Oprisor Alexandru

MPES 2

ASOCIAŢIA STUDENŢILOR DIN UNIVERSITATEA BUCUREŞTI

Pe parcursul acestui proiect voi aborda dimensiunea de gen asupra asociației studențești
din Universitatea din Bucureşti şi anume ASUB. Motivarea alegerii acestei teme o reprezintă
apartenenţa mea la acest grup timp de trei ani şi interpretarea relaţiilor de lucru din sânul acestei
asociaţii. Odată cu parcurgerea acestui program de masterat, sunt capabil să interpretez altfel
dimensiunile de gen intr-o organizaţie şi cum am petrecut o bună bucată timp în cadrul acesteia,
am putut să surprind anumite substraturi la nivelul indivizilor.

Întotdeauna au existat diferenţe între indivizi, fie ca vorbim despre diferenţe de rasă,
biologice, de înclinaţii, aspiraţii, etnie sau clutură acestea se află sub umbrela aceleaşi societăţi.
Aceste diferenţe au stârnit nişte reflexe de asociere între indivizii care împărtăşesc aceleaşi valori
dar şi în acelaşi timp au generat obiceiuri de stigmatizare sau marginalizare a indivizilor care nu
fac parte din acelaşi grup sau set de valori.

Istoric

Asociaţia Studenţilor din Universitatea din Bucureşti a luat naştere in anul 1999 ca o
organizaţie non-guvernamentală orientată să reprezinte şi să promoveze interesele studenţilor
care invaţă în cadrul Universităţii Bucureşti. Pe parcursul evoluţiei acesteia, asociaţia a dezvoltat
şi implementat diferite proiecte de sine stătătoare menite să promoveze activităţi de tip socio-
culturale. Este o organizaţie non-profit şi apartidică, un liant între facultăţi si studenţi, o
Oprisor Alexandru
MPES 2
completare educaţională la curricula facultăţii. Un loc unde te poţi dezvolta armonios şi eventual
sa pui în practică în timp real noţiunile agonisite în timpul orelor de curs.

Această asociaţie, in opinia mea, are un rol foarte important în ceea ce priveşte
acomodarea studenţilor. Şi când mă refer la acomodare, ma refer la incluziune şi cunoaşterea
între noi. În momentul în care, un student venit în Bucureşti din provincie, se află brusc într-o
lume nouă şi necunoscută, un străin practic. Această asociaţie pune laolaltă studenţii şi îi ‘obligă’
să socializeze, să se cunoască, să le facă ‘şederea plăcută’.

Conţinut

Pentru a desluşi şi analiza dimensiunea de gen în cadrul Asociaţiei studenţilor din

Universitatea Bucureşti, voi face o analiză SWOT asupra organizării interioare, organigrama de-a
lungul anilor şi practicile pe care membrii asociaţiei le au.

Cum am intrat în această lume nouă, evident că mi s-a făcut un scurt istoric a ceea ce
înseamnă o asociaţie de voluntariat, valorile acestui ong, scopuri şi motivaţii. La partea de istoric
am putut să subliniez o dimensiune interesantă şi anume preşedinţii acestei organizaţii: 1999-
2000 Luis Lazarus, 2000-2001 Gabriel Liviu Ispas, 2001-2003 Daniel Dragnea, 2004-2005
Mirela Roşu, 2005-2007 Florin Ion, 2007-2008 Ionel Iacob, 2008-2010 Ciprian Bercan, 2010-
2013 Claudiu Dobrinescu, 2013-2015 Cosmin Cîrciumaru, 2015-2016 Andreea Popa, 2016-
prezent Gabriel Staicu1. Astfel că se poate observa ca din 12 mandate de preşedinte ale asociaţiei
doar 2 au fost exercitate de femei. Din 18 ani de existentă a acestei asociaţii doar 2 ani au fost
marcaţi de conducerea unei femei.

