Introducere

Emile Durkheim s-a nascut la Epinal in 15 aprilie 1858.Provine

dintr-o familie cu o puternica traditie religioasa , in tineretea lui Emil a
sudiat ebraica si doctrina talmudica . A absolvit scoala normala si si-a
sustinut doctoratul in filozofie cu teza Despre diviziunea muncii
sociale, insotita de o teza redactata in limba latina asupra Contributiei
lui Montesqieu la constituirea stiintei sociale. A mai studiat stiintele
sociale in Paris, apoi in Germania publica in revista filozofica trei
articole. Mai tarziu se apuca sa predea la doua licee din provincie iar
dupa cinci ani este profesor de pedagogie si stiinta sociala la
Universitatea din Brodeaux, unde este primul curs de socilogie predar
intr-o univeritate .
Emile Durkheim est fondator al sociologiei ca disciplina
stiintifica si universal, organizatorul scolii francize de sociologi.
Sinuciderea (“La suicide”1897) este a teia lucrare importanta a
lui Durkheim. Importanta sinuciderii in opera lui Durkheim este datorita
abordarii stiintifice riguroase a unui fapt social contemporan , cresterea
frecventa a sinuciderilor , concomitent si divorturile la sfarsitul secolului
al XIX-lea.
O investigatie stiintifica nu poate fi desavarsita decat daca se
bazeaza pe fatpe comparabile si are cu atat mai multe sanse de reusita
cu cat se asigura de a fi reunit tot ceea ce putea fi comparat in mod util.
Pentru inceput o definitie a sinuciderii ar clarifica lucurile :
“Sinuciderea este orice caz de moarte care rezulta direct sau indirect
dintr-un act pozitiv sau negative savarsit de victima insasi si depre care
aceasta stie ce rezultat va produce”. Sinuciderea este actul de disperare
al unui om care nu mai doreste sa traiasca.
Capitolul I: Sinuciderea si starile psihopatice
Capitolul II: Sinuciderea si starile psihopatice normale .Rasa.Ereditatea
Capitolul III: Sinuciderea si factorii cosmici
Capitolul IV: Imitatia
In primul capitol a lucrarii Durkheim vorbeste despre factorii
extra-socialii carora le putem atribui o influienta asupra rata
sinucideriilor dispozitia organo-fizica si natura mediului.
Chear daca cei mai multi dintre oameni se considera capabili
de a-si exercita liberul arbitru, comportamentele lor sunt adesea
modelate si configurate social. Studiu lui Durkheim arata ca si un act
atat de personal ca sinuciderea este influientat de lumea sociala. Au
fost efectuate cercetari asupra sinuciderii si inaintea studiului lui
Durkheim, dar el ete primul care insista asupra unei explicatii
sociologice a acestui fenomen

