O direcţie principală de amplificare a potenţialului de inovare al firmei o reprezintă utilizarea

metodelor de stimulare a creativităţii personalului

Procesul creativ este o condiţie esenţială pentru existenţa oricărei firme. Prin stimularea creativităţii
în general şi în special a creativităţii utile, firmele reuşesc să facă faţă competenţei care se manifestă
în prezent în cadrul economiei concurente. Din această cauză toate firmele sunt preocupate de
găsirea unor idei care să se concretizeze în produse şi servicii. Practica managerială dovedeşte că
aceste idei pot fi rezultatul gândirii individuale realizate solitar sau în contextul unor grupuri special
constituite pentru acest scop, în baza unor metode manageriale de stimulare a creativităţii
personalului întreprinderii. Principalele dintre aceste metode vor fi prezentate în continuare.

Ce este brainstorming-ul? Acest termen desemneaza o tehnica de stimulare a creativitatii,

descoperita de un om de publicitate american, care si-a dorit sa dea nastere unor idei inovatoare si
inteligente, indispensabile unui domeniu atat de competitiv. Astfel, in 1941, Alex Osborn, un tanar
director de advertising, a gasit solutia pentru problemele sale - brainstorming-ul.Folosind
brainstorming-ul el a reusit sa transforme sedintele plictisitoare si neproductive intr-unele creative.
Rolul acestei tehnici este de a genera, in cadrul unei sedinte de creatie, un numar cat mai mare de
idei, ca solutie pentru o problema concreta. Alex Osborne a stabilit patru reguli de baza, de la care
nu trebuie sa se abata cei care vor sa aiba o sedinta de brainstorming reusita:

Brainstorming-ul. Ca metodă de stimulare a ideilor, Brainstorming-ul a fost lansată de Alex

Osborn. Ea reprezintă “asaltul de idei”, având drept scop emiterea unui număr cât mai mare de idei
privind modul de rezolvare a unei probleme, în speranţa ca în cadrul sau prin combinarea lor se va
obţine soluţia optimă. Metoda constă mai întâi în prezentarea problemei unui grup de oameni pentru
ca aceştea din urmă să emită idei de soluţionare a situaţiei. Procesul de realizează în mai multe faze.
Mai întâi, grupului I se explică că sunt necesare idei care le vin în minte în legătură cu o anumită
problemă. Calitatea acestor idei nu este luată în considerare într-o primă etapă. Nu se admite
criticarea sau lăudarea ideilor, se interzic întrebările sau comentariile în legătură cu ideile, se
încurajează în schimb combinarea şi îmbunătăţirea ideilor care au fost emise anterior.
În cea de a doua etapă, se încearcă evidenţierea meritelor fiecărei idei, considerându-se că în
felul acesta s-ar putea obţine şi alte alternative din care vor fi reţinute mai ales alternativele având
mai mare importanţă.
În sfârşit, ultima fază se reţine alternativa finală, care de obicei reprezintă un consens al
grupului.
 2

Metoda analizată se derulează în grupuri constituite dintr-un număr redus de persoane, de

preferinţă 5-12, şi omogene din punct de vedere al pregătirii profesionale şi ocupaţilor. Grupul este
coordonat de un moderator, iar durata optimă de desfăşurarea a unei şedinţe este de 15-45 minute.
Principalele reguli de desfăşurare a braistorming-ului ce trebuie aduse la cunoştinţa participanţilor,
sunt următoarele:
- determinarea cu precizie a problemei, limitarea şi precisa conturare a acesteia;
- asigurarea unui loc corespunzător pentru şedinţă, astfel încât să favorizeze crearea unei
atmosfere de permisivitate;
- selecţionarea cu atenţie a participanţilor pe baza principiului de competenţă în domeniul vizat;
- expunerea clară şi cât mai concisă a problemei pentru care se cer soluţii;
- admiterea şi chiar solicitarea formulării de idei oricât de neobişnuite, îndrăzneţe ar părea
acestea;
- neadmiterea în sesiune a exprimării nici unui fel de evaluări, aprecieri, judecăţi critice a ideilor
enunţate;
- evitarea luărilor de cuvânt de dragul participării sau al afirmării, a devierii de la subiect;
- înregistrarea exactă şi completă a discuţiilor, în speciala ideilor / soluţiilor emise;
- evaluarea şi selectarea ideilor după reuniune cu ajutorul managerilor şi specialiştilor în
domeniul la care se referă problema.
Avantajele utilizării acestei metode constau în: obţinerea uşoară de idei noi pentru
soluţionarea problemelor manageriale şi de altă natură; costurile reduse necesare pentru folosirea
metodei; posibilitatea de utilizare largă, practic în toate componentele managementului.
Principiile care stau la baza acesteia sunt:
 nu există restricţii privind emiterea ideilor; orice idee este luată în evidenţă,
considerându-se că nu poate fi găsită calitatea, decât dacă se caută mai întâi cantitatea de idei
(principiu “cantitatea naşte calitate” );
 complementaritatea (de vârstă, specialişti, temperamente) conferă colectivului o
eficienţă deosebită în elaborarea ideilor;
 grupul poate fi considerat ca un rezervor de idei; el acţionează ca un stimulent pentru
fiecare dintre participanţi. O idee, chiar deplasată, este reţinută, fără a fi criticată, întrucât ea poate
sugera celorlalţi membri ai grupului, idei valoroase. Critica ideilor este cu desăvârşire interzisă;
 se poate obţine un număr dublu de idei bune (în acelaşi interval de timp) dacă se
amână emiterea unei judecăţi asupra unei probleme până după întocmirea unei liste care include
toate soluţiile posibile elaborate (principiul “amânarea judecăţii”).
 3

