COLEGIUL FINANCIAR-BANCAR DIN CHIȘINĂU

CATEDRA ECONOMIE ȘI FINANȚE

CONTRIBUȚIILE SOCIALE VERSUS BENEFICIILE

SOCIALE ÎN SISTEMUL PUBLIC DE ASIGURĂRI
SOCIALE

LUCRARE DE DIPLOMĂ

la specialitatea 1805 „Finanțe”

„_________________” Autor:
Director adjunct:
eleva gr. FA1207G,
gr. didactic I, BOTEZATU Angela
_____________________________ învățământ cu frecvența la zi
„____”___________________ 2016 JOSU Valentina
________________________

Conducător științific:
Magistru în economie,
Gr. Didactic I,
PLĂMĂDEALĂ Claudia
_______________________

Chișinău, 2016
 CUPRINS

LISTA ABREVIERILOR 3
Introducere 4
Capitolul I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND SISTEMUL PUBLIC DE
....................ASIGURĂRI SOCIALE

1.1. Necesitatea și conținutul economic al asigurărilor sociale de stat 7

1.2. Contribuțiile sociale de stat 11
1.3. Formele de protecție a cetățenilor prin asigurările sociale de stat 16
1.4. Sistemul de asigurări sociale de stat și asigurări sociale de sănătate în țările UE 20

Capitolul II. ANALIZA SISTEMULUI ACTUAL DE ASIGURĂRI SOCIALE DE

......................STAT ÎN REPUBLICA MOLDOVA

2.1. Evoluția indicatorilor social-economici și demografici în Republica Moldova 30

2.2. Analiza executării BASS în perioada 2012-2014 35
2.3. Analiza executării FOAM în perioada 2012-2014 47
2.4. Studiu de caz: Contribuțiile sociale versus beneficiile sociale prin prisma 54
.......activității persoanelor fizice

Capitolul III. CRIZA SISTEMULUI DE ASIGURĂRI SOCIALE DE STAT ÎN

........................REPUBLICA MOLDOVA ȘI CĂI DE DEPĂȘIRE

3.1. Probleme și provocări privind eficiența finanțării sistemului public de 58

.......asigurări sociale în Republica Moldova

3.2. Priorități de reformare a sistemului public de asigurări sociale de stat în 61

.......condițiile integrării RM în UE

Concluzii generale și recomandări 70

Bibliografie 73
Anexe 75
 LISTA ABREVIERILOR

AOAM – Asigurarea Obligatorie de Asistență Medicală;

BASS – Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat;
BNS – Biroul Național de Statistică;
BPN – Bugetul Public Național;
BS – Bugetul de Stat;
CNAM - Compania Națională de Asigurări în Medicină;
CNAS – Casa Națională de Asigurări Sociale;
CSI – Comunitatea Statelor Independente;
EUR – Euro;
FAOAM – Fondul Asigurărilor Obligatorii de Asistență Medicală;
IMSP – Instituție Medico-Sanitară Publică;
INCE – Institutul Național de Cercetări Economice;
INPS – Institutul Național de Securitate Socială;
IPC – Indicele prețurilor de consum;
ISE – Indicator situația economică;
OIM – Organizația Internațională pentru Migrație;
PAYG – Pay-As-You-Go (plata treptată);
PIB – Produsul Intern Brut;
RM – Republica Moldova;
SUA – Statele Unite ale Americii;
TB – Tuberculoză;
TVA – Taxa pe Valoare Adăugată;
UE – Uniunea Europeană.

3
 Introducere

Sistemul public de asigurări sociale de stat este parte integrantă a sistemului de protecţie
socială, având ca obiectiv principal acordarea unor prestaţii în bani persoanelor asigurate, aflate
în imposibilitatea obţinerii veniturilor salariale în urma anumitor situaţii de risc.
Sistemul de asigurări sociale reprezintă principalul instrument al statului, de protecţie
socială a cetăţenilor şi este bazat pe contribuţii de asigurări sociale obligatorii. Un sistem de
protecţie socială eficace nu reprezintă doar o necesitate de ordin moral şi politic, ci şi una de
ordin economic. De aceea, asigurarea socială reflectă, în primul rînd, o protecţie socială capabilă
să asigure individului posibilitatea traversării perioadei în care acesta se confruntă cu greutăţi
sociale. Rolul principal al schemei de asigurări sociale este garantarea venitului asigurat în cazul
survenirii riscului social.
În Republica Moldova sistemul de asigurari sociale este destul de complex, ca rezultat al
multiplelor categorii de beneficiari. Primul pas în direcţia reformării sistemului de pensii în
Republica Moldova a început în anul 1999, odată cu adoptarea Strategiei de reformare a
asigurării cu pensii şi Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat nr.156-XIV din 14.10.98.
Un impact substanțial asupra dezvoltării sistemului de asigurări sociale au avut un șir de
factori condiționați de criza din anii ‘90 și de reformarea economiei. S-au produs modificări
esențiale la nivelul și în structura ocupării populației, care au avut o influență nefavorabilă asupra
formării bugetului asigurărilor sociale de stat.
Sistemul de asigurări sociale acoperă, de regulă, toţi rezindenţii Republicii Moldova, care
achită contribuţiile de asigurări sociale şi beneficiază de prestaţii, iar instrumentul de acumulare
şi redistribuire a resurselor financiare este Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat - buget
independent, cu statut special, ce face parte din bugetul public naţional.
Actualitatea temei de cercetare nu poate fi pusă la îndoială cu precădere pentru sistemul
public de asigurări sociale apărut mai tîrziu, precum este și cel implimentat în Republica
Moldova. Este necesar de menționat că la diferite niveluri de dirijare sistemul public de asigurări
sociale prezintă lacune cu caracter juridic, organizatoric, tehnologic și psihologic. Conștientizând
această realitate, oportunitatea unei abordări conceptuale noi a sistemului public de asigurări
sociale este incontestabilă. Existența unui șir de probleme temporizează buna desfășurare a
reformelor, ceea ce denotă necesitatea acțiunilor și realizărilor în acest domeniu. La etapa actuală
este indinspensabil de a iniția un nou stadiu a reformelor axate pe schimbări structurale, care vor
conduce la eficiență și calitate sporită, organizare și servicii adecvate. Reformarea direcțiilor
strategice de dezvoltare va perfecționa managementul sistemului, pentru a asigura dreptul la

4
beneficiile sistemului public de asigurări sociale pe principii de echitate și angajamente solidare
din partea statului și a individului.
Scopul lucrării constă în examinarea sistemului asigurărilor sociale de stat din Republica
Moldova și analiza echilibrului dintre contribuțiile de asigurări sociale și beneficiile acordate de
instituțiile specializate persoanelor asigurate.
Avînd în vedere scopul urmărit, obiectivele cercetării sunt:
1. Studierea concepţiilor privind politica socială, protecţia socială și asigurările sociale.
2. Estimarea rolului sistemului public de asigurări sociale și identificarea principalelor forme de
protecție a cetățenilor prin asigurările sociale de stat.
3. Studierea şi generalizarea experienţei ţărilor dezvoltate privind bunele practici de organizare a
asigurărilor sociale.
4. Analiza bugetului asigurărilor sociale de stat din punct de vedere al suficienţei surselor de
formare a acestuia.
5. Identificarea problemelor privind eficiența finanțării sistemului public de asigurări sociale.
6. Studierea priorităților de reformare a sistemului public de asigurări sociale de stat.
Obiectul investigat îl constituie sistemul public de asigurări sociale din Republica Moldova.
Subiectul cercetării constiuie conceptele fundamentale ale asigurărilor, evoluția, starea
actuală cât și schimbările parvenite în sistemul public de asigurări sociale.
Metodologia cercetării. Au fost aplicate diferite metode și tehnici de investigație științifică:
comparația, deducția, inducția, metodele analitice, grupările statistice, calculul indicatorilor
sintetici financiari.
Baza informațională a lucrării este reprezentată de ansamblul de acte normative ce
reglementează Sistemul Public de Asigurări Sociale al Republicii Moldova dintre care: Legea
privind pensiile de asigurări sociale de stat nr.156-XIV din 14.10.98; Legea privind sistemul
public de asigurări sociale nr. 489 din 08.07.1999; Legea privind sistemul public de pensii și alte
drepturi de asigurări sociale nr.19 din 17.03.2000, cu modificările ulterioare; legea fondurilor de
asigurări sociale precum și cursuri, literatură de specialitate, lucrări ale economiștilor,
profesorilor universitari, doctori în domeniu precum: Angela Lunga, Tatiana Manole, Natalia
Mocanu, Natalia Ciobanu etc.
Lucrarea a fost structurat în trei capitole, incluzînd și alte elemente structurale, cum ar fi
introducerea, concluzia, bibliografia și anexele.
În capitolul I “Aspecte teoretice privind sistemul public de asigurări sociale” se include
descrierea sistemului asigurărilor sociale de stat, parte principală şi cea mai importantă a
sistemului de protecţie socială, precum şi analiza cadrului legal şi normativ existent cu privire la
colectarea contribuțiilor sociale de stat și distribuirea acestora prin formele de protecție a
5
cetățenilor, la fel este analizat sistemul de asigurări sociale de stat și asigurări sociale de sănătate
în țările UE, care pot servi drept bază pentru implimentarea de noi reforme în RM, în vederea
soluţionării problemelor din domeniul protecţiei sociale.
În capitolul II “Analiza sistemului actual de asigurări sociale de stat în Republica Moldova”
se prezintă unele aspecte financiare cu referire în mod special la: bugetul asigurărilor sociale de
stat și fondul asigurărilor obligatorii de asistență medicală care reflectă constituirea, repartizarea
şi utilizarea fondurilor băneşti necesare ocrotirii pensionarilor, salariaţilor şi membrilor lor de
familie, precum și cheltuielile pentru protecţia socială. De asemenea, conţine un studiu de caz
prin care se prezintă echilibrul dintre contribuțiile sociale și beneficiile sociale prin prisma
activității persoanelor fizice.
În capitolul III „Criza sistemului de asigurări sociale de stat în Republica Moldova și căi de
depășire” sunt identificate principalele probleme cu privire la eficiența finanțării sistemului
public de asigurări sociale precum și cauzele acestora, și totodată sunt prezentate prioritățile de
reformare a sistemului public de asigurări sociale prin implimentarea de noi reforme și sisteme
deja testate și practicate de unele țări europene.
În ”Concluzii generale și recomandări” este formulată esența proiectului unde se expune
situația actuală, precum și problemele principale cu care se confruntă sistemul de asigurări
sociale pentru care sunt prezentate recomandări și propuneri pentru a eficientiza sistemul
asigurărilor sociale de stat din Republica Moldova.
Volumul lucrării este de 74 pagini, 11 figuri și 14 tabele fiind incluse în conținutul de bază.
Aceasta conține 2 anexe ce cuprind informații și date sub formă de tabel, ordine și extrase din
legislație, care completează și argumentează tezele expuse în conținutul lucrării și vin să apropie
lucrarea de aspectele practice ale asigurărilor sociale.

6
 Capitolul I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND SISTEMUL PUBLIC DE
ASIGURĂRI SOCIALE
1.1. Necesitatea și conținutul economic al asigurărilor sociale de stat
Un sistem de securitate socială desemnează ansamblul reglementărilor juridice în
domeniul securităţii sociale. Orice sistem de securitate socială are ca obiectiv garantarea unei
anumite securităţi economice a persoanelor protejate, în faţa producerii unor evenimente sociale
(denumite riscuri sociale) cum ar fi boala, maternitatea, invaliditatea, bătrâneţea, accidentul de
muncă şi boala profesionala, decesul, protecţia juridică a urmaşilor, sarcinile familiale, şomajul.
Realizarea acestui obiectiv presupune o redistribuire de ordin financiar, pe de o parte,
prin repartiţia fondurilor comune obţinute din practicările financiare ale beneficiarilor, iar pe de
altă parte prin prevalări bugetare.
Comunitatea internaţională a consacrat conceptul de "securitate socială" ca drept
fundamental al omului, cu ocazia adoptării Declaraţiei Universale a drepturilor omului, la 10
decembrie 1948, care a prevăzut în art. 22: "fiecare individ, ca membru al societăţii are dreptul la
securitate socială".
În țările membre ale UE, pe parcursul sec.XX s-au remarcat două tipuri de sisteme de
securitate socială: comutativ și distributiv, astfel după anul 1990, ca urmare a influenţelor
dreptului comunitar, în Uniunea Europeana s-a observat o tendinţa de unificare a celor două
sisteme, în sensul recunoașterii oricărui individ la o securitate socială minimă. De asemenea, a
avut loc o dezvoltare fără precedent a regimurilor complementare de asigurare a unor riscuri
sociale, sistemul pensiilor private extinzându-se în toate ţările Uniunii Europene. Odată cu
constituirea Uniunii Europene şi lărgirea acesteia, s-au pus în aplicare Directivele Comisiei
Europene pe probleme de sănătate, conform cărora asigurările medicale de sănătate au căpătat
independenţă totală faţă de restul asigurărilor sociale, fiind gestionate de Casele Naţionale de
Sănătate.
Primul stat care şi-a creat un sistem de securitate socială a fost Germania, prin adoptarea,
între anii 1883 – 1889, a unui pachet de legi privind: asigurarea de boala – 1883. Asigurarea
pentru accidente de muncă – 1884 şi asigurarea de invaliditate şi bătrâneţe - 1889.
Asigurările sociale în RM constituie unul dintre mijloacele de garantare, de realizare a
drepturilor constituționale ale poporului. Ele reprezintă numai o parte din complexul de măsuri
luate pentru realizarea unei vieți decente și civilizate a cetățenilor.
Sistemul de asigurări sociale din RM a cunoscut în evoluția sa trei etape semnificative:
Etapa întâi – până la adoptarea, în ianuarie 1991, a legii naționale privind pensiile.
Sistemul sovietic de pensii era bazat pe conceptul „asigurare fără contribuții”. Resursele

7
financiare necesare erau obținute exclusiv din plățile efectuate de întreprinderi în buget. În cazul
unui asemenea sistem se pierde una dintre principalele caracteristici, și anume – legătura dintre
responsabilitatea personală (exprimată prin contribuțiile achitate) și dreptul de a obține beneficii
și pensii.
Etapa a doua – până la reforma sistemului de pensii care a fost inițiată la 1 ianuarie 1999.
În această perioadă, mărimea pensiei depindea de salariul mediu lunar, stagiul de muncă, precum
și de unele condiții secundare. Mărimea de bază a pensiei constituia 55% din salariul mediu
lunar, plus câte 1% pentru fiecare an de muncă care depașea 25 ani pentru barbați și 20 ani
pentru femei. Participanții la război, donatorii și alte categorii de persoane aveau dreptul la
compensații suplimentare la pensia de vârstă.
Etapa a treia – corespunde actualei stări a sistemului de pensii, îmceputul căreia a fost
marcat de intrarea în vigoare a Legii privind sistemul public de asigurări sociale din 1999.
Conform acestei legi, numărul de beneficiari urmează să fie redus, pentru a direcționa eforturile
asupra celor mai nevoiași pensionari. Astfel, legea prevedea ca până în 2008 vârsta de
pensionare să crească treptat până la 65 ani pentru bărbați și 60 ani pentru femei, dar pe parcurs
au fost făcute un șir de modificări prin care s-a stabilit vârsta de pensionare pentru femei de 57
ani și pentru bărbați de 62 ani.1
Necesitatea înfăptuirii asigurărilor sociale decurge din faptul că participarea cetăţenilor la
desfăşurarea procesului de producţie şi a oricărei activităţi utile societăţii omeneşti poate să pună
salariaţii, cooperatorii, întreprinzătorii privaţi în anumite situații – cu toate măsurile care se iau
pentru asigurarea igienei, securităţii şi protecţiei muncii, precum și pentru prevenirea
accidentelor și a îmbolnăvirilor – în imposibilitatea de a mai presta o muncă în condiții normale.
Deoarece cetățenii pot să ajungă în imposibilitatea de a mai munci și de a-și asigura traiul, este
necesar ca statul să ia din timp măsurile corespunzătoare pentru protecția cetățenilor, asigurîndu-
le veniturile necesare traiului acestora și familiilor lor. 2
Necesitatea realizării asigurărilor sociale este determinată și de grija deosebită pe care
statul trebuie să o manifeste față de cetățenii săi. Fiind o importantă problemă de stat, drepturile
de asigurări sociale ale cetățenilor sunt garantate de Constituție, de Codul muncii și alte acte
normative. Astfel, Constituția RM prevede:
Art. 47. „Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai
decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzînd hrana,
îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.
Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrîneţe sau în

1
SECRIERU Angela. Fianațe Publice. Chișinău: Editura Epigraf, 2044. 424p.
2
VĂCĂREL I., Finanțe Publice, Ediția a VI – a, EDP, București, 2007, p. 689 .
8
celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente
de voinţa lor.”3
Conţinutul economic al asigurărilor sociale este determinat, în principal, de trăsăturile
orânduirii social-economice. Protecţia socială cuprinde două componente care se completează
reciproc: asigurările sociale şi asistenţa socială.
Asigurările sociale constituie acea parte a relaţilor social-economice băneşti cu ajutorul
cărora în procesul repartiţiei produsului intern brut, se formează, se repartizează, se gestionează
şi se utilizează fondurile băneşti necesare ocrotirii obligatorii a cetăţenilor aflaţi în incapacitate
temporară sau permanentă de muncă, în caz de bătrîneţe şi în alte cazuri prevăzute de lege.
Sistemul de asigurări sociale face parte din conceptul mai extins al protecţiei sociale care include
şi programe de asistenţă.
Asigurarea socială ese formată din două componente:

Asigurarea
socială

Asigurarea Asigurarea
obligatorie voluntară

Sursa: Elaborată de autor în baza informațiilor teoretice

Figura 1.1. Componentele asigurării sociale.

Asigurarea obligatorie se referă la sumele acumulate şi utilizate în corespundere cu

legile respective. Asigurarea voluntară diferă de cea obligatorie prin faptul că relaţiile civile şi
legile apar în urma acordului ambilor părţi. În prezent în Republica Moldova cea mai importantă
parte a sistemului de asigurare socială revine asigurării obligatorii.
Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile legii, prin
sistemul public de asigurări sociale. Sistemul public de asigurări sociale se organizează şi
funcţionează în baza unor principii.4
Principiile sistemului public de asigurări sociale sunt reguli fundamentale, întrucât reflectă
ceea ce este esenţial şi hotărâtor în sistemul asigurării sociale. Aceste principii se referă la
organizarea, conducerea şi înfăptuirea protecţiei sociale a cetăţenilor prin sistemul public naţional al
asigurărilor sociale, care reflectă democratismul şi umanismul acestor asigurări.

3
Constituția RM : din 29.07. 1994 , în Monitorul Oficial al RM 1994, nr.1, art.47.
4
MANOLE, Tatiana. Finanţe publice locale. Chişinău, 2003, 188p.
9
 În sistemul public al asigurărilor sociale întâlnim două categorii de principii:
1) principii fundamentale generale;
2) principii fundamentale specifice.
Principiile generale ale sistemului public de asigurări sociale pot fi formulate astfel:
- principiul democraţiei;
- principiul legislaţiei;
- principiul egalităţii în faţa legii;
- principiul separaţiei puterii în stat.
Aceste principii se regăsesc şi în alte ramuri de drept.
Principiile fundamentale specifice ale sistemului public de asigurări sociale sunt
următoarele:5
1. Principiul unicităţii – potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public bazat
pe aceleaşi norme de drept. Potrivit acestui principiu, în Republica Moldova, începând cu l ianuarie
1999, este organizat şi funcţionează un singur sistem public naţional de asigurări sociale garantate
de stat. Prin instituirea sistemului unic se urmăreşte diminuarea riscului care decurge din existenţa
mai multor sisteme de asigurări sociale care, ajungând inevitabil, mai devreme sau mai târziu, în
dificultate, vor necesita perfecţionări pe termen scurt.
2. Principiul egalităţii - care asigură tuturor participanţilor la sistemul public de asigurări
sociale, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile
şi obligaţiile prevăzute de lege. Acest principiu are în vedere că persoanele asigurate au aceleaşi
drepturi şi obligaţiuni, dacă îndeplinesc aceleaşi condiţii prevăzute de lege.
3. Principiul solidarităţii sociale - inter- şi intrageneraţii, conform căruia participanţii la
sistemul public de asigurări sociale îşi asumă conştient şi reciproc obligaţii şi beneficiază de dreptul
pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege.
4. Principiul obligativităţii - potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform legii,
obligaţia de a participa la sistemul public de asigurări sociale. Drepturile de asigurări sociale se
exercită corelativ îndeplinirii obligaţiilor.
5. Principiul contributivităţii - conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie
pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de
asigurări sociale. Drepturile de asigurări sociale se cuvin în baza contribuţiilor de asigurări sociale
plătite. Evidenţa drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale în sistemul public se realizează pe
baza codului personal de asigurări sociale. Fiecărui asigurat în sistemul public i se atribuie un singur
cod personal.

5
Legea cu privire la sistemul public de asigurări sociale: nr. 489 din 08. 07. 1999. În: Monitorul Oficial al RM.
2000, nr 1-4, art.3
10
 6. Principiul repartiţiei - potrivit căruia fondurile de asigurări sociale se redistribuie
pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului public de asigurări sociale conform legii.
7. Principiul autonomiei - conform căruia sistemul public se administrează de sine stătător,
pe baza legii. Asigurările sociale se vor realiza de către asiguraţi prin Casa Naţională de Asigurări
Sociale, organism autonom care va asigura aplicarea legislaţiei în domeniul asigurărilor sociale.
Rolul sistemului public național al asigurărilor sociale rezultă din natura nouă și din
principiile care stau la baza lui, precum și din modul cum se constituie și se folosesc fondurile
bănești respective. Pe măsura dezvoltării economiei naționale s-au extins și s-au perfecționat și
asigurările sociale. Concomitent, au crescut rolul și importanța lor.
Rolul deosebit al asigurărilor sociale constă în ocrotirea cetățenilor în toate cazurile de
pierdere a capacității de muncă, de asemenea, prin acordarea îndemnizațiilor și aplicarea unor
restricții, ele acționează împotriva leneșilor, simulanților etc.
Asigurările sociale sunt o pîrghie pe care statul o folosește și pentru întărirea disciplinei
în muncă. Prin modul cum sunt reglementate, prin îndemnizațiile plătite și prin unele restricții
prevăzute, asigurările sociale contribuie la respectarea și întărirea disciplinei în muncă, cu efecte
pozitive asupra productivității muncii, asupra realizării indicatorilor economici și sociali. Prin
avantajele acordate și prin restrucțiile aplicate, asigurările sociale stimulează ridicarea calificării
personalului, îmbunătățirea calității muncii, stabilitatea salariaților în aceeași unitate etc.6
Asigurările sociale au un rol important în educarea cetățenilor, în dezvoltarea conștiinței
cetățenești, în promovarea echității sociale, ele cultivă atitudinea responsabilă față de muncă, față
de familie, contribuind astfel la inocularea trăsăturilor etico-spirituale înaintate ale fiecărui
cetățean, la respectarea normelor de conviețuire socială și la dezvoltarea atitudinii de apărare a
avutului public și privat. Asigurările sociale sunt chemate să îndeplinească un rol important în
menținerea și ridicarea bunăstării poporului.
Controlul exercitat cu prilejul încasării veniturilor și al efectuării cheltuielilor cu plata
pensiilor, indemnizațiilor, ajutoarelor, etc. contribuie la buna organizare a producției și a muncii,
la folosirea rațională a forței de muncă, a mijloacelor de muncă și bănești, la întărirea disciplinei
economico-financiare, la respectarea și la întărirea legalității.7
1.2. Contribuțiile sociale de stat
Sursele de formare a fondurilor asigurărilor sociale sunt contribuțiile care se plătesc, de
regulă, de către agenții economici, ca procente aplicate asupra fondului de salarii brut al acestora,
contribuțiile individuale plătite de asigurați, precum și resursele care provin din bugeul de stat.

6
CASIAN, Angela. Problemele organizării protecţiei sociale în Republica Moldova. Chişinău, 2003,vol.II, 240p.
7
SECRIERU, Angela. Finanțele Publice. Ch.: Epigraf, 2004. 424 p.
11
 Prin cotizațiile provenite de la agenții economici și de la asigurați se acoperă în general,
35-40% din cheltuielile pentru protecția socială. Din bugetul central al statului și din bugetele
locale se asigură aproximativ 20-60% din resursele necesare protecției sociale.
1.2.1. Contribuțiile de asigurări sociale
Contribuțiile de asigurări sociale sunt plăți obligatorii achitate lunar de către angajator și
angajat, ele sunt reglementate de Casa Naţională de Asigurări Sociale care este o instituţie
publică autonomă de interes naţional, cu personalitate juridică ce administrează şi gestionează
sistemul public de asigurări sociale.
În conformitate cu prevederile Legii cu privire la sistemul public de asigurări sociale
nr.489-XIV, Casa Naţională îşi execută funcţiile colectând (în baza codurilor personale de
asigurări sociale ) şi distribuind mijloacele financiare, acumulate în rezultatul achitării
contribuţiilor de către persoanele asigurate şi asiguratori; şi de asemenea pregătind propuneri
legislative în domeniul asigurării sociale, stabilirii pensiilor, alocaţiilor, compensaţiilor din
bugetul de stat şi organizând achitarea lor prin intermediul caselor teritoriale de asigurări sociale.
Guvernul elaborează anual, în baza propunerilor Casei Naţionale, proiectul Legii bugetului
asigurărilor sociale de stat, pe care îl supune aprobării Parlamentului.
Elementele contribuțiilor de asigurări sociale sunt:
Subiecții contribuțiilor de asigurări sociale:
- asiguraţii care datorează contribuţii individuale de asigurări sociale de stat obligatorii, inclusiv
persoanele care desfăşoară activitate în funcţie electivă ori sunt numite în autorităţi elective;
- angajatorii, inclusiv persoanele juridice asimilate, angajatorului, la care îşi desfăşoară
activitatea persoanele în funcţie electivă sau sunt numite la nivelul autorităţii executive,
legislative sau judecătoreşti, pe durata mandatului, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate;
- persoanele fizice care încheie contract de asigurare socială.
Baza impozabilă de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale de stat obligatorii,
în cazul asiguraţilor, o constituie:
- salariile şi recompensele calculate lunar, pentru asiguraţii angajaţi prin contracte individuale de
muncă sau prin alte contracte în vederea executării de lucrări sau prestări de servicii;
- venitul lunar asigurat, prevăzut în declaraţia de asigurare sau în contractul de asigurare, care nu
poate fi mai mic decât o pătrime din salariul mediu lunar pe economie.
Baza lunară impozabilă de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale de stat
obligatorii nu poate depăşi 3 salarii medii lunare pe economie. Baza anuală de calcul nu va
depăşi mărimea a 3 salarii medii lunare pe economie prognozate pentru anul respectiv, înmulţite
la 12 (luni). Salariul mediu pe economie prognozat pentru anul respectiv se aprobă de Guvern.
Baza impozabilă de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale de stat obligatorii pentru
12
cetăţenii Republicii Moldova trimişi în misiune permanentă în străinătate de către instituţii
publice din Republica Moldova o constituie salariul mediu lunar calculat în lei al personalului cu
funcţii echivalente din instituţiile respective. Schema de echivalare a funcţiilor şi modul de
calculare a salariului mediu lunar al acestor funcţii se aprobă de Guvern.
Baza impozabilă la care angajatorul datorează contribuţia de asigurări sociale de stat
obligatorii o constituie salariile şi recompensele calculate lunar pentru asiguraţii cu contract
individual de muncă sau prin alte contracte în vederea executării de lucrări sau prestării de
servicii.
Cotele contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii sunt prezentate în tabelul 1.1.
Tabelul 1.1
Cotele contribuțiilor de asigurări sociale de stat
obligatorii pentru anul 2015-2016
Contribuabil Cota
Angajator 23%
Angajat 6%
Angajatorii din agricultură 22%
Titularii de patentă 6372 lei
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 20158
De înlesniri fiscale beneficiază următoarele categorii de persoane:
- Persoanele fizice- pensionari şi invalizi se scutesc de achitarea contribuţiilor de asigurări
sociale de stat obligatorii în cazurile în care se regăsesc în una din situaţiile:
- fondatori de întreprindere individuală (întreprinzători individuali);
- proprietari de terenuri agricole, care îşi prelucrează terenurile în mod individual;
- persoane care prin contract au luat în arendă terenuri agricole.
Termenele de prezentare a dărilor de seamă privind calcularea contribuţiilor de asigurări
sociale de stat sunt următoarele:
- Contribuabilii sînt obligaţi să prezinte inspectoratelor fiscale de stat teritoriale dări de seamă
privind calcularea contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, lunar până la finele lunii
imediat următoare lunii de gestiune, conform modelului stabilit de către Inspectoratul Fiscal
Principal de Stat.
- Întreprinzătorul individual, gospodăria ţărănească (de fermier) al căror număr mediu anual de
salariaţi, pe parcursul perioadei fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi şi care nu sunt înregistraţi ca
plătitori de TVA prezintă anual, până la 25 martie al anului următor anului fiscal de gestiune, o

8
Pentru anul 2016 sunt în vigoare cotele contribuțiilor din anul precedent (2015), până la adoptarea Legii Bugetului
pentru anul 2016
13
dare de seamă fiscală unificată, conform modelului stabilit de către Inspectoratul Fiscal Principal
de Stat.
- Contribuabilii care beneficiază de înlesniri fiscale sînt scutiţi de prezentarea dărilor de seamă
privind calcularea contribuţiilor de asigurări sociale.
1.2.2. Primele de asigurare obligatorie de asistență medicală
Compania Naţională de Asigurări în Medicină este o organizaţie de stat autonomă de
nivel naţional, care dispune de personalitate juridică şi desfăşoară activităţi nonprofit în
domeniul asigurării obligatorii de asistenţă medicală. În activitatea sa Compania se călăuzeşte de
Constituţia Republicii Moldova, hotărârile Parlamentului, decretele preşedintelui, hotărârile şi
dispoziţiile Guvernului Republicii Moldova, de alte acte normative precum şi de Statutul CNAS.
Obiectivele Companiei sunt: organizarea, desfăşurarea şi dirijarea procesului de asigurare
obligatorie de asistenţă medicală, cu aplicarea procedeelor şi mecanismelor admisibile pentru
formarea fondurilor financiare destinate acoperirii cheltuielilor de tratament şi profilaxie a
maladiilor şi stărilor, incluse în Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală,
controlul calitatii asistenţei medicale acordate şi implementarea cadrului normativ aferent
asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.
Compania îşi exercita atribuţiile pe întreg teritoriul Republicii Moldova prin intermediul
Agenţiilor teritoriale, activitatea cărora o organizează, o coordonează şi o supraveghează în
condiţiile legii. Primele de asigurare obligatorie de asistență medicală sunt reglementate de
CNAM, și ele conțin următoarele elemente:
Subiecţii impunerii pentru primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală
stabilite în calitate de contribuţie procentuală la salariu şi la alte recompense sunt:
- angajatorii, inclusiv persoanele juridice asimilate, angajatorului, la care îşi desfăşoară
activitatea persoanele în funcţie electivă sau sunt numite la nivelul autorităţii executive,
legislative sau judecătoreşti, pe durata mandatului, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate,
cu cele ale persoanelor fizice angajate prin contract individual de muncă;
- salariaţii angajaţi prin contract individual de muncă, persoanele care desfăşoară activitate în
funcţie electivă ori sunt numite în autorităţi elective, precum şi persoanele care obţin
recompense în baza contractelor în vederea executării de lucrări sau prestării de servicii;
Subiecții impunerii pentru primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală stabilite
în sumă fixă sunt persoanele fizice neangajate în câmpul muncii, cu domiciliul în Republica
Moldova, avocaţii şi notarii privaţi, indiferent de forma juridică de organizare a activităţii, care
au obţinut licenţă în modul stabilit de lege, cu excepţia categoriilor de persoane numite mai sus.

14
 Guvernul este subiect al impunerii pentru următoarele categorii de persoane neangajate
în câmpul muncii:
- copiii de vârstă preşcolară;
- elevii din învăţământul primar, gimnazial, liceal şi mediu de cultură generală;
- elevii din învăţământul secundar profesional;
- elevii din învăţământul mediu de specialitate (colegii) cu frecvenţa la zi;
- studenţii din învăţământul superior universitar cu frecvenţa la zi;
- rezidenţii învăţământului postuniversitar obligatoriu;
- copiii neîncadraţi la învăţătură până la atingerea vârstei de 18 ani;
- gravidele, parturientele şi lăuzele;
- invalizii;
- pensionarii;
- şomerii înregistraţi oficial;
- persoanele care îngrijesc la domiciliu un copil invalid cu severitatea I sau un invalid din
copilărie de gradul I ţintuit la pat cu vârsta de până la 18 ani;
- mamele cu şapte şi mai mulţi copii.
Baza impozabilă de calcul a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală o
constituie salariile şi alte recompense calculate.
Evoluția cotelor primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală este reflectată în
tabelul 1.2.
Tabelul 1.2
Cotele primelor de asigurare obligatorie de asistență
medicală în perioada a.a. 2012-2016
2012 2013 2014 2015 2016
Angajator 3,5 % 3,5 % 4% 4,5 % 4,5 %
Angajat 3,5 % 3,5 % 4% 4,5 % 4,5 %
Cotă fixă 2892 lei 3318 lei 4056 lei 4056 lei 4056 lei
Sursa: Elaborată de autor în baza Legii asigurărilor obligatorii de asistență medicală pe anul 2012- 20159
În perioada 2012-2016 mărimea cotei primelor de asigurare medicală s-a majorat cu 1%,
iar suma datorată de deținătorii de patentă și alte categorii de contribuabili a crescut cu 1164 lei,
aceasta datorându-se creșterii prețurilor la medicamente, la serviciile medicale cât și datorită
influenței factorilor politici, economici și sociali.
Categoriile de persoane asigurate de Guvern, suma fixă a primei de asigurare obligatorie
de asistenţă medicală este în mărimea echivalentă a costului Programului unic pe cap de
locuitor, aprobat conform legislaţiei.

9
Pentru anul 2016 sunt în vigoare cotele contribuțiilor din anul precedent (2015), până la adoptarea Legii Bugetului
pentru anul 2016
15
 Pentru categoriile de contribuabili străini, cotele primelor de asigurare obligatorie de
asistenţă medicală, se stabilesc în sumă fixă în funcţie de timpul şederii acestora pe teritoriul
Republicii Moldova.
Evidenţa şi controlul corectitudinii calculării şi virării în termen la contul fondurilor
asigurării obligatorii de asistenţă medicală a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă
medicală, precum şi încasarea penalităţilor şi sancţiunilor financiare, se efectuează:
- de către agenţiile teritoriale ale Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină - pentru prime
de asigurare obligatorie de asistenţă medicală calculate în sumă fixă;
- de către inspectoratele fiscale de stat teritoriale - pentru primele de asigurare obligatorie de
asistenţă medicală stabilite în calitate de contribuţie procentuală la salariu şi la alte recompense.
Termenul de prezentare a dării de seamă privind calculul primei de asigurare obligatorie
de asistenţă medicală pentru următoarele categorii de contribuabili este:
- Contribuabilii menționați mai sus prezintă inspectoratelor fiscale de stat teritoriale, până la
sfârşitul lunii imediat următoare trimestrului de gestiune, darea de seamă privind calcularea
primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, conform modului stabilit de către
Guvern.
- Întreprinzătorul individual, gospodăria ţărănească (de fermier) al căror număr mediu anual de
salariaţi, pe parcursul perioadei fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi şi care nu sunt înregistraţi ca
plătitori de TVA prezintă anual, până la 25 martie al anului următor anului fiscal de gestiune, o
dare de seamă fiscală unificată.10

1.3. Formele de protecție a cetățenilor prin asigurările sociale de stat

Cheltuielile bugetare destinate ocrotirii cetățenilor din Republica Moldova prin asigurările
sociale de stat au crescut continuu. Principalele forme de protecție a cetățenilor prin asigurările
sociale de stat sunt reprezentate în figura 1.2.
Forme de protecție a

Pensii
cetățenilor

Îndemnizații

Ajutoare
Cheltuieli cu ocrotirea
sănătății

Sursa: Elaborată de autor în baza informațiilor teoretice

Figura 1.2. Forme de protecție a cetățenilor.
10
Proiectul Codului Fiscal, Titlul X
16
 Pensiile
Pensiile constituie forma principală de ocrotire a cetățenilor prin asigurările sociale de stat.
Pensiile sunt drepturi bănești lunare ce se acordă persoanelor care își încetează activitatea
datorită atingerii unei anumite limite de vîrstă, invalidității, pe tot parcursul vieții de la
pensionare, copiilor urmași pînă la o anumită vîrstă și soțului supraviețuitor care are calitatea de
urmaș, pentru a li se asigura acestora condiții decente de viață.
Pensiile se acordă, în raport cu salariul, tuturor cetățenilor care au împlinit vîrsta prevăzută
de lege, au vechimea necesară în muncă ori și-au pierdut total sau în cea mai mare parte
capacitatea de muncă din cauza unor accidente sau boli, precum și urmașilor.11
În sistemul public se acordă următoarele categorii de pensii:
- pensia pentru limită de vîrstă;
- pensia de invaliditate;
- pensia de urmaş.
Pensia pentru limită de vîrstă. Pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care
îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta de pensionare şi stagiul
minim de cotizare prevăzute de Legea privind pensiile. Vârsta standard de pensionare pentru
femei constituie 57 de ani, iar pentru bărbați – 62 de ani.
Stagiului minim de cotizare pentru femei şi pentru bărbaţi constituie 15 ani. Stagiul
general de cotizare pentru femei constituie 30 de ani, iar pentru bărbați constituie 32 de ani.
Cuantumul minim al pensiei pentru limită de vârstă în anul 2016 este de 844,71 lei pentru
lucrătorii din agricultură și de 948,84 lei pentru ceilalți beneficiari de pensii pentru limită de
vârstă.
Pensiile de invaliditate se stabilesc persoanelor asigurate în cazul pierderii totale sau
parţiale a capacităţii de muncă în urma: unei boli obişnuite, unui accident de muncă sau unei boli
profesionale. Pentru a beneficia de pensie de invaliditate în urma unei boli obişnuite, la
momentul constatării invalidităţii persoana asigurată trebuie să aibă un stagiu de cotizare în
mărime de la un an până la 5 ani, după cum urmează:
Vârsta Stagiul de cotizare, ani
Până la 23 ani 1
23-26 ani 2
26-31 ani 3
Mai mult de 31 ani 5

11
BISTRICEANU, Gheorghe. Sistemul asigurărilor sociale din România. Editura Academiei Române, București,
1968. 425 p.
17
 Cuantumul minim al pensiei de invaliditate pentru anul 2016 este:
- pensia de invaliditate de gradul I – 675,02 lei;
- pensia de invaliditate de gradul II – 651, 84 lei;
- pensia de invaliditate de gradul III – 459, 00 lei.
Pensia de urmaș. Dreptul la pensie de urmaş se obţine în cazul cînd decedatul a fost
pensionar sau avea dreptul la pensie. Pensiile de urmaş pot fi stabilite copiilor care nu au atins
vîrsta de 18 ani, sau o vîrstă mai mare, dacă îşi fac studiile în instituţii de învăţămînt de zi
secundar sau superior, pînă la terminarea acestora, dar nu mai mult decît 23 de ani; soţului care a
avut cel puţin 15 ani de căsătorie cu cel decedat şi nu s-a recăsătorit, dacă la momentul decesului
sau nu mai tîrziu de 5 ani după deces a atins vîrsta de pensionare, sau a devenit invalid de gradul
I sau II; soţului sau tutorelui, care îngrijeşte de copiii susţinătorului decedat. Mărimea medie a
pensiei de urmaș pentru anul 2015 este de 664,12 lei.
În sistemul public de asigurări sociale, CNAS a stabilit câteva categorii de pensii, care
sînt finanțate din BASS și/sau din bugetul de stat, acestea fiind prezentate în figura 1.3.

Tipurile de pensii
stabilite de CNAS

Finanțate 50%
Finanțate 100% Finanțate 100%
din BASS și
din BASS din BS
50% din BS

Pensie pentru Pensia pentru

limită de vîrstă funcționarii Pensie pentru
publici militarii în termen

Pensie de
invaliditate Pensie pentru deputați
și membrii Guvernului Pensia cetățenilor
care au participat la
Pensia de urmaș lichidarea lucrărilor
de la CAE Cernobâl
Pensie pentru aleșii
locali
Pensia pentru
angajații din
aviația civilă
Pensie pentru
judecători și
procurori
Pensia pentru
vechime în
muncă Pensie pentru
angajații culturali

Pensie lucrătorilor
vamali
Sursa: Date statistice din Raportul social anual 2014.
Disponibil:<www.mmpsf.gov.md/sites/default/files/document/attachments/rsa2014ro.pdf>
Figura 1.3. Tipurile de pensii stabilite de CNAS.
18
 Indemnizații
Indemnizațiile și ajutoarele de asigurări sociale constituie o altă formă de ocrotire a
cetățenilor. Prin asigurările sociale de stat se acordă următoarele îndemnizații și ajutoare:
- indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de accidente în afara
muncii, de boli profesionale şi de accidente de muncă, inclusiv indemnizaţie pentru
îngrijirea copilului bolnav;
- prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă;
- indemnizație de maternitate;
- indemnizaţie pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani;
- ajutor de şomaj;
- ajutor de deces.
Indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă constituie o formă de protecție
socială concretizată în suma de bani ce se acordă prin asigurările sociale de stat pe toată perioada
în care salariații permanenți, temporari sau sezonieri își pierd temporar capacitatea de muncă, din
cauza unei boli profesionale sau a unui accident de muncă. Asigurații beneficiază de concediu
medical și de îndemnizația pentru incapacitate temporară de muncă dacă dovedesc incapacitatea
temporară de muncă printr-un certificat medical eliberat de către medicii asigurărilor sociale de
stat. Tipul, cuantumul şi sursa de finanţare a prestaţiei de asigurare sociale este reflectat în
tabelul 1.3. 12
Tabelul 1.3
Cuantumul și sursa de finanțare a indemnizației
pentru incapacitate de muncă
Nr. Tipul prestaţiei de Cuantumul indemnizaţie de Sursa de finaţare
asigurare socială incapacitate temporară de muncă
1 indemnizaţie pentru a) 60% din baza de calcul în cazul a) primele cinci zile calendaristice de
incapacitate temporară de unui stagiu de cotizare de pînă la 5 incapacitate temporară de muncă se
muncă cauzată de boli ani; plătesc din mijloacele financiare ale
obişnuite sau de accidente b) 70% din baza de calcul în angajatorului
nelegate de muncă; cazul unui stagiu de cotizare b) începînd cu a şasea zi
cuprins între 5 şi 8 ani; calendaristică de incapacitate
c) 90% din baza de calcul în temporară de muncă, indemnizaţia se
cazul unui stagiu de cotizare de plăteşte din mijloacele bugetului
peste 8 ani. asigurărilor sociale de stat.
2 indemnizaţiei pentru 100% din baza de calcul bugetul asigurărilor sociale de stat
incapacitate temporară de
muncă cauzată de
tuberculoză, de SIDA, de
cancer de orice tip
Sursa: Elaborat de autor în baza Legii cu privire la indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă
și alte prestații de asigurări sociale

12
Legea Republicii Moldova cu privire la asigurări pentru accidente de muncă sau boli profesionale, nr.756-XIV
din 24.12.1999. În Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.31-33 din 23.03.2000. art.nNr.192.

19
 Indemnizația de maternitate este indemnizația de care pot beneficia angajatele înainte
și după naștere, în condițiile în care au contribuit la fondul național de asigurări sociale, cu plata
unei indemnizații aferente. Îndemnizația de maternitate este o plată unică pe întreaga perioadă a
concediului de maternitate. Cuantumul lunar al indemnizatiei de maternitate este de 100% din
media veniturilor lunare din ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu medical înscrise
în certificatul de concediu medical. De asemenea angajatele beneficiază de indemnizația unică la
nașterea copilului care este în valoare de 3100 lei pentru primul copil și de 3400 lei pentru
următorii.
Indemnizația pentru creșterea și îngrijirea copilului constituie o altă formă de sprijin
bănesc ce se acordă mamelor salariate care au copii în vîrstă de pînă la trei ani. Indemnizația se
acordă, la cerere, în continuarea indemnizației în caz de maternitate sau oricînd pentru îngrijirea
copilului, pînă cînd acesta împlinește vîrsta de trei ani. Mărimea medie a indemnizației pentru
creșterea copilului până la 1,5 ani este de 440 lei, iar până la vârsta de 3 ani mărimea medie a
prestației este de 1157 lei.
Ajutorul în caz de deces se acordă prin sistemul public național de asigurări sociale în
cazul decesului asiguratului, al pensionarului și a membrilor de familie. Ajutorul de deces se
acordă unei singure persoane care poate fi, după caz soțul supraviețuitor, copilul, părintele,
tutorelui, curatorul, moștenitorul, în condițiile dreptului comun, sau, în lipsa acestora care
dovedește că a suportat cheltuielile ocazionale de deces. Asiguratul sau pensionarul beneficiază
de ajutor în caz de deces și la decesul unui membru de familie care se află în întreținerea sa și
care nu are un drept propriu de asigurări sociale. Cuantumul ajutorului de șomaj este de 1100 lei.
Indemnizația de șomaj este o compensație parțială a veniturilor unei persoane asigurate,
ca urmare a pierderii locului de muncă, sau a veniturilor absolvenților din învățământ care nu s-
au putut angaja. Aceasta este acordată în baza prevederilor legislației în vigoare. În cazul
falimentului angajatorului, indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, ce a început să
curgă anterior acestei situaţii, se plăteşte analogic salariului, în temeiul art.54 din Legea
insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001, din contul bugetului asigurărilor sociale de
stat.13
1.4. Sistemul de asigurări sociale de stat și asigurări sociale de
sănătate în țările UE
Sistemul de asigurări sociale de stat în țările UE a suferit modificări esențiale de-a lungul
timpului , iar pe parcursul sec.XX a avut loc o dezvoltare fără precedent a regimurilor

13
Legea Republicii Moldova privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii
sociale, nr.289-XV din 22.07.2004. În Monitorul Oficial nr.168 din 10.09.2004.

20
complementare de asigurare a unor riscuri sociale, sistemul pensiilor private extinzându-se în
toate ţările Uniunii Europene. Primul stat care şi-a creat un sistem de securitate socială a fost
Germania, prin adoptarea, între anii 1883 – 1889, a unui pachet de legi privind: asigurarea de
boala – 1883. Asigurarea pentru accidente de muncă – 1884 şi asigurarea de invaliditate şi
bătrâneţe - 1889.
Sistemul german a inspirat numeroase legislaţii naţionale în anii de început ai formării
sistemelor de securitate socială. Apariţia sistemului german a permis şi evoluţia concepţiilor
teoretice asupra asigurărilor sociale de la concepţia comutativă spre concepţia distributivă.
În prezent sistemul german de securitate socială se sprijină pe 5 piloni şi oferă protecţie
contra principalelor riscuri din viaţă şi a urmărilor acestora :
-asigurarea obligatorie de şomaj garantează o securitate în caz de pierdere a locului de muncă;
- asigurarea obligatorie de bătrâneţe(pensii) pentru acoperirea riscului de bătrâneţe a
contribuabililor şi intervine în caz de incapacitate de muncă şi de deces pentru protecția
urmasilor;
- asigurarea obligatorie de boală ce veghează la păstrarea stării de sănătate şi restabilirea
acesteia, precum şi la atenuarea consecinţelor bolii;
- asigurarea obligatorie contra accidentelor - asigură readaptarea profesională în caz de
accidente de muncă;

-asigurarea socială obligatorie contra riscului de dependenţă, garantează un sprijin financiar

persoanelor care necesită îngrijiri de lungă durată.
Accesul la sistemul de securitate socială în Germania se efectuează prin intermediul
caselor/fondurilor de asigurări de boală. Lucrătorii independenţi pot alege între o asigurare de
boală facultativă, obligatorie sau privată. În ce priveşte lucrătorii salariaţi angajatorul este cel
care alege casa/fondul de asigurări de boală şi înscrie lucrătorii . Astfel, ei sunt în mod automat
înscrişi la asigurarea socială contra riscului de dependenţă. Casa de asigurări de boală îşi asumă
şi responsabilitatea înscrierii acestora la asigurarea de şomaj şi de bătrâneţe.
În Germania, asigurările sociale sunt în principal finanţate prin contribuţiile salariaţilor şi
angajaţilor, în pricipiu în părţi egale. Angajatorul reţine contribuţiile din salariul brut al
angajaţilor şi le virează la diversele fonduri de asigurări în numele acestora. El plăteşte şi partea
sa direct la fondurile de asigurări.

Asigurarea de şomaj

Asigurarea de şomaj contribuie la integrarea persoanelor în muncă şi formare

profesională. Este vorba de o asigurare obligatorie şi garantează un mijloc de supravieţuire în caz
de pierdere a locului de muncă. Oricine exercită o activitate salariată este asigurat.
21
 În Germania, agenţia federală pentru ocupare (Bundesagentur für Arbeit) este
responsabilă pentru acordarea alocaţiei de şomaj. Primirea alocaţiei este condiţionată de :
prezentarea la agenţia de ocupare şi înregistrarea pentru căutarea de lucru,în termen de 3 luni de
la încetarea lucrului. Persoanele nu vor putea primi aceste prestaţii decât dacă vor declara
personal pierderea locului de muncă la agenţia de ocupare competentă.
Pentru a putea avea dreptul la alocaţia de şomaj, persoana trebuie să fi lucrat, fiind
asigurat la asigurarea obligatorie, cel puţin 360 de zile în cursul ultimilor 2 ani înainte de
declararea intrării în şomaj. Cuantumul şi durata acestei prestaţii sunt calculate în funcţie de
durata perioadei de activitate precedente şi de mărimea remuneraţiei primite la ultimul loc de
muncă. Persoanele celibatare şi fără copii primesc 60% din indemnizaţia forfetară netă cu titlu de
alocaţie de şomaj. Pentru persoanele sau partenerul acestora care au în grijă un copil sub 18 ani,
rata este de 67%. Dacă persoana nu are dreptul la alocaţie de şomaj, sau dacă acest drept a
încetat, ea va primi, ca fiind solicitant al unui loc de muncă capabil să exercite o activitate
profesională, o alocaţie de stat de supravieţuire, numită alocaţie de şomaj de tip II (ALGII).
Cuantumul forfetar al acestei alocaţii este, în general, net inferior alocaţiei de şomaj. Orice
persoană care nu poate exercita o activitate profesională din cauza vârstei sau a unui handicap
beneficiază de ajutorul social. Cuantumul acestui ajutor social corespunde aproape cu cel al
alocaţiei de şomaj de tip II.
Asigurarea de boală
Pentru ca boala sau dependenţa de îngrijire să nu devină un risc financiar, toţi lucrătorii al
căror venit este până la nivelul de 4937,5 euro pe lună, sunt obligaţi să încheie o asigurare de
boală şi o asigurare contra riscului de dependenţă obligatorie. Această asigurare acoperă în mod
egal partenerul şi copiii asiguratului, dacă aceştia nu dispun de venituri proprii sau sunt modeste.
În general, contribuţia pentru asigurarea de boală este între 12 şi 15 % din venit. Asigurarea
socială contra riscului de dependenţă este o asigurare contra consecinţelor pierderii de
autonomie. Sunt consideraţi ca dependenţi, asiguraţii care, din cauza unei boli sau unui handicap
fizic au nevoie de o îngrijire durabilă, adică, probabil cel puţin timp de 6 luni, pentru a-şi putea
îndeplini sarcinile vieţii cotidiene. Contribuţia pentru asigurarea socială de dependenţă este
fixată la 1,7%. Odată cu înscrierea salariatului de către angajator la casa de asigurări de boală,
acesta este înregistrat în fişierele asigurării sociale contra riscului de dependenţă. În caz de
incapacitate de muncă din cauza unei boli, salariatul poate pretinde la plata legală a remuneraţiei
timp de şase săptămâni. În cazul în care boala se prelungeşte, prestaţiile de boală se plătesc la un
nivel aproximativ de 70% din remuneraţia netă timp de 18 luni maximum.

22
 Prestaţii familiale şi asigurări de maternitate
Orice salariat poate solicita un concediu parental destinat educaţiei copiilor săi. Fiecare
părinte are dreptul la un concediu parental timp de 3 ani maximum pe copil şi poate, apoi, să-şi
reia activitatea iniţială sau o activitate similară. Cu acordul angajatorului poate cere ca 12 luni
să-i fie acordate, între vârsta de 3 şi 8 ani a copilului, de exemplu în cursul primului an de
şcolarizare. Alocaţia parentală (Elterngeld) în vigoare de la 1 ianuarie 2007, serveşte la uşurarea
poverii financiare a tinerelor familii pentru ca cei doi părinţi să poată să aibă grijă de noul născut.
Este plătită mamei şi tatălui pe o durată de maximum 14 luni.Cuantumul este de 67% din venitul
pierdut, până la maximum 1800 euro lunar. Suma minimă pentru alocaţia parentală este de 300
euro. Unul dintre părinţi o poate cere 12 luni maximum, restul de 2 luni fiind rezervate celuilalt
parinte. Asigurații pot primi alocaţii familiale pentru toţi copiii până la 18 ani. Pentru copiii care
urmează o formă de studii până la 27 de ani, iar pentru solicitanţii de lucru până la 21 de ani. În
cazul suspendării plăţii alocaţiilor familiale în această perioadă, din cauza efectuării serviciului
militar sau civil, limita de vârstă se prelungeşte în consecinţă. Numai copiii, care din cauza unui
handicap nu se pot întreţine, primesc alocaţiile familiale fără limită de vârstă. Alocaţiile familiale
sunt atribuite în funcţie de numărul de copii, acestea se ridică la 154 euro pe lună pentru primul
până la al treilea copil şi la 179 euro pe lună începând cu al patrulea copil. Alocaţiile familiale se
acordă, în general, dacă solicitantul este domiciliat sau locuieşte în mod obişnuit în Germania.
Pensii
Oricine exercită o activitate profesională salariată sau urmează o formare profesională (cu
excepţia funcţionarilor publici) contribuie obligatoriu la asigurarea de bătrâneţe. În felul acesta
beneficiază toată viaţa de protecţie contra riscului de incapacitate de muncă, de bătrâneţe şi
deces. Contribuţiile de asigurări de bătrâneţe plătite, în mod obligatoriu, de majoritatea
angajaţilor (funcţionari şi muncitori) sunt virate la asigurarea/fondurile de boală, jumătate de
către asigurat şi jumătate de către angajatorul. Cuantumul contribuţiei depinde de nivelul
venitului, fiind totuşi limitat la un anumit plafon. Persoanele active care au o remuneraţie de
peste 5200 euro pe lună (în Germania vestică) şi 4400 euro pe lună (în Germania estică) plătesc
numai contribuţia maximă corespunzând acestui plafon. Contribuţiile de asigurări de bătrâneţe
servesc nu numai la acoperirea riscului de bătrâneţe (limită de vârstă), dar atenuează în mod egal
loviturile destinului. Fac parte din aceste prestaţii suplimentare pensia de invaliditate
(incapacitate de muncă), pensiile de urmaş(pensii pentru văduvie şi orfani), precum şi
reabilitarea medicală şi reintegrarea profesională.
Sistemul de securitate socială în Italia
Legea italiană cere persoanelor să fie angajate înainte de a putea fi stabilită o relaţie de
protecţie. Angajatorul este atunci obligat să plătească contribuţii şi să deducă sumele care
23
trebuiesc plătite de către el. INPS (Istituto Nazionale di Previdenza Sociale - Institutul Naţional
de Securitate Socială) este institutul naţional de protecţie responsabil de prestaţiile de securitate
socială şi protecţie. Prestaţiile de securitate socială sunt determinate pe baza plăţilor de asigurări
obligatorii care sunt constituite prin colectarea contribuţiilor (pensia de bătrâneţe, pensia pentru
vechime în muncă, pensia de urmaş, alocaţia de invaliditate, pensia pentru incapacitate de
muncă, pensia convenită prin convenţia internaţională pentru munca desfăşurată în străinătate).
Prestaţiile de protecţie socială sunt menite a suplimenta venitul: şomaj, boală, maternitate, cassa
integrazione (fondul de prestaţii al lucrătorilor), plăţi compensatorii şi alocaţii familiale. Pentru
salariaţi, angajatorul trebuie să completeze toate formalităţile cerute pentru înregistrarea la
departamentul de protecţie. Contribuţiile salariaţilor sunt deductibile din salariul brut. Lucrătorii
pe cont propriu trebuie să se înregistreze şi să plătească contribuţii într-un fond separat de
securitate socială (CASSA) sau direct la INPS. Institutul Naţional de Asigurări împotriva
Accidentelor Profesionale şi Bolilor (INAIL) oferă protecţie împotriva accidentelor şi bolilor
profesionale. Legea italiană obligă angajatorii să asigure lucrătorii împotriva riscului unor
posibile accidente sau boli profesionale care au loc în timpul desfăşurării activităţilor de muncă.
Asigurări de şomaj
Prestaţia obişnuită de şomaj este plătită de INPS persoanelor care şi-au pierdut slujbele
datorită concedierii. Persoanele care au lucrat pentru organisme guvernamentale, ale
administraţiei publice sunt excluse (spitale publice, instituţii ale administraţiei publice la nivel
central, de regiune, de provincie, de municipalitate etc.). Prestaţia este plătită lucrătorilor care au
fost asiguraţi pentru cel puţin doi ani împotriva şomajului involuntar şi care au fost concediaţi pe
motiv întemeiat. Un lucrător trebuie să acumuleze cel puţin doi ani de asigurări pentru a solicita
şomaj involuntar. Durata prestaţiei şi valoarea: 7 luni pentru lucrătorii cu vârsta sub 50 de ani şi
10 luni pentru lucrătorii cu vârsta mai mare sau egală cu 50 de ani. Lucrătorii sub 50 de ani:
fixată la 50% pentru primele 6 luni şi 40% pentru a şaptea lună; lucrătorii în vârstă de 50 de ani
şi peste: fixată la 50% pentru primele şase luni, 40% pentru următoarele trei luni şi 30% pentru a
zecea lună. Prestaţia este plătibilă lunar de către INPS prin intermediul unui cec şi în limita unui
maxim brut lunar care este stabilit la 830,77 EUR, ajungând pînă la 998,50 EUR pentru lucrătorii
care pot cere un salariu brut lunar mai mare decât 1797,31 EUR.
Prestaţia de şomaj cu cerinţe reduse: lucrătorul trebuie să fi muncit un total de cel puţin
78 de zile, cu cel puţin o contribuţie lunară înainte de perioada de doi ani anterioară cererii.
Cererea este transmisă la INPS de la 1 ianuarie la 31 martie în anul care urmează anului pentru
care prestaţia este solicitată. Este plătită pentru un număr de zile echivalent cu cel al zilelor
efectiv lucrate, de până la 156 de zile.

24
 Asigurarea de boală
Indemnizaţia de sănătate este un supliment de salariu plătit lucrătorilor în eventualitatea
bolii, din a patra zi. Pentru primele trei zile nu se plăteşte nici o prestaţie. Indemnizaţia este
plătită lucrătorilor din sectorul privat şi salariaţilor din Sectorul de Servicii, persoanelor care sunt
şomeri şi suspendaţi (aparţinând categoriilor de mai sus) cu condiţia ca relaţiile de muncă să fi
încetat sau să fi fost suspendate cu, nu mai mult de 60 de zile înainte de începutul bolii. Fiecare
contract prevede un număr maxim de zile de absenţă pentru boală, iar angajatorul poate concedia
salariatul pe motiv întemeiat, dacă acesta absentează de la lucru o perioadă mai lungă.
Indemnizaţia de boală se păteşte pentru perioade care nu depăşesc 180 de zile
calendaristice într-un an calendaristic. Pentru lucrătorii cu contracte pe termen scurt dreptul la
indemnizaţia de boală încetează când aceştia încetează să lucreze, respectiv încetează raporturile
de muncă. În astfel de cazuri, INPS plăteşte indemnizaţia direct persoanelor care sunt şomere sau
suspendate (care nu primesc alocaţie de suplimentare a venitului), care primesc o indemnizaţie
limitată, lucrătorilor agricoli şi lucrătorilor angajaţi cu contracte temporare pentru muncă
sezonieră. Pentru cele mai multe categorii valoarea este egală cu 50% din câştigul mediu zilnic
pentru primele 20 de zile de boală şi 66,66% pentru zilele următoare ale aceleiaşi boli sau în caz
de revenire a acesteia.
Prestaţii familiale şi de maternitate
Alocaţia pentru gospodărie
Această plată a fost introdusă pentru a ajuta familiile de salariaţi (chiar dacă cu contracte
parţiale) şi salariaţii pensionaţi al căror venit familial este mai mic decât o anumită limită
stabilită prin lege în fiecare an. Din 1 ianuarie 1998, alocaţia se acorda şi lucrătorilor ‘semi-
subordonaţi’ în anumite condiţii. Pentru a obţine alocaţia, părţile interesate trebuie să depună o
cerere utilizând formularul adecvat furnizat de INPS.
Alocaţia de sprijin
Gospodăriile cu cel puţin trei copii în întreţinere pot obţine o alocaţie din partea
municipalităţii de reşedinţă ajungând la 120,39 EUR pe lună pentru treisprezece luni pe an (care
poate fi redusă în funcţie de venit). Indicatorul situaţia economică (ISE) pentru gospodăriile cu
cel puţin 5 membri, dintre care minim trei copii în întreţinere, ajunge la valoarea de 21 671,69
EUR.
Alocaţia familială
Aceasta se plăteşte anumitor categorii de lucrători care nu sunt eligibili pentru alocaţia
pentru gospodărie. Pentru ca alocaţia să poată fi plătită, părţile interesate trebuie să fie
dependente de solicitant, iar venitul gospodăriei nu trebuie să depăşească anumite limite. Sunt
eligibile următoarele persoane: arendaşi şi fermieri, mici cultivatori direcţi, pensionari ai unor
25
scheme speciale de activităţi pe cont propriu (meşteşugari, comercianţi, cultivatori, arendaşi şi
fermieri).
Pensii
Pensia de bătrâneţe: Se plăteşte când sunt îndeplinite următoarele condiţii: minim 65 de
ani pentru bărbaţi şi 60 pentru femei; contribuţii plătite de minim 20 de ani; persoanele să nu mai
lucreze.
Pensia pentru vechime în muncă: Se plăteşte salariaţilor care pot solicita pensionarea
înainte de a împlini vârsta minimă prevăzută pentru pensia de bătrâneţe. Condiţiile sunt: nu mai
lucrează, vârsta de 57 ani şi un număr de 35 de ani de contribuţii (excluzând contribuţiile plătite
pentru boală şi şomaj) sau orice vârstă şi 37 de ani de contribuţii – care urmează a ajunge la 40
de ani din 2008 (contribuţia pentru prestaţiile de boală şi şomaj sunt de asemenea socotite).
Pentru liberi profesionişti: Nu mai este necesar să înceteze lucrul. Cele două cerinţe
alternative sunt: vârsta de 58 de ani şi 35 ani de contribuţii – sau orice vârstă şi 40 ani de
contribuţii.
Pensia de invaliditate: Următoarele condiţii sunt necesare pentru eligibilitatea la pensia de
invaliditate: bolile fizice sau mintale certificate de la doctori INPS, pentru care se demonstrează
imposibilitatea de a desfăşura orice tip de muncă, istoria asigurărilor şi plata contribuţiei: cel
puţin 5 ani de asigurare, din care cel puţin trei ani plătiţi în timpul a 5 ani anteriori cererii de
pensie.
Pensia de urmaş: există două tipuri, o pensie indirectă care se plăteşte membrilor
gospodăriei la decesul unui lucrător asigurat şi dreptul de a transfera pensia, dacă persoana
decedată avea deja o pensie de vechime în muncă, de bătrâneţe sau de invaliditate. Pensia
indirectă se plăteşte doar dacă lucrătorul a acumulat cel puţin 15 ani de contribuţii, chiar dacă în
perioade diferite, din care cel puţin 3 ani pe durata perioadei de 5 ani anteriori decesului.
Evoluția demografică în Europa impune o regândire a sistemului de protecție socială. Un
grup, în continuă scădere, al populației apte de muncă contrabalansează cu un grup în care
populația retrasă de pe piața muncii este în continuă creștere, fapt ce generează numeroase
probleme în privința sistemelor de asigurare pentru batrânețe dar și în legătură cu piața muncii
sau cu politicile familiale.
În ciuda diferențelor de structură care apar între sistemele de asigurări de pensii care
operează la ora actuală, sfera securității vârstei a treia este permanent pe agenda de lucru a
Comisiei Europene. Reformele, demarate deja în unele țări sau aflate încă în discuție în altele,
acoperă cîteva arii de mare interes. În primul rând se înregistrează schimbări în plata
beneficiilor- atenția concentrându-se pe vârsta de retragere, pe ajustarea mecanismelor pensiilor
curente și a valorilor de referință utilizate în calculul pensiilor. Al doilea nivel al discuțiilor
26
acoperă fondurile schemelor de asigurare. În țările în care predomină sistemele a căror finanțare
se bazează pe contribuții se urmărește creșterea procentului acestora. În unele țări fie că se
introduc fonduri de rezervă fie, acolo unde există, acestea se consolidează. Cu toate că unele țări
introduc elemente ale fondurilor de acumulare în cadrul sistemelor de universale, principiul de
finanțare PAYG rămâne predominant. Însă tot mai frecvent se face apel la rolul vital al
fondurilor suplimentare sau al celor private în domeniul asigurărilor pentru bătrânețe.
Sistemele de pensii sunt deseori descrise cu ajutorul termenului „piloni”, iar utilizarea sa în
acest context face referire la modalitatea de operare a acestor sisteme în diverse țări. Chiar dacă
are o semnificație comună clară, pentru utilizarea sa în analizele comparative este necesară
delimitarea mai concisă a sensului:
- sistem de asigurare general destinat tuturor cetățenilor sau doar anumitor grupuri de
populație;
- sistem de asigurare suplimentar;
- sistem de asigurare privată.
Sistemele de asigurări de pensii pot fi divizate în două categorii fundamental diferite. Prima
o reprezintă modelul universal de asigurare ce are ca scop prevenirea sărăciei prin furnizarea
beneficiilor minimale care să acopere nevoi de bază ale populației, iar a doua categorie este
reprezentată de un model destinat garantării standardului de viață al fiecărui individ. De cînd au
fost create și până în prezent sistemele de pensii au suferit numeroase modificări și au fost
adaptate continuu la nevoile impuse de dinamica socială și economică, astăzi, însă, ele reprezintă
un mix al celor două modele inițiale. În timp ce sistemul general este obligatoriu în toate țările,
cel privat este prezent în toate țările și este în funcție de alegerea fiecărui individ. În „spațiul”
dintre ele se află o problemă: căreia din cele două categorii îi va fi atribuit rolul de „sistem de
economisire”- rămâne un rol al compenentei sistemelor universale sau devine un rol al rezervelor
suplimentare (așa cum este deja).
În Danemarca, Irlanda, Olanda și Marea Britanie sistemul general include asigurările
universale. Ca excepție în Irlanda și Olanda sistemele suplimentare sunt de asemenea obligatorii
(în 1996, 92% din populația ocupată a Olandei era inclusă în sistemele de pensii ocupaționale),
în celelalte țări ale UE, unde sistemul general de asigurări include elemente ale garantării
standardului de viață sistemele suplimentare sunt exclusiv voluntare. Excepție fac Grecia, unde
toți angajații unde toți angajații sunt obligați să contribuie la sistemul suplimentar de pensii, și
Franța care, din 1973, deține sisteme obligatorii de asigurări suplimentare de pensii pentru
lucrătorii din sectorul privat și pentru cei din agricultură.

27
 Criterii de eligibilitate
În Danemarca, Norvegia și Suedia întreaga populație este inclusă în sistemul universal.
Sistemele suplimentare acoperă doar populația ocupată (salariați și lucrători pe cont propriu). De
asemenea, toți rezidenții olandezi sunt asigurați, iar în Finlanda persoanele ocupate sunt
acoperite de un sistem de pensii cu venituri corelate, sistem complementar celui universal. În
Marea Britanie doar persoanele care au efectiv un loc de muncă sunt eligibile pentru beneficiile
pe care le acoperă sistemul universal de asigurări de pensii.
Ca regula generală, pentru celelalte țări europene apare condiția ocupării, ca esențială pentru
sistemele universale de asigurări de pensii, astfel fie că există un sistem comun de asigurare
pentru angajați și pentru lucrătorii pe cont propriu (de exemplu Portugalia și Luxemburg), fie
cele două categorii de populație sunt „acoperite” de două scheme de asigurare separate (cazul
Belgiei, Germaniei, Spaniei, Franței, Italiei și Austriei). În multe țări este creat un sistem de
asigurări de pensii în care sunt incluși doar salariații din sectorul public.
La baza acordării pensiilor de asigurări sociale stau două principii, al rezidenței și al
contribuției. În Olanda, în general, toți rezidenții au dreptul la pensie, indiferent de naționalitate.
În țările nordice apare o combinare a celor două principii. Pensiile universale se subordonează
principiului rezidenței, în timp ce beneficiile sistemului de pensii suplimentare, obligatoriu, de
altfel (Danemarca), și cele care sunt incluse în sistemul privind standardul de viață sunt orientate
pe principiul contribuției (Norvegia și Finlanda). În Suedia, principiul contribuției este cel care
stă la baza pensiilor corelate (cu veniturile și contribuțiile anterioare), iar cel al rezidenței
grupează în jurul său pensiile garantate.
În problema rezidenței sau a contribuțiilor sunt luate în calcul o serie de condiții care trebuie
îndeplinite pentru a obține venituri dupa retragere: perioada de contribuție, vârsta legală de
retragere. Acestea variază de la țară la țară însă, nu au nici o relevanță pentru sistemele
universale sau pentru schemele care garantează standardul de viață.
Nivelul beneficiilor
Beneficiile universale sunt la același nivel pentru toate categoriile de populație care au
dreptul să le primească. Nivelul beneficiilor din sistemul care garantează standardul de viață
depinde, însă, de contribuții. În principiu asigurările pentru pensii conțin elemente ale acelor
sisteme iar, structural, acestea nu au nici o legătură cu testarea nevoilor.
Asigurările universale, independent de nevoi, sunt promovate în Belgia, Danemarca, Irlanda,
Norvegia, Portugalia, Suedia și în Marea Britanie. Însă, între țările UE, apar o serie de diferențe
în metodele de calcul ale beneficiilor. De exemplu, Olanda și Danemarca au un nivel ridicat al
cuantumului beneficiilor de pensii universale comparativ cu Belgia unde pensiile minime sunt

28
calculate pe baza contribuțiilor sau cu Grecia, Spania și Portugalia unde beneficiile sunt la un
nivel minimal și într-o rată fixă.
Principiul fondurilor
În corelație cu cele două principii, al rezidenței și al contribuții, intervine cel de-al treilea
principiu cel al fondurilor care impune distincția între sursele de finanțare și tipurile de fonduri.
Surse de finanțare: între țările UE apar și diferențe determinate de varietatea surselor de
finanțare ale sistemelor de asigurări sociale, fiecare, în general, agreează una dintre cele trei
modalități:
- Finanțare exclusiv pe bază de taxe și impozite;
- Finanțare mixtă din contribuții și taxe;
- Finanțare exclusiv din contribuții.
Ca regulă generală, beneficiile din sistemul universal sunt plătite din fonduri finanțate
exclusiv din taxe. Excepție o reprezintă fondurile universale din Irlanda și Olanda care sunt
finanțate din contribuții corelate cu câștigurile. Sistemele care au ca scop garantarea standardelor
de viață sunt finanțate, în cea mai mare parte, din contribuții (atât ale angajaților cât și a
angajatorilor) și, într-o mică măsură, pe bază de taxe.
Tipuri de fonduri:Fondurile de pensii sunt create și organizate pe baza:
- Principiului pay-as-you-go (PAYG);
- Principiul acumulării (fonduri de acumulare);
- Ambelor principii.
Fondurile PAYG sunt prezente în toate țările UE, cu excepția Finlandei și Suediei unde
contribuțiile se varsă într-un fond de acumulare.
În capitolul dat au fost analizate aspectele teoretice ale sistemului public de asigurări
sociale, precum necesitatea și conținutul economic al asigurărilor sociale, formele de protecție a
cetățenilor și cuantumul acestora, sistemul asigurărilor sociale în țările UE, însă pentru a apropia
teoria de aspectele practice, vom analiza veniturile și cheltuielile specifice contribuțiilor de
asigurări sociale cât și evoluția principalilor indicatori social-economici și demografici,
prezentați în capitolul următor.

