Sunteți pe pagina 1din 7

Yersinioza

Zoonoza, produsa de doua specii bacteriene de Yersinia(enteropatogene):


Yersinia enterocolitica;
Yersinia pseudotuberculosis;
Pseudotuberculoza si iersinioza intestinala,sunt boli infectioase acute, care se
caracterizeaza prin generalizarea procesului infectios, lezarea complexa a organelor
interne, si, in special, a intestinului, si înclinatie spre evolutia recidivata.
Yersinia enterocolitica si Yersinia pseudotuberculosis sunt bacterii g-,forma de
bacil,familia Enterobacteriaceae.

Iersiniozele sunt provocate de 5 specii bacteriene: Y. pseudotuberculosis, Y.enterocolitica,


Y.frederiksenii, Y.intermedia, Y. kristensenii (rolul Y.ruckeri n-a fost stabilit). Toate
aceste specii au caracteristici comune, afara de acelea care se folosesc in diferentierea
speciilor si a biotipurilor.

Rezistenta iersiniilor la agentii fizici si chimici nu se deosebeste de alte genuri ale


enterobacteriilor. Ele pier usor sub actiunea fierberii, acizilor si a alcoolului. Timp
îndelungat se pastreaza in gheata, sol si apa.

Iersiniile se deosebesc de alte genuri dupa sensibilitatea lor la antibiotici. Ele sunt
sensibile la levomicitina, streptomicina, cloramfenicol, nitrofurane, sulfanilamide.
Sunt rezistente la penicilina, eritromicina, oleandomicina, lincomicina, metaciclina,
novobiocina.

Iersiniile prezinta o heterogenitate antigenica foarte variata. In prezent se deosebesc 6


variante serologice ale Y.pseudotuberculosis si peste 39 variante de Y.enterocolitica.

Epidemiologie
Pentru prima data pseudotuberculoza epidemica a fost descrisa in anul 1960 in Siberia,
multi ani fiind considerata ca febra scarlatiniforma din Orientul îndepartat. Iersiniozele
intestinale ca infectie de masa au fost înregistrate la începutul anilor 1970.
Oricare individ este predispus infectiei cu Yersinia enterocolitica,insa cel mai frecvent
copiii(1-3 ani).
Adultii prezinta mai frecvent adenita mezenterica si ileita terminala.
Infectia cu Yersinia enterocolitica predomina in lunile reci ale anului

Sursa de infectie
Rezervuarul principal de infectie -rozatoarele exantrope. De la ele se molipsesc
rozatoarele sinantrope (sobolanul cenusiu si soarecele de casa) in timpul migrarii
sezoniere. Anume aceste rozatoare constituie o sursa principala de infectie la iersinioze.
Aceastea contamineaza mediul înconjurator, atrag in procesul epizootic multe specii de
animale si pasari. Animalele si pasarile bolnave de asemenea devin un rezervuar de
infectie. Omul poate si el sa devina o sursa de infectie ca si in cazul altor infectii
intestinale acute.

Omul si animalele sunt contagioase in toate perioadele bolii. Ca si in alte infectii


intestinale acute exista purtatori de infectie. Perioada de contagiozitate poate fi
îndelungata, exista date de evidentiere a provocatorului de infectie timp de pina la 2
ani de la începutul bolii.

Procesul epidemic al iersiniozelor


Iersiniozele la murine evolueaza in fel de epizootii acute cu o periodicitate de 4 ani si au
caracter sezonier cu o maximalitate in aprilie - iunie.

Migrarea sezoniera a rozatoarelor in cimp si apoi din cimp in localitatile populate,


concentrarea lor in locuintele poporului, la fermele de vite si pasari, intreprindirile de
prelucrare si pastrare a produselor alimentare aduc la formarea focarelor secundare
(antropurgice).

Îmbolnavirile cu iersinioze in majoritatea cazurilor se înregistreaza in orase si orasele, ce


se explica prin alimentarea si dependenta populatiei de întreprinderile alimentatiei publice.

Iersiniozele se manifesta atât sporadic cat si in mod de eruptii epidemice. Se îmbolnavesc


oamenii de diferite virsta, insa deseori copiii, adolescentii si oamenii batrini.

Mecanismul si factorii de transmitere


Mecanismul de transmitere a iersiniozelor-fecalo – oral,exista putine situatii in care
acestea se transmit prin intermediul singelui(transfuzii) sau prin inoculare tegumentara
directa(intepaturi,muscaturi).doza necesara infectanta este destul de mare,in cazul gazdei
umane.
Consumul de lapte crud nepasteurizat,apa contaminata,carne cruda de porc,angajatii din
macelarii sunt expusi riscului.Contact cu pisici si ciini purtatori.Transmiterea fecal-orala
este foarte probabila in cadrul aceleiasi familii.
Patogenul persisita in masele fecale si la o luna dupa disparitia simptomatologiei.

In contaminarea cu iersinii a produselor alimentare iau parte rozatoarele, bolnavii si


purtatorii de infectie. Apa are mare însemnatate in molipsirea omului si contaminarea
produselor alimentare. Legumele se contamineaza cu iersinii in timpul cultivarii,
recoltarii, transportarii si pastrarii lor in depozite, unde un rol deosebit ii joaca murinele.

Yersinia pseudotuberculosis are o raspindire similaracu a speciei Yersinia enterocolitica,in


rindul animalelor salbatice sau doemstice.Aceste infectii sunt mai rare.
Cel mai periculos rezervor pentru tulpinile patogene de Yersinia pseudotuberculosis
sunt porcinele

Masurile profilactice
Masurile profilactice sunt îndreptate spre profilaxia bolii la om, la animale si spre
prevenirea contaminarii cu iersinii a produselor alimentare si a mediului ambiant,
îndeplinirea masurilor profilactice generale.

Patogeneza

Agentul patogen patrunde in tubul digestiv concomitent cu alimentele infectate (faza de


infectare). De aici el patrunde in enterocite si spatiul intercelular al tubului (faza
enterala) si apoi in ganglionii limfatici regionali (mezenteriali), provocind limfadenita
acuta (faza infectii regionale). Din sistemul limfatic germenii patrund in singe, se
desimineaza in toate organele interne, concentrindu-se in ficat si splina (faza de
generalizare sau bacteriemie si toxemie).

Evolutia procesului infectios al iersiniozelor depinde de fixarea germenului in sistemul


reticulo - endotelial, in special al ficatului si splinei, de starea organismului si eliminarea
germenului. Procesul se manifesta prin lezarea parenchimatoasa a organelor interne si
disfunctia lor.

In patogeneza iersiniozelor un rol anumit il joaca componentul alergic, recidivarea


procesului infectios si patrunderea repetata a agentului in singe.

La bolnavii decedati dupa iersinioze modificarile organelor interne sunt identice cu cele
din reticuloza infectioasa generalizata cu afectarea sistemului limfatic si a organelor
interne (distrofia, microabscese, necroza).

Clinica
perioada de incubatie in mediu de 7-10 zile (de la 3 pina 19 zile) boala se debuteaza
brusc cu majorarea temperaturii pina la 39-40 grade, tulburari intestinale, însotite
de fenomenul toxic.

Tabloul clinic al iersiniozelor se manifesta prin diferite sindroame, care, de obicei, sunt
asociate. Mai frecvent predomina sindromul abdominal.

Cele mai frecvente manifestari clinice :


Enterita/enterocolita-cu diaree autolimitanta,provocate in special de specia Yersinia
enterocolitica;
Adenita mezenterica si ileita terminala,provocate in special de specia Yersinia
Pseudotuberculosis,aceasta forma clinica poate fi usor confundata cu apendicita acuta;

Manifestarile clinice a pseudotuberculozei si iersiniozelor intestinale sunt identice si se


deosebesc numai prin gravitatea bolii. Pseudotuberculoza evolueaza mai grav,
predominind sindromul toxic, iar tulburarile intestinale (enterita) se manifesta mai slab.
In iersinioza intestinala predomina sindromul abdominal.

Mai rar forma septicemica.

Yersinioza poate fi insotita de complicatii inflamatorii extraintestinale,nonsupurative:


 Artrita reactiva-de obicei debutul este precedat de febra,diaree,dureri abd. Cu
aproape sapre zile inainte.afecteaza mai ales articulatiile genunchiului si
coatele,simetric,boala nu are caracter progresiv.Simptomatologia poate disparea
spontan cca in 90 zile de la debut.Rar cronicizeaza.
Artita reactiva poate da complicatii:miocardita;
 Eritem nodos-leziunile apar pe fata anterioara a tibiei,si vor disparea dupa 30 de
zile.
(poate aparea la pacientii care prezinta antigenele de histocompatibilitate HLA-27)
 Uveita reactiva
 Irita
 Conjuctivita
 Uretrita
 Glomerulonefrita

1/5 din pacienti pot dezvolta sdr reiter (artrita,conjuctivita,uretrita)

Cazurile severe de yersinioza se manifesta prin :


Tromboza vaselor mezenterice (durere abd intensa)
Hemoragie intestinala in cantitate mare
Necroza

Yersinia enterocolitica,odata patrunsa in organism ,determina :


 Enterita,enterocolia-duc la diaree acuta(cca 14 zile),febrilitate,dureri
abdominale,greata,voma.
 Adenita mezenterica
 Ileita (pacientul prezinta febra,durer la palpare in hipogastru)
Mult mai rar:
Faringita exudativa,fara adenopatie laterocervicala;
Septicemie-febra ridicata,dureri abd intense,icter,leucocitoza;
Poliartrita reactiva
Eritem nodos
Complicatii ce pot conduce catre decesul pacientului:
Perforatie intestinala,peritonita bacteriana,tromboza venelor
mezenterice,diverticulita,megacolon toxic,invaginatie ileocecala.

Yersinia enterocolitica poate diemina pe cale hematogena,afectind orice organ aflat la


distanta.Secundar diseminarii ,pot aparea abcese in ficat,solina,pulmoni,la nivelul ggl
limfatici.
Alte complicatii posibile:
Osteomielita,meningita,peritonita,pneumonia,empiemul,pericardita,artrita septica,pustule
sau bule cutanate.

Yersinia tuberculosis,se manifesta prin :


 Febra
 Dureri abd(datorita adenitei mezenterice)
 Diaree acuta
Manifestari sistemice(septicemie,artrita reactiva)sunt similare cu cele produse de
Y.enterocolitica.In unele cazuri,poate produce sdr.scarlatiform.

Din primele zile ale bolii la bolnavi apare edematarea si hiperemia fetei si a gitului,
paloarea triunghiului nozolabial, hiperemia conjunctivelor si injectarea sclerelor,
hiperemia amigdalelor. Limba se acopera cu depuneri albe, insa, incepind cu ziua a 3 ea se
curata si devine zmeurie. Simptomele progreseaza si, in a 3-4 zi ating apogeul. Starea
bolnavului se agraveaza, temperatura creste, sindromul toxic este grav pronuntat, apar
modificari ale organelor interne. La 70-80% de bolnavi in a 4-5 zi apar eruptii cutanate
scarlatiniforme, dar localizate specific. Culoarea eruptiei poate fi de la roz-pala pina la
purpurie. Fonul pielii poate fi normal sau hiperemiat. Eruptii mai voluminoase apar in
jurul articulatiilor mari, unde formeaza un eritem.

Eruptiile pot fi punctiforme (ca la scarlatina si rugeola), sau macromaculoasa (ca la


rujeola). La o jumatate din bolnavi exantemele pot fi combinate - scarlatiniforme si
rujeoliforme. Pot fi si eruptii hemoragice. Uneori pe gambe si fese apare eritem nodos.
Eruptia este mai abundenta pe partea inferioara a abdomenului si partile laterale ale
toracelui. In caz de pseudotuberculoza, o eruptie mai abundenta apare pe git, miini si
picioare, care sunt usor edematiate (simptomele: "mânusi", "ciorapi"). Ca si in cazuri de
scarlatina, dermografismul este alb si stabil. Simptomele Pastia, crupitului, garoului sunt,
de obicei, pozitive.
Exantemul se mentine nu mai mult de 3-7 zile, rareori numai citeva ore.

In perioda de stare a bolii abdomenul este dureros in zona ileocecala, se simte


garguimentul si se pot palpa ganglionii limfatici mezenteriali durerosi. De obicei la astfel
de bolnavi se stabileste apendicita acuta sau abdomen acut si ei sunt spitalizati in sectiile
chirurgicale.

In perioada culminanta a bolii apar in mod regulat afectiuni (artralgii, poliartrite) in


diferite articulatii (mai frecvent radiocarpiene, interfalangiene, la genunchi, tibiotarsiene).

Un simptom important a iersiniozelor este hepato- si splenomegalia, uneori icterul pielii


si al sclerelor. Sunt caracteristice si dureri cardiale, toracale, lombare s.a. De obicei acesti
bolnavi sunt spitalizati cu diferite diagnoze si tratati putin efectiv.

Clasificarea formelor clinice a iersiniozelor e similara.


Se disting urmatoarele forme: scarlatinoforma, abdominala, artralgica, icterica,
asociata, generalizata (septica), nodoza, atipica (frusta, subclinica, catarala).

Dupa gravitatea bolii, se distinge forma usoara, de gravitate medie si grava. Dupa
datele literaturii in pseudotuberculoza forma usoara se intilneste in l%, de gravitate medie
- in 84%, grava - 13% cazuri. In iersinioza intestinala aceste forme se intilnesc
corespunzator la 8,2%, 85,2% si 6,6% bolnavi.
La majoritatea bolnavilor la a 6-7 zi a perioadei de stare a bolii temperatura scade, treptat
dispare intoxicatia si se normalizeaza functia organelor interne. Apare descuamarea
lamelara a pielii talpelor si palmelor si descuamarea furfuracee pe trunchi si git.

Evolutia bolii poate fi ciclica, cu recidive si cu complicatii. Evolutia ciclica se încheie


peste 1 - 1,5luni. Dupa acutizari si recidive, însanatosirea survine dupa 2-3luni de la
începutul bolii.
Prognosticul medical in iersinioze in general este favorabil. Invalidizarea bolnavilor dupa
boala suportata n-a fost studiata. Insa este cert ca deseori la bolnavi apar fenomene
restante (hepatita, poliartrita si altele), de care sufera timp îndelungat.

Diagnosticul diferencial-se bazeaza pe datele clinice si rezultate de laborator.


---Forma abdominala se deosebeste greu de dizenterie, salmoneloze si alte infectii
intestinale acute care n-au simptome specifice. Spre deosebire de iersinioze dizenteria
apare cu scaune muco-sanguinolente modeste însotite de tenesme si spasmul
colonului sigmoidian. Salmonelozele evolueaza mai rapid (uneori numai citeva zile).

---Enteritele enterovirale pot fi asemanatoare cu iersiniozele in special cind sunt însotite


de exanteme si au febra ondulanta. Insa aceste infectii deseori sunt însotite si de angina
herpetica, meningita seroasa, mialgie, pareze, miocardita etc si splenocitoza
limfocitara; sindromul dureros depinde de actul respiratoriu.

---In apendicita acuta durerile abdominale însotite de sindromul peritonial, iar


intoxicatia si alte simptoame de manifestare a iersiniozelor lipsesc.

---Deseori iersiniozele se interpreteaza ca tuberculoza intestinala sau limfadenita


mezenteriala tuberculoasa care apar la bolnavi in timpul diseminarii infectiei. La acesti
bolnavi boala nu este însotita de intoxicatie si temperatura înalta.

---Forma icterica a iersiniozelor deseori necesita de a fi diferentiata de hepatitele virale


care se caracterizeaza prin perioada preicterica, icterul manifestinduse mai tirziu,
dupa scaderea temperaturii, si nu in punctul culminant al starii febrile; probele
hepatice sunt mai accentuate. Iersiniozele se caracterizeaza si prin leucocitoza neitrofila,
eozinofilie, limfopenie relativa si viteza de sedimentare a hematiilor accelerata, pe cind la
hepatitele virale avem leucopenie si VSH scazuta.
---Aceasta forma a iersiniozelor se interpreteaza adesea ca leptospiroza. Insa leptospiroza
se deosebeste de iersinioze prin aparitia durerilor in muschii gastrocnemiani,
sindromului renal cu azoturie neproteica si prin lipsa tulburarilor intestinale.
---Etapa incipienta a iersiniozelor poate fi confundata cu febra hemoragica. In aceasta
infectie sindromul hemoragic este mai conturat, iar pe mucoase apare enantem;
scaderea temperaturii nu îmbunatateste starea bolnavilor.

