Partea 1 - Notiuni introductive in dulgherie

Dulgheria reprezinta ansamblul lucrarilor de executie a lemnariei pentru

constructii (în special la cladiri).

1.1. Rolul si clasificarea constructiilor

Constructiile sunt destinate asigurarii unor conditii optime pentru adapostirea si

desfasurarea vietii si activitatii umane. Conceptia, alcatuirea si nodul de executie sunt
determinate de urmatorii factori: omul, care necesita anumite conditii de temperatura,
umiditate, lumina, igiena etc.; activitatea omeneasca pentru care este destinata
constructia: natura, care exercita asupra constructiilor actiuni variabile (biologice, fizice,
chimice, mecanice).
Constructiile se pot clasifica în functie de criteriile prezentate mai jos:

a. Dupa destinatie, exista urmatoarele tipuri: cladirile, care pot fi civile (de locuit, publice
si administrative, socio-culturale), industriale (cladiri de productie sau pentru deservirea
productiei), agrozootehnice (constructii legumicole, pentru adapostirea animalelor, pentru
produse agricole); constructiile ingineresti. care cuprind toate constructiile ce nu se pot
încadra la cladiri (drumuri si poduri, tuneluri, constructii hidrotehnice, cosuri de fum.
turnuri. canale, conducte de apa, gaze etc.).

b. Dupa calitate, exista trei categorii de constructii: cu cerinte ridicate cu cerinte medii,
cu dorinte obisnuite. aceasta clasificare tine seama de gradul de rezistenta a constructiei,
de durabilitatea ei, precum si de cerintele de exploatare.

c. Dupa structura de rezistenta, se întâlnesc cladiri cu urmatoarele structuri: din lemn; din
zidarii diverse; din beton simplu sau armat (turnat sau monolit, elemente prefabricate sau
beton precombinat); cu schelet metalic; cu alcatuire mixta; structuri speciale (cu arce,
placi curbe etc.).
Fig. 1. Elementele generale ale unei cladiri: 1 - fundatie; 2 - perete interior; 3 - perete
exterior; 4 - planseu; 5 - sarpanta; 6 - învelitori; 7 - fereastra; 8 - balcon; 9 - soclu; 10 -
trotuar; 11 - subsol; 12- parter; 13 - etaj (nivel).

Elementele unei constructii sunt urmatoarele (fig.1):

- fundatia, cu rolul de sustinere a cladirii si care se poate executa din beton (simplu sau
armat) sau piatra;
- peretii, care împart constructia în plan orizontal, formând încaperile (camerele); exista
pereti portanti (asigura rezistenta cladirii) si pereti despartitori sau de umplutura (pentru
compartimentare); peretii se pot executa din caramida, beton, materiale lemnoase;
- planseele, care împart constructia în plan vertical formând nivelurile, si anume: subsolul
(sub nivelul terenului), parterul (la nivelul terenului) si podul (între etaje si acoperis); ele
se pot executa din beton armat, lemn sau grinzi metalice cu umplutura;
- scarile, care asigura circulatia între niveluri si pot fi exterioare sau interioare; acestea se
pot confectiona din lemn, beton armat, metale;
- acoperisul, care are doua componente principale, si anume: înve-litoarea (se
confectioneaza din tigla, olane, materiale lemnoase, tabla) si sarpanta (este scheletul de
sustinere a învelitorii si se poate confectiona din beton armat, lemn, metal).

În afara lucrarilor de dulgherie, la executarea unei constructii sunt necesare si alte

lucrari de specialitate, cum ar fi: lucrari de terasare (sapaturi, umpluturi, nivelari), lucrari
de betonare, zidarie si izolatii (hidrofuge, termice si fonice), lucrari de învelire (cu tabla,
tigle etc.), lucrari de placare (cu faianta, marmura etc.), lucrari de pardoseli, lucrari de
zugraveli, vopsitorii, tapetari, lucrari de instalatii (sanitare, electrice, de gaze etc.).
Ordinea normala de executie a lucrarilor la o constructie este urmatoarea: sapaturi,
fundatii, schelet de rezistenta, zidarii, acopens, tencuieli, placari, pardoseli si, la urma,
zugraveli, tapetari si vopsitorii.

1.2. Clasificarea lucrarilor de dulgherie

Lucrarile de dulgherie sunt foarte variate si se pot clasifica dupa criteriile prezentate în
continuare.
a. Dupa locul în care se executa lucrarile, întâlnim:
- lucrari executate în ateliere;
- lucrari executate pe santiere;
b. Dupa importanta lucrarilor si gradul de calificare a muncii prestate, se realizeaza:
- lucrari cu caracter provizoriu sau auxiliar; în acest caz se executa elemente constructive
(de exemplu: schelete, elemente de sprijinire a sapaturilor. cofraje etc.) care ajuta la
confectionarea unor parti de constructie, iar a terminarea acestora, ele se demonteaza;
- lucrari cu caracter definitiv, care ramân permanent în componenta ctiei respective; în
acest caz se confectioneaza fie constructii întregi (case. baracamente etc.), fie doar parti
din acestea (schelete de rezistenta, pereti si plansee, acoperisuri etc.);
- lucrari de dulgherie secundare; în acest caz, se realizeaza diferite dispozitive si instalatii
de santier necesare bunei desfasurari a lucrarilor, si anume cai de acces, instalatii de
ridicat etc;
- lucrari de dulgherie speciale; aceste tipuri de lucrari se folosesc în cazul executarii unor
constructii speciale: poduri, tuneluri, puturi etc.; ia aceste tipuri de lucrari este necesara o
calificare deosebita a dulgherilor.
Pe un santier de constructii, lucrarile de dulgherie au un rol important, alaturi de
celelalte lucrari, iar dulgherul este unul din principalii muncitori, de zidari, betonisti,
fierar - betonisti, cu care deseori conlucreaza. El are sansa sa lucreze cu o materie
deosebita, lemnul, care nu trebuie risipita.
In conditiile moderne, lemnul se foloseste în proportie de 85% la executarea
elementelor si structurilor de rezistenta, si numai de 15-20% pentru cofraje, schele sau
alte lucrari provizorii. Pe pian mondial, se constata o crestere anuala constanta, de 2,5 -
3,5%, a utilizarii lemnului în constructii.
Partea 2.1.2 - Sortimente de lemn folosite in constructii

2.1.2. Sortimente de lemn folosite în constructii

Lemnul rotund (fig. 21) se obtine prin doborârea arborilor în exploatarile forestiere, din
trunchiuri sau crengi groase. El poate fi cojit sau necojit. Bustenii de rasinoase se
decojesc imediat dupa doborâre, deoarece altfel sunt predispusi la atacul ciupercilor si
insectelor xilofage. Exista urmatoarele sortimente de lemn rotund, în functie de
dimensiuni (tabelul 2):
- bustenii, cu diametrul cel mai mare. de minimum 20 cm;
- bilele, care sunt vârfuri sau trunchiuri cu urmatoarele dimensiuni: L = 6-9 m, d = 12-
16 cm. D<20 cm; sunt folosite la schele, esafodaje etc.;
- manelele, cu L = 3-6 m; d>8-11 cm: sunt folosite la sprijiniri, schele etc.:
- prajinile, cu L = 2,6-4 m; d = 4-7 cm; se folosesc ca si manelele:
- pilotii, cu L = 3-15 m si diametrul la jumatatea lungimii cuