Sunteți pe pagina 1din 16

Dreptul Mediului

Protecția juridică a atmosferei

„prevenire, precauție și sănătate”

Profesor coordonator: Student:

Conf.univ.dr. Cristina Oneț Marian Ioan-Cezar

Sibiu
Ianuarie 2019
Cuprins

1.NOTIUNI GENERALE DESPRE ATMOSFERA .................................... 3


2.CAUZELE POLUĂRII ATMOSFEREI .................................................... 4
3.DIFERITE CATEGORII DE POLUANŢI ATMOSFERICI ..................... 5
4.PRINCIPALELE EFECTE ALE POLUĂRII ATMOSFEREI .................. 6
4.1 EFECTELE POLUANTILOR ASUPRA OAMENILOR ....................... 6
5.MODIFICAREA FACTORILOR METEOROLOGICI ............................ 7
6.PROTECŢIA ATMOSFEREI ÎN DREPTUL INTERN ............................ 7
6.1 NORMELE TEHNICE DE PROTECŢIE A ATMOSFEREI ................. 7
6.2 CONDIŢII TEHNICE PRIVIND PROTECŢIA ATMOSFEREI ........... 8
7.ACORDUL ŞI AUTORIZAŢIA DE MEDIU .......................................... 10
8.RĂSPUNDEREA CONTRAVENŢIONALĂ ŞI PENALĂ .................... 12
8.1 RĂSPUNDEREA CONTRAVENŢIONALĂ ......................................... 12
8.2 RĂSPUNDEREA PENALĂ ................................................................. 14
9. Știați că... ............................................................................................... 15

CONCLUZII ................................................................................................ 15
BIBLIOGRAFIE .......................................................................................... 16

2
1.NOTIUNI GENERALE DESPRE ATMOSFERA

Atmosfera,este învelişul compus dintr-un amestec de gaze, denumit aer care înconjoară
Pământul fără o limită superioară precisă, având o compoziţie aproximativ constantă până la cca.
5.000 m. altitudine. Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM), ţinând seama de variaţia
temperaturii cu altitudinea, împarte atmosfera în cinci straturi principale :

 troposfera de la “0 la cca. 11 km”


 stratosfera de la “11 la cca. 35km”
 mezosfera de la “35 la cca. 80km”
 termosfera de la “80 la cca. 400km”
 exosfera peste “400km”

Prima Conferinţă General Europeană pentru Protecţia mediului înconjurător a elaborat


“Convenţia şi Rezoluţia privind poluarea atmosferei transfrontieră la mari distanţe”, Convenţie care
defineşte poluarea atmosferei ca fiind „introducerea în atmosferă de către om, direct sau indirect, de
substanţe sau energie care au acţiune nocivă de natură să pună în pericol sănătatea omului, să
dăuneze resurselor biologice şi ecosistemelor, să deterioreze bunurile materiale şi să aducă atingere
sau să păgubească valorile de agrement şi alte utilizări legitime ale mediului înconjurător”1.

Această definiţie cuprinzătoare se regăseşte în toate textele referitoare la “poluare în general”


(Convenţia de la Barcelona, 1976, pentru Protecţia Marii Mediterane împotriva poluării, art.2, lit.a;
Convenţia de la Montego Bay, 1982, asupra drepturilor mării, art.1, alin.5; Directivele Consiliului
Comunităţii Europene, 1976, privind „Poluarea cauzată de substanţele toxice deversate în mediul
acvatic al Comunităţii).

Aceeaşi Convenţie defineşte poluarea atmosferică pe distanţe lungi ca fiind „poluarea a cărei
sursă fizică este cuprinsă total sau parţial în zona supusa jurisdicţiei naţionale a unui stat şi care are
efecte dăunătoare într-o zonă supusă jurisdicţiei naţionale a altui stat, la o distanţă la care nu este în
general posibil să se distingă contribuţia surselor individuale sau a grupurilor de surse de emisie”
(art. 1, lit. b).

Se remarcă că definiţia poluării, inclusiv cea a poluării transfrontiere pe distanţe lungi, ia în


considerare orice schimbare vătămătoare a compoziţiei atmosferei, orice alterare a calităţilor sale.
Rezultă că poluarea atmosferei trebuie privită din punct de vedere al domeniului de folosire, al
utilităţii acestui factor de mediu pentru om.

Privit în calitatea sa de cadru natural al vieţii, aerul devine poluant în momentul în care
concentraţia substanţelor străine introduse în atmosfera în mod artificial sau natural, sistematic sau
numai accidental, se situează la un nivel care poate dăuna sănătăţii sau vieţii animale şi vegetale.

1
Convenţia de la Geneva, 13 decembrie 1979, privind „Poluarea atmosferei transfrontiere la mari distanţe”, art.1, lit. a

3
2.CAUZELE POLUĂRII ATMOSFEREI

Poluarea atmosferică a apărut odată cu dezvoltarea industriala, dar a luat o mare extindere în
ultimele decenii. Creşterea producţiei industriale de tot felul, a circulaţiei vehiculelor cu motor,
încălzirile centrale, în special cele cu cărbune, producerea energiei electrice şi termice, unele
activităţi din agricultură etc. au fost însoţite de eliberarea în aer a unor cantităţi din ce în ce mai mari
de particule invizibile de bioxid de carbon, oxid de azot, metan, pulberi şi alţi agenţi poluanţi care
afectează atmosfera lent, dar sigur şi progresiv, astfel încât se apreciază că într-un deceniu
temperatura medie poate să crească cu 1oC, iar la tropice şi poli cu 3oC, datorită efectului de seră.

Această poluare duce la fenomene de subnutriţie, foamete, fiind afectaţi peste 700 milioane de
oameni.

Deosebit de periculoase sunt emanaţiile de gaze nocive, de praf etc. din vulcanii activi, care
poluează într-o măsură foarte mare atmosfera, cu efecte uneori catastrofale şi de obicei deosebit de
dăunătoare la mari distanţe. Se socoteşte că anual ajung în atmosfera 200 milioane tone oxizi de
carbon, mai mult de 50 milioane tone de hidrocarburi, 120 milioane tone cenuşe, 150 milioane tone
bioxid de sulf, mii de tone de substanţe chimice.

Un aspect special al poluării aerului este rezultatul fumatului, prin aducerea unor daune
deosebite sănătăţii vieţii omului şi altor vieţuitoare.

Însăţi natura poate polua aerul prin emanaţiile de gaze şi cenuşe ale vulcanilor, prin furtunile
de nisip sau praf, dar acestea au un rol mai mic decât poluarea produsă prin activitatea omului.

Repartiţia substanţelor nocive în atmosferă este extrem de inegală, ele fiind prezente în cantităţi
foarte mari în atmosfera centrelor industriale şi a marilor aglomerări urbane.

Pericolul impurificării atmosferei este deosebit de grav, poluarea făcând în unele cazuri
numeroase victime omeneşti şi provocând mari pierderi materiale.

Una din cele mai mari probleme cauzate de poluarea aerului este încălzirea globală, o creștere a
temperaturii Pământului cauzată de acumularea unor gaze atmosferice cum ar fi dioxidul de carbon.
Odată cu folosirea intensivă a combustibililor fosili în secolul XX, concentrația de dioxid de carbon din
atmosferă a crescut dramatic. Dioxidul de carbon și alte gaze, cunoscute sub denumirea de gaze de seră,
reduc căldura disipată de Pământ dar nu blochează radiațiile Soarelui. Din cauza efectului de seră se
asteaptă ca temperatura globală să crească cu 1,4° C până la 5,8° C până în anul 2100. Poluarea aerului
poate să afecteze zona superioară a atmosferei, numită stratosferă. Producția excesivă a compușilor care
conțin clor cum ar fi clorofluorocarbonații (CFC) (compuși folosiți până recent în frigidere, aparate de
aer condiționat și în fabricarea produselor pe bază de polistiren) a redus stratul de ozon stratosferic,
creând o gaură deasupra Antarcticii care durează mai multe săptămâni în fiecare an. Ca rezultat,
expunerea directă la razele solare a afectat viața acvatică și terestră și amenință sănătatea oamenilor din
zonele sudice ale planetei.
Conform OMS (2009), circa 2 milioane de oameni mor anual doar din cauza poluării aerului, majoritatea
în Asia.

4
3.DIFERITE CATEGORII DE POLUANŢI ATMOSFERICI

Poluantul este un factor care, aflat în mediu în cantităţi şi concentraţii ce depăşesc limita de
toleranţă a uneia sau mai multor specii de vieţuitoare, împiedică înmulţirea sau dezvoltarea lor
normală datorită acţiunii sale toxice.
Conform Legii 137/1995 a protecţiei mediului, poluant este „orice substanţă solidă, lichidă,
sub formă gazoasă sau de vapori, sau formă de energie (radiaţie electromagnetică, ionizantă,
termică, fonică sau vibraţii) care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi
al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale.”
Asociaţia Franceza de Normalizare (AFNOR) defineşte ca poluant al aerului, orice corp
solid, lichid sau gazos existent în atmosferă, care nu face parte din compoziţia normală a acesteia
sau care este prezent în cantităţi anormale.
Poluanţii din atmosferă se împart în două grupe mari:
a) poluanţi primari, care sunt emişi direct din surse identificate sau identificabile;
b) poluanţi secundari, care sunt produşi în aer prin interacţiunea a doi sau mai mulţi poluanţi
sau chiar prin reacţia cu anumiţi constituenţi ai aerului.
În procesul poluării aerului se pot distinge trei etape2:
a) Emisia diferitelor materiale poluante, ce se măsoară în general prin cantitatea unor astfel
de materiale emise în atmosferă într-o oră;
b) Transmiterea materialelor poluante emanate prin curenţii de aer în direcţii diferite;
c) Concentrarea materialelor poluante aflate permanent sau temporar în apropierea solului,
indiferent de starea fizică a materialelor respective.
Poluanţii aerului atmosferic fac parte din toate categoriile de compuşi chimici care se pot
clasifica după mai multe criterii:
a) după starea de agregare:

 pulberi solide dispersate în aer,


 picături de lichid dispersate în aer,
 vapori de lichid,
 gaze permanente;
b) după activitatea chimică:

 poluanţi chimici toxici,


 poluanţi chimici inerţi;
c) după clasa de compuşi din care fac parte:

 poluanţi anorganici, poluanţi organici.

2
Ernest Lupan-Dreptul mediului, Editura „LEX”, Bucureşti, 1993, p. 114.

5
4.PRINCIPALELE EFECTE ALE POLUĂRII ATMOSFEREI
Principalele efecte ale poluării atmosferice sunt:

a) efectul de seră, are loc atunci când, din cauza poluării, proporţia gazelor numite „gaze de
seră” creşte şi este reţinută prea multă căldură, cu efect ca întregul Pământ să devină mai cald.
Oamenii de ştiinţa sunt de părere că această creştere de temperatură va continua astfel încât la
mijlocul secolului următor va ajunge la valoarea de 1,5-4,5oC.

b) diminuarea progresivă a stratului de ozon, care determină pătrunderea unei cantităţi mai
mari de raze ultraviolete pe Terra, ceea ce duce la înmulţirea îmbolnăvirilor de cancer al pielii şi
cataractelor oculare; scăderea serioasă a producţiei de cereale şi a planctonului oceanelor, care este o
sursă de bază pentru hrana omenirii.

c) ploaia acidă, se formează atunci când dioxidul de sulf sau oxizii de azot - ambele rezultate
ale poluării industriale - se amestecă în atmosfera cu aburii de apă. Sunt cauzate în special de arderea
minereurilor, a cărbunelui şi a petrolului conţinând sulf, inclusiv gaze de eşapament şi care distrug
recoltele vegetale, de fructe şi de animale. Păduri întregi au dispărut din aceasta cauză. După
estimarea oamenilor de ştiinţă, până în anul 2000, doar în SUA şi în Canada, vor fi 50.000 de lacuri
moarte biologic.

d) smogul, care este un amestec de diverşi poluanţi şi vapori de apă pe care aceştia îi
condensează, este de două feluri: de tip londonez (reducător) și de tip californian (oxidant).

4.1 EFECTELE POLUANTILOR ASUPRA OAMENILOR

A. Poluanţii gazoşi şi vaporii

După modul de acţiune asupra organismului uman, substanţele poluante gazoase se împart în:
toxice respiratorii, sanguine, hepatice, ale sistemului nervos, cu acţiune asupra pielii etc. Privind
aparatul respirator, poluanţii pot avea efecte toxice asupra căilor respiratorii superioare (SO2, Cl,
HCl) sau asupra alveolelor pulmonare (NO2, O3).

După unele estimări, în zilele noastre peste un miliard de oameni (a cincea parte a populaţiei
Pământului) inspira aer puternic poluat în special cu monoxidul de carbon şi dioxidul de sulf
rezultate din procesele industriale, din această cauză numărul celor care suferă de afecţiuni toracice
şi pulmonare, în special în rândul copiilor şi bătrânilor, este în continuă creştere.

B. Poluanţii sub forma de aerosoli

Efectele acestor poluanţi sunt mai complexe, fiind de natură iritantă toxică, alergică,
infectantă şi de scădere a rezistenţei generale a organismului (plumbul, fluorul, arsenul, beriliul şi
manganul). Se cunosc şi numeroşi aerosoli cu acţiune cancerigenă: hidrocarburile aromatice
policiclice condensate rezultate ca produşi de ardere incompletă a combustibililor, substanţele
radioactive care emană radiaţii ionizante, unele metale, nemetale şi compuşii lor, aminele aromatice,
substanţele fitofarmaceutice.

6
5.MODIFICAREA FACTORILOR METEOROLOGICI
Prezenţa în atmosferă a poluanţilor sub formă de pulberi şi gaze, în anumite cantităţi, poate
crea un mediu diferit de cel natural prin modificarea ansamblului microclimatic.

În cursul anului, modificările maxime produse de poluare se înregistrează toamna, din cauza acţiunii
combinate a stagnării aerului, a inversiunii termice şi a ceţii, iar cele mai reduse primăvara.

Principalele efecte ale poluanţilor asupra factorilor meteorologici sunt:

a) ceaţa industrială, denumita smog, caracteristică zonelor puternic industrializate


(concentraţii mari de oxizi de sulf şi hidrocarburi); poluarea atmosferei cu aerosoli şi gaze
influenţează numărul nucleelor de condensaţie, fapt care duce la creşterea frecvenţei ploilor în
regiunile urbane;

b) reducerea vizibilităţii în centrele populate unde se află surse importante de poluare, în


special dimineaţa şi seara, producând tulburări ale transporturilor (terestre, aeriene, navale);

c) reducerea radiaţiilor solare ultraviolete şi deplasarea spectrului ultraviolet spre radiaţiile


mai lungi, cele scurte fiind absorbite cu precădere de poluanţii atmosferici.

6.PROTECŢIA ATMOSFEREI ÎN DREPTUL INTERN

6.1NORMELE TEHNICE DE PROTECŢIE A ATMOSFEREI

Potrivit Legii 137/1995 a protecţiei mediului3, art.41, prin ”Protecţia atmosferei” se urmăreşte
„prevenirea, limitarea deteriorării ai ameliorării acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte
negative asupra mediului, sănătăţii umane şi bunurilor materiale”.

Politica naţională de protecţie a atmosferei constă în principal din următoarele4:

 introducerea de tehnici noi şi tehnologii adecvate pentru reţinerea poluanţilor la sursă;


 gestiunea resursei de aer, în sensul reducerii emisiilor de poluanţi până la realizarea celor mai
scăzute niveluri şi care s-a nu depăşească capacitatea de regenerare a atmosferei;
 gestiunea resursei de aer, în sensul asigurării calităţii corespunzătoare securităţii sănătăţii
umane;
 modernizarea şi perfecţionarea sistemului naţional de monitorizare integrată a aerului;

Tot Legea 137/1995 a protecţiei mediului prevede că autoritatea centrală pentru Protecţia
mediului cu consultarea ministerelor competente, elaborează normelor tehnice, standardele şi
regulamentele de aplicare privind calitatea aerului şi emisiilor de poluanţi.

3
Publicata în MO nr. 304/30.12.1995, modificată prin HGR 314/1998, completată prin Legea 159/20.10.1999,
republicata în MO 70/17.02.2000
4
art. 42 din Legea 137/1995

7
Normele tehnice, regulamentele de aplicare, respectiv standardele se elaborează în termen de
1 an, respectiv 2 ani de la intrarea în vigoare a legii.

Normele de eliminare a emisiilor pentru poluanţi au fost stabilite prin „Condiţiile tehnice
privind Protecţia atmosferei” şi „Normele metodologice privind determinarea emisiilor de poluanţi
din surse staţionare”, aprobate prin Ordinul nr. 462/1993 al Ministerul Mediului şi Protecţiei Apelor
(MMPA).

Reguli speciale sunt prevăzute pentru înscrierea în standardele stabilite a deţinătorilor


instalaţiilor staţionare existente care nu se încadrează în normele de emisie a poluanţilor în
atmosferă.

6.2 CONDIŢII TEHNICE PRIVIND PROTECŢIA ATMOSFEREI

Sunt stabilite prin Ordinul 462/01.07.1993 al MMPAşi au drept obiectiv stabilirea de norme
de limitare a emisiilor pentru poluanţii eliminaţi în atmosferă, Protecţia omului, a animalelor şi
vegetaţiei, a biotipurilor şi a biocenozelor lor, a apei, solului şi materialelor împotriva poluărilor
atmosferice ce pot genera vătămare sau disconfort. Aceste norme se pot aplica următoarelor domenii:

 emisiilor produse de surse staţionare, de vehicule şi infrastructuri destinate


transporturilor;
 emisiilor produse de instalaţiile de ardere;
 combustibililor şi carburanţilor.

Prin „emisie de poluanţi” se înţelege „Eliminarea în atmosferă a unor poluanţi solizi, lichizi
sau gazoşi din surse punctiforme sau de suprafaţă”.

Prin „imisie” se înţelege „Transferul poluanţilor în atmosferă către un receptor (omul şi


factorii sistemului sau ecologic, bunuri materiale etc.)”.

Prin „Norme de limitare preventiva a emisiilor” se înţeleg „normele privind valorile


concentraţiilor maxime de poluanţi admise a fi eliminate în atmosferă de către diferitele activităţi
antropice”.

Prin „Norme de imisie” se înţeleg „Normele privind valorile ale concentraţiilor maxime
admisibile ale unor substanţe poluante în atmosferă”.

Prin „Surse staţionare” se înţeleg „construcţii, utilaje, instalaţii, inclusiv de ventilaţie, alte
surse fixe care produc sau prin intermediul cărora se evacuează substanţe poluante în atmosferă”.

Sunt considerate ca fiind excesive imisiile care depăşesc de cel puţin 3 ori una sau mai multe
dintre concentraţiile maxime admisibile stabilite prin standarde de stat.

În situaţia în care pentru un poluant nu este fixată valoarea limită, imisiile sunt considerate ca
fiind excesive atunci când din observaţii, măsurători, sau anchete rezultă că:

8
 ameninţă sănătatea oamenilor şi a animalelor, vegetaţia, biocenozele şi biotipurile lor;
 incomodează sensibil comunităţi umane;
 aduc prejudicii construcţiilor;
 aduc prejudicii solului, vegetaţiei sau calităţii apelor.

Evaluarea calităţii aerului se realizează de autoritatea de protecţie a mediului prin măsurători


sistematice ale imisiilor de substanţe poluante, efectuate în cadrul sistemului propriu de control.

