Sunteți pe pagina 1din 8

Tema 5: NAŢIONALISMUL ECONOMIC ŞI DOCTRINA SOCIALISTĂ

1. TRĂSĂTURILE ŞI CONCEPŢIILE LUI F.LISTZ

Liberalismul economic clasic a fost atacat de mai multe curente, doctrine şi şcoli economice.
atacurile împotriva liberalismului clasic s-au conturat în trei feluri de reacţie:

a) naţională, numită naţionalism economic;


b) socială, - socialism (de diferite orientări);
c) intelectuală, - neoclasicism sau marginalism.
Reprezentantul naţionalismului economic F. List; lucrarea principală – „Sistemul naţional de
economie politică”.
Conceptele:
1) despre „Ordinea Naturală”. Respinge acest concept a liberalilor clasici şi se pronunţă
pentru „ordinea pozitivistă”, în care statul va juca un rol substanţial în dezvoltarea economică;
2) despre obiectul de studiu, care, în viziunea lui, trebuie să fie nu individul, ci naţiunea.
Ştiinţa economică trebuie să studieze particularităţile naţionale ale ţării şi pe această bază să propună
statului sfaturi concrete şi realiste;
3) despre legile economice, neagă existenţa unor legi economice obiective şi universale
valabile pentru toate ţările, deoarece ele nu ţin cont de interesele specifice naţionale;
4) despre forţele producătoare ale naţiunii (resursele naturale, ştiinţa şi tehnica, legislaţia şi
politica, nivelul de cultură a populaţiei, moravurile). Principala forţă productivă e considerată
industria; despre politica protecţionistă. Se pronunţă p-u aplicarea politicii protecţioniste de către
ţările tinere în scopul de a atinge nivelul ţărilor mai dezvoltate;
5) despre divizarea ţărilor. Consideră că naţiunile trec prin 5 faze: faza de sălbăticie,
pastorală, agricolă, agricolă-manufacturială şi agricolă-manufacturială-comercială. Ideile
naţionalismului economic au fost susţinute de economiştii nord-americani: A. Hamilton, H. Carey,
S. Pattern. Aceştia s-au pronunţat pentru introducerea tarifului vamal protecţionist, pentru
dezvoltarea complexă a economiei, pentru aplicarea unei politici protecţioniste permanente referitor
la produsele industriale şi agrare.

2. PARTICULARITĂŢILE ŞI IDEILE ECONOMICE ALE SOCIALISMULUI UTOPIC

Doctrina socialistă apare ca un răspuns la problemele pe care le ridică societatea în temei în


perioada dezvoltării capitalismului şi apariţia contradicţiilor. Apare ca controversă la liberalismul
economic clasic. Doctrina economică socialistă include 4 şcoli: şcoala socialismului idealist
(utopic), şcoala socialismului mic-burghez, marxismul sau socialismul ştiinţific, şcoala
postmarxistă.
Socialismul utopic are următoarele trăsături:
1) s-au pronunţat pentru înlocuirea capitalismului cu o societate mai echilibrată, societate
fără exploatarea omului de către om, fără mizeria unora şi belşugul altora;
2) socialiştii utopici afirmau, că în societatea viitoare vor fi lichidate proprietatea privată şi
anarhia în producţie;
3) în societatea viitoare procesele economice se vor dezvolta în conformitate cu unele
prevederi prevenite (plan);
4) în societatea viitoare va fi lichidată contradicţia dintre oraş şi sat, dintre munca fizică şi
cea intelectuală;
5) în societatea viitoare toţi membri vor fi obligaţi să muncească şi, ca urmare, vor dispare
clasele şi statul;
6) pentru a crea o astfel de societate nu e nevoie de revoluţie, nici de luptă politică, ci e
necesară propaganda scrisă şi orală şi exemplu personal.
Cei mai vestiţi socialişti utopici au fost: S. Simon, Ch. Fourier, R. Owen. Ideile cu privire la
socialism utopic a apărut în antichitate, de pe atunci se visa la o societate fără exploatare cu
proprietate colectivă. În evul mediu idei asemănătoare întâlnim la T. Morus în „Utopia”, T.
Campanella „Cetatea Soarelui”.
Conceptele:
1. Conceptul referitor la caracterul trecator al societatii. Socialistii utopici au fost primii
care au elaborat teoria determinismului istoric afirmînd că orice societate treptat trece de la o formă
la alta social-economică;
2. Conceptul referitor la mecanismul de funcţionare a sistemului capitalist. Socialiştii utopici
au arătat următoarele lacune ale sistemului capitalist:
 Proprietatea privată care duce la exploatarea omului;
 Concurenţa care duce la scăderea salariului;
 Anarhia în producţie cauzată de interesele personale şi de apariţie a crizelor
economice.

3. Conceptul referitor la crearea unei societăţi noi, mai echitabile. În viziunea lui S.Simon
noua societate este societatea industrială şi ea trebuie să fie creată în formă de asociaţie a
industriaşilor în care vor participa agricultorii, fabricanţii şi comercianţii iar repartiţia bunurilor se
va face după principiul de la fiecare după capacitatea fiecăruia după aportul adus.

În viziunea lui constituirea societăţii noi va cuprinde întreaga Europă, va avea un parlament
unic şi un guvern al talentelor.

Ch.Fourier numeşte noua societate „armonism” şi în această societate rolul principal vor juca
talangele (asociaţii industrial-agrare, 1500-3000 persoane) şi vor dispune de terenuri agricole,
ateliere industriale, magazine, şcoli, spaţiu locativ.

Toţi membrii falangei vor fi coproprietari şi vor primi venituri: în dependenţă de muncă –
3/6, în dependenţă de capitalul depus 2/6, în dependenţă de talent 1/6.

Aceste asociaţii vor fi create la nivel regional şi mondial cu capitala Constantinopol, va fi o


singură limbă de comunicare, o singură unitate monetară, unicele măsuri de greutate, aceleaşi
obiceiuri şi tradiţii.

R.Owen – considera că noua societate va fi organizată pe principii cooperatiste în care


proprietate va aparţine cooperativelor iar repartiţia se va efectua conform muncii. Owen s-a
pronunţat pentru reducerea zilei de muncă pînă la 10 ore şi interzicerea copiilor pînă la 10 ani, se vor
organiza grădinţe de copii.

3. ŞCOALA SOCIALISMULUI MIC BURGHEZ ŞI ANARHIZMUL

Şcoala socialismului mic – burghez sau anarhismul este o fuziune a ideilor liberale şi cele socialiste.
De la liberali această şcoală a luat ideea de neamestec a statutului în economie şi ideea libertăţii
economice iar de la socialişti au luat ideea despre proprietatea privată şi teoria exploatării
muncitorilor.

Unul din principalii reprezentanţi a fost P.J.Proudhon (1824-1894), conceptele sale de bază au fost:

a) Conceptul referitor la proprietate – în viziunea lui pentru a asigura echitatea socială, forma
predominantă de proprietate trebuie să fie proprietatea privată bazată pe munca personală iar
principala formă de organizare a activităţii economice trebuie să fie mica producţie de
mărfuri. În viziunea lui proprietatea privată bazată pe munca salarizată este un furt, el se
pronunţă se împotrivea propretăţii colective care serveşte ca bază a comunismului.
b) Conceptul referitor la valoarea produsului, în viziunea lui valoarea produsului nu se
formează pe piaţă ci se constituie în cadrul procesului de producţie pe baza cheltuielilor de
fabricaţie. Astfel, de valoare a fost numită valoarea constituită.
c) Conceptul referitor la exploatrea muncitorilor, în viziunea lui exploatarea muncitorilor
decurge din faptul că patronul plăteşte fiecărui lucrător valoarea muncii individuale dar
opreşte pentru sine produsul forţei colective a tuturor. Pentru a lichida exploatarea
muncitorilor el propune:
 Lichidarea banilor şi înlocuirea lor cu bonuri de schimb în dependenţă de munca
prestată în economie;
 Anularea dobînzii prin realizarea creditului gratuit;
 Asigurarea libertăţilor la muncă, concurenţă, schimb, conştiinţă, etc.
d) Conceptul referitor la anarhie:
 Libertatea individuală de a-şi realiza interesele personale personalecu orice preţ fără a
şine cont de interesele generale.
 Recunoaşterea statutului ca agent al exploatării şi agresiunii, sub pretextul interesului
public individual este pus la contribuţieexecutat închis, exploatat, monopolizat, furat,
amendat, batjocorit, bătut, judecat, deportat, înşelat. Deci statul este negaţia
umanităţii şi singura revoluţie adevărată va fi aceea care va distruge statul.
e) Conceptul referitor la societatea a treia. Proudhon era convins că lichidînd marea
proprietate privată bazată pe exploatare şi creînd o societate a micilor producători se va
constitui o nouă a treia formă de societate care nu va fi nici capitalistă şi nici comunistă.

4. ŞCOALA MARXISTĂ ŞI CONCEPTELE LUI K.MARX

Apariţia şcolii marxiste a fost condiţionată de următorii factori:


1) De aprofundarea divizării societăţii în 2 clase ci interese diametral opuse (clasa muncitoare şi
cea burgheză);
2) De apariţia celor 3 surse din care s-a alimentat şcoala marxistă (filosofia germană în frunte
cu Heidel şi Feerbak), economia politică clasică în frunte cu A.Smith şi D.Ricardo,
socialismul utopic în frunte cu S.Simon, Ch.Fourier şi R.Owen.

Ca fondator a şcolii marxiste a fost Karl Marx (1818-1883) care este considerat ca cel mai mare
economist al sec. XIX.

Principala lucrare este „Capitalul” care include 4 volume:

1. Procesul de producţie a capitalului;


2. Procesul de circulaţie a capitalului;
3. Procesul de producţie capitalist luat în ansamblu;
4. Teorii asupra plus-valorii.

Scopul principal al acestei lucrări a fost descoperirea legilor de mişcare a societăţii capitaliste.

Conceptele şi teoriile:

1) Conceptul cu privirela metodologia de cercetare a ştiinţei economice care include viziunile:


 Dacă liberalii clasici considerau că obiectul de studiu al ştiinţei economice este
cercetarea căilor de sporire a avuţiei naţiunilor apoi Marx considera că ştiinţa
economică concretă studiază forţele de producţie iar economia politică studiază
evoluţia relaţiilor de producţie;
 Dacă liberalii clasici considerau că ordinea în societate este ordinea naturală stabilă
în mod spontan apoi Marx considera că ordinea în societate este ordinea socială
deoarece economia se face prin dorinţa şi voinţa oamenilor;
 Dacă liberalii clasici analizează fenomenele şi procesele economice la nivel micro
atunci Marx analizează procesele economice la nivel macro;
 Dacă liberalii clasici au aplicat în cercetările economice metoda deductivă, apoi Marx
a aplicat metoda dialectică;
 În viziunea lui Marx funcţia ştiinţei economice nu este limitată numai la descoperirea
şi explicarea fenomenelor economice ci ea trbuie să contribuie la tranformareab
societăţii.
2) Conceptul referitor la modul de producţie –în viziunea lui Marx, modul de producţie
reprezintă totalitatea forţelor de producţie şi a relaţiilor de producţie. Forţele de producţie
includ:
 Forţa de muncă;
 Mijloacele de muncă;
 Obiectele muncii.

Relaţiile de producţie includ:

 Relaţiile din sfera de producţie;


 Relaţiile de repartiţie;
 Relaţiile de schimb;
 Relaţiile de consum.
În viziunea lui Marx modul de producţie defineşte suprastructura care cuprinde: formele
juridice, politice, religioase, filosofice existente în societate.
3) Conceptul referitor la valoare
4) Conceptul cu privire la bani şi preţ. Banii în viziunea lui – o marfă specifică care
îndeplineşte rolul de echivalent general în procesul de schimb al mărfurilor. Preţul – în
viziunea lui este o formă de expresie a valorii mărfei. Marx entru prima dată a introdus
noţiunea de preţ de producţie: costul de producţie plus profitul.
5) Teoria plus-valorii – plus-valoarea este valoarea creată de muncitorii salariaţi în procesul de
producţie peste valoarea forţei de muncă. Rata plus-valorii este raportul dintre plus-valoarea
şi capitalul variabil.