Soluţia finală poate fi rezultatul a trei modalităţi de obţinere a ideilor şi soluţiilor

intermediare:
- calea progresiv-liniară (din raţionament în raţionament o idee generează o alta);
- catalitică (prin analogie şi opunerea permanentă a ideilor şi analiza lor individuală,
fără evaluare, se acceptă toate ideile, chiar şi cele neobişnuite, absurde);
- mixtă – este o combinaţie a căii progresiv-liniare cu cea catalitică.

Varianta simplificată cuprinde următoarele etape:

- pregătirea reuniunii;
- desfăşurarea reuniunii;
- evaluarea ideilor.

a) Pregătirea reuniunii cuprinde activităţile de programare a acesteia, stabilirea şi

organizarea corespunzătoare a locului de desfăşurare, asigurarea materialului de înregistrare exactă
şi completă a discuţiilor, selecţia şi constituirea grupului, prezentarea de către lider (animator) a
problemei de rezolvat (chiar cu câteva zile înainte de convocarea reuniunii, pentru a oferi
posibilitatea de reflectare asupra problemei supuse dezbaterii).

b) Desfăşurarea reuniunii este etapa la care participă liderul, 1-2 secretari (care asigură
materialul de înregistrare sau notează şi numerotează ideile), 5 membri cu o bogată experienţă în
brainstorming şi 4-5 invitaţi, specialişti în problema pusă în discuţie. Este indicat ca cei 6-13
membri ai grupului să fie aşezaţi astfel încât să se vadă (la o masă rotundă sau ovală). Toate ideile
emise sunt notate sau înregistrate, fără nici un fel de reţinere sau cenzurare.
Această etapă poate dura, în funcţie de complexitatea problemei, între 20 minute şi 3 ore.

c) Evaluarea ideilor este etapa ce poate avea loc la 2-3 zile de la data desfăşurării reuniunii.
Se recomandă ca la această etapă să participe un alt grup de experţi, mai redus ca număr, cu o
gândire puternic convergentă, care vor selecţiona şi clasifica ideile pe categorii: idei realizabile şi cu
aplicabilitate imediată, idei realizabile într-un timp mai îndelungat şi idei neaplicabile. Soluţiile
astfel clasificate sunt apoi analizate şi evaluate.

În aplicarea metodei brainstorming, pentru a rezolva probleme prin analiza valorii trebuie
asigurate o serie de condiţii:
 4

- grupul trebuie să aibă o structură eterogenă, compusă din specialişti (economişti,

ingineri, chimişti etc.);
- asigurarea unui climat creativ;
- reuniunea trebuie condusă de un lider dinamic şi competent.

Metoda brainstorming este o metodă simplă şi universal integrabilă în structura celorlalte

metode.
O variantă a brainstormingului o constituie “Tehnica carnetului colectiv”, care oferă mai
mult timp pentru documentare şi reflecţie asupra problemei în dezbatere. Fiecare membru al
grupului notează, pe un carnet, timp de o lună, ideile sale referitoare la rezolvarea unei probleme,
face un rezumat al ideilor principale şi apoi predă carnetul conducătorului grupului de creativitate.
Acesta, la rândul lui, efectuează o sinteză a ideilor principale, pe care, împreună cu carnetele
participanţilor, le supune dezbaterii în grup. În urma discuţiilor se prefigurează şi se selectează cele
mai bune idei privitoare la rezolvarea problemei.
5