Norme metodologice privind determinarea emisiilor de poluanţi atmosferici produşi de surse


staţionare

Metodologiile se aplica determinărilor de emisii sub formă de pulberi, aerosoli sau gaze
produse de instalaţii, surse staţionare de tip instalaţie industrială, amenajări de teritoriu de tip
autostradă, aeroport, cale ferată, aparate şi utilaje de tip generator electric cu motor cu combustie,
precum şi instalaţiilor cu ventilaţie care colectează efluenţii gazoşi ai unor surse şi îi evacuează în
atmosferă.

Normele metodologice stabilesc în detaliu principiul de măsurare, condiţiile de măsurare,


amplasarea punctului de măsurare, amplasarea punctului de recoltare, durata şi numărul de
măsurători, alte determinări efectuate, raportarea rezultatelor.

Strategia națională în domeniul protecției atmosferei are, potrivit (art.3), următoarele


obiective:

a) menținerea calității aerului înconjurător în zonele care se încadreză în limitele prezăzute de


normele în vigoare pentru indicatorii de calitate;
b) îmbunătățirea calității aeurului înconjurător în zonele ce nu se încadrează în limitele
prevăzute de normele în vigoare pentru indicatorii de calitate;
c) adoptatrea măsurilor necesare pentru limitarea până la eliminarea a efectelor negative
asuptra mediului, inclusiv în context transfrontier;
d) îndeplinirea obligațiilor asumate prin acordurile și tratatele internaționale la cere România
este parte și participarea la cooperarea internațională în domeniul.

Combaterea poluării aerului produse de autovehicule

„Condiţiile tehnice privind protecţia atmosferei”, aprobate prin Ordinul nr. 462/1993 al
MMPA stabileşte că emisiile poluante ale autovehiculelor rutiere se limitează cu caracter preventiv
prin condiţiile tehnice prevăzute la omologarea pentru circulaţie a autovehiculelor rutiere –
operaţiune ce se efectuează la înmatricularea pentru prima dată în ţară a autovehiculelor de producţie
indigenă sau importate, cât şi prin condiţiile tehnice prevăzute la inspecţiile tehnice ce se efectuează
periodic pe toată durata utilizării autovehiculelor rutiere înmatriculate în ţară. Stabilirea limitelor de
emisie maxim admise în aceasta situaţie se face de către Ministerul Transporturilor împreună cu

9
MMPA urmărindu-se alinierea la Regulamentele E.C.E.-O.N.U. precum şi la regulamentele
practicate în ţările europene5.

Echipamentele, piesele de schimb şi materialele produse în ţară sau importate, destinate


utilizării la vehicule rutiere şi care concură la siguranţa circulaţiei şi la protecţia mediului, pot fi
comercializate numai dacă sunt certificate şi/sau omologate de către producători, importatori sau de
către reprezentanţi autorizaţi ai acestora.

Agenţii economici pot presta servicii de reparaţii pentru vehiculele rutiere numai în ateliere
specializate în baza autorizaţiei tehnice de funcţionare prin care se atestă capabilitatea tehnică a
agentului economic de a presta, în conformitate cu legislaţia în vigoare, servicii de reparaţii de
calitate care să asigure siguranţa circulaţiei şi protecţia mediului.

7.ACORDUL ŞI AUTORIZAŢIA DE MEDIU

Acordul de mediu reprezintă „actul tehnico-juridic ce se emite în prima faza de proiectare a


obiectivelor de investiţii”, potrivit prevederilor legale privind protecţia factorilor de mediu şi se
solicită obligatoriu pentru fiecare obiectiv de investiţie în parte şi prin el se stabilesc condiţiile de
realizare a unui proiect sau a unei activităţi din punct de vedere al impactului asupra mediului.

Acordul de mediu este obligatoriu pentru investiţii noi, modificarea celor existente şi pentru
activităţi expres prevăzute în Legea 137/1995 a protecţiei mediului.

Acordul şi autorizaţia de mediu fac parte din categoria actelor administrative individuale prin
care se stabilesc drepturi şi/sau obligaţii determinate pentru subiectul căruia i se adresează. Sunt
„autorizaţii libere”, în sensul că, fiind emise în baza unui drept de apreciere a autorităţilor publice de
mediu, au prin definiţie un caracter precar şi revocabil.

Autorizaţia de mediu este „actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite condiţiile şi
parametrii de funcţionare pentru activităţi existente şi pentru cele noi, pe baza acordului de
mediu”.6

De regula acordul de mediu se solicita de proiectantul general al ansamblului investiţiei pe


baza unor documentaţii tehnice elaborate unitar pentru toţi factorii de mediu cu respectarea
prevederilor Ordinului MMPA nr. 125/1996 privind „Procedura de reglementare a activităţilor
economice şi sociale cu impact asupra mediului”.