Marx a analizat plus-valoarea absolută care reprezintă prelungirea zilei de muncă a lucrătorilor şi
plus-valorii relative care recuperează valoarea forţei de muncă. Marx a analizat procesul de
repartiţie a plus-valorii care se manifestă:

 În formă de profit obţinută de către industriaşi;


 În formă de dobîndă obţinută de bankeri;
 În formă de rentă obţinută de către proprietarii funciari.

În viziunea lui legea economică fundamentală a globului de producţie capitalist este legea plus-
valorii.

6) Teoria capitalului, spre deosebire de liberalii clasici care determină capitalul ca o sumă de
bani sau ca o cantitate de bunuri materiale, Marx determină capitalul ca o relaţie de producţie
care apare între capitalişti şi muncitorii salariaţi. În viziunea lui capitalul este o valoare care
conţine plus-valoarea. Marx clasifică capitalul după următoarele criterii:
 După rolul îndeplinit în procesul de producţie el divizează capitalul în constant
(mijloace de producţie) şi capital variabil (valoarea forţei de muncă);
 După rolul îndeplinit în procesul de circulaţie, Marx divizează capitalul în fix şi
circulant;
 După forma în care de prezintă în tranzacţiile de piaţă Marx divizează capitalul în
real şi fictiv.

Transformarea plus-valorii în capital este numită de către Marx: acumularea capitalului iar creşterea
proporţiilor capitalului în baza acumulării este numit concentrarea capitalului. El a introdus
categoria de compoziţie organică a capitalului care reflectă raportul dintre capitalul constant şi
variabil.

7) Conceptul referitor la reproducţie produsului social. Marx a analizat reproducţia simplă şi


reproducţia lărgită a produsului social în 2 sectoare mari:
a. Cuprinde ramurile ce cuprind mijloacele de producţie;
b. Ramurile ce produc obiecte de consum.

În acest aspect valoric produsul social este divizat de Marx în 3 părţi:

a. Este destinată pentru înlocuirea capitalului constant;


b. Pentru înlocuirea capitalului variabil;
c. Pentru plus-valoare.
8) Conceptul referitor la concurenţă. Marx a analizat 2 forme de concurenţă:
a. Concurenţă ramurală care contribuie la formarea ratei profitului şi a preţului
individual la nivel de ramură;
b. Concurenţa interamurală, care contribuie la formarea preţului de producţie şi a
profitului mijlociu.
9) Conceptul despre destinul capitalismului. Analizînd problema dezvoltării modului capitalist
care a ajuns la concluzia că acest mod generează 3 contradicţii:
a. Contradicţia dintre caracterul social al producţiei şi caracterul privat capitalist de însuşire a
rezultatelor produselor;
b. Contradicţia dintre anarhie în cadrul fiecărei înreprinderi;
c. Contradicţia dintre producţie şi consum.

Aceste contradicţii provoacă dezechilibre, crize economice, revoluţii, inegalităţi economiceşi sociale
ce vor contribui la trecerea la o societate nouă comunistă care va dispune trăsăturile:

a. Instaurarea proprietăţii colective asupra mijloacelor de producţie;


b. Trasformarea şi dispariţia ulterioară a statului. Statul va dispîrea treptat pemăsura dispariţiei
claselor şi a sistemului de exploatare;
c. Dispariţia pieţei, lichidarea proprietăţii private va contribui la lichidarea relaţiilor de marfă.
Coordonatorul nu va fi piaţa ci planul care va determina caracteristicile cantitative şi
calitative ale nevoilor şi posibilităţilor de producţie;
d. Schimbarea principiului de repartiţie a bunurilor economice. La prima fază repartiţia se va
efectua după muncă iar la faza superioară (comunistă) repartiţia se va efectua după necesităţi,
munca va deveni o necesitate vitală, o satisfacţie umană.