29
 CAPITOLUL II. ANALIZA SISTEMULUI ACTUAL DE ASIGURĂRI
SOCIALE DE STAT ÎN REPUBLICA MOLDOVA
2.1 Evoluția indicatorilor social-economici și demografici în Republica
Moldova
Populaţia constituie o variabilă macroeconomică cu caracteristici specifice, ce influenţează
majoritatea proceselor şi fenomenelor economice şi sociale, avînd efecte semnificative asupra
pieţei muncii, creşterii economice şi coeziunii sociale, astfel rezultatele activităţii economiei
naţionale în anul 2015 se prezintă astfel:
Produsul intern brut, în ianuarie-septembrie 2015, a însumat 88840 mil. lei, preţuri
curente de piaţă, fiind în creştere cu 0,5% faţă de ianuarie-septembrie 2014.
Indicele volumului producţiei industriale în anul 2015 în raport cu anul 2014 a constituit
100,6%. Majorarea volumului producţiei industriale a fost determinată de creşterea volumului
producţiei în industria prelucrătoare cu 102,3%.
Indicele volumului producţiei agricole în gospodăriile de toate categoriile în anul 2015 a
constituit 86,2% (în preţuri comparabile) faţă de anul 2014. Micşorarea producţiei globale
agricole a fost determinată de scăderea producţiei vegetale cu 22,6%, producţia animalieră fiind
în creştere cu 2,2%.
Investiţiile în active materiale pe termen lung din contul tuturor surselor de finanţare
realizate în economia naţională în anul 2015 au fost însuşite în valoare de 20820,6 mil. lei, din
care lucrările de construcţii-montaj au constituit 9893,0 mil. lei, sau respectiv 91,2% şi 83,9% în
raport cu anul 2014. Darea în folosinţă a caselor de locuit s-a majorat cu 0,2% faţă de anul 2014.
Întreprinderile de transport feroviar, auto, fluvial şi aerian au transportat în anul 2015
mărfuri în volum de circa 12,0 mil. tone, cu 17,3% mai puţin faţă de anul 2014. Parcursul
mărfurilor la întreprinderile de transport a totalizat 3733,9 mil. tone-km, cu 10,4% mai puţin
comparativ cu cel înregistrat în anul 2014.
Volumul cifrei de afaceri la întreprinderile cu activitate principală de comerţ cu
amănuntul (cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete) în anul 2015 s-a micşorat cu
6,4% în raport cu anul 2014.
Volumul cifrei de afaceri la întreprinderile cu activitate principală de servicii de piaţă
prestate populaţiei în anul 2015 a crescut cu 1,2% comparativ cu anul 2014.
Valoarea cifrei de afaceri la întreprinderile cu activitate principală de comerţ cu
ridicata şi cu amănuntul, întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi a motocicletelor în anul
2015 s-a diminuat cu 10,9% faţă de anul 2014.

30
 Valoarea cifrei de afaceri la întreprinderile cu activitate principală de comerţ cu
ridicata (cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete) în anul 2015 s-a majorat cu
5,7% comparativ cu anul 2014.
Valoarea cifrei de afaceri la întreprinderile cu activitate principală de servicii de
piaţă prestate întreprinderilor în anul 2015 a fost în creștere cu 5,5% faţă de anul 2014.
Exporturile de mărfuri realizate în anul 2015 au totalizat la 1966,9 milioane dolari
SUA, volum inferior celui înregistrat în anul 2014 cu 15,9%. Importurile de mărfuri au
însumat 3986,8 mil. dolari SUA, fiind în scădere cu 25,0% comparativ cu anul 2014. Balanţa
comercială s-a soldat cu un deficit de 2019,9 mil. dolari SUA, cu 957,6 mil. dolari SUA (-
32,2%) mai mic faţă de cel înregistrat în anul 2014.
Cîştigul salarial mediu al unui salariat din economia naţională în luna decembrie 2015 a
constituit 5227,7 lei sau cu 7,4% mai mult faţă de luna decembrie 2014. Indicele câștigului
salarial real a fost de 94,5% sau în scădere cu 5,5%. În sfera bugetară cîştigul salarial mediu a
constituit în luna decembrie 2015 – 4161,7 lei (+4,0% faţă de decembrie 2014), iar în sectorul
economic (real) – 5683,8 lei (+8,6%).
Numărul şomerilor oficial înregistraţi, conform datelor Agenţiei Naţionale pentru
Ocuparea Forţei de Muncă, la 1 ianuarie 2016 a fost de 26,9 mii persoane. Numărul şomerilor,
determinat conform definiţiei Biroului Internaţional al Muncii, în trimestrul III 2015 a fost de
aproximativ 44 mii persoane.
Indicele preţurilor de consum (IPC) în decembrie 2015 faţă de noiembrie 2015 a
constituit 100,8%, iar faţă de decembrie 2014 – 113,6% (IPC în decembrie 2014 faţă de
noiembrie 2014 IPC a marcat 100,7% şi faţă de decembrie 2013 – 104,7%).
Evoluția indicatorilor social-economici în perioada 2011-2015 este prezentată în anexa nr.2.
Evoluția principalilor indicatori demografici
Situaţia demografică în Republica Moldova continuă să denote caracteristici îngrijorătoare.
Nivelul înalt al mortalităţii şi nivelul jos al natalităţii, în comparație cu situaţia din ţările
dezvoltate, determină o reducere continuă a populaţiei, dar şi o dezechilibrare a structurii pe
vîrste a populaţiei, ce semnifică îmbătrînirea demografică. Asistăm la declinul demografic în
aspectul componentelor de natalitate, mortalitate şi migraţie.
În ultimul deceniu populaţia ţării s-a diminuat cu un ritm mediu anual de 3473,6 persoane,
însumînd în anul 2014 o pierdere umană de peste 34,0 mii persoane. În acest deceniu populaţia
urbană a crescut cu 37,5 mii persoane, iar cea rurală a scăzut cu 72,2 mii persoane, cu un ritm
dublu de micşorare faţă de creşterea populaţiei din mediul urban, sub influenţa factorilor
natalităţii, mortalităţii şi a migraţiei. Necesită a fi luat în consideraţie că Republica Moldova
continuă să fie ţara cu cel mai scăzut grad de urbanizare în Europa, practic este la nivelul țărilor
31
din Africa. În clasamentul european printre cele mai urbanizate state se evidențiază: Belgia –
97%, Marea Britanie – 90%, Danemarca – 86%, Spania și Franța – 77%. Conform datelor
Biroului Naţional de Statistică în anul 2014 doar 42,4% din populaţie era stabilită în localităţile
urbane, iar 57,6% – în cele rurale. Îmbătrînirea şi depopularea la sate este mai intensă, fiind
cauzată de descreşterea mai rapidă a natalităţii, precum şi de migraţia externă şi internă.
Generaţia tinerilor este în declin în mod constant, iar ritmul de descreştere a acestui grup,
care are capacitatea să menţină dezvoltarea economică şi demografică, este mai accelerat decît
ritmul de creştere a contingentului de populaţie în vîrstă. În perspectivă medie şi durabilă vom
avea prevalarea numărului de vîrstnici asupra numărului de persoane active pe piaţa muncii.
Datorită schimbărilor fără precedent în structura demografică, Republica Moldova se
confruntă cu transformări socio-economice de proporţii, deoarece ele implică o serie de
provocări: ofertă mai mică pe piaţa forţei de muncă, presiune majorată asupra resurselor
financiare şi umane din sistemul de sănătate, sistemul de asigurări sociale, problemele calităţii
vieţii după pensionare. Efectele îmbătrînirii se resimt și mai mult din motiv, că se majorează
povara ce cade pe umerii populaţiei apte de muncă, care descreşte ferm în contextul crizei
demografice declanşate. Pentru a observa fenomenul depopulării și îmbătrânirii populației în
perioada 2012-2014 vă prezentăm în tabelul 2.1 evoluția principalilor indicatori demografici.
Tabelul 2.1
Evoluţia principalilor indicatori demografici în anii 2012-2014 mii, persoane
Denumirea 2012 2013 2014 2013 în 2014 în % faţă de 2013
indicatorilor % faţă
de 2012
Numărul 3559,5 3557,6 3555,2 99,9 99,9
populaţiei la
sfârşitul anului,
mii persoane
Născuţi-vii, 39435 37871 38616 96,0 102,0
persoane
Decedaţi, 39560 38060 39494 96,2 103,8
persoane
din care, copii sub 387 359 372 92,8 103,6
1 an
Scădere naturală 125 189 878 de 1,5 ori de 4,6 ori
Rata totală de 1,28 1,24 1,26 96,9 101,6
fertilitate
Numărul 24262 24449 25624 100,7 104,8
căsătoriilor
Numărul 10637 10775 11130 101,3 103,3
divorţurilor
Sursa: Date statistice de la Biroul Național de Statistică a Republicii Moldova

32
 Femeile trăiesc mai mult decât bărbaţii în medie cu 7,9 ani. Acest decalaj se datorează
nivelului mai înalt al mortalităţii premature a bărbaţilor. Datorită nivelului diferenţiat al
mortalităţii, durata medie a vieţii locuitorilor din mediul urban a fost mai mare decât a celor din
mediul rural, cu 4,4 ani. Această diferență cât și speranța de viață la naștere în anii 2012-2014
este prezentată în tabelul 2.2.
Tabelul 2.2
Speranța de viață la naștere în anii 2012 – 2014 ani
Anii Total Mediul urban Mediul rural
Ambele Bărbaţi Femei Ambele Bărbaţi Femei Ambele Bărbaţi Femei
sexe sexe sexe
2012 70,99 67,08 74,86 73,42 69,31 77,24 69,55 65,71 73,40
2013 71,85 68,05 75,55 74,01 70,08 77,60 70,53 66,76 74,29
2014 71,58 67,62 75,52 74,29 70,53 77,75 69,89 65,88 74,11
Sursa: Date statistice de la Biroul Național de Statistică a Republicii Moldova
Numărul populaţiei stabile al Republicii Moldova în anul 2014 a constituit 3557634
persoane, din care 1502996 – populaţia urbană sau 42,4%. şi 2054638 – cea rurală sau 57,6%.
Astfel în decursul ultimilor 5 ani populaţia a scăzut numeric cu peste 6 mii persoane, pierderea
fiind estimată la 0,17%. S-a diminuat atît numărul de femei (– 4080 persoane), cît şi numărul de
bărbaţi (– 1981 persoane).
Prin compararea datelor statistice privind structura populaţiei stabile pe vîrste, sexe, au fost
relevate următoarele tendinţe demografice din ultimii 5 ani. Deşi a crescut numărul copiilor cu
vîrsta de 0–4 şi 5–9 ani, segmentul populației de 0–9 ani s-a micşorat cu 7,8%.
Concomitent a crescut proporţia grupelor de populaţie cu vîrsta de 50–54 ani şi 55–59 ani,
iar populaţia cu vîrsta de 60–64 ani a fost suplimentată cu peste 50 mii de persoane. Descreşterea
segmentului populaţiei cu vîrsta de 15–19 şi 20– 24 ani va avea efectul de micşorare a ofertei
demografice pe piaţa forţei de muncă, iar extinderea numerică a grupelor populaţiei cu vîrstă de
50–54, 55–59, 60–64 ani va creşte presiunea demosicioeconomică asupra populaţiei active
economic, conform evoluţiei următorilor indicatori la 1 ianuarie 2012-2014.
Tabelul 2.3
Populația aptă de muncă și coeficientul îmbătrînirii, la 1 ianuarie 2012-2014
Ani, 2012 2013 2014
Ponderea % % %
Populația sub vîrstă aptă de muncă (0-15 ani) 17,3 17,2 17,1
În vîrstă aptă de muncă (16-56/61 ani) 66,4 66,0 65,6
Peste vîrstă aptă de muncă (peste 57/62 ani) 16,3 16,8 17,3
Coeficientul îmbătrînirii (numărul de persoane în 15,3 15,7 16,2
vîrstă de 60 ani la 100 locuitori)
Sursa: Datele statistice din raportul social anual 2014

33
 Coeficientul îmbătrînirii populaţiei (numărul persoanelor în vîrstă de 60 ani şi peste la 100
locuitori) a constituit în anul 2014 – 16,2%. Aproximativ 16,4% din populaţia rurală a depăşit
vîrsta de 60 ani şi peste, în totalul populaţiei feminine din mediul rural ponderea femeilor
vîrstnice fiind de 19,4%.
Conform datelor Centrului Național de Management în Sănătate, pe parcursul anului 2014
au decedat 39494 persoane sau cu 1434 persoane (3,8‰) mai mult faţă de perioada respective
anului 2013 – 38060 persoane și cu 4137 persoane mai puțin față de anul 2010.

Mortalitatea populației pe anul 2014, %

1.5

26.4

Pensionari
Vîrsta aptă
72.1 Copii (0-17)

Sursa: Datele statistice de la Casa Națională de Asigurări Sociale

Figura 2.1. Mortalitatea populației în anul 2014
În perioada anilor 2010 – 2014 rata mortalității s-a redus de la 12,3‰ pînă la 11,1‰. În
pofida progresului înregistrat, mortalitatea în Republica Moldova rămîne a fi mai mare decît în
ţările UE – 9,7‰. În anul 2014 structura mortalităţii pe principalele cauze de deces practic nu s-a
schimbat: ca şi în anii anteriori, cele mai multe decese (57,9%) au drept cauză bolile aparatului
circulator, urmate de tumori (15,1%), bolile aparatului digestiv (9,2%), accidente, intoxicaţii şi
traume (7,7%), bolile aparatului respirator (4,3%). O altă cauză care duce la micșorarea
numărului populației este migraţia care constituie un fenomen ce modifică în timp numărul şi
structura populaţiei pe sexe şi vîrste, în felul acesta punâd amprentă pe caracteristicile şi
procesele demografice atît pe termen mediu, cît şi pe termen lung. Dacă în unele state acest
fenomen contribuie semnificativ la creşterea populaţiei, atenuând unele probleme legate de
îmbătrânire, în Republica Moldova migrația a contribuit la reducerea mecanică a populaţiei.
Prognoza demografică demonstrează că în deceniile următoare va avea loc creşterea rapidă
a numărului şi ponderii populaţiei vîrstnice, care va proveni din totalitatea generaţiilor
numeroase născute în perioada anilor 1970-1990. Generaţiile puţin numeroase născute după anul

34
1990 vor deţine, după anii 2020-2030, poziţia centrală atît în populaţia de la care vor proveni
viitorii copii ai ţării, cît şi în populaţia economic activă.
Astfel, în domeniul securităţii demografice au fost prioritizate politicile de stimulare a
natalităţii, reducerea morbidităţii şi mortalităţii, a migraţiei, în vederea diminuării şi stopării
declinului demografic, urmărind realizarea obiectivelor:
- Obţinerea unei coordonări mai eficiente în realizarea măsurilor stabilite pentru stimulare
demografică şi corelarea efectivă a tendinţelor şi transformărilor în structura populaţiei cu
dezvoltarea;
- Creşterea gradului de protecţie a familiei cu copii prin măsuri de extindere a beneficiilor
de ordin social şi fiscal în scopul reducerii riscurilor de sărăcie;
- Prelucrarea şi procesarea calitativă a rezultatelor Recensămîntului populaţiei şi al
locuinţelor din anul 2014, urmărind determinarea mai exactă a datelor privind schimbările ce s-
au produs în numărul, structura, repartizarea teritorială a populaţiei.
2.2. Analiza executării BASS în perioada 2012-2014
Sistemul de asigurări sociale acoperă toţi rezindenţii Republicii Moldova, care achită
contribuţiile de asigurări sociale şi beneficiază de prestaţii, iar instrumentul de acumulare şi
redistribuire a resurselor financiare este Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat - buget
independent, cu statut special, ce face parte din bugetul public naţional.
Situaţia financiară a sistemului public de asigurări sociale, posibilitatea acestuia de a-şi
onora obligaţiunile de plată a prestaţiilor sociale, este determinată de sustenabilitatea BASS.
Formarea, supravegherea şi utilizarea eficientă a mijloacelor BASS este o sarcină în egală
măsură strategică, prioritară şi onorabilă, realizarea căreia necesită profesionalism, integritate şi
responsabilitate.
Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se formează din: contribuțiile de asigurări
sociale de stat obligatorii achitate de angajatori și angajați ca cotă procentuală în valoare de 23%
și respectiv 6% , transferuri de la bugetul de stat, dobînzi şi alte venituri.
În anul 2014 veniturile Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat au constituit 10,8% din PIB.
Pe parcursul anului 2014 la bugetul asigurărilor sociale de stat au fost acumulate venituri în sumă
totală de 12028789,0 mii lei, cu o executare a prevederilor anuale precizate la nivel de 98,7%.
Comparativ cu anul 2013, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat au crescut cu
1438887,5 mii lei sau cu 13,6%.
Ponderea cea mai mare în structura veniturilor o constituie contribuţiile de asigurări sociale
de stat (70%), urmate de transferurile de la bugetul de stat (30%).

35
 Executarea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2014 se prezintă în
tabelul 2.4.
Tabelul 2.4
Executarea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat în anul 2014 mii lei
Denumirea Anul 2013 Ponde Anul 2014
veniturilor executat rea în Planul Executat Ponde Pondere Devieri (+/-)
PIB precizat rea în a în PIB faţă de faţă de planul
(%) suma (%) planul executat 2013
totală precizat
a
venitu
rilor
(%)
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Venituri, 10,5 12192372,5 12028789,0 100,00 10,8 - 1438887,5
total 10589901,5 163583,5
Contribuţii 7756168,4 7,7 8361667,6 8362603,5 69,52 7,5 935,9 606435,1
de asigurări
sociale de
stat
obligatorii
Dobînzi 1203,4 0,001 720,0 1706,5 0,01 0,002 986,5 503,1
aferente
soldurilor
mijloacelor
băneşti la
conturile
bancare
Alte venituri 4433,6 0,004 3900,0 4336,0 0,04 0,004 436,0 -97,6
(inclusiv
amenzi şi
sancţiuni
administrativ
e)
Transferuri 2828096,1 2,8 3826084,9 3660143,0 30,43 3,3 165941,9 832046,9
de la bugetul
de stat la
bugetul
asigurărilor
sociale de
stat
Sursa: Date statistice de la Casa Națională de Asigurări Sociale

Ca pondere în PIB, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat în anul 2014 au

constituit 10,8 % faţă de 10,5 % în anul 2013, iar ponderea în BPN a constituit 30,85 %.
Contribuțiile de asigurări sociale obligatorii au cea mai mare pondere din total venituri,
astfel nivelul acestora a crescut față de anul 2013 cu 6060435,1 mii lei, ca urmare a creșterii
indicatorilor social-economici și a creșterii câștigului salarial față de 2013 cu aproximativ 13,7%
în sectorul real și 14,4% în sectorul bugetar. Acesta având o valoare nominală de 4000,4lei în
sfera bugetară și 5233,5 lei în sectorul real al economiei.
Transferurile de la bugetul de stat la BASS au crescut față de anul 2013 cu 832 046,9 mii
lei, dar s-au micșorat față de planul precizat cu 165 905,9 mii lei. Acestea având o pondere în
total venituri de 3,3% în anul 2014 și 2,8% în anul 2013.

36
 Dinamica acumulării veniturilor totale ale bugetului asigurărilor sociale de stat în
perioada 2012-2014 este prezentată în figura 2.2.

12028789.0
10589901.5
9721489.0
14000000.0
12000000.0
10000000.0
mii lei

8000000.0
6000000.0
4000000.0
2000000.0
0.0
2012 executat 2013 executat 2014 executat

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice de la CNAS

Figura 2.2. Veniturile acumulate la bugetul asigurărilor sociale de stat în anii 2010-2014
Veniturile acumulate la BASS au fost în contiunuă creștere începând cu anul 2011. În anul
2014 nivelul veniturilor au crescut cu 2939925,8 mii lei față de anul 2011 și cu 1438887,5 mii lei
față de anul 2013.
Ca structură, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat în anul 2014 se caracterizează
astfel: contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii, transferuri de la bugetul de stat, dobînzi
şi alte venituri. Ponderea acestora in veniturile BASS-ului sunt reflectate în figura 2.3.

69.52%

0.05%
30.43%

Contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii

Dobînzi de la utilizarea mijloacelor bugetului asigurărilor sociale de stat şi alte venituri
Transferuri de la bugetul de stat

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice de la CNAS

Figura 2.3. Structura veniturilor executate a bugetului asigurărilor sociale de
stat în anul 2014
37
 Contribuţiile de asigurări sociale de stat, dobînzile şi alte venituri constituie veniturile
proprii ale bugetului asigurărilor sociale de stat, care în anul 2014 au fost acumulate în sumă de
8368646,0 mii lei, ceea ce reprezintă o executare a planului precizat la nivel de 100,0 la sută.
O componentă importantă a veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat o constituie
transferurile de la bugetul de stat, care în anul 2014 au constituit 30,43% din suma totală de
venituri. Astfel, în anul 2014 din bugetul de stat s-au transferat 3660143,0 mii lei, ceea ce
constituie 95,7% faţă de indicele planificat. Comparativ cu anul 2013, suma transferurilor de la
bugetul de stat la bugetul asigurărilor sociale de stat a fost cu 832046,9 mii lei sau 29,4% mai
mare. În condițiile nivelului redus de acoperire din surse proprii a necesarului de achitare a
pensiilor, sistemul înregistrează an de an deficit bugetar, finanțarea acestuia fiind acoperită din
contul bugetului de stat.
Contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii
Pentru anul 2014 a fost aprobat planul de acumulare a contribuţiilor în sumă de 8569729,2
mii lei. Ţinînd cont de actualizarea prognozei indicatorilor macroeconomici de către Ministerul
Economiei şi în rezultatul analizei dinamicii încasărilor pe parcursul anului, planul la contribuţii
a fost precizat pînă la 8361667,6 mii lei.
Conform datelor totalizatoare pe Republica Moldova, sistematizate în baza declaraţiilor
privind calcularea şi utilizarea contribuţiilor de asigurări sociale de stat pe anul 2014, baza de
calcul a contribuţiilor de asigurări sociale de stat, care reprezintă fondul de salarizare şi alte
recompense, a fost declarat în mărime de 29 042 233,3 mii lei, din care 734 465,3 mii lei
constituie fondul de salarizare a salariaţilor care practică în exclusivitate agricultura şi
beneficiază de tarif privilegiat (22%) şi 103135,8 mii lei – fondul de salarizare a persoanelor ce
activează în condiţii speciale (personalul navigant şi de dirijare a zborurilor).
Contribuţiile de asigurări sociale de stat s-au calculat în sumă de 8 473 409,3 mii lei, mai
mult cu 784 918,7 mii lei faţă de anul 2013.
Conform Raportului privind executarea bugetului asigurărilor sociale de stat la situaţia de 1
ianuarie 2015, au fost acumulate contribuţii de asigurări sociale în sumă de 8362603,5 mii lei sau
cu o executare a indicatorului planificat la nivel de 100%. Din suma totală a contribuţiilor,
prestaţiile de asigurări sociale, achitate la locul de muncă de către angajator din contul
contribuţiilor calculate, au constituit 325858,6 mii lei. Faţă de anul 2013, încasările
contribuţiilor de asigurări sociale de stat au crescut cu 606435,1 mii lei sau cu 7,8 la sută.
Dinamica contribuțiilor calculate pe tipuri de plătitori în perioada 2009-2014 este reflectată
în figura 2.4.