---Iersinioza scarlatinoforma cere a fi diferentiata de scarlatina. In iersinioze apare


numai un sindrom din triada caracteristica pentru scarlatina - exantemul, alte doua
(tonsilita si limfadenita regionala) lipsesc. Scarlatinei nu-i sunt caracteristice
polimorfismul manifestarilor clinice si al eruptiilor cutanate, simptomul capisonului,
mânusilor si a ciorapilor, durerile abdominale, icterul, tulburarile intestinale, hepato-
splenomegalia, lezarea articulatiilor.

---Rujeola se deosebeste de iersinioze prin sindromul cataral accentuat, al conjuctivitei si


blefarospasmului, simptomul Fllatov-Koplik pozitiv, exantemul maculopapulos in etape,
lipsa dermografismului alb si a limbii zmeurii. Rujeola apare cu leucopenie, VSH
diminuata.

---Exantemul punctiform la iersinioze se aseamana cu cele din rubeola. In ultima insa,


lezarea pielii este monomorfa si nu conflueaza. Eruptia se localizeaza pe suprafetele
extensorii ale membrelor si pe fese. Pentru rubeola este caracteristica marirea ganglionilor
limfatici cervicali posteriori si occipitali, lipsa afectiunilor organelor interne si a
articulatiilor, intoxicatia fiind usoara. In singe - leucopenie, limfocitoza si plasmocitoza.

---Forma artralgica a iersiniozelor poate fi interpretata gresit, fiind calificata ca reumatism.


Lezarea articulatiilor, caracterul alergic al exantemului, leucocitoza neutrofila si viteza
accelerata de sedimentare a hematiilor sunt caracteristice pentru ambele boli. La
reumatism lipseste hepatosplenomegalia, mezadenita, intoxicatia e mai putin pronuntata,
iar afectiunile cordului sunt mai frecvente.

---Forma generalizata a iersiniozelor sunt greu de diferentiat de septicemiile provocate de


alti agenti patogeni, la fel si de febrele tifo-paratifoide. In septicemii procesul infectios
este cauzat de focarele septice primare, temperatura are un caracter hectic si este însotita
de frisoane si transpiratii profunde. Apar focare septice secundare. Diagnosticul poate fi
confirmat prin hemocultura.

---Febra tifoida debuteaza de obicei insidios, temperatura se ridica treptat in cursul primei
saptamini, este maxima in a doua saptamina si scade tot treptat in decursul saptaminii a 3-
4-a. Manifestarile clinice sunt mai putin polimorfe, decit in iersinioze. Sunt caracteristice
paloarea fetei, bradicardia, limba fuliginoasa, "status tific".

---Tifosul exantematic se caracterizeaza prin faciesul hiperemiat al fetei, sclere injectate,


vibratia si poticnirea limbii, meteorismul si constipatii.

---Forma catarala a iersiniozelor necesita diferentiere de gripa si alte infectii respiratorii


acute. Aceste boli se deosebesc prin sindromul cataral pronuntat, lipsa leziunilor organelor
interne, tulburarile digestive, exantemului, deosebindu-se si indicii hematoleucogramei.

Diagnosticul de laborator al iersiniozelor


Speciile de Yersinia pot fi izolate prin cultura din :singe,LCR,licid peritoneal,abcese;
---Izolarea yerseniilor din masele fecale prin Coprocultura si utilizarea mediilor de
cultura selective si imbogatite.
---Testele serolgice:ELISA,teste de aglutinare.
---Diagnosticul bacteriologic
---Diagnosticul serologic
---Examinarea serologica are o semnificatie mare in diagnosticul rapid a iersiniozelor,
tratarea bolnavilor la timp si efectuarea masurilor antiepidemice.
Se folosesc reactiile de aglutinare punind in contact serurile bolnavilor in delutii cu
suspenzi! microbiene inactivate de diferite serovariante si RHAP cu diagnostici
eritrocitari. Titrul de diagnostic este 1:200 si mai mare. Titrul anticorpilor 1:100 este putin
pozitiv si devine un criteriu pentru investigarea adaugatoare a bolnavilor.
Titrul anticorpilor,incepe sa creasca dupa rimele 7 zile de boala,revin la normal dupa
jumătate de an.
Tratament:
Simptomatic;Reechilibrare hidro-electrolitica parenterala;
Antibiotice pacientilor cu septicemie:Aminoglicozide,cefalosporine de generatia
3,cloramfenicol,chinolone,tetracicline.
Yersinia prezinta rezistenta la peniciline,datorita capacitatii de a sitetiza beta-lactamaze.