5. ŞCOALĂ POSTMARXISTĂ

Şcoala postmarxistă a cuprins perioada 1883-1913. Principalii reprezentanţi: F.Engels,


R.Gilferdling, V.Lenin, K.Kautsky.

F.Engels (1820-1895). Conceptele lui sunt:

a. Conceptul refritor la monopoluri, în viziunea lui monopolurile sunt un rezultat şi o formă a


socializării producţiei care apare în urma agravării contradicţiei dintre caracterul social al
producţiei şi foma privată de însuşire a rezultatelor producţiei;
b. Conceptul referitor la concurenţă devine mai dificilă, ea generază tendinţa spre înţelegeri în
vederea preţurilor şi a volumului de producţie. Concurenţa generează concentrarea producţiei
iar aceasta concentrare la o anumită treaptă duce la monopol care stopează concurenţa.

Karls Kautscky (1854-1938), în viziunea lui doctrina marxistă este justă însă ea trebuie adaptată la
condiţiile concrete ale fiecărei ţări. În viziunea lui din învăţătură lui Marx nu s-au adeverit 3 teze:

a. Teza referitor la înrăutăţirea absolută a situaţiei clasei muncitoare;


b. Teza despre concentrarea producţiei;
c. Teza despre tendinţa de scădere a ratei profitului.

El a formulat teoria imperalismului, potrivit căruia are loc unirea imperaliştilor din întreaga lume
într-un monopol mondial care va pune capăt anarhiei, războaielor, luptei de concurenţă între ţări şi
va înlătura toate conflictele.

R.Giefrding (1877-1941) conceptul de bază este bazat pe ipoteza conform căreia capitalismul a
intrat într-o nouă fază a dezvoltării sale, fază capitalismului financiar care are următoarele trăsături :

 Fuziunea marii industrii cu marile bănci;


 Unificarea capitalului industrial, capitalului comercial şi a celui bancar sub conducerea
aristrocraţiei financiare;
 Susţinerea şi substituirea concurenţei internaţionale cu înţelegerile dintre cartele sindicale şi
trusturi;
 Exportul de capital şi regenerarea politicii coloniale pentru acapararea materiei prime şi a
forţei de muncă ieftine;
 Înarmarea şi militarismul care contribuie la creşterea veniturilor monopolurilor.

V.Lenin (1870-1924) „Imperalismul stadiu cel mai înalt al capitalismului”. Conceptele:

Conceptul la imperalism – Lenin a formulat 5 trăsături a imperalismului:

 Concentrarea producţiei şi centralizarea capitalului au contribuit la crearea monopolurilor;


 Contopirea capitalului bancar, cu cel industrial şi formarea capitalului financiar şi a
oligarhiei financiare;
 Extinderea exportului de capital;
 Formarea de uniuni monopoliste internaţionale care împart economia lumii;
 Terminarea împărţirii teritoriale a muncii între cele mai mari puteri capitaliste şi lupta pentru
reîmpărţirea lumii.

În viziunea lui imperalismul este ultimul stadiu în dezvoltarea capitalismului după crae inevitabil
vine socialismul.

Conceptul despre construirea socialismului. Dacă Marx considera că socialismul va fi construit


concomitent în majoritatea ţărilor dezvoltate apoi Lenin - socialismul poate fi construit într-o
singură ţarp unde lanţul capitalismului este slab.
Conceptul la tranziţia de la economia de piaţă la cea de comandă. Lenin considera că în perioada de
tranziţie trebuie să fie realizate măsurile:

 Înlocuirea proprietăţii private cu cea de stat pe baza naţionalizării;


 Aplicarea sistemului de planificarea centralizată în toate domeniile de activitate;
 Întroducerea sistemului centralizat de repartiţiei a tuturor bunurilor economice;
 Aplicarea sistemului de dirijare centralizată a tuturor unităţilor administrative şi teritoriale şi
de producţie.