38
 7000.0
6000.0
5000.0
4000.0
3000.0
2000.0
1000.0
0.0
2009 2010 2011 2012 2013 2014
Contribuţii calculate de către
4364.24723.25163.05589.06042.86664.5
angajatori la FRM
Contribuţii individuale calculate din
1127.81214.01326.81435.31554.81715.8
salariul salaraţilor
Contribuţii calculate de persoanele
autoangajate (întreprinzători
individuali, avocaţi, notari publici, 79.3 79.2 80.5 83.8 90.9 93.1
deţinătorii de patentă de
întreprinzător)
Sursa:Elaborată de autor în baza datelor statistice de la CNAS

Figura 2.4. Dinamica contribuţiilor calculate pentru anul bugetar respectiv pe tipuri de
plătitori în anii 2009 – 2014 (mln. lei)
Ponderea în PIB a contribuţiilor de asigurări sociale de stat acumulate a constituit 7,5%
faţă de 7,7% în anul 2013. Pentru a evidenția creșterea nivelului contribuțiilor de asigurări
sociale în perioada 2011-2014 în figura 2.5 este reflectată dinamica acestora acumulate la BASS.

8362.6
2014

7756.2
2013

2012 7150.0

6500.0 7000.0 7500.0 8000.0 8500.0

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor statistice de la BNS

Figura 2.5. Dinamica contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii acumulate

la bugetul asigurărilor sociale de stat în anii 2009-2014, mln. lei

39
 Analizînd datele din tabel observăm o creștere continuă a contribuțiilor de asigurări sociale
de stat obligatorii acumulate la bugetul asigurărilor sociale de stat. Față de anul 2012 se prezintă
o majorare de1212,6 mln. lei, iar față de 2013 au crescut cu 606,4 mln. lei.
Pentru acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat în anul 2014 din bugetul
de stat au fost finanţate mijloace financiare în suma de 1121485,4 mii lei – cu 115931,7 mii lei
mai mult faţă de suma transferată în anul 2013.
Direcții de repartizare a cheltuielilor publice în domeniul social
Bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2014 la partea de cheltuieli a fost aprobat în
sumă de 12271216,7 mii lei. Asupra necesităţii precizării cheltuielilor au influenţat un şir de
factori: dinamica beneficiarilor de prestaţii sociale şi a mărimilor medii a acestora, actualizarea
indicatorilor macroeconomici de către Ministerul Economiei, modificările operate în legislaţia
din domeniu pe parcursul anului 2014, rezultatele executării bugetului asigurărilor sociale de stat
pe parcursul anului de gestiune.
În anul 2014 cheltuielile efective ale bugetului asigurărilor sociale de stat au constituit
12012579,9 mii lei sau la nivel de 97,9% faţă de prevederile anuale precizate. Nivelul acestora a
crescut față de anul 2013, ceea ce este reflectat în tabelul 2.5.
Tabelul 2.5
Dinamica cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat în anii 2013-2014 mii lei
Denumirea Anul Ponderea Anul 2014
cheltuielilor 2013 în PIB
Cheltuieli (%) Planul Cheltuieli Pondere Ponderea % Devieri (+/-)
efective precizat efective a în în PIB către către faţă de faţă de
suma (%) planul cheltuiel planul cheltuiel
totală a precizat i precizat i
cheltuiel efective efective
ilor (%) 2013 2013
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Cheltuieli, total 10710465, 10,7 12271216,7 12012579,9 100,0 10,8 97,9 112,2 -258636,8 1302114,
3 6
A. Prestaţii de 8931271,7 8,9 9713056,6 9540760,9 79,4 8,6 98,2 106,8 -172295,7 609489,2
asigurări sociale

B. Prestaţii de 1779193,6 1,8 2558160,1 2471819,0 20,6 2,2 96,6 138,9 -86341,1 692625,4
asistenţă socială

Sursa: Date statistice de la CNAS

Ca pondere în PIB, cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat, în anul 2014 au

constituit 10,8% faţă de 10,7% în anul 2013, iar ponderea în BPN 27,06 %. Cea mai mare
pondere în total cheltuieli o au prestațiile de asigurări sociale, care constituie 8,6%, cu 0,3% mai
puțin față de anul 2013, dar totodată au crescut cheltuielile aferente prestațiilor de asigurări
sociale cu 0,4% față de anul 2013.

40
 Din suma totală a cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat, 79,4% au constituit
cheltuielile pentru prestaţii de asigurări sociale de stat, efectuate din mijloacele bugetului
asigurărilor sociale de stat.
Cheltuielile pentru prestaţiile de asigurări sociale au fost aprobate în sumă de 9819866,4
mii lei, care în urma modificărilor operate în Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul
2014 au fost micşorate pînă la de 9713056,6 mii lei sau cu 106809,8 mii lei. Factorii care au
condiţionat precizarea sumei cheltuielilor pentru prestaţiile de asigurări sociale au fost: dinamica
numărului de beneficiari de prestaţii sociale, procentul indexării mai mic (6,45%) faţă de
procentul prognozat (7,05%), precum şi de modificările operate în unele acte normative şi
legislative.
Cheltuielile efective au constituit 9540760,9 mii lei, cu o executare a planului stabilit la
nivel de 98,2 la sută. Faţă de anul 2013 aceste cheltuieli au fost mai mari cu 609489,2 mii lei sau
6,8 la sută. Dinamica detaliată a cheltuielilor efective este prezentată în tabelul 2.6.
Tabelul 2.6

Dinamica cheltuielilor efective pentru prestaţiile de asigurări sociale

de stat în anii 2013-2014 mii lei
Denumirea cheltuielilor Anul Anul 2014
2013 Planul Cheltuieli % Devieri (+/-)
cheltuieli precizat efective către către faţă de faţă de
efective planul cheltuieli planul cheltuieli
precizat efective precizat efective
2013 2013
1 2 3 4 5 6 7 8
Prestaţii de asigurări 8931271,7 9713056,6 9540760,9 98,2 106,8 -172295,7 609489,2
sociale, total
7535599,4 8104280,9 8075580,3 99,6 107,2 -28700,6 539980,9
1. Pensii de asigurări
sociale
1162319,1 1341736,0 1207904,7 90,0 103,9 -133831,3 45585,6
2. Indemnizaţii de
asigurări sociale
18852,7 30000,0 25179,0 83,9 133,6 -4821,0 6326,3
3. Alte prestaţii de
asigurări sociale
214500,5 238042,1 232096,9 97,5 108,2 -5945,2 17596,4
4. Cheltuieli de
organizare şi
funcţionare a sistemului
public de asigurări
sociale
-1002,4 1002,4
5. Creditare netă
Sursa: Date statistice de la CNAS

Cheltuielile efective au crescut în anul 2014 cu 6,8% față de anul 2013, iar față de planul
precizat acestea au scăzut cu 172295,7 mii lei. Cea mai mare pondere în cheltuielile efective o au
pensiile de asigurări sociale care constituie 84,37%. Această creștere a fost influențată de
indicatorii demografici și anume creșterea numărului de persoane cu vârstă pensionară.

41
 Structura cheltuielilor efectuate din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat în anii
2013-2014 se prezintă în diagramele ce urmează:

2013 2014

Pensii de Pensii de
asigurări asigurări
sociale sociale
84,4% 84.6%
Indemnizaţi
i de
asigurări
Cheltuieli sociale Cheltuieli de
de 13.0% organizare şi
Indemnizaţii
organizare funcţionare a
şi de asigurări
sistemului
funcţionare public de Alte prestaţii sociale
a sistemului Alte asigurări de asigurări 12.7%
public de prestaţii de sociale sociale
asigurări asigurări 2.4% 0.3%
sociale sociale
2,4% 0,2%

Sursa: Date statistice de la BNS

Figura 2.6. Structura cheltuielilor efectuate din mijloacele bugetului asigurărilor

sociale de stat în anii 2013-2014

Datele din diagramele de mai sus denotă, că în anul 2014, comparativ cu anul 2013, în
structura cheltuielilor efectuate din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat nu s-au
produs schimbări esenţiale şi ponderea principală în cheltuielile totale a revenit pensiilor de
asigurări sociale – 84,6% în anul 2014 faţă de 84,4% în anul 2013.
Pensii de asigurări sociale
Ponderea principală din cheltuielile totale efectuate din mijloacele bugetului asigurărilor
sociale, revine pensiilor de asigurări sociale – 84,6% (în anul 2013 constituind 84,4%), pe cînd
indemnizaţiile de asigurări sociale – 12,7%, cheltuieli de organizare şi funcţionare a sistemului
public de asigurări sociale – 2,4%, alte prestaţii de asigurări sociale 0,3% .
Totodată, de menţionat, că cea mai mare pondere în cheltuielile totale destinate pensiilor de
asigurări sociale revine pensiilor pentru limită de vîrstă – circa 79,35%. Creşterea cheltuielilor
pentru pensiile de asigurări sociale a fost determinată preponderent de creşterea numărului
beneficiarilor de pensii. Pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat în anul 2014 au fost
prevăzute 8104280,9 mii lei. Cheltuielile efective au constituit 8075580,3 mii lei, cu executarea
indicatorului planificat la nivel de 99,6 la sută. Pentru plata pensiilor pentru limită de vîrstă în
bugetul asigurărilor sociale de stat au fost prevăzute mijloace financiare în sumă de 6414089,0
mii lei.
Cheltuielile destinate plăţii pensiilor pentru vechime în muncă au fost prevăzute în sumă de
901,0 mii lei. Dinamica cheltuielilor efective pentru plata pensiilor de asigurări sociale în anii
2013-2014 este reflectată în tabelul 2.7.

42
 Tabelul 2.7
Dinamica cheltuielilor efective pentru plata pensiilor de asigurări sociale
în anii 2013-2014
Denumirea cheltuielilor Anul 2013 Anul 2014
cheltuieli
Planul Cheltuieli % faţă de anul 2013
efective
precizat efective Executat % +/-
1 2 3 4 5 6 7
Pensii de asigurări sociale, total 7535599,4 8104280,9 8075580,3 99,6 107,2 539980,9
- pensii pentru limită de vîrstă 5952602,6 6414089,0 6407801,2 99,9 107,6 455198,6
- pensii de dizabilitate 1264198,5 1340180,4 1326955,9 99,0 105,0 62757,4
- pensii de urmaş 106551,8 111446,6 102523,4 92,0 96,2 -4028,4
- pensii pentru vechime în 1131,6 901,0 887,4 98,5 78,4 -244,2
muncă
- pensii unor categorii de 40551,0 44487,2 43825,8 98,5 108,1 3274,8
angajaţi din aviaţia civilă
- pensii deputaţilor 11029,9 12010,9 11896,0 99,0 107,9 866,1
- pensii membrilor Guvernului 4633,5 4830,1 4707,1 97,5 101,6 73,6
- pensii funcţionarilor publici 119352,9 129341,1 129833,2 100,4 108,8 10480,3
- pensii aleşilor locali 13135,6 15169,5 15091,6 99,5 114,9 1956,0
- pensii colaboratorilor vamali 415,1 423,4 423,3 100,0 102,0 8,2
- pensii şi indemnizaţii viagere 6871,2 7298,9 7222,1 98,9 105,1 350,9
pentru procurori
- pensii şi indemnizaţii viagere 9232,8 17806,2 18275,9 102,6 197,9 9043,1
pentru judecători
- pensii unor angajaţi din 175,1 164,1 93,7 164,1
domeniul culturii
- suma restantă după ce 5892,9 6121,5 5973,3 97,6 101,4 80,4
pensionarilor din instituţiile de
tutelă şi curatelă li s-a plătit
parţial pensia
Sursa: Date statistice de la CNAS

Din datele prezentate se observă o dinamică pozitivă a tuturor tipurilor de pensii, cea mai
mare pondere o au pensiile pentru limită de vârstă urmate de pensiile de dizabilități și pensiile
pentru funcționarii publici. Această creștere s-a datorat influenței factorilor demografici precum
scăderea coeficientului natalității, creșterea coeficientului mortalității dar și creșterea numărului
persoanelor de vârstă pensionară cât și creșterea coeficientului de indexare.
Pensii pentru limită de vîrstă
Pentru plata pensiilor pentru limită de vîrstă în bugetul asigurărilor sociale de stat au fost
prevăzute mijloace financiare în sumă de 6414089,0 mii lei. Cheltuielile efective au constituit
6407801,2 mii lei, cu o executare a planului stabilit de 99,9 la sută. Numărul beneficiarilor la
data de 1 ianuarie 2015 a constituit 507456 persoane – cu 11537 persoane mai mult faţă de 1
ianuarie 2014, iar pensia medie la sfîrşitul anului 2014 a constituit 1114,73 lei. Cheltuielile
pentru acest tip de pensie au crescut comparativ cu anul 2013 cu 455198,6 mii lei sau 7,6 la sută.
Factorii cauzali ai majorării cheltuielilor a fost creşterea numărului beneficiarilor şi indexarea
pensiilor cu 6,45%.

43
 Pensiile de dizabilitate
Cheltuielile efective au constituit 1326955,9 mii lei sau 99,0 la sută faţă de prevederile
anuale. Numărul beneficiarilor la data de 1 ianuarie 2015 a constituit 134019 persoane – cu 377
persoane mai mult faţă de 1 ianuarie 2014, iar pensia medie a constituit 875,54 lei. Comparativ
cu anul 2013, cheltuielile efective sunt mai mari cu 62757,4 mii lei sau cu 5,0 %.
Pensiile de urmaş
Cheltuielile pentru plata pensiei de urmaş au fost prevăzute în sumă de 111446,6 mii lei.
Cheltuielile efective au constituit 102523,4 mii lei sau 92,0% din plan. Numărul beneficiarilor la
data de 1 ianuarie 2015 a constituit 16444 de persoane, iar pensia medie la sfîrşitul anului a
constituit 563,39 lei. Descreşterea numărului beneficiarilor a condiţionat micşorarea cheltuielilor
faţă de anul 2013 cu 4028,4 mii lei, precum şi neexecutarea pe deplin a planului stabilit.
Pensii pentru vechime în muncă
Cheltuielile efective au constituit 887,4 mii lei, cu o executare a planului stabilit la nivel de
98,5 la sută. Numărul beneficiarilor la data de 1 ianuarie 2015 a constituit 108 persoane şi este în
descreştere faţă de 1 ianuarie 2014 cu 28 persoane. Mărimea medie a acestui tip de pensie la
sfîrşitul anului a constituit 623,20 lei. Asupra nivelului de executare a planului de cheltuieli
stabilit a influenţat descreşterea numărului beneficiarilor.
Tabelul ce urmează reflectă dinamica cheltuielilor efective pentru plata pensiilor de
asigurări sociale a numărului de beneficiari şi a mărimilor medii a pensiilor în perioada 2012-
2014.

9,000,000 1080
8,000,000 1067.78 1060
1040
7,000,000
1020
6,000,000 1000
1003.12
5,000,000 980
4,000,000 960
3,000,000 940
941.11 920
2,000,000
900
1,000,000 880
0 860
2012 2013 2014
Numărul beneficiarilor (persoane)
Cheltuieli pentru pensiile de asigurări sociale (mii lei)
Mărimea medie a pensiei de asigurări sociale (lei)
.
Sursa:Date statistice de la BNS

Figura 2.7. Dinamica cheltuielilor efective pentru plata pensiilor de asigurări sociale a
numărului de beneficiari şi a mărimilor medii a pensiilor pe anii 2012-2014
44
 Cheltuielile efective pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat au fost mai mari faţă
de anul 2013 cu 539980,8 mii lei sau cu 7,2%. Creşterea cheltuielilor pentru pensiile de asigurări
sociale a fost determinată preponderent de creşterea mărimii medii a pensiilor în rezultatul
indexării cu 6,45% şi de creşterea numărului beneficiarilor de pensii cu 10385 persoane.
Indemnizaţii de asigurări sociale
Pentru plata indemnizaţiilor de asigurări sociale a fost prevăzut un volum de mijloace
financiare în sumă de 1341736,0 mii lei. Cheltuielile efective au constituit 1207904,7 mii lei,
ceea ce reprezintă 90,0 la sută faţă de indicele planificat. Neexecutarea pe deplin a planului de
cheltuieli a fost influenţat de modificările operate în Legea nr. 289 din 22.07.2004 privind
indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, care
au intrat în vigoare la 1 aprilie 2014. Modificările respective au contribuit la regularizarea
condiţiilor de stabilire a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani,
persoanelor asigurate, indemnizaţiei de maternitate şi la reducerea cazurilor de abuzuri a
normelor legale.
Structura cheltuielilor pentru plata indemnizaţiilor de asigurări sociale este reflectată în
figura 2.8.

3. 25,5
4. 23,1

2. 0,1 5. 0,4

6. 0,0
1. 45,3
7. 2,7
10. 2,5 9. 0,0
8. 0,4
1. Indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, persoanelor asigurate
2.Indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă survenită din cauza unui accident de muncă sau unei boli profesionale
3. Indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă
4. Indemnizaţii de maternitate
5. Indemnizaţii de dizabilitate
6. Indemnizaţii de deces din cauza unui accident de muncă sau a unei boli profesionale
7. Ajutor de deces, beneficiarilor de pensii de asigurări sociale
8. Ajutor de deces, salariaţilor
9. Ajutor de deces, şomerilor
10. Ajutor de şomaj şi prestaţii de asigurări sociale, şomerilor
Sursa:Date statistice de la CNAS
Figura 2.8. Structura cheltuielilor efective pentru plata indemnizaţiilor de asigurări sociale
în anul 2014
Volumul mijloacelor financiare prevăzute pentru plata indemnizației lunare pentru
creșterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani a constituit 557224,6 mii lei. Cheltuielile efective au
constituit 546885,2 mii lei, cu o executare a planului la nivel de 98,1%.

45
 Cheltuielile, planificate pentru plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de
muncă din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat, în sumă de 366134,4 mii lei au fost
utilizate în proporţie de 84,1 la sută. Cheltuielile efective au constituit 307838,4 mii lei – cu
17531,9 mii lei mai puţin faţă de indicatorul realizat în anul 2013.
Cheltuielile pentru plata indemnizaţiilor de maternitate au fost prevăzute în sumă de
338852,7 mii lei. Cheltuielile efective au constituit 279336,3 mii lei cu o executare de 82,4 la
sută a sumei planificate.
Cheltuielile efective pentru plata ajutorului de deces au constituit în total 37637,5 mii lei.
Mărimea ajutorului de deces în anul 2014 fost de 1100 de lei.
Pentru plata acestei indemnizaţii au fost planificate cheltuieli în sumă de 1037,5 mii lei,
cheltuielile efective au constituit 876,4 mii lei, cu o executare a planului la nivel de 84,5 la sută.
Cheltuielile pentru plata indemnizaţiilor de dizabilitate au fost prevăzute în sumă de 4532,2
mii lei. Cheltuielile efective au constituit 4616,0 mii lei, ce reprezintă 101,8 la sută faţă de
indicatorul precizat. Cheltuielile efective pentru plata indemnizaţiei de deces au constituit 277,9
mii lei sau 120,7 la sută faţă de cheltuielile prevăzute.
Pentru plata ajutorului de şomaj şi prestaţiilor de asigurări sociale de stat şomerilor au fost
precizate cheltuieli în sumă de 35442,2 mii lei.
2.3 Executarea FAOAM în perioada 2012-2014
Executarea FAOAM în anul 2014 a constituit la venituri 4 637 653,9 mii lei şi la
cheltuieli 4 679 516,4 mii lei şi s-a soldat cu un deficit în sumă de 41 862,5 mii lei. În aşa mod,
cheltuielile FAOAM au depăşit cu 0,9% veniturile. Deficitul respectiv a fost acoperit din contul
soldului cumulativ la începutul anului. Soldul cumulativ al FAOAM la sfârșitul anului a
constituit 242 669,0 mii lei, micşorându-se cu 41 862,5 mii lei comparativ cu începutul anului. În
conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare soldul mijloacelor financiare la conturile
bancare ale FAOAM, nerepartizate la finanţarea deficitului fondurilor în cauză, pe parcursul
anului bugetar au fost utilizate pentru acoperirea decalajului temporar de casă.
Sinteza desfăşurată privind executarea FAOAM este prezentată în anexa nr.1.
Veniturile FAOAM
Veniturile FAOAM au fost acumulate în sumă de 4 637 653,9 mii lei sau la nivel de
99,6%, ceea ce este cu 16 845,9 mii lei mai puţin faţă de prevederile anuale. În comparaţie cu
anul 2013, suma veniturilor acumulate s-a majorat cu 476 452,6 mii lei sau cu 11,4%.
Acumularea veniturilor FAOAM sub nivelul sarcinilor anuale stabilite se datorează
încasării veniturilor din primele de asigurare obligatorie în formă fixă şi procentuală cu 15 017,0
mii lei (13,7%) şi respectiv cu 12 655,2 mii lei (0,5%) mai puţin faţă de sumele prevăzute.

