Limba mea, limba romana!

Limba mea e cea mai dulce,

Dintre toate pe pamant,

De ma las purtat, ma duce,

Printre versuri si prin cant.

Limba mea e din Lumina,

Rasarita-n zori de zi,

Limba mea, limba romana,

Straluceste-n poezii.

Limba mea-i glas de izvoare,

E in fluier de ciobani

E-n cant de privighetoare,

Si in graiul la tarani.

Limba mea e adierea

vantului, prin frunza deasa,

Limba mea-i dulce ca mierea,

Limba mea-i cea mai aleasa.

Limba mea-i freamat de stele,

E iubirea dintre frati,

E in versurile mele,

Si-n ecoul din Carpati.

Limba care ne aduna,

De la margini de pamant,

Limba mea, limba romana,

Va fi pururi graiu-mi sfant!

Limba noastră nu moare

Limba noastră-i încântare,

Limba noastră-i dulce tare

Ce-aţi lăsat în urma voastră

Bogăţia strămoşească.

Limba noastră-i mlădioasă

Dulce, dragă şi duioasă

Lacrima cea mai aleasă

A românului ce lasă.

Limba noastră-i tare sfântă

Limbă scumpă, îndrăgită,

Tu nicicând nu te vei pierde

Tu mereu eşti frunză verde.

Limba noastră cea română

Tu ai fost mereu stăpână

Între veacuri sau în vreme,

Tu eşti glasul meu ce geme.

Limba Română

de Emilia Plugaru

Limba mea română

E floare preafrumoasă

Ce-şi are rădăcina,

Aici, la mine-acasă.

Limba mea română,

Floarea mea cerească,

Stropi-voi cu iubire.

În veci să înflorească.

O voi feri cu grijă

De răul cel străin,

Să nu mi-o-mproaşte nimeni

Cu ură şi venin.

Căci doar aşa, frumoasa

Şi minunata floare,
 Va fi lumină vie

În casa mea cea mare.

Limba noastra cea romana de G Vieru

Sarut vatra si-al ei nume

Care vesnic ne aduna,

Vatra ce-a nascut pe lume

Limba noastra cea romana.

Cant a Patriei fiinta

Si-a ei rodnica tarana

Ce-a nascut in suferinta

Limba noastra cea romana.

Pre pamant stravechi si magic

Numai dansa ni-i stapana:

Limba neamului meu dacic,

Limba noastra cea romana.

In al limbilor tezaur

Pururea o sa ramana

Limba doinelor de aur,

Limba noastra cea romana.