Caracteristicile dezvoltării psihice ale copilului de 0-1 an

Primul an de viață este cea mai importantă etapă din dezvoltarea copilului. În această
perioadă, achizițiile motorii, cognitive sunt unice în raport cu altă vârstă. Copilul cu vârsta
între 0-12 luni se definește medical ca sugar, dar termenul larg folosit este de bebeluș.

1. Dezvoltarea cognitivă:
În jurul vârstei de 1 an copilul știe deja multe, descoperă multe obiecte, le cunoaște pe
cele care produc zgomot, pe cele care se mișcă, pe cele care-i produc plăcere, pe cele care
nu trebuie atinse, recunoaște persoanele apropiate din familie şi reacționează la cele care
sunt necunoscute.
El învăța să comunice destul de bine cunoscând gesturile şi cuvintele celorlalți, dar
poate să-şi facă cunoscute şi propriile dorințe şi emoții în moduri foarte variate incluzând
„vorbitul”- spre sfârșitul acestei perioade copilul putând spune câteva cuvinte.
Din punct de vedere cognitiv cea mai importantă achiziție a acestei perioade este
„obiectul permanent”. Copilul înțelege că obiectul continuă să existe chiar dacă el nu mai
poate fi văzut. Legat de acest lucru copilul îşi dezvoltă în jurul vârstei de 8 luni
comportamentul de căutare a obiectului ieșit din câmpul lui vizual.
2. Dezvoltarea limbajului:
Limbajul începe să se dezvolte chiar de la naștere, copiii comunicând prin sunete şi
gesturi. La sfârșitul primului an de viață copiii sunt capabili să rostească câteva cuvinte,
deși înțeleg mult mai multe. Învățarea limbajului în acest interval de vârstă este rezultatul
interacțiunii între copil şi părinți. Nu numai copilul învăța să vorbească de la adulți, ci şi
invers.
În jurul vârstei de 3-6 săptămâni, copiii dezvoltă diferite tipuri sonore de plâns pentru a
indica nevoile specifice (ca și foamea sau disconfortul), la 2 luni, încep să interacționeze
prin gângurit sau zâmbet, ulterior continuând să bolborosească și să chicotească până la 6
luni. Până la 6 luni, majoritatea sugarilor au învăţat toate sunetele distincte și de baza ale
limbajului lor nativ (« aa», « ee »; « be, be, be »). În primul an majoritatea sugarilor pot să
pronunțe diferite cuvinte, ca mama sau tata.
3. Dezvoltarea psiho-socială:
Într-un mediu afectiv, sugarii se atașează ușor de părinții lor. În prima lună, nou născuții
îşi exprimă emoțiile în principal prin plâns sau etalează o față vioaie și veselă. În jurul vârstei
de 4 luni, sugarii învăța să zâmbească, să gângurească și îmbrățișează persoanele care îi iau
în brațe. La 5 luni, copiii îşi arată clar preferințele pentru persoanele dragi. În următoarele
luni, protestele la despărțire reprezintă modalitatea prin care sugarul îşi demonstrează
atașamentul.
O legătura strânsă furnizează o bază pentru viitoarele relații, copiii ȋnvață cum să-și
iubească părinții și cum să aibă încredere în ei.
4. Dezvoltarea emoțională:
În această perioadă vorbim, în primul rând de reacții emoționale care anunța stări de
necesitate (foame, senzații de durere, neplăcere), acestea fiind sub forma plânsului, agitației
sau a surâsului., zâmbetului.
Formele de manifestare emoțională ale bebelușului sunt cele care exprimă bucuria,
surprinderea, supărarea, teama, neplăcerea, interesul pentru ceva anume.
Teama este una din primele emoții cunoscute la copil. Chiar după naștere un zgomot
foarte puternic sau persoane care se apropie de el îl sperie, determinându-l să plângă.
Încă de la 4 săptămâni apare zâmbetul, inițial în somn, ca manifestare a stării de bine
fiziologic, în scurt timp ajungând însă să aibă valente sociale (zâmbetul social), iar după 3-4
luni râde, imitând adultul, apoi ca manifestare a bucuriei.
La 6 luni se conturează o reacție de reținere față de persoanele mai puțin cunoscute,
reacție care se va transforma în teamă, dacă o observă la mama (persoana de referință) sau
dacă reținerea lui nu este prelucrată de părinte. Tot în această perioadă începe să se contureze
atașamentul față de persoana care îl îngrijește (mama sau un substitut al acesteia).
Pe la 8-9 luni, uneori mai târziu, dar și în alte etape de dezvoltare, apare adesea
anxietatea de separare, ca o teamă generalizată pentru că va pierde persoana reprezentativă.
Relațiile conflictuale dintre părinți, modul cum influențele socio-culturale îşi pun
amprenta asupra lor determină un anumit tip de relație cu copilul. Lipsa armoniei familiale,
problemele de sărăcie, slaba informare în legătură cu nevoile copilului pot acționa negativ
asupra lui.
5. Dezvoltarea senzitivă și motorie:
Mișcările copilului devin mai controlate și intenționate pe măsura ce reflexele arhaice
dispar (reflexele cu care se naște copilul). Chiar dacă aparent copilul devine din ce în ce mai
puternic cu timpul, sugarul va fi suficient de flexibil și coordonabil la 6 luni ca să îşi
introducă în gură degetele de la picioare și suficient de puternic ca să stea în poziția șezut
fără suport.
La 10 luni mulți copii pot sta în picioare, chiar dacă ei au nevoie de suport. Controalele
medicale repetate ar trebui să aibă loc după prima lună de viața la 2, 4, 6, 9 si 12 luni. În
timpul acestor vizite, medicul ar trebui să examineze copilul pentru evaluarea creșterii ți
dezvoltării normale. Se chestionează părintele dacă copilul s-a dezvoltat conform
așteptărilor. Vaccinările sunt administrate conform orarului standard de imunizare.
Abilități motorii dezvoltate:
- Întoarce capul la 90 de grade când este așezat pe burtă (2-3 luni),
- Se rostogolește (2-4 luni)
- Îşi ține capul (2-4 luni)
- Stă în șezut fără sprijin (5-7 luni)
- Stă în picioare cu sprijin (5-10 luni)
- Merge ținându-se de ceva (9-12luni)
- Stă singur în picioare (9-12 luni)
- Merge bine (12 luni)