46
 Valoarea veniturilor Fondului asigurărilor obligatorii de asistență medicală pentru anul
2014 sunt prezentate în tabelul 2.8
Tabelul 2.8
Veniturile FAOAM în anul 2014 mii lei
Denumirea indicatorului Aprobat Precizat Executat
Devier(+,-) Raportul (%)
executat față executat fașă
de precizat de precizat
Venituri, total 4723575,2 4654499,8 4637653,9 -16845,9 99,6
Inclusiv:
Primele de AOAM, în formă 2332456,8 2332456,8 2319801,6 -12655,2 99,5
de contribuție procentuală la
salariu și la alte recompense
Primele de AOAM în sumă 109661,1 109661,1 94644,1 -15017,0 86,3
fixă, achitate de persoanele
fizice cu reședința sau
domiciliul în Republica
Moldova
Alte venituri 12000,0 12000,0 22826,3 +10826,3 190,2
Inclusiv:
Dobânzi 10280,0 10280,0 18106,3 +7826,4 176,1
Alte venituri 120,0 120,0 2523,0 2403,0 2102,5
Amenzi și sancțiuni 1600,0 1600,0 2195,9 +596,9 137,3
Transferuri de la bugetul de 2234556,6 2175481,2 2175481,2 0,0 100,0
stat pentru asigurarea medicală
a categoriilor de persoane
asigurate de Guvern
Transferuri de la bugetul de 680,7 680,7 680,7 0,0 100,0
stat pentru compensarea
veniturilor ratate, conform
art.3 din Legea nr.39-XVI din
02.03.06
Transferuri de la bugetul de 34220,0 24220,0 24220,0 0,0 100,0
stat pentru realizarea
programelor naționale de
ocrotire a sănătății
Granturi interne/externe - - - - -
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor de la CNAM
Veniturile FAOAM se constituie din primele de AOAM achitate de contribuabili,
transferuri de la bugetul de stat şi alte venituri (amenzi şi sancţiuni pecuniare, dobânzi bancare,
etc.). Prima de AOAM reprezintă o sumă fixă sau o contribuţie procentuală la salariu şi la alte
recompense, pe care contribuabilul este obligat să o plătească în FAOAM pentru preluarea
riscului de îmbolnăvire.
Mărimea primei de AOAM se stabileşte anual prin legea FAOAM. Aceste mărimi, atât
în sumă fixă cât şi procentuală, au evoluat pe parcursul anilor, fiind în corelaţie directă cu
evoluţia economiei naţionale.
Cea mai mare pondere în veniturile AOAM o au primele în formă de contribuție
procentuală la salariu sau alte recompense, urmate de transferurile de la bugetul de stat pentru
47
asigurarea medicală a categoriilor de persoane asigurate de guvern și primele în formă fixă.
Acestea au suferit devieri față de planul precizat, prima sus menționată micșorându-se cu
12655,2 mii lei.
Primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, în formă de contribuţie procentuală
la salariu şi la alte recompense
Mărimea primei de AOAM în cotă procentuală în raport cu salariul şi cu alte recompense,
în conformitate cu prevederile politicii bugetar-fiscale, a fost aprobată prin Legea FAOAM pe
anul 2014 în cuantum de 8,0%. Cota procentuală a primei de AOAM în anii 2009-2013 a fost
menţinută la nivel de 7,0% şi majorată la 8,0% în anul 2014 și la 9% în anul 2015.
CNAM şi Ministerul Sănătăţii au argumentat necesitatea majorării treptate a cotei
procentuale prin necesitatea acoperirii creşterii preţurilor de consum şi prin necesitatea sporirii
volumului şi calităţii serviciilor medicale acordate populaţiei, inclusiv prin fortificarea
capacităţilor IMSP, aplicarea utilajului medical contemporan şi tehnologiilor noi. Aceste prime
de asigurare au fost acumulate în sumă de 2 319 801,6 mii lei, ceea ce este mai puţin cu 12 655,2
mii lei sau la nivel de 99,5% faţă de prevederile anuale. Ca pondere, acest tip de venit deţine
prima poziţie şi constituie 50% din totalul acumulărilor FAOAM în anul 2014. Comparativ cu
anul precedent, încasările primei de AOAM în cotă procentuală s-au majorat cu 445 095,2 mii lei
sau cu 23,7%, ce se explică prin creşterea cu 1% a cotei procentuale a primei de AOAM şi,
concomitent, a majorării fondului de remunerare a muncii.
Primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă, achitate de persoanele
fizice cu reşedinţa sau domiciliul în Republica Moldova
Mărimea primei de AOAM în sumă fixă se calculează prin aplicarea primei de asigurare
în mărime procentuală la salariul mediu anual prognozat pentru anul respectiv în baza
indicatorilor macroeconomici. Pentru anul 2014 a fost prognozat un salariu mediu anual de 50
700 lei (4 225 lei x 12 luni). Aplicând cota procentuală de 8,0%, a fost calculată prima de
AOAM în sumă fixă de 4 056,0 lei. Majorarea costului primei de AOAM în sumă fixă cu 22,2%
faţă de anul 2013 (3 318,0 mii lei), se datorează majorării cotei procentuale a primei de AOAM
şi a creşterii salariului mediu anual prognozat pentru anul respectiv în baza indicatorilor
macroeconomici (de la 47 400 lei în 2013 până la 50 700 lei în 2014).
Prin Legea FAOAM pe anul 2014 s-au aplicat, ca şi în anii precedenţi, reducerile de 50%
- pentru persoanele care au achitat contribuţia respectivă în sumă fixă, cu excepţia notarilor
publici, executorilor judecătoreşti şi avocaţilor, indiferent de forma juridică de organizare a
activităţii şi cea de 75% - pentru proprietarii de terenuri cu destinaţie agricolă, indiferent de
faptul dacă au dat sau nu aceste terenuri în arendă sau folosinţă pe bază de contract, achitate în
termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a legii anuale a FAOAM. Practica aplicării

48
înlesnirilor date pe parcursul mai multor ani şi-a dovedit eficienţa prin sporirea gradului de
acoperire a populaţiei cu AOAM şi contribuţia la protecţia financiară a categoriilor de populaţie
cu venituri mici.
Acumulările primelor de AOAM în sumă fixă au constituit 94 644,1 mii lei sau la nivel
de 86,3%, ceea ce este cu 15 017,0 mii lei mai puţin faţă de prevederile anuale. Comparativ cu
anul precedent, încasările s-au majorat cu 2 258,8 sau 2,4%, aceasta datorându-se creşterii cotei
procentuale a primei de AOAM. Ponderea acestui tip de venit din veniturile totale constituie
2,0%.
Încasările FAOAM din alte venituri
În total la acest capitol au fost acumulate 22 826,3 mii lei, cu 10 826,3 mii lei mai mult
sau cu 90,2% faţă de prevederile anuale. Depăşirea veniturilor respective faţă de prevederi se
explică prin majorarea sumei dobânzii de la depunerea mijloacelor băneşti ale FAOAM la
conturile depozitare şi prin faptul transferării de către IMS a mijloacelor dezafectate la contul
unic al CNAM, ca urmare a modificărilor operate în legislaţie. Totodată, comparativ cu anul
2013 se înregistrează o diminuare de 30,7% (10 126,2 mii lei). Acest lucru s-a produs din contul
diminuării sumei dobânzii de la depunerea mijloacelor băneşti ale FAOAM la conturile
depozitare.
Descrierea detaliată a acestei categorii de venituri se expune mai jos:
 amenzi aplicate de serviciul fiscal 1 354,8 mii lei;
 sancţiuni contravenţionale pecuniare aplicate de CNAM 842,0 mii lei;
 dobânzi de la depunerea mijloacelor băneşti ale FAOAM la conturile depozitare 15
588,4 mii lei;
 dobânzi aferente soldurilor mijloacelor băneşti ale FAOAM la conturile bancare 2 518,0
mii lei;
 alte încasări 2 523,1 mii lei.
Ponderea cea mai mare (68,3%) din totalul acestor încasări o deţin dobânzile de la
depunerea mijloacelor băneşti ale FAOAM la conturile depozitare.
Transferuri de la buget
Sunt asigurate de Guvern 15 categorii de persoane, inclusiv copiii până la 18 ani,
pensionari, persoanele cu dizabilităţi severe, accentuate sau medii, şomerii înregistraţi la
agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, persoane care beneficiază de ajutor social.
Pe parcursul anului au fost transferate de la bugetul de stat pentru asigurarea medicală a
categoriilor de persoane asigurate de Guvern 2 175 481,2 mii lei, prevederile anuale fiind
îndeplinite în totalitate. Concomitent, s-a înregistrat o majorare de 1,9% (39 922,5 mii lei), faţă
de transferurile de la bugetul de stat realizate în anul 2013. Ca pondere, acest tip de venit
49
constituie 46,9% din totalul acumulărilor FAOAM în anul 2014, fiind una din cele mai mari
după veniturile din acumulările primei de AOAM în cotă procentuală.
Cheltuielile FAOAM
Mijloacele financiare, indiferent de sursa de achitare, se acumulează în contul unic al
CNAM, fiind ulterior repartizate conform normativelor legale în următoarele fonduri:
· fondul pentru achitarea serviciilor medicale curente (fondul de bază);
· fondul măsurilor de profilaxie (de prevenire a riscurilor de ðmbolnăvire);
· fondul de rezervă al AOAM;
· fondul de dezvoltare şi modernizare a prestatorilor publici de servicii medicale;
· fondul de administrare a sistemului de AOAM.
Partea de cheltuieli a FAOAM pe toate subprogramele s-a realizat în sumă de 4 679
516,4 mii lei, cu 224 983,4 mii lei mai puţin sau la nivel de 95,4% faţă de prevederile anuale,
ceea ce este cu 453 311,9 mii lei sau cu 10,7% mai mult comparativ cu anul 2013.
Pentru o analiză mai detaliată a cheltuielilor în tabelul 2.9 este reflectată utilizarea
mijloacelor FAOAM.
Tabelul 2.9
Utilizarea mijloacelor FAOAM mii lei
Denumirea indicatorului Aprobat Precizat Executat Devieri(+/-) Raportul(în
executat faţă %) executat
de precizat faţă de
precizat
Cheltuieli, total 4823575,2 4904499 4679516, -224983,4 95,4
,8 4
Inclusiv:
Fondul pentru achitarea 4493700,9 4521200 4399838, -121362,4 97,3
serviciilor medicale ,9 5
curente ( fondul de bază)
Fondul de rezervă al 71893,6 60318,2 3268,3 -57049,9 5,4
AOAM
Fondul măsurilor de 46893,6 36893,6 27552,0 -9341,6 74,7
profilaxie
Fondul de dezvoltare şi 143787,1 218787, 189354,2 -29432,9 86,5
modernizare a 1
prestatorilor publici de
servicii medicale
Fondul de administrare a 67300,0 67300,0 59503,4 -7796,6 88,4
sistemului de AOAM
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor de la CNAM
Cheltuieli din fondul pentru achitarea serviciilor medicale curente (fondul de bază)
În conformitate cu pct.9 din Hotărârea Guvernului nr.594 din 14.05.2002, în fondul
pentru achitarea serviciilor medicale curente (fondul de bază) se repartizează nu mai puţin de

50
94% din veniturile FAOAM. Mijloacele financiare, acumulate în fondul de bază, se utilizează
pentru acoperirea cheltuielilor necesare realizării Programului unic al AOAM.
Pentru achitarea serviciilor medicale curente, din fondul de bază au fost direcţionate
mijloace în sumă de 4 399 838,5 mii lei cu 121 362,4 mii lei mai puţin sau la nivel de 97,3% faţă
de prevederile anuale. În comparaţie cu anul 2013, cheltuielile s-au majorat cu 443 838,6 mii lei
sau cu 11,2%. Acest fond deţine ponderea cea mai mare în cheltuielile FAOAM, revenindu-i
94,0%. Structura cheltuielilor din fondul pentru achitarea serviciilor medicale curente (fondul de
bază) este reflectată în tabelul 2.10.

Tabelul 2.10
Structura cheltuielilor din fondul pentru achitarea serviciilor
medicale curente (fondul de bază) mii lei
Denumirea subprogramelor Aprobat Precizat Executat Devieri (+,-) Raportul (în
executat faţă %) executat
de precizat faşă de
precizat
Asistenţa medicală urgentă 382457,7 382457,7 358807,7 -23650,0 93,8
prespitalicească
Asistenţa medicală primară 1372064,2 1362064,2 1342778,4 -19285,8 98,6
Inclusiv: medicamente 226033,2 216033,2 205948,0 -10085,2 95,3
compensate
Asistenţa medicală primară 330985,2 330985,2 329547,4 -1437,8 99,6
de ambulator
Asistenţa medicală 2247250,0 2259960,0 2195445,0 -64515,0 97,1
spitalicească
Servicii medicale de înaltă 154324,1 178614,1 166884,9 -11729,2 93,4
performanţă
Îngrijiri medicale 6619,7 7119,7 6375,1 -744,6 89,5
comunitare şi la domiciliu
Alte tipuri de asistenţă - - - - -
medicală
TOTAL 4493700,9 4521200,9 4399838,5 -121362,4 97,3
Sursa: Elaborată de autor în baza informaţiilor de la CNAM
Circa jumătate din mijloacele financiare ale fondului de bază 49,9% au fost alocate
pentru realizarea Subprogramului Asistenţa medicală spitalicească, iar 30,5% - pentru
Subprogramul Asistenţa medicală primară, inclusiv medicamente compensate. Din cheltuielile
totale pentru asistenţa medicală primară, medicamentele parţial/integral compensate constituie
15,3%.
Cheltuieli din fondul măsurilor de profilaxie
Mijloacele financiare, acumulate în fondul măsurilor de profilaxie, utilizate pentru
realizarea Subprogramului Programe naţionale şi speciale în domeniul ocrotirii sănătăţii sunt
predestinate acoperirii cheltuielilor legate preponderent de:

51
· realizarea măsurilor de reducere a riscurilor de îmbolnăvire, inclusiv prin imunizări şi alte
metode de profilaxie primară şi secundară;
· efectuarea examinărilor profilactice (screening) în scopul depistării precoce a îmbolnăvirilor;
· finanţarea manifestărilor şi activităţilor cu menirea de a promova un mod de viaţă sănătos;
· achiziţionarea, în baza hotărärii de Guvern, a dispozitivelor medicale, echipamentului,
medicamentelor şi consumabilelor pentru realizarea măsurilor de reducere a riscului de
îmbolnăvire şi de tratament în caz de urgenţe de sănătate publică;
· alte activităţi de profilaxie şi prevenire a riscurilor de îmbolnăvire, acceptate pentru finanţare în
bază de proiecte, conform regulamentului aprobat de Ministerul Sănătăţii şi CNAM.
Structura cheltuielilor din fondul măsurilor de profilaxie este reflectată în tabelul 2.11.
Tabelul 2.11
Structura cheltuielilor din fondul măsurilor de profilaxie mii lei
Denumirea subprogramelor Aprobat Precizat Executat Devieri (+,-) Raportul (în
executat faţă %) executat
de precizat faşă de
precizat
Cheltuieli, total 46893,6 36893,6 27552,0 -9341,6 74,7
Inclusiv:
Cheltuieli de promovare a 5000,0 5000,0 4711,4 -288,6 94,2
modului sănătos de viaţă
Cheltuieli aferente realizării 41893,6 31893,6 22840,6 -9053,0 71,6
măsurilor de reducere a
riscurilor de îmbolnăvire şi
efectuarea screeningului
privind unele maladii cu
impact social deosebit
Alte cheltuieli din fondul - - - - -
măsurilor de profilaxie
Sursa: Elaborată de autor în baza datelor de la CNAM
Din fondul măsurilor de profilaxie au fost efectuate cheltuieli în sumă de 27 552,0 mii lei,
sau la nivel de 74,7%, ceea ce este cu 9 341,6 mii lei mai puţin faţă de prevederile anuale. În
comparaţie cu anul 2013, cheltuielile din acest fond înregistrează o diminuare cu 2 310,4 mii lei
sau cu 7,7%.
Cheltuieli din fondul de dezvoltare si modernizare a prestatorilor
publici de servicii medicale
Mijloacele financiare acumulate în fondul de dezvoltare şi modernizare a prestatorilor
publici de servicii medicale sunt predestinate realizării Subprogramului Dezvoltarea şi
modernizarea instituţiilor din domeniul ocrotirii sănătăţii, scopul fiind sporirea calităţii
serviciilor medicale, eficienţei şi randamentului instituţiilor. Alocarea mijloacelor financiare din
fondul respectiv se realizează, în urma organizării concursurilor de selectare a proiectelor
investiţionale înaintate de IMSP. Criteriile de selectare a proiectelor investiţionale ale IMS

52
publice sunt determinate de corespunderea acestora cu scopurile de utilizare a mijloacelor
financiare acumulate în fondul de dezvoltare cum ar fi:
 procurarea utilajului medical performant şi a mijloacelor de transport;
 implementarea noilor tehnologii de încălzire, de prelucrare a deşeurilor medicale şi de
alimentare cu apă;
 modernizarea şi optimizarea clădirilor şi infrastructurii;
 implementarea sistemelor şi tehnologiilor informaţionale.
Din fondul de dezvoltare au fost efectuate cheltuieli în sumă de 189 354,2 mii lei, cu 29
432,9 mii lei mai puţin sau la nivel de 86,5% faţă de prevederi, ceea ce este cu 51 167,6 mii lei
sau cu 37,0% mai mult, comparativ cu anul 2013. Ca pondere în totalul cheltuielilor acest fond
deţine a doua poziţie şi constituie 4,0%. Din totalul mijloacelor valorificate pe parcursul anului
2014 - 152 505,0 mii lei sau 80,5% au fost utilizate pentru executarea contractelor de finanţare
încheiate în anii precedenţi.

2.4. Studiu de caz: Contribuțiile sociale versus beneficiile sociale prin prisma
activității persoanelor fizice
Contribuțiile de asigurări sociale sunt plăți obligatorii achitate lunar de către angajator și
angajat ca procente aplicate asupra fondului de salarii brut al acestora, ele sunt reglementate de
Casa Naţională de Asigurări Sociale, care este o instituţie publică autonomă de interes naţional,
cu personalitate juridică ce administrează şi gestionează sistemul public de asigurări sociale. În
dependență de mărimea contribuțiilor achitate, fiecare persoană asigurată beneficiază de anumite
prestații în cazul survenirii riscurilor asigurate de: bătrânețe, incapacitate temporară sau
permanentă de muncă, maternitate, șomaj sau deces.
Pentru a observa echilibrul sau decalajul dintre contribuțiile sociale achitate și beneficiile
sociale primite pe parcursul vieții de către persoanele fizice angajate în câmpul muncii, vă
propun în continuare să analizați un studiu de caz în care sunt reflectate: întreprinderile la care a
activat beneficiarul, salariile primite, contribuțiile achitate, indemnizațiile și ajutoarele acordate
și în final diferența dintre ele.
Studiu de caz este bazat pe activitatea desfăşurată pe parcursul vieţii de doamna
Vladimirov Victoria Lazăr, care este locuitoare a oraşului Chişinău.
Doamna Vladimirov Victoria începând cu anul 1999, de când a fost aprobată Legea cu
privire la sistemul public de asigurări sociale, a fost angajată a mai multor întreprinderi atât
private cât şi publice. Pe parcursul acestei perioade, ea a obţinut un salariu total de 517 671,01
lei, dintre care a beneficiat de 13 buletine de boală în valoare de 11 508,54 lei, şi a achitat

53
contribuţii individuale în valoare de 23 700,90 lei şi contribuţii de bază, achitate de angajator, în
sumă de 118 870,75 lei. Astfel, valoare totală a contribuţiilor achitate este de 142 571,65 lei.
În anii 2005 şi 2006 doamna Vladimirov a beneficiat de ajutor de şomaj din partea
statului în valoare totală de 2609,43 lei, dintre care 1505,63 lei în anul 2005 pentru o perioadă de
2 luni de la 18.11.2005-31.12.2005, şi 1103,80 lei în anul 2006 pentru perioada 01.01.2006-
28.02.2006.
Pentru a calcula pensia pentru limită de vârstă este nevoie de stagiul de cotizare şi venitul
mediu lunar asigurat care poate fi calculat reeșind din datele prezentate în tabelul ce urmează.

Nr. Denumirea Perioada Fondul de Buletine Contribuţii Contribuţii

angajator retribuire a de boală individuale de bază
muncii
1. Ministerul 01.01.1999 - 32 649,61 214,68 349,83 9 653,38
Agriculturii şi 31.12.2002
Industriei
Alimentare
2. S.A. Nord-Tutun 01.05.2003 – 4736,00 - 47,38 1 373,44
21.12.2003
3. Ministerul 01.01.2003- 25 333,53 1 065,57 392,72 7 121,44
Agriculturii şi 31.08.2005
Industriei
Alimentare
4. Șomeri mun. 18.11.2005- 1 505,63 - - -
Chișinău 21.12.2005
6. S.A. Nord-Tutun 01.01.2006- 10 085,72 - 331,43 2 593,43
31.05.2007
7. Centrul Național de 01.03.2006- 1 181,06 - 35,43 307,09
Sănătate Publică 21.12.2006
8. Șomeri mun. 01.01.2006- 1 103,80 - - -
Chișinău 28.02.2006
9. SFCD Magic 01.01.2006- 7 977,72 - 259,11 2 054,32
31.03.2007
10. Ministerul 01.03.2006- 304 662,56 10228,29 15 491,67 65 446,94
Agriculturii şi 30.09.2014
Industriei
Alimentare
11. S.A. Franzeluța 18.05.2006- 120 106,89 - 6 328,15 28 406,15
30.09.2014
12. Hâncești-Silva 04.09.2014- 1 554,55 - 93,27 357,55
30.09.2014
13. Moldsilva 01.09.2014- 6 773,94 - 406,44 1 557,01
30.09.2014
Total 340 luni 517 671,01 11508,54 23 700,00 118 870,75
Sursa: Adaptată de autor în baza anexei nr.2
La moment doamna Vladimirov are vârsta de 45 ani, şi un stagiu de cotizare după anul
1999 de 17 ani, astfel pentru stagiu minim de cotizare necesar pentru pensia pentru limită de
54
vârstă ea mai are nevoie de 13 ani, pe când până la vârsta de pensionare de 57 ani, sunt doar 12
ani. Însă doamna s-a angajat în cîmpul muncii la vârsta de 22 de ani, adică în anul 1993 şi astfel
mai are un stagiu de cotizare de 6 ani pînă la aprobarea Legii cu privire la sistemul public de
asigurări sociale din 1999. Astfel stagiul de cotizare total la vîrsta de 57 ani va fi de 35 ani.
Dacă stagiul de cotizare al pensionarului obţinut după anul 1999 depăşeşte 20 de ani,
atunci mărimea pensiei se calculează conform următoarei formule:
P = [1,2%* Vn + 2% *(Vt - Vn) + 2% * (R - Rn)]*Sa
unde:
Sa - venitul mediu lunar asigurat;
Vt - stagiul de cotizare realizat;
Vn - stagiul de cotizare necesar (30 de ani);
R - vîrsta reală la pensionare;
Rn - vîrsta standard de pensionare.
Venitul mediu lunar asigurat îl vom calcula aproximativ, reeșind din datele prezentate în
tabelul de mai sus. Beneficiarul a avut simultan mai multe locuri de muncă astfel venitul mediu
lunar asigurat îl vom calcula în modul următor:
Ultimii 5 ani de activitate conform datelor prezentate sunt din anul 2009 până în anul
2014, conform anexei nr.2, venitul total în această perioadă este de 321 908,47 lei, iar venitul
mediu lunar asigurat va fi în valoare de [304 908,47 lei/(5*12)]=5081,80 lei.
Mărimea pensiei pentru limită de vârstă a doamnei Vladimirov Victoria, va fi:
P=[1,2%* 35 + 2% *(35 - 30) + 2% * (57 - 57)]*5081,80 lei=2540,90 (lei).
Pentru a observa echilibrul dintre contribuții și beneficii vom considera venitul pentru
următorii 12 ani, până la vârsta de pensionare, și ultimii 2 ani pentru care nu sunt prezentate
datele ca fiind salariu mediu lunar prognozat pe economie pentru anul 2016 în valoare de 5050
lei. Astfel, contribuțiile achitate sunt prezentate în următorul tabel.
Perioada Fondul de Contribuții Contribuții Buletine de
retribuire a individuale de bază boală
muncii
01.01.2015- 121 200,00 5 454,00 27 876,00 -
31.12.2016
01.01.2017- 727 200,00 32724,00 167256,00 10 000,00
31.12.2029
Total 848 400,00 38 178,00 195 132,00 10 000,00

55
 Analizând datele de mai sus putem observa diferența dintre totalul contribuțiilor achitate
și mărimea prestațiilor primite. Iar pentru simplificare prezentăm datele în următorul tabel:

Denumirea Valoarea (lei) Denumirea Valoarea (lei)

contribuției beneficiului
1.Contribuții 23 700,00 1.Buletine de boală 11 508,54
individuale achitate achitate
2.Contribuții de bază 118 870,75 2. Buletine de boală 10 000,00
achitate (calcul aproximativ)
ce urmează a fi
achitate
3.Contribuții 38 178,00 3. Ajutor de șomaj 2 609,43
individuale ce
urmează a fi achitate
4. Contribuții de bază 195 132,00 4. Ajutor de deces 1 100
ce urmează a fi
achitate
Total 375 880,75 25 217,97
Diferența dintre contribuțiile achitate și beneficiile primite este de 350 662,78 lei, astfel
această sumă rămâne pentru achitarea pensiei. După calculele efectuate mai sus mărimea
aproximativă a pensiei pe care o va primi beneficiarul este de 2 540,90 lei, astfel suma rămasă
din contribuții va fi suficientă pentru a achita pensia, dacă excludem indexările, pe o perioadă de:
P= 350 662,78 / (2540,90*12(luni))=354 372,21 / 30 481,44 ≈ 11,5 ani.
Doamna Vladimirov Victoria va beneficia de pensie pentru limită de vârstă, reeșind din
contribuțiile achitate, până la vârsta de 68,5 ani, în cazul în care va fi în viață, deoarece în ultimii
ani o serie de factori influențează negativ asupra sănătății cetățenilor precum: dezvoltarea
tehnologiilor informaționale, poluarea mediului, creșterea numărului bolnavilor de maladii
incurabile etc., ceea ce duce la creșterea nivelului mortalității și micșorarea speranței de viață a
cetățenilor.