Exista patru tipuri de sinucideri care reprezinta speciile cele

mai importante in viziunea lui Durkheim:
a) Sinuciderea maniaca – se datoreaza halucinatiilor sau conceptiilor
delirate. Bolnavul se omoara pentru a scapa de un pericol sau de o
rusine imaginara. Halucinatia apare brusc ,si la fel si tentative de
sinucidere, iar daca in clipa urmatoare, incercarea a esuat, ea nu mai
este reluata pentru moment.
b) Sinuciderea melancolica - este legata de starea generala exagerata
de depresie si tristete, ce-l determina pe bolnav sa nu mai aprecieze
relatiile sale cu oamenii si lucruriile din jur . Acesti bolnavi sunt foarte
perseverenti in telul urmarit.
c) Sinuciderea obsesiva – nu are un motiv real sau imaginar , ci este
cauzata doar de ideea fixa de a muri.
 d) Sinuciderea impulsiva sau automata- este la fel de nemotivata ca si
cea obsesiva , dare ea apare brusc, si bolnavul nu-i poate rezista .
Nu este posibil sa vedem un nebun in orice sinucigas ; fapta
unui om normal ce rezulta dintr-un motiv obiectv , fapta celui alienat nu
are legatura cu circumsantele exteriore. Sinuciderea nu este o
prelungire a starilor psihopatice , ne putem da seama prin faptul ca
tarile cu cel mai putini nebuni au numarul cel mai ridicat de sinucideri ;
in conditiile acestea ajung mai usor la sinucidere decat omul sanatos,
acest lucru nu se datoreaza starii sale.
In capitolul al Il-lea se discuta in ce masura rasa ar influienta in
vreun fel rata sinuciderilor . Rasa , Ereditatea, se discuta in ce masura
rasa ar influienta in vreun fel rata sinuciderilor . Rasa este un grup de
indivizi cu trasaturi commune, ereditate , care au o origine comuna.
Teoria conform careia rasa ar fi un factor al inclinatiei catre sinucidere
presupune implicit ca sinuciderea este ereditara, in caz contrar nu ar
puea avea un character etnic.
Examinand consemnarile oficiale asupra sinuciderii inregistrate
in Franta , Durkheim a ajuns la concluzia ca unele categori de oameni
erau mai predispuse in a comite suicidal decat altele, erau mai multe
sinucideriin randul barbatior decat in cel al femeilor, in randul
protestatantilor fata de catolici, in randul celor bogati fata de cei saraci
in randul celibatarilor fata de cei casatoriti, proportia creste o data cu
varsta.
In capitolul al III-lea evidentiaza doi factori cosmici care ar putea
influienta sinuciderea ; clima si temperature sezoniera. S-a dedus ca
adevarata cauza a difeentelor ce apar intre popoare, din punccde
vedre a sinuciderilor, teebuie gasita in felul in care civilizatia este
distribuita in tarile respective si nu in caracteristicile climei. Unele studii
arata ca ordinea anotimpurilor din punc de vedere a sinuciderilor este :
vara , primavera, toamna, iarna si de aici se educe faptul ca , prin
actiunea exercitata assupra functiilor cerebrale, caldura ii impinge pe
om la sinucidere.
Insa cercetarile analizate de Emil Durkheim arata ca intre
variatia de temperaturii si variatia sinuciderii nu exista nici o legatura ,
pentru ca in tari diferite dar in care temperatura este identica intr-o
anumita perioada , numarul sinuciderilor este total diferit . Proportia
sinuciderilor se petrecea mai adesea noaptea si mai rar ziua ,se
petrecea mai mult la inceputul saptamanii decat la sfarsitul saptamanii.
In capitolul al IV-lea imitatia se abordeaza un factor psihologic,
caruia I s-a atribui o mare importanta in geneza tuturor faptelor sociale.
Imitatia pate avea loc intre indivizi pe care nu-I uneste nici o legatura
de tip social. A actiona din respect sau din teama fata de opinia publica
insamna a actiona din imitatie.
Daca sinuciderea poate fi molipsitoare de la individ la individ ,
ea nu poate fi propagate prin imitatie astfel incat rata sinuciderilor sa
fie afectata , considera Emile Durkheim.
In cartea a II-a a Sinuciderii, intitulata Cauze sociale si tipuri
sociale autorul descrie pe rand urmatoarele tipuri de sinuciderii:
A. sinuciderea egoista
B. sinuciderea anomica
C. sinuciderea altruista
A. Sinuciderile egoiste sunt marcate de un grad redus de
integrare in societate si survin atunci cand un individ este izolat, sau
atunci cand legaturile sale cu un grup sunt slabie sau rupte. Spre
exempu, ratele scazute de sinucidere pritre catolici pot fi explicate prin
puternica lor comuniune sociala, in timp ce libertatea personala si
morala a protestantiloreste echivalenta cu “ singuratate” in fata lui
Dumnaezeu. Casatoria protejeaza impotriva sinuciderii prin integrarea
individului intr-o relatie sociala stabile, in timp ce oamenii singurii
raman mai izolati de societate . Rata scazuta a sinuciderii in timul
razboiului, conform lui Durkheim, poate f interpretata ca un semn al
unei itegrari sociale ridicate.
B. Sinuciderea anomica este cauzata de lipsa reglementarii
sociale. Durkheim se refera aici la conditiile sociale ale anomie, care
apar atuci cand amenii li se inculca “lipsa de norma”datorita unei
schimbarii rapide de instabilitatii in societate. Pierderea unui punct
stabil de referinta pentru norme si nevoi-asa cum se intampla in
vremurile de restrictie economica sau in tensiunile personale precum
divortul- poate afecta echilibrul dintre determinatiile oamenilor si
dorintele lor.
C . Sinucidrea altruista survine atunci cand un individ este
“hiperintegrat” , legaturile sociale sunt prea puternice si valoreaza
societatea mai mult decat pe sine. Intr-un astfel de caz, sinuciderea
devine un sacrficiu pentru binele supreme”. Pilotii Kamikaze din Japonia
sau “bombele sinucigase” din Islam sunt exemplu de siucideri altruista.
Durkheim le considera caracteristice societatilor traditionale, unde
primeaza solidaritatea mecanica.
In cartea a III-a a acestei lucrari- Despre sinuciderea ca
fenomen social in general, autorul prezinta cateva consideratii generale
despre sinucidere. Sinuciderea pare intr-un fel sau altul o supapa de
siguranta ce poate fi utila. Ea are marele avantaj de debarasa societatea
fara nici un fel de interventie si cat mai simplu posibil de un anumit
numar de subiecti inutili si daunatori.
 In raport cu sinuciderea, omuciderea se manifesta in situatii
diferite:- acolo unde omuciderea este este foarte raspandita, ea ofera
imunitate contra sinuciderii;- daca razboaiele determina o scadere a
numarului de sinuciderilor, numarul omuciderilor creste si la fel se
intampla si cu furturile si escrocheriile;-sinuciderea este un fenomen
mai degraba urban decat rural, dar situatia omuciderii este inversa;-
dacca sinuciderea sunt mai frecvente in randul rotestantilor, omorurile
sunt mai des intalnite la catolici;- viata de familie are o actiune
moderatoare asupra sinuciderii, dar stimuleaza mai degraba omorul.
Unul dintre studiile cele mai cunoscute ale lui Durkheim este
consacrat analizei fenomenului sinuciderii. Sinuciderea pare a fi un act
pur personal , consecita cinsecinta unei nefericiri personale eextreme.
Durkheim a aratat ca factorii social exercita totusi o influienta
fundamentala asupra comportamentului suicidal –anomia fiind una
dintre aceste influiente. Ratele sinuciderilor arata ca anumite rasaturi
revin mere, iar acetea trebuie explicate din punct de vedere sociologic.