5
art.17 din Ordinul 462/1993 al MMPA
6
art. 9 din Legea 137/1995

10
Privind protecţia aerului, conform acestui act normativ, conţinutul documentaţiei trebuie să
cuprindă:

 sursele de poluare pentru aer, debitele, concentraţiile, debitele masice de poluanţi rezultaţi şi
caracteristicile lor pe faze tehnologice şi de activitate;
 instalaţiile pentru epurarea gazelor reziduale şi reţinerea pulberilor pentru colectarea şi
dispersia gazelor reziduale în atmosferă;
 concentraţia şi debitele masice de poluanţi evacuate în atmosferă.

Activităţile care nu implică lucrări de construcţii montaj necesită numai autorizaţie de mediu,
cu excepţia lucrărilor de defrişări, de vegetaţie forestieră din afara fondului forestier şi a importului şi
exportului plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatice.

Proiectantul, beneficiarul şi constructorul au obligaţia respectării stricte a acordului de mediu


emis precum şi a lucrărilor suplimentare faţă de documentaţia de baza înscrise în acesta.

Acordul şi/sau autorizaţia de mediu se eliberează după obţinerea tuturor celorlalte avize
necesare, potrivit legii. Ele condiţionează legalitatea acordului şi autorizaţiei de mediu, iar nu
existenţa acestora şi nu constituie acte administrative de sine stătătoare, ci doar operaţiuni
administrative foarte importante, al cărui conţinut este obligatoriu pentru acordul şi autorizaţia de
mediu.

Deci acordul de mediu este un „act de reglementare” care se emite numai pentru promovarea
şi aprobarea investiţiei.

Dacă, pe baza documentelor prezentate, obiectivul sau activitatea pot fi autorizate, autoritatea
teritoriala de protecţia mediului face publică decizia sa de emitere a autorizaţiei prin afişare la sediul
propriu. Decizia poate fi contestată în termen de maximum 30 de zile de la anunţare. La expirarea
acestui termen, autoritatea teritorială de protecţia mediului eliberează autorizaţia de mediu.

Pentru activităţile existente, care la data intrării în vigoare a Legii 137/1995 nu întrunesc
condiţiile de autorizare, autoritatea pentru protecţia mediului împreună cu colectivul de analiză
tehnică dispune efectuarea bilanţului de mediu şi /sau a unui program de conformare de comun acord
cu titularul, raportul cu concluziile bilanţului de mediu se supune dezbaterii publice. După încheierea
acestei faze, autoritatea pentru protecţia mediului stabileşte dacă emite autorizaţia de mediu cu sau
fără program de conformare. După expirarea fiecărui termen acordat, în caz de neconformare,
autoritatea pentru protecţia mediului dispune încetarea activităţii respective. Decizia de încetare este
executorie.

Deţinătorul autorizaţiei de mediu este obligat, la cererea autorităţii teritoriale pentru protecţia
mediului, să raporteze acesteia anual lista poluanţilor evacuaţi în mediu în anul calendaristic
precedent, precum şi alte date necesare procesului de inventariere al emisiilor la nivel naţional.

Valabilitatea acordului şi a autorizaţiei de mediu este de maxim 5 ani. Acordul sau autorizaţia
de mediu nu se emite în cazul în care nici o variantă de proiect sau program de conformare nu

11
prevede eliminarea efectelor negative asupra mediului, raportate la standardele şi reglementările în
vigoare7.

Acordul sau autorizaţia de mediu poate fi revizuită dacă apar elemente noi, necunoscute la
data emiterii şi în cazul reînnoirii acestora, când se poate cere şi refacerea raportului privind studiul
de impact asupra mediului.

Acordul sau autorizaţia de mediu se suspendă pentru neconformare cu prevederile precizate


în aceasta, după o somaţie prealabilă, cu termen şi se menţine până la eliminarea cauzelor care au
determinat suspendarea, dar nu mai mult de 6 luni.

Autorităţile pentru protecţia mediului dispun după expirarea termenului de suspendare oprirea
execuţiei proiectului sau încetarea activităţii.

8.RĂSPUNDEREA CONTRAVENŢIONALĂ ŞI PENALĂ

8.1 RĂSPUNDEREA CONTRAVENŢIONALĂ


Forma de bază a răspunderii o constituie amendă bănească, ale cărei limite minime şi maxime
este prevăzută de lege în funcţie de importanţa obiectivului supus protecţie juridice, apreciindu-se în
cadrul acestor limite volumul poluării faţă de cerinţele legale precum şi nocivitate a acesteia.

Răspunderea contravenţională intervine fără luarea în considerare a întinderii consecinţelor


poluării, ca urmare răspunderea pentru poluare are un caracter obiectiv, ea putând interveni ori de
câte ori mediul a fost poluat. Gradul de poluare, consecinţele negative cauzate mediului înconjurător
şi economiei, periculozitatea socială a faptei sunt luate în considerare numai la stabilirea amenzii
contravenţionale.

Caracterul obiectiv al răspunderii contravenţionale se justifică prin însemnătatea deosebită a


interesului public exprimat şi ocrotit prin normele dreptului mediului înconjurător.