56
 CAPITOLUL III. CRIZA SISTEMULUI DE ASIGURĂRI SOCIALE DE STAT ÎN
REPUBLICA MOLDOVA ŞI CĂI DE DEPĂŞIRE
3.1. Probleme şi provocări privind eficienţa finanţării sistemului public de asigurări
sociale în Republica Moldova
Parcursul spre o economie de piaţă şi retragerea statului din multe domenii de activitate
economică a dat naştere în perioada de tranziţie la mai multe fenomene sociale cu caracter advers
cum ar fi şomajul, sărăcia şi alte elemente ce au, la rândul lor, efecte negative în plan educaţional
cultural şi afectează calitatea vieţii populaţiei. Aceasta demonstrează scăderea capacităţii statului
de a întreţine la un nivel decent grupurile vulnerabile precum pensionarii şi persoanele cu
dizabilităţi. Chiar dacă tranziţia la economia de piaţă presupune reducerea rolului statutului în
economie, totuşi, deficienţele mecanismelor de piaţă şi incapacitatea lor de autoreglare sau cea
de a satisface întregul spectru de cerinţe ale societăţii, implică definitivarea politicilor sociale.
De eficienţa şi eficacitatea statului în administrarea BASS şi a programelor sociale
depinde atât calitatea vieţii păturilor vulnerabile cât şi soluţionarea diverselor probleme sociale
temporare şi de lungă durată. Caracterul social al bugetului sau stabilirea criteriilor de
performanţă pentru programele sociale depind de consensul social privind gradul de ajutorare
pentru păturile vulnerabile sau categoriile de persoane cu nevoi speciale. Dacă în UE standardele
date sunt la nivelul mediu pe societate cu obiectivul integrării depline a păturilor date a
populaţiei în viaţa comunităţii, în Republica Moldova obiectivele curente sunt mult mai modeste
şi sunt adesea referite la minimul de existenţă, ceea ce, pe de o parte, reflectă capacitatea extrem
de redusă a statului să asigure un nivel decent de viaţă pentru categoriile vulnerabile ale
societăţii, iar, pe de altă parte, conştientizarea slabă a problematicii în societate în general, şi de
aici implicarea redusă a cetăţenilor şi poziţia civică respectivă.
Importanţa armonizării politicilor sociale cu cele ale UE este menţionată atât de
instituţiile statului cât şi de societatea civilă, care scoate în evidenţă rolul sistemelor sociale care
”favorizează în acelaşi timp coeziunea socială şi dinamismul economic”. Astfel este garantată o
viaţă decentă grupurilor sociale aflate în dificultate, permiţându-le să se adapteze la evoluţiile
economice şi sociale.14
Probleme în sistemul public de asigurări sociale în Moldova există şi cele mai
caracteristice sunt: influenţa din partea pieţei muncii, reîmpărţirea mijloacelor financiare în
sistemul de asigurări sociale, nivelul necontrolat al migraţiei cetăţenilor, neonorarea
obligaţiunilor de către contribuabili. În afară de aceasta mulţi cetăţeni activează în sectorul
economic neformal (economia tenebră), care constituie circa 50%-60% din populaţia ocupată.
Existenţa, în cadrul sistemului de asigurări sociale de stat, a garanţiilor mărimii minime a

14
”Politici sociale în Uniunea Europeană”, Institutul de Politici Publice
57
pensiilor şi a altor riscuri nespecifice, care se achită din contul BASS, conduce la redistribuirea
mijloacelor între persoanele asigurate. Aceasta conduce la încălcarea principiilor asigurărilor în
sistemele de asigurare cu pensii şi concomitent, contribuie la egalarea nivelului de asigurare cu
pensii în ţară. Chiar dacă rata medie de înlocuire îşi va păstra mărimea actuală, pentru unele
categorii de beneficiari de pensii, aceasta va conduce la reducerea pensiei asigurate şi a ratei
individuale de înlocuire. În sistemul actual de pensii această problemă este destul de stringentă,
deoarece există o categorie numeroasă de pensionari, care pretind la pensia minimă, dar din
cauza contribuţiei mici şi unor factori economici, nu o asigură prin contribuţiile de asigurări
sociale corespunzătoare.
Consecinţele normei menţionate în sistemul de pensii sînt evidente – diminuarea
interesului faţă de sistemul de pensii şi majorarea ratei de eschivare de la plata contribuţiilor de
asigurări sociale. Metodele de eliminare sau egalare a riscurilor menţionate se pot regăsi în
acordarea garanţiilor mărimii minime a pensiilor din surse care nu au legătură cu mijloacele
fondului de pensii, adică din mijloacele bugetului de stat. Achitarea părţii pensiei
corespunzătoare perioadelor necontributive asimilate stagiului de cotizare, la fel trebuie să fie
susţinută din mijloacele bugetului de stat.
Modalitatea de stabilire a tarifului contribuţiilor de asigurări sociale, fără considerarea
raportului dintre numărul persoanelor ocupate şi numărul beneficiarilor, prognozei demografice
şi macroeconomice, este incorectă şi în contextul ultimelor modificări pe piaţa muncii, poate
avea consecinţe catastrofale pentru sistemul de pensii.
În acelaşi timp, stabilirea unor tarife de asigurări sociale diferenţiate şi fără
subvenţionarea acestora în cazuri speciale, odată cu asigurarea unor nivele garantate a prestaţiilor
pentru toate categoriile de asiguraţi, încalcă grav principiul echităţii sociale. Pentru o serie de
categorii de contribuabili se prevede plata contribuţiilor de asigurări sociale în forma tarifului
fix, în schimbul asigurării dreptului la pensia minimă şi ajutorul de deces, la împlinirea vîrstei de
pensionare. Totodată, pentru a beneficia de pensia minimă (cuantumul căreia nu este specificat),
diferite categorii de contribuabili achită contribuţii de asigurări sociale în mărimi diferite. De
exemplu, persoanele fizice care lucrează în mod individual terenurile agricole, în anul 2013 pot
achita în BASS tariful de 1296 de lei, pentru asigurarea pensiei minime şi ajutorului de deces.
Totodată, întreprinzătorii individuali, fondatorii întreprinderilor individuale, notarii şi avocaţii
privaţi etc., pentru a beneficia de pensia minimă şi ajutor de deces, sînt obligaţi să achite anual
6370 lei, ceea ce este de 4 ori mai mult.
Divergenţele menţionate dintre mărimile contribuţiilor achitate, influenţează considerabil
redistribuirea mijloacelor între diferite categorii de pensionari, diminuînd interesul persoanelor
care achită contribuţii mai mari. Mai mult ca atît, este necesară corelarea mărimii plăţilor fixe cu
58
mărimea pensiei minime de care contribuabilii vor beneficia ulterior, în caz contrar, aceasta va
împovăra bugetul asigurărilor sociale de stat, provocînd scăderea ratei de înlocuire şi
dezechilibrul sistemului de pensii. Rezolvarea acestor probleme va da posibilitate de a majora
veniturile în BASS şi a ridica nivelul de asigurare socială în ţară.
La moment sistemul public de asigurări sociale se confruntă cu o serie de probleme, care
dacă nu vor fi rezolvate la timp, pot avea urmări grave atât asupra economiei naţionale cât şi
asupra nivelului de trai al populaţiei. Una din problemele cele mai dificile este numărul
populaţiei care scade cu paşi grăbiţi iar tendinţele de a modifica ceva sunt minime. Cursa
dinamică a proceselor migraţioniste şi, ca urmare, îmbătrînirea populaţiei apte de muncă, cresc
costurile de asigurări sociale şi reduce din capacitatea fondurilor de pensii publice. Respectiv,
creşte relevanţa adaptării sistemelor de pensii la noile realităţi economice, sociale şi
demografice, mărind şansele pentru o economie sustenabilă bazată pe echitatea dintre şi între
generaţii. Munca cetăţenilor RM în străinătate nu este protejată de legislaţia internă, respectiv,
creşte riscul migranţilor întorşi acasă de a nu avea pensii. Astfel, devine prioritar elaborarea unui
cadru legislativ în comun cu alte state-gazdă privind dreptul la libera circulaţie a forţei de muncă
din Republica Moldova şi dreptul la pensie, bazat pe principiul asigurării egalităţii de tratament
între cetăţenii acestor state, impunerea aceloraşi obligaţii de securitate socială. Altfel, RM riscă
serioase fisuri sociale în următorii zece ani, când vor începe valurile de întoarcere acasă a celor
care au muncit „la negru” şi care nu au dreptul la pensie în străinătate din diverse motive.
Pensionarii formează o pătură vulnerabilă în Republica Moldova. Ca urmare a
scumpirilor periodice a serviciilor comunale şi majorarea coşului minim de consum, lacune
serioase apar în bugetul pensionarilor. Astfel, mulţi dintre ei îşi continuă activitatea în câmpul
muncii şi după pensionare însă, o recalculare a pensiei nu este prevăzută de lege pentru această
categorie de pensionari, care în acelaşi timp plătesc impozite din salariu şi primesc pensie. Există
discrepanţe mari în urma calculării pensiilor, astfel încât se observă în raportul dintre pensiile
angajaţilor din sectorului agricol, domeniul academic şi funcţionarii publici.
Formula de calculare a pensiilor pentru limită de vârstă în baza celor 15 ani înainte de
intrarea în vigoare a Legii privind pensiile este anacronică, deoarece subestimează importanţa şi
valoarea efortului muncii depus în perioada Uniunii Sovietice de o mare parte a populaţiei.
Respectiv, devine imperativ modificarea formulei de recalculare a pensiilor pentru persoanele
pensionate în perioada sovietică. De asemenea, se cere în mod urgent de revăzut modul de
calculare a pensiilor pentru persoanele care au muncit în perioada sovietică şi până în anul 1998
şi care suportă o discriminare în calcularea pensiei. O situaţie precară este intimidarea dreptului
la călătoria gratuită în transportul urban şi rural al pensionarilor şi păturilor vulnerabile. Dreptul
care ar fi o garanţie a statului faţă de pensionari, se transformă într-o condiţie economică. Este
59
prioritar ca garantarea dreptului de călătorie gratuită în transportul urban pensionarilor şi
păturilor vulnerabile trebuie să fie inclusă ca prerogativă la politicile de reformare a sistemului
public de transport.
În Republica Moldova situaţia pensionarilor şi a persoanelor vîrstnice este una dramatică
şi necesită politici noi, care să poată să completeze cu siguranţă speranţele acestora şi să le
asigure un trai decent. Devine prioritară valorificarea sistemelor de pensii private, care, nu
excludem, sunt experienţa de mîine a societăţii, ce ar putea genera stabilitate şi siguranţă
populaţiei.
Sistemul de asigurări medicale, deasemenea se confruntă cu o serie de probleme, pentru
rezolvarea cărora sursele actuale de finanţare nu sunt suficiente, principalele probleme fiind:
- acoperirea insuficientă a populaţiei cu asigurări obligatorii de asistenţă medicală;
- incidenţa şi mortalitatea înaltă prin boli cronice nontransmisibile, creşterea incidenţei
maladiilor mintale şi insuficienţa măsurilor de prevenire a acestora;
- situaţia nefavorabilă cu privire la maladiile infecţioase şi parazitare, incidenţa înaltă prin
HIV, ITS, TB;
- condiţii deplorabile a infrastructurii instituţiilor medicale şi echipament medical
învechit;
- mecanismele de plată a prestatorilor de servicii medicale nu au la bază performanţa
realizată de către aceştia;
- exodul specialiştilor şi distribuirea neuniformă a cadrelor medicale.
Aceste probleme cât şi neajunsurile financiare pot compromite aprovizionarea cu
medicamente a instituţiilor spitaliceşti şi disponibilitatea medicamentelor rambursate în
instituţiile medicinii primare, iar persistenţa interesului financiar în rândul personalului medical
şi incapacitatea de a continua modernizarea sectorului de sănătate pot limita accesibilitatea şi
calitatea serviciilor medicale.
3.2. Priorităţi de reformare a sistemului public de asigurări sociale de stat în
condiţiile integrării RM în UE
Sistemul de asigurări sociale reprezintă principalul instrument al statului de protecţie
socială a cetăţenilor şi este bazat pe contribuţii de asigurări sociale obligatorii. Un sistem de
protecţie socială eficace nu reprezintă doar o necesitate de ordin moral şi politic, ci şi una de
ordin economic. De aceea, asigurarea socială reflectă, în primul rînd, o protecţie socială capabilă
să asigure individului posibilitatea traversării perioadei în care acesta se confruntă cu greutăţi
sociale. Rolul principal al schemei de asigurări sociale este garantarea venitului asigurat în cazul
survenirii riscului social.

60
 Existenţa unui sistem de asigurări sociale eficient, rezultă din acţiunile sociale ale tuturor
factorilor implicaţi (agenţi economici, stat, salariaţi, etc.), în vederea asigurării unui venit celor
aflaţi în situaţii de riscuri sociale. Aceste riscuri sociale sunt cuprinse în Convenţia 102/1952 a
Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Sistemul public de asigurări sociale oferă tuturor
participanţilor dreptul de a beneficia atît de o protecţie pe termen lung (pensie de asigurări
sociale), cît şi de protecţie pe termen scurt – în cazul incapacităţii temporare de muncă a
persoanei.
Pentru a obţine, totuşi, un sistem de asigurări sociale bine consolidat şi reuşit din toate
punctele de vedere, urmează a continua realizarea măsurilor reformatorii, iniţiate în anul 1999.
Foarte important este
1. Ridicarea responsabilităţii fiecărei persoane în parte pentru asigurarea viitorului
pesronal şi a celor ce depind de fiecare din noi.
2. Eliminarea tuturor facilităţilor la acordarea dreptului la pensie ar putea conduce la
instaurarea unei echităţi între toţi participanţii la sistemul de asigurări sociale, stimulînd
contribuabilii să rămînă în sistem.
3. Sistemul actual de asigurări sociale are nevoie, în prezent, de o creştere esenţială a
numărului de contribuabili, şi nemijlocit, a veniturilor acestora. Aceasta ar putea fi o soluţie reală
care să conducă la asigurarea unui nivel de protecţie socială mai înalt beneficiarilor săi.
4. Redistribuirea poverii contribuţiei de la patron la persoana asigurată este un factor
important în cointeresarea şi creşterea responsabilităţii persoanelor asigurate, fapt care trebuie
susţinut şi prin dezvoltarea continuă a sistemului de evidenţă personificată.
5. Pentru unele categorii de contribuabili tariful contribuţiei trebuie să prezinte un procent
anumit din venitul net obţinut, totodată, să fie clar determinate limitele minime şi maxime în
formă de sume băneşti fixate, pe care nu trebuie să le depăşească contribuţiile calculate şi
achitate.
6. În sistemul asigurărilor sociale obligatorii, bazate pe egalitatea participanţilor şi
principiul echităţii sociale, se va exclude tarifele reduse pentru unele categorii de contribuabili.
Pachetul de beneficii de asigurări sociale urmează a fi oferit proporţional sumei contribuţiilor
achitate.
Locul central al sistemului de asigurări sociale obligatorii ocupă subsistemul asigurărilor
de pensii. În ultimii ani, acesta se confruntă cu o mulţime de particularităţi. Printre care
principalele sunt eficienţa lui scăzută şi lipsa de pregătire pentru a răspunde la provocările
demografice şi economice pe termen lung. Prin urmare, obiectivul strategic al sistemului de
pensii în Republica Moldova este: de a asigura funcţionarea stabilă a sistemului de pensii,

61
capabil de a susţine un nivel de pensii, acceptabil pentru beneficiarii lui, la o finanţare acceptată
a „poverii” contribuţiilor de pensii.
Acest obiectiv strategic îşi găseşte exprimare concretă în următoarele trei obiective de
bază în vederea ameliorării sistemului de pensii al Republicii Moldova:
– reducerea riscului de sărăcie a pensionarilor, asigurarea unui nivel acceptabil de
venituri din contul pensiilor şi altor surse;
– asigurarea prin pensii a unei compensaţii a veniturilor înaintea pensionării, precum şi a
nivelului de trai, corespunzător cu necesităţile omului în vârstă de pensionare;
– consolidarea stabilităţii financiare a sistemului de pensii, care presupune posibilitatea
lui de a îndeplini obligaţiile sale în perspectivă pe termen lung. Formularea acestor obiective de
ameliorare a sistemului de pensii pe deplin corespunde reperelor de bază a politicii statului în
sfera dată.
Primul dintre aceste obiective – reducerea riscului de sărăcie a pensionarilor se
argumentează prin faptul, că mărimea medie a pensiei la sfârşitului anului 2014 a constituit
1087,6 lei. Ceea ce reprezintă doar 83,9 % din minimul de existență a pensionarilor. Atingerea
primului obiectiv de perfecţionare a sistemului de pensii al Republicii Moldova cere împărţirea
pensionarilor în două grupe diferite: pensionari „tineri” şi pensionari în vârstele înaintate – şi
formularea obiectivelor specifice pentru fiecare din ele. Direcţia principală de reducere a riscului
de sărăcie a pensionarilor „tineri” trebuie să devină crearea de posibilităţi pentru ocuparea după
puterile lor şi asigurarea pe această bază a unei surse suplimentare de venituri la pensie – venitul
din activitatea de muncă. Pentru pensionarii, care nu au capacităţi fizice de a obţine venituri
salariale, sunt necesare măsuri de susţinere a condiţiilor materiale de viaţă a lor prin mijlocirea
sistemului de asistenţă socială.
Al doilea obiectiv de îmbunătăţire a sistemului de pensii din Republica Moldova – este de
a asigura atenuarea nivelului format de consum pe parcursul întregului ciclu vital – se
argumentează prin nivelul scăzut al coeficientului de înlocuire, care în a. 2014 a constituit 26 %.
Ceea ce este cu mult mai puţin decât media pe UE (49,7%). În timp ce rata de înlocuire
recomandată de OIM este de 40%. Calculele modelate au arătat, că în condiţiile actuale de
funcţionare a sistemului de pensii al Republicii Moldova, coeficientul de înlocuire va scădea
până la 23 % în a. 2020 şi până la 14 % – la începutul anilor 2040. Totuşi, în practica mondială
coeficientul de înlocuire cu pensia a salariului pierdut, se calculează ţinând cont de toate
componentele sistemului de pensii, totodată în multe ţări o parte a pensiei plătite din sistemul de
pensii de stat, constituie nu mai mult de 35 %, iar partea ei principală se formează din contul
formelor corporative de asigurare cu pensii. De aceea, în sistemul de pensii al Republicii
Moldova, care este de un singur nivel, coeficientul de înlocuire nu poate fi orientat la standardul
62
OIM de 40 %. Este necesară o modernizare a sistemului existent de pensii, astfel încât el să
obţină o structură multinivel. În perspectivă ar trebui să fie un sistem de pensii cu trei nivele.
Primul nivel al căruia va constitui pensia de bază, al doilea nivel – pensia de asigurări sociale de
stat de tip distributiv, al treilea nivel – pensia private, formată din contribuțiile voluntare ale
viitorilor pensionari. În circumstanţele actuale în Republica Moldova efectiv poate funcţiona
doar primul nivel (pensia de bază) şi al doilea nivel (pensie de asigurări sociale de stat). În ceea
ce priveşte al treilea nivel (pensie private), funcţionarea sa poate fi realizată doar în perspectiva
depărtată. În proiectul modificărilor la legea pensiilor, elaborat de Ministerul Muncii, Familiei şi
Protecţiei Sociale, se propune de a introduce în Legea nr.156-XIV privind pensiile de asigurări
sociale de stat o noţiune nouă – „pensia de bază”.
Pensia de bază va reprezenta prin sine o parte a pensiei pentru limită de vârstă, ea va fi
plătită ca o sumă fixă din contul bugetului de stat. Se preconizează că în acest an pensia de bază
va fi de 180 lei, şi va fi plătită tuturor pensionarilor pentru limită de vârstă, indiferent de
mărimea pensiilor primite. Astfel, pensia de bază va înlocui actualul adaosul la pensie de 180 lei,
care erau plătite persoanelor ale căror mărimea pensiei nu ajungea la 1500 lei. Cu toate acestea
pensia de asigurări sociale de stat (nivelul II al sistemului de pensii), va fi plătită în aceleaşi
condiţii şi în aceleaşi dimensiuni ca şi astăzi. Ca urmare a introducerii unui sistem de pensii cu
două niveluri, mărimea medie a pensiei pentru limită de vârstă în Republica Moldova va consta
din pensia de bază (180 lei) și pensia pentru limită de vârstă (la situaţia din 1 aprilie 2015 –
1201,6 lei) şi în total va constitui 1381,6 lei. Aceasta va conduce la faptul că mărimea medie a
pensiei pentru limită de vârstă pentru prima dată în istoria Republicii Moldova va depăşi
valoarea minimului de existenţă (1343,7 lei).
Al treilea obiectiv al perfecţionării sistemului de pensii al Republicii Moldova –
consolidarea stabilităţii financiare, care presupune capacitatea de a îndeplini responsabilităţile
sale pe termen lung – poate fi realizat în două moduri:
1) îmbunătăţirea raportului dintre numărul lucrătorilor şi pensionarilor;
2) limitarea creşterii angajamentelor faţă de pensionari.
Necesitatea de a îmbunătăţi raportul dintre numărul angajaţilor şi pensionarilor în
Republica Moldova se argumentează prin majorarea numărului de pensionari şi reducerea
numărului de persoane ocupate. Ca urmare se reduc intrările mijloacelor în sistemul de pensii,
care se cheltuie pentru un număr mai mare de pensionari. În majoritatea ţărilor coeficientul de
susţinere (numărul de angajaţi ce revin la 100 pensionari) este semnificativ mai mare decât în
Republica Moldova. Dacă în Republica Moldova coeficientul de susţinere (calculat ca numărul
angajaţilor la 100 de pensionari) constituie 178, atunci numărul de angajaţi la 100 pensionari în

