienţilor în legătură cu modul în care puteau fi exercitate activităţile zilnice.
Rezultatele au indicat la sfârşitul studiului o diferenţă semnificativă între pacienţii cărora li se
administrase astaxantin şi cei din grupul placebo în ceea ce priveşte gradul de durere ca şi sentimentul
de mulţumire. După patru săptămâni, gradul de durere s-a redus la pacienţii cărora li se administrase
astaxantin cu cca. 10%, iar după opt săptămâni cu peste 35%. Gradul de durere al grupului placebo a
rămas relativ constant. Gradul de mulţumire, măsurat pe baza autoevaluării probanzilor, crescuse la
pacienţii cărora li se administrase astaxantinul după patru săptămâni cu 15% şi după opt săptămâni cu
peste 40%.