Se poate observa cu uşurinţă o mare discrepanţă în ceea ce priveşte egalitatea de şanse în

ceea ce priveşte funcţiile de conducere. Reprezentarea femeilor în conducerea asociaţiei este
15%. Este o problemă care pleacă de la idea că din punct de vedere biologic, genetic, femeile nu
sunt capabile să conducă. Comportamentul unui lider este întipărit, greşit cei drept, ca fiind acela
agresiv “cu o mână de fier”, masculin cu alte cuvinte. Oamenii care au aceste valenţe, să emane
acest comportament, spun statisticile, sunt în capul listei pentru ocuparea unei funcţii de
1
http://asub.ro/despre/istoric/
Oprisor Alexandru
MPES 2
conducere. Puţinele femei care au dobândit o funcţie de conducere, îsi pastrează comportamentul
şi o poziţie neutră în ceea ce priveşte genul, chiar dacă din acel moment ar avea posibilitatea sa
promoveze politici prin care să sprijine femeile.2 Prin egalitate de șanse între femei și bărbați se
înțelege „luarea în considerare a capacităților, nevoilor și aspirațiilor diferite ale persoanelor de
sex masculin și, respectiv, feminin și tratamentul egal al acestora”3.

Un alt aspect pe care l-am putut observa a fost tratamentul inegal în ceea ce priveşte
distribuţia sarcinilor de lucru. Erving Goffman sublinia faptul că expunerile de gen sunt în esenţă
expresii sociale convenţionale, prescrise ale genului. ”Ne etalăm genul4” în completarea acestui
lucru Goffman mai spune ”Etichetarea de gen oferă o soluţie pentru diverse probleme
organizatorice întâlnite în anumite situaţii sociale – ca de exemplu : cine ia micile decizii, cine
cedează, cine face primul pas5”

Ca să mă fac înţeles, atribuţiile erau împărţite în funcţie de sexul voluntarului. Ca să luam

un caz conrect. Am fost echipa organizatoare a balului bobocilor. Echipa acestui proiect a fost
formată atât de bărbaţi cât şi de femei. Coordonatorul a fost cel care a distribuit sarcinile, teoretic
în funcţie de capacităţile fiecarui. Astfel că ele au fost împărţite după cum urmează: pentru
negocierea posibilei locaţii unde se va desfăşura balul va fi trimisă o echipă formată din 3 fete,
pentru că ele sunt în poziţia de a negocia altfel mai ales în cazul în care reprezentaţii cluburilor
sunt bărbaţi. Pentru distribuirea biletelor de intrare dar şi rezervarea meselor, o echipă formată
din 3 băieţi, pentru ca ei se pricep mai bine sa gestioneze banii şi să convingă alţi oameni sa vină
la bal. În ceea ce priveşte echipele ce vor participa la concursul de miss si mister, coordonatorii
acestor echipe vor fi fete, pentru ca ele se pricep mai bine la alegerea ţinutei, coregrafii dar sunt şi
mai exigente în ceea ce priveşte aceste acte artistice. În seara evenimentului, la intrarea în club,
cine va taia biletele? Evident ca o echipă de fete, pentru că ştim cu toţii că aceşte pozitii ce poarta
denumirea de “hostess” sunt ocupate de femei.

Practic se poate observa cum un set de stereotipuri stă la baza distribuţiei de sarcini.
Practic fiecare individ deţine un set de stereotipuri şi de prejudecăţi cu care defineşte feminitatea

2
Grunberg Laura, „Justifield Hopes for Gender Sensitive Higher Educational in Central and Eastern
Europe and the Former Soviet Countries” UNESCO-CEPES, 2001., pp.7-20.
3
http://www.anfp.gov.ro/R/Doc/36675_ES%20si%20DD.pdf
4
Goffman, Erving, 1979, Gender Advertisments, New York: Harper & Row, Publishers, Inc.
5
Ibidem
Oprisor Alexandru
MPES 2
sau masculinitatea şi stabileşte graniţa dintre cele două, dar există şi la nivel de societate în
funcţie de istoric, cultură, un pattern instituţionalizat care subliniează această diferenţiere de gen.
Aici putem vorbi despre sexism, deoarece pe baza unor stereotipuri, norme, practici se aplică un
tratament inegal as spune chiar defavorabil fată de femei. Infantilizarea şi obiectificarea femeii
capătă contur în acest context. Aceste femei nu mai sunt asociate capacităţilor lor sau
caracteristicilor lor ci mai degrabă apartenenţei lor la gen. Obiectificarea este actul de a trata o
persoană ca şi un obiect sau lucru. Obiectificarea sexuală este tratrea unei persoane drept un
mijloc, o unealtă pentru a atinge anumite scopuri. Filosoafa Martha Nussbaum sublinia faptul că
o persoană este obiectificată dacă una sau mai multe proprietăţi sunt aplicate:

- Instrumentalism – tratarea unui obiect asemeni unei unelte pentru atingerea unui scop
- Negarea autonomiei – tratarea unui obiect ca şi cum i-ar lipsi auto-determinarea sau
autonomia
- Inerţie – tratarea unui obiect ca şi cum ar fi inactiv6

Acest termen de “sexism” a fost folosit prima dată pe 18 Noiembrie 1965 de către Pauline
M. Leet şi este definit că reprezintă o ideologie care susţine superioritatea sau chiar supremaţia
unui gen faţă de celălalt. Belgia este singura ţară care a adoptat o legislaţie care defineşte această
noţiune de sexism şi sună cam aşa “orice gest au acţiune comisă în circumstanţele specificate în
art. 444 din Codul Penal care au scopul clar de a exprima dispreţul faţă de o persoană în baza
sexului acestuia sau din acelaşi motiv, de a considera persoana drept inferioară sau redusă în
esenţă la dimensiunea sa sexual, rezultand în serioase încălări a demnităţii sale7”. Încalcarea
prevederilor legale se pedespeşte cu “închisoare de la o lună până la un an şi o amendă de la
cincizeci până la o mie de euro” Mi se pare un model foarte bun şi demn de urmat de toate ţările
care doresc o societate sănatoasă şi fericită.

Deşi este o asociaţie studenţească formată din tineri educaţi, stereotipurile rămân bine
înrădacinate în subconştientul indivizilor, această atitudine va rămâne şi după terminarea studiilor
şi se va reflecta în piaţa muncii, unde vor apărea încălcări ale egalităţii de şanse.

6
Martha C. Nussbaum, Philosophy & Public Affairs Vol. 24, No. 4 / Objectification, pp 249-291
7
http://www.ejustice.just.fgov.be
Oprisor Alexandru
MPES 2
România este încă la început de drum şi trebuie să rămână vigilentă la nevoile societăţii.
Este timpul ca societatea românească să deschidă ochii şi să privească spre o abordare corectă a
egalităţii de şanse, să propulseze femeile pe aceaşi treaptă cu bărbaţii şi meritocraţia să
guverneze. Dacă ar fi să găsesc vreo soluţie de schimbare a opticii, aş milita pentru introducerea
unui curs încă de la o vârstă fragedă, pentru a putea demonta eventualele stereotipuri cu care
tinerii vin de acasă.

ANALIZA SWOT

S:
- Scopul şi motivaţia
- Amplitudinea
- Reprezentativitate
O:
- Sunt un grup mare, pot face lucruri
grandioase
- Afirmarea pe scena internaţională
- Crearea unei federaţii
W:
- Inegalitate de şanse
- Clivaje de gen
- Nu acoperă toate zonele de interes
(prea puţine evenimente acadmice)
T:
- Pierderea identităţii
- Pierderea credibilităţii
- Adâncirea clivajelor
Oprisor Alexandru
MPES 2
Bibliografie:

1. http://asub.ro/despre/istoric/
2. Grunberg Laura, „Justifield Hopes for Gender Sensitive Higher Educational in Central
and Eastern Europe and the Former Soviet Countrier, UNESCO-CEPES, 2001
3. http://www.anfp.gov.ro/R/Doc/36675_ES%20si%20DD.pdf;
4. Goffman, Erving, 1979, Gender Advertisments, New York: Harper & Row,
Publishers, Inc;
5. Martha C. Nussbaum, Philosophy & Public Affairs Vol. 24, No. 4 / Objectification,
6. http://www.ejustice.just.fgov.be;