63
Olanda – 333 (de 2,4 ori mai mare), Spania – 266 (de 1,9 ori mai mare), Suedia – 257 (1,9 ori
mai mare).
Pe măsura reducerii numărului şi ponderii persoanelor apte de muncă coeficientul de
sprijin în Republica Moldova poate să mai scadă. Soluţionarea acestei probleme ar putea fi
realizată cu condiţia îmbunătăţirii semnificative a situaţiei demografice din ţară. Cu toate
acestea, prognoza demografică, efectuată de cercetătorii INCE al Academiei de Ştiinţe a
Moldovei, nu oferă motive de optimism. Conform acestei prognoze numărul populaţiei va
continua să scadă, iar cel mai semnificativ declin al populaţie va fi înregistrat după anul 2026. Se
va reduce semnificativ populaţia în vârstă aptă de muncă. Acest proces se va accelera după
a.2030, când în această categorie vor intra generaţii numeric mici, născuţi după a.1990.
Concomitent cu scăderea fertilităţii se va agrava şi procesul de îmbătrânire demografică a
populaţiei.
Ponderea populaţiei în etate va continua să crească şi până în a.2050 va atinge 30,3% din
populaţia totală a ţării (în prezent – 15,7 %). Prin urmare, în condiţiile îmbătrânirii continue a
populaţiei pentru îmbunătăţirea raportului dintre angajaţi şi pensionari şi majorarea pe această
bază, a sustenabilităţii financiare a sistemului de pensii din Republica Moldova este necesar de a
lua măsuri de consolidare a securităţii demografice. O alta măsură eficientă de reglementare de
stat a sustenabilităţii financiare a sistemului de pensii ar putea fi o reducere semnificativă a
volumului salariilor ascunse.
Limitarea sporirii obligaţiilor faţă de pensionari - una din metodele de a reţine creşterea
obligaţiilor este legată de utilizarea unor scheme de indexare mai „econome” a drepturilor
pensionare şi a pensiilor stabilite. În ţările UE, se utilizează două metode principale de indexare a
pensiilor. Prima presupune indexarea pensiilor în funcţie de dinamica preţurilor de consum. În al
doilea caz, indexarea se efectuează în funcţie de dinamica salariului. În unele ţări ale UE se
aplică o metodologie mixtă, care ia în considerare ritmuri medii de creştere a preţurilor şi a
salariilor.
În Republica Moldova se aplică acest sistem de indexare, care oferă cel mai mare adaos
la pensie, dar pe de altă parte, necesită resurse financiare considerabile. Alte metode de a reţine
creşterea obligaţiilor sistemului de pensii sunt: majorarea vârstei de pensionare, majorarea
cuantumului contribuţiilor de asigurări sociale de stat, crearea şi dezvoltarea fondurilor
cumulative de pensii.
Creşterea vârstei de pensionare. Majorarea vârstei este o metodă directă de diminuare a
presiunilor asupra fondului de pensii, acest rezultat fiind obţinut prin micşorarea numărului
pensionarilor şi creşterea numărului contribuabililor. Este o măsură ce implică costuri politice
mari, însă produce un efect rapid. De altfel, Republica Moldova a experimentat cu acest tip de
64
reformă, majorând vârsta de pensionare între 1999-2002, fapt ce a permis asanarea sistemului de
pensionare pe termen mediu în primul deceniu al sec XXI. O variabilă importantă pentru
realizarea acestui tip de reformă este speranţa de viaţă a vârstnicilor. Astfel majorarea vârstei de
pensionare nu trebuie să restrângă esenţial perioada de viaţă post-activă. Cu toate că creşterea
vârstei de pensionare ar putea îmbunătăţi semnificativ sustenabilitatea sistemului de pensionare
pe termen mediu, într-o perspectivă lungă de timp fondul public de pensii va rămâne insolvabil.
Datorită impactului imediat al măsurii asupra BASS, această reformă parametrică merită
a fi luată în consideraţie, realizarea ei fiind „acompaniată” de implementarea altor acţiuni.
Majorarea cuantumului contribuţiilor de asigurări sociale de stat. Cota totală a
contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat în Republica Moldova constituie 29% (23%
din partea angajatorului şi 6% din partea angajatului). Acest nivel este inferior multor state din
regiune, ceea ce denotă existenţa unor posibilităţi pentru majorarea contribuţiei. Totuşi această
măsură ar putea spori motivaţia agenţilor economici de a activa în zona tenebră a economiei.
Creşterea presiunii fiscale ar stimula evaziunea fiscală, în acest sens, comprimându-se
baza impozabilă şi, pe final, ar fi periclitate acumulările. În acest sens, majorarea cuantumului
contribuției sociale ar fi oportună de majorat în condiţiile îmbunătăţirii procesului de
administrare fiscală şi în contextul transparentizării modului de utilizare a banilor publici. Pe de
altă parte majorarea cotei aferente contribuţiilor nu pot soluţiona pe termen lung problema
echilibrării fondului de pensii, fiind o măsură ce poate asana sistemul pe o perioadă mai scurtă de
timp.
Crearea şi dezvoltarea fondurilor cumulative de pensii. Experienţa internaţională
indică că principala măsură sistemică de asigurare a durabilităţii sistemului de pensii constă în
crearea pilonilor II și III. Pilonul II presupune o parte din contribuţiile plătite sunt direcţionate
către un sistem bazat pe acumulare. Fondurile respective sunt economisite în conturi individuale
ale contribuabililor, investite în instrumente financiare sigure şi rambursate la atingerea vârstei
de pensionare. Principala dificultate asociată implementării fondurilor cumulative de pensii
constă în apariţia deficitului de lichidități, cauzat de sustragerea unei părţi a resurselor de la
sistemul solidar. Prin urmare, această reformă necesită surse suplimentare de finanţare pentru
acoperirea deficitului iniţial. Impactul unei asemenea reforme denotă asimetria temporală a
efectelor. În faza imediat următoare după implementarea pilonului II veniturile BASS se
diminuează, însă odată cu atingerea vârstei de pensionare a persoanelor care participă la pilonul
2, cheltuielile de la fondul public de pensii încep să descrească.
Un model ideal de reformă a sistemului de pensii ar fi reprezentat de „o reţetă formată din
următoarele ingrediente”:

65
 - pe termen scurt este oportună simplificarea şi uniformizarea primului pilon al sistemului
de pensii. În acest sens vor fi reduse ineficiențele inerente ale sistemului;
- pe termen mediu se face necesară majorarea vârstei de pensionare şi introducerea
componentei cumulative în sistemul naţional de pensii. Totodată în condiţiile ameliorării situaţiei
economice, pot fi majorate şi cotele aferente contribuţiilor sociale. Pe de altă parte, o
componentă aparte a reformei trebuie axată pe implementarea pilonului III, prin crearea
premiselor pentru buna funcţionare a fondurilor facultative private de pensii;
- condiţie primordială ce ar asigura reuşita reformei ţine de crearea unui mediu economic
favorabil. Acest factor ar avea implicaţii enorme: dinamizarea economică ar favoriza angajarea şi
ar determina creşterea veniturilor, în acest fel lărgind baza impozabilă şi furnizând surse
suplimentare în BASS. Acest fapt ar permite relaxarea sistemului de pensii şi ar lărgi „spaţiul de
manevră” pentru promovarea unor reforme mai complicate.
Printre măsurile ce ar eficientiza pe termen scurt sistemul de pensionare se numără:
- abolirea schemelor de pensionare privilegiată, ce se referă la: vârste mai mici de
pensionare, stagii de cotizare reduse sau formule avantajoase;
- crearea premiselor pentru renunţarea la pensionarea anticipată (cu cât persoanele angajate
vor fi mai motivate să-şi continue activitatea - prin obţinerea unei pensii mai mari - şi să
nu se pensioneze anticipat din cauza diminuării pensiei, cu atât aceste persoane se vor
retrage din activitate mai târziu);
- elaborarea unei formule simple şi unice de calcul a pensiei indiferent de categoria socio-
profesională.
Pentru introducerea pilonului II şi III se fac necesare introducerea următoarelor măsuri:
- pregătirea informaţională sistemică a publicului cu privire la importanţa şi avantajul
participării la fondurile de pensii private obligatorii şi la cele facultative;
- elaborarea legislaţiei cu privire la pensiile private obligatorii, care să conţină asigurări
garanţiilor contra falimentului fondurilor de pensii;
- revizuirea „Legii cu privire la fondurile nestatale de pensii”, prin ajustarea la condiţiile
actuale de dezvoltare socio-economică a republicii;
- elaborarea unor scheme de impozitare, ce ar stimula economisirile pe termen lung în
fondurile nestatale facultative;
- componentă indispensabilă a reformei sistemului de pensionare se referă la asigurarea
funcţionării oneste şi transparente a pieţii financiare autohtone.
În multe ţări care au mers pe calea reformării sistemului solidar de pensii prin
implementarea sistemului cumulativ cu scopul de a asigura o bunăstare înaltă cetăţenilor, dar
care a eşuat din cauza acordării atenţiei necuvenite pilonului I (solidar), sistemele de pensionare
66
sunt constituite în bază a două piloane: Pilonul I, obligatoriu şi Pilonul II, cumulativ obligatoriu
(Polonia, Bulgaria, Croaţia, Slovacia, Federaţia Rusă, România, Lituania, Letonia, Estonia şi
altele).
Economia de piaţă poartă un caracter ciclic, în condiţiile crizei acumulările se pot
devaloriza din contul supraaprecierii preţurilor de piaţă a hîrtiilor de valoare. Participanţii
sistemului cumulativ sunt neprotejaţi în faţa riscurilor de piaţă şi inflaţiei. Astfel, decizia privind
implementarea sistemelor multipilon trebuie analizate şi organizate foarte bine, deoarece pe
parcursul anilor se atestă diverse probleme cu care se confruntă ţările care au implementat aceste
sisteme. Spre exemplu, în cazul Federaţiei Ruse se formează lent potenţialul investiţional a
sistemului cumulativ. Doar 4 % din populaţie cu dreptul de a alege modul de investiţie a
cumulărilor de pensii au ales să investească în fonduri financiare private, marea majoritate însă
au mai multă încredere în organizaţiile administrate de stat, care investesc doar în hîrtii de
valoare de stat, şi se deosebesc prin venituri mici şi nu se investesc în economia reală. În
procesul reformei fiscale din Rusia, din partea cumulativă a pensiei au fost excluşi persoanele cu
vîrstă medie (născuţi începînd cu 1953 - 1966), care au manifestat cel mai mare interes, ceea ce a
influienţat negativ atitudinea populaţiei faţă de reforma de pensii, aceste persoane fiind asiguraţi
cu pensii doar din sistemul solidar. Persoanele născute după 1967, achită 16 % din salariu în
sistemul solidar (Pilonul I) şi 6 % în sistemul cumulativ obligatoriu (Pilonul II).
O asemenea trecere de la sistemul solidar la implementarea sistemului multi-pilon a avut
loc şi în ţările Europei Centrale şi de Est, precum Polonia şi Estonia. În cazul Poloniei – nu a fost
organizată administrarea sistemului odată cu implementarea Pilonului II obligatoriu. În
momentul cînd persoanele erau eligibile pentru primirea părţii pensiei din contul fondului
cumulativ, s-a constatat că nu era o structură responsabilă pentru gestionarea acestor plăţi.
Temporar, responsabilitatea a fost pusă pe seama organului public de asigurări sociale de stat –
ZUS. Contrar reformelor desfăşurate în aceste ţări a fost cazul Ungariei, care din motive
financiare s-a confruntat cu dificultăţi în funcţionarea Pilonului II obligatoriu. Astfel, la
momentul implementării s-a decis ca o parte din contribuţia individuală obligatorie pentru
Pilonul I va fi transferată direct de către angajator la fondurile de pensii, în acest fel instituţiile
statului au fost deprivate de controlul colectării contribuţiilor pentru Pilonul II. Aceasta a dus la
mari probleme în evidenţa contribuţiilor.
Ulterior, în 2010 în Ungaria a avut loc o întoarcere completă la vechiul sistem, chiar şi
activele acumulate în fondurile private de pensionare au fost îndreptate înapoi în sistemul
solidar. Cheltuielile de bază ale acestor modificări legate de reforma de pensionare vor fi
suportate de persoanele fizice prin diminuarea plăţilor destinate pensiilor. Sistemul de pensionare
cumulativ poate fi justificat din punct de vedere economic, doar în caz, dacă rentabilitatea
67
investiţiei acumulărilor de pensii depăşeşte ritmul de creştere a salariului, în caz contrar, este
dificil de a asigura o înlocuire adecvată a venitului asigurat. Pentru a garanta un venit raţional al
acumulărilor de pensii şi a asigura o administrare eficientă a activelor de pensionare este strict
necesară stabilitatea macroeconomică şi promovarea reformării pieţelor financiare şi hîrtiilor de
valoare. Totodată, cheltuielile pentru introducerea componentei cumulative de pensionare
necesită surse financiare suplimentare, prin atragerea în aceste scopuri a mijloacelor financiare
din bugetul asigurărilor sociale de stat. Pentru neadmiterea instabilităţii funcţionării sistemului
actual de pensionare (solidar) şi introducerii în paralel a sistemului cumulativ va fi necesară
majorarea cotei tarifului contribuţiilor de asigurări sociale, şi respectiv majorarea poverii fiscale
asupra plătitorilor. Dezvoltarea sistemului de pensionare cumulativ, în mare măsură, depinde de
încrederea participanţilor acestuia în faptul că acumulările de pensii ale acestora vor fi investite
într-un mod sigur şi vor avea un randament înalt. Practicile sistemelor de pensionare existente a
ţărilor din Europa Centrală şi de Est au recunoscut vulnerabilitatea sistemelor cumulative
datorită costurilor mari de implementare a sistemului de pensionare cumulativ obligatorii
(pilonul II) în sistem.
Criza economică a afectat grav sistemele obligatorii cumulative de pensii. Astfel, ţările ca
Letonia şi Ungaria au renunţat la pilonul II. Estonia, Lituania şi Polonia au redus considerabil
defalcările în pilonul II. În scopul asigurării durabilităţii sistemelor de pensionare, urmare a
amplificării tendinţelor critice în demografie şi economie, Uniunea Europeană, încă în anul 2010,
a aprobat „Cartea verde” pe problemele pensionării, care remarcă necesitatea reformelor în
sistemele de pensii prin asigurarea durabilităţii pe termen lung a sistemului de asigurare
obligatoriu cu pensii (pilonul I), bazat pe principiul solidarităţii generaţiilor.

68
 Concluzii generale și recomandări
Asigurările sociale în RM constituie unul dintre mijloacele de garantare, de realizare a
drepturilor constituționale ale poporului. Ele reprezintă numai o parte din complexul de măsuri
luate pentru realizarea unei vieți decente și civilizate a cetățenilor.
Necesitatea realizării asigurărilor sociale este determinată de grija deosebită pe care statul
trebuie să o manifeste față de cetățenii săi. Fiind o importantă problemă de stat, drepturile de
asigurări sociale ale cetățenilor sunt garantate de Constituție, de Codul Muncii și alte acte
normative.
Sursele de formare a fondurilor asigurărilor sociale sunt contribuțiile care se plătesc, de
regulă, de către agenții economici, ca procente aplicate asupra fondului de salarii brut al acestora,
contribuțiile individuale plătite de asigurați, precum și resursele care provin din bugeul de stat.
Contribuțiile de asigurări sociale sunt reglementate de Casa Naţională de Asigurări Sociale care
este o instituţie publică autonomă de interes naţional, cu personalitate juridică ce administrează
şi gestionează sistemul public de asigurări sociale.
Sistemul de asigurări sociale acoperă toţi rezindenţii Republicii Moldova, care achită
contribuţiile de asigurări sociale şi beneficiază de prestaţii, iar instrumentul de acumulare şi
redistribuire a resurselor financiare este Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat - buget
independent, cu statut special, ce face parte din bugetul public naţional.
În Republica Moldova sistemul public de asigurări sociale este unul destul de complex,
ca rezultat al numărului ridicat de beneficiari. Astfel, prognozele demografice nefaste pentru anii
următori pun la îndoială posibilităţile de finanţare a prestaţiilor din sistemul de asigurări sociale,
în special de plată a pensiilor pentru limita de vîrstă şi pun în pericol stabilitatea şi credibilitatea
întregului sistem: numărul mic al persoanelor active nu va face faţă numărului mare al
pensionarilor, care în următorii ani va creşte. Consecinţele acestor tendinţe au dus şi vor duce la
înregistrarea unei presiuni a populaţiei vârstnice asupra populaţiei adulte, potenţial active şi
ocupate şi implicit asupra sistemului de protecţie socială.
Parcursul spre o economie de piaţă şi retragerea statului din multe domenii de activitate
economică a dat naştere în perioada de tranziţie la mai multe fenomene sociale cu caracter advers
cum ar fi şomajul, sărăcia şi alte elemente ce au, la rândul lor, efecte negative în plan educaţional
cultural şi afectează calitatea vieţii populaţiei. Aceasta demonstrează scăderea capacităţii statului
de a întreţine la un nivel decent grupurile vulnerabile precum pensionarii şi persoanele cu
dizabilităţi. Chiar dacă tranziţia la economia de piaţă presupune reducerea rolului statutului în
economie, totuşi, deficienţele mecanismelor de piaţă şi incapacitatea lor de autoreglare sau cea
de a satisface întregul spectru de cerinţe ale societăţii, implică definitivarea politicilor sociale.

69
 Probleme în sistemul public de asigurări sociale în Republica Moldova există şi cele mai
caracteristice sunt:
- instabilitatea pe termen lung, determinată de tendinţele demografice nefavorabile;
- creşterea numărului de pensionari noi stabiliţi şi, prin urmare, creşterea presiunii asupra
populaţiei economic active şi asupra bugetului de asigurări sociale de stat;
- cuantumurile mici ale pensiilor în comparaţie cu salariile şi minimul de existenţă;
- scăderea ratei de înlocuire a salariului;
- nivelul necontrolat al migraţiei cetăţenilor;
- neonorarea obligaţiunilor de către contribuabili.
Sistemul actual de asigurări sociale are nevoie de o majorare esenţială a numărului de
contribuabili şi nemijlocit, a mărimii veniturilor acestora. Aceasta ar putea fi o soluţie reală care
să conducă la asigurarea unui nivel de protecţie socială mai înalt beneficiarilor săi. Totodată,
urmează să se ţină cont de posibilitatea reală care există la moment pentru a ridica nivelul de trai.
Atât indexările regulate, cît şi recalculările ocazionale, practicate în Republica Moldova,
sunt măsuri considerate normale şi oportune în acest sens. Totuşi, ele sunt binevenite într-un
sistem de securitate socială bine consolidat, stabil şi cu un viitor puternic.
Aplicarea cumulativă a unor asemenea procedee de majorare ale pensiilor prin
recalculare, cînd există şi indexarea anuală a pensiilor, necesită în acest scop surse financiare
suplimentare destul de considerabile.
Statul trebuie să continue perfecţionarea gestionării şi administrării sistemului public de
asigurări sociale, întrucît să contribuie la sporirea nivelului de protecţie socială a persoanelor
asigurate, astfel el ar fi bine să țină cont de următoarele recomandări:
- Stabilirea mărimii pensiei în dependență de mărimea contribuțiilor plătite de fiecare
persoană, pentru a stimula asigurații de a participa activ la formarea fondurilor BASS;
- Majorarea indemnizației la nașterea copilului pentru stimularea natalității;
- Combaterea fenomenului de salariu în plic, ceea ce va duce la creșterea considerabilă a
veniturilor Bugetului de Asigurări Sociale de Stat;
- Impozitarea transferurilor de peste hotare, deoarece o mare parte a populație își
desfășoară activitatea în alte țări, iar venitul acestora (prezent în țară sub formă de
tranferuri), nu este impozitat;
- Perfecţionarea şi modernizarea procesului de evidenţă a contribuabililor BASS şi
evidenţa individuală a persoanelor asigurate realizate prin: asigurarea procesului de
evidenţă individuală a contribuţiilor de asigurări sociale de stat și dezvoltarea serviciilor
de raportare electronică;

70
- Sporirea nivelului de protecţie socială a cetăţenilor realizată prin: participarea la
perfecţionarea sistemului de indexare a pensiilor şi a unor prestaţii sociale de stat și
asigurarea aplicării prevederilor Acordurilor bilaterale privind garanţiile drepturilor
cetăţenilor în domeniul asigurărilor sociale;
- Eliminarea tuturor facilităţilor la acordarea dreptului la pensie ceea ce ar conduce la
instaurarea unei echităţi între toţi participanţii la sistemul de asigurări sociale, stimulând
contribuabilii să rămînă în sistem;
- Redistribuirea poverii contribuţiei de la patron la persoana asigurată va fi un factor
important în cointeresarea şi creşterea responsabilităţii persoanelor asigurate, fapt care
trebuie susţinut şi prin dezvoltarea continuă a sistemului de evidenţă personificată;
- Pentru unele categorii de contribuabili tariful contribuţiei trebuie să prezinte un procent
anumit din venitul net obţinut, totodată, să fie clar determinate limitele minime şi maxime
în formă de sume băneşti fixate, pe care nu trebuie să le depăşească contribuţiile calculate
şi achitate;
- În sistemul asigurărilor sociale obligatorii, bazate pe egalitatea participanţilor şi
principiul echităţii sociale, trebuie să se excludă tarifele reduse pentru unele categorii de
contribuabili. Pachetul de beneficii de asigurări sociale urmează să fie oferit proporţional
sumei contribuţiilor achitate.

71
 BIBLIOGRAFIE
I. Acte normative
1. Legea Republicii Moldova cu privire la sistemul asigurărilor sociale de stat nr.489-XIV din
08.07.1999. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1-4/2 din 06.01.2000.
2. Legea Republicii Moldova cu privire la bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2014,
nr.405-XVI din 15.12.2014. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.203-206/985
din 31.12.2014.
3. Legea Republicii Moldova cu privire la pensiile asigurărilor sociale de stat, nr.156-XIV din
14.10.1998. În Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.111-113/683 din 17.12.1998.
4. Legea Republicii Moldova cu privire la asigurări pentru accidente de muncă sau boli
profesionale, nr.756-XIV din 24.12.1999. În Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.31-
33 din 23.03.2000.
5. Legea Republicii Moldova privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă
şi alte prestaţii sociale, nr.289-XV din 22.07.2004. În Monitorul Oficial nr.168 din
10.09.2004.
6. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.843 din 10.09.1999 despre aprobarea
Regulamentului cu privire la modul de calculare a pensiei. În Monitorul Oficial nr.103 din
23.09.1999.
7. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.868 din 22.09.1999 cu privire la modul de
plată a pensiei. În Monitorul Oficial nr.106 din 30.09.1999.
8. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.417 din 03.05.2000 despre aprobarea
Regulamentului cu privire la modul de calculare şi confirmare a stagiului de cotizare pentru
stabilirea pensiei. În Monitorul Oficial nr.054 din 12.05.2000.
9. Proiectul Codului Fiscal, Titlul X

II. Lucrări științifice

10. ARMEANIC, Alexandru. Drept financiar. – Ch.: Dep. Ed-Poligr.al ASEM, 2006. 299p.
11. BISTRICEANU, Gh. D. Sistemul asigurărilor sociale din România. București: Editura
Economică, 2002. 430p.
12. BUCEAȚCHI V. Direcțiile de reformare a sistemului asigurărilor sociale de stat din RM. În:
Economie și finanțe. 2001. nr. 6-7, p. 69-74.
13. CACE C. Asigurările sociale: management, evoluții și tendințe. București: Editura Expert,
2004. 330p.
14. CASIAN, Angela. Problemele organizării protecţiei sociale în Republica Moldova.
Chişinău, vol.II, 2003. 240p.
15. CASIAN, Angela. Sistemul asigurărilor sociale: reforma, strategiile și direcțiile de
dezvoltare în RM. Chișinău: Editura INEI, 2002. 27p.
16. DONOS E. Unele aspect ale protecției sociale a șomerilor și pensionarilor. În: Economie și
finanțe. Chișinău, 2001. nr.2, p.73-81.
17. Experienţa internaţională, Revista asigurări sociale, Chişinău, 2004, nr.5.
72
18. FOTESCU S. Probleme economico-financiare ale asigurărilor în RM. În: Economie și
finanțe. 2001. nr.6-7, p.75-79.
19. MANOLE, Tatiana. Finanţe publice locale. Chişinău, 2003. 188p.
20. MĂRGINEANU, Ioan. Analiza comparativă a finanţării politicilor sociale din Romînia.
Bucureşti, 2002. 276p.
21. POPESCU, lulia. Protecţia socială în Uniunea Europeană, Bucureşti, 1998. 49p.
22. PREDA, Mihail. Politicile sociale ale Uniunii Europene, Bucureşti, 2002. 384p.
23. SECRIERU, Angela. Finanțele Publice. Chișinău, Editura Epigraf, 2004. 424p.
24. VĂCĂREL, Iulian, GEORGESCU Florin ș.a. Finanţe publice, Bucureşti, 2006. 210p.
III. Surse statistice și de date
25. Raportul social anual 2013 [ online],[citat 29 noiembrie 2015].
26. Raportul social anual 2014 [online],[citat 30 noiembrie 2015].
Disponibil: < www.mmpsf.gov.md >.
IV. Webografie
27. http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=200& - Biroul Naţional de Statistică.
28. http://cnas.md/lib.php?l=ro&idc=439& - Casa Națională de Asigurări Sociale, Beneficiarii
de prestații de asigurări sociale.
29. http://www.mmpsf.gov.md/ro/advanced-page-type/rapoarte-de-activitate - Ministerul
Muncii, Protecției Sociale și Familiei, Rapoarte de activitate.
30. http://www.pension.md/md/index.html - Sistemul de pensionare al RM..
31. http://www.ipp.md/ - Institutul de Politici Publice.
32. http://www.cnam.md/ - Compania Națională de Asigurări în Medicină.
33. http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/ - Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și
Persoanelor vârstnice.
34. http://www.mec.gov.md/ - Ministerul Economiei.

73
74