Prin aplicarea amenzilor contravenţionale se urmăreşte realizarea următoarelor scopuri:

- determinarea agentului poluator să respecte întocmai prevederile legale, să promoveze tehnologii şi


tehnici ce protejează mediul înconjurător, evitând poluarea şi limitând cât mai mult posibil
consecinţele ei;

- sumele de bani plătite cu titlul de amendă contravenţională vor trebui administrate în viitor pentru
finanţarea investiţiilor antipoluante şi sprijinirea cercetării în domeniu;

- amenda contravenţională pentru poluare îndeplineşte şi rolul de factor de echilibrul economic între
agenţii poluatori şi unităţile care nu poluează mediul.

Constituie contravenţie următoarele fapte privind protecţia atmosferei şi se sancţionează


8
astfel :

7
art. 9 din Legea 137/1995
8
Ordonanța de urgență nr. 243/2000 privind protecția atmosferei

12
Art. 47.
Constituie contravenție următoarele fapte care nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât,
potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni și se sancționează astfel:
a) cu amendă de la 3.000.000 lei la 15.000.000 lei pentru persoane fizice și de la 35.000.000
lei la 100.000.000 lei pentru persoane juridice, pentru încălcarea prevederilor art. 29 alin. (1) lit. a),
b), c), f), g), h), i) și ale art. 40;
b) cu amendă de la 5.000.000 lei la 30.000.000 lei pentru persoane fizice și de la 15.000.000
lei la 75.000.000 lei pentru persoane juridice, pentru încălcarea prevederilor art. 30 lit. a), b), c), d) și
e);
c) cu amendă de la 5.000.000 lei la 30.000.000 lei pentru persoane fizice și de la 15.000.000
lei la 75.000.000 lei pentru persoane juridice, pentru încălcarea prevederilor art. 34 alin. (2) și (3);
d) cu amendă de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei pentru persoane fizice și de la 20.000.000
lei la 50.000.000 lei pentru persoane juridice, pentru încălcarea prevederilor art. 41 alin. (2);
Art. 48.
(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de personalul împuternicit în
acest scop de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, de ofițerii și subofițerii de
poliție, de personalul împuternicit al administrației publice județene și locale și de personalul
Ministerului Apărării Naționale împuternicit în domeniile sale de activitate, potrivit competențelor
legale.
În Legea 137/1995 sunt sancţionate contravenţional cu amendă şi încălcarea obligaţiilor
legate de întocmirea studiilor de impact, bilanţurilor de mediu, obţinerea acordului şi autorizaţiei de
mediu, a autorizaţiei de funcţionare, respectarea programului de conformare.

Conform O.G nr. 241/2000 rivind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Comitetului


Naţional pentru Protecţia Stratului de Ozon (CNPSO) 9 , constituie contravenţii, dacă nu au fost
săvârşite în condiţii astfel încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni, şi se sancţionează
următoarele fapte:

a) nerespectarea prevederilor art. 16: „Persoanele fizice sau juridice menţionate la art. 15 au
obligaţia de a lua toate măsurile pentru supravegherea, limitarea şi prevenirea oricăror emisii dirijate
sau accidentale în atmosferă de substanţe aflate sub incidenţa Protocolului de la Montreal şi a
amendamentelor sale acceptate ulterior. Se au în vedere inclusiv acele măsuri care constau în
prevenirea producerii unor astfel de substanţe - amendă de 1.000.000 – 2.500.000 lei.

b) nerespectarea prevederilor art. 15 : „Persoanele juridice sau fizice care produc, importă,
exportă, recuperează, reciclează, regenerează, stochează, comercializează sau utilizează substanţele
menţionate în Anexele Protocolului de la Montreal şi în amendamentele sale acceptate ulterior,
produsele finite şi echipamentele care conţin în interiorul său asemenea substanţe sau care sunt
obţinute cu ajutorul acestor substanţe au obligaţia de a raporta date statistice legate de activitatea

9
Ordonanța de urgență nr. 243/2000 privind protecția atmosferei

13
respectivă, în condiţiile legii - amendă de la 25.000.000 – 50.000.000 lei. Cuantumul acestor amenzi
se impune a fi reactualizat.

8.2 RĂSPUNDEREA PENALĂ


Răspunderea penala pentru încălcarea normelor privind protecţia mediului înconjurător se
înscrie în principiile răspunderii infracţionale, specificul angajării ei cu privire la protecţia mediului
fiind determinat de natura obiectului ocrotit de lege şi a cărui atingere este adusă prin abaterea
săvârşită cu vinovăţie.

Pentru a angaja răspunderea penală, abaterea trebuie să aibă un pericol social ridicat şi să
reprezinte o serioasă ameninţare a intereselor societăţii în domeniul ocrotirii mediului înconjurător,
al folosirii resurselor naturale ori chiar să ameninţe viaţa sau sănătatea oamenilor.

Infracţiunile cu privire la mediul înconjurător se pot defini ca fiind „acele fapte periculoase
prin săvârşirea cărora se aduc relaţiilor sociale a căror ocrotire este condiţionată de apărarea
factorilor naturali şi artificiali ai mediului, atingeri care se concretizează din punct de vedere al
consecinţelor într-o pagubă adusă persoanelor fizice şi juridice care le administrează, punerea în
pericol a sănătăţii oamenilor, animalelor şi plantelor sau producerea de pagube economiei naţionale.

Art. 48.
(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de personalul împuternicit în
acest scop de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, de ofițerii și subofițerii de
poliție, de personalul împuternicit al administrației publice județene și locale și de personalul
Ministerului Apărării Naționale împuternicit în domeniile sale de activitate, potrivit competențelor
legale.
(2) Prezenta ordonanță de urgență se completează cu prevederile Legii nr. 32/1968 privind
stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu modificările ulterioare, cu excepția art. 25, 26 și 27.
Art. 49.
(1) Constituie infracțiuni faptele menționate mai jos și se pedepsesc după cum urmează:
a) cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei
pentru neelaborarea, de către titularii activităților care constituie surse fixe importante de emisii, a
planurilor pentru situații de urgență, care stabilesc măsurile aplicabile în interiorul amplasamentului,
și pentru nesolicitarea aprobării de către autoritățile competente pentru măsurile stabilite a se aplica
în afara amplasamentului;
b) cu închisoare de la un an la 5 ani pentru neoprirea în caz de pericol major sau iminent a
funcționării instalațiilor care constituie sursă de pericol cu impact asupra calității aerului și pentru
neanunțarea autorităților competente.
(2) Dacă fapta prevăzută la lit. b) a pus în pericol sănătatea sau integritatea corporală a unui
număr mare de persoane, dacă a avut vreuna dintre urmările menționate la art. 182 din Codul penal
ori dacă a cauzat o pagubă materială importantă, pedeapsa este închisoarea de la 5 ani la 10 ani și
interzicerea unor drepturi, iar în cazul în care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori
pagube importante economiei naționale pedeapsa este închisoarea de la 7 ani la 20 de ani și
interzicerea unor drepturi.

14
9. Știați că...

 Reciclând aluminiul se reduce poluarea atmosferei cu 95%?

 Mai mult de 80% din dioxidul de sulf, 50% din oxidul de azot, si între 30 si 40% din materia
poluantă emanată în atmosfera de catre SUA, sunt produse de combustibili fosili, centrale
electrice, boilere industriale si furnale reziduale; 80% din monoxidul de carbon si 40% din
oxidul de azot si hidrocarburi rezultă din arderea gazului și a combustibililor diesel?

 Copacii produc oxigen? Un copac cu frunze, ajuns la maturitate, produce într-un sezon
necesarul de oxigen inhalat de 10 oameni intr-un an.

 Copacii sunt consumatori de carbon? Pentru a își produce hrana, un copac absoarbe dioxidul
de carbon, unul din suspecții înclazirii globale. O padure urbana poate stoca întreaga cantitate
de carbon produsa de respectivul oras, iar 4000 m2 înlatură 2.6 tone de dioxid de carbon
anual.

 Copacii curăță aerul? Ei interceptează particulele din aer, reduc caldura, absorb poluanții.
Copacii luptă impotriva poluarii aerului prin reducerea temperaturii aerului si prin retinerea
particulelor din aer.

CONCLUZII

Din câte observăm sarcinile dreptului mediului se resfrâng și asupra protecției juridice a
atmosferei.

Sarcina fundamentală a dreptului mediului o reprezintă reglementarea protecţiei mediului, a


diferiţilor factori de mediu, atât prin intermediul legii generale în materie cât şi prin legi speciale.

Dreptul mediului contribuie la gestionarea eficientă a mediului, la conservarea şi ameliorarea


factorilor poluatori.

Prin prescripţiile şi regulile sale juridice, dreptul mediului îndeplineşte o serie de funcţii
specifice în raport cu scopurile principale urmărite: ocrotirea şi dezvoltarea corespunzătoare a
mediului, promovarea obiectivelor dezvoltării durabile, a cooperării internaţionale în materie etc.

Consider că la momentul de față marile state ale Uniunii Europene și nu numai, semnatare a
Convenției de la Geneva, nu respectă în tocmai restricțiile și obligațiile la care se supun prin acea
convenție ingnorând în tot ceea ce înseamnă sănătate, conservare și prevenire a unor dezastre care
afectează natura și implicit populația de pe întregul glob.

Motivația principală a poluatorului(cel de anvengură) este partea financiară,adică banii.

15
BIBLIOGRAFIE

1. Convenţia de la Geneva, 13 decembrie 1979, privind „Poluarea atmosferei


transfrontiere la mari distanţe;
2. Legea 137/1995;
3. Ordonanța de urgență nr. 243/2000 privind protecția atmosferei ;

4. Stefan Țarcă . (2005). Dreptul Mediului. București: Lumina Lex.

5. Ernest Lupan-Dreptul mediului, Editura „LEX”, Bucureşti.

16

S-ar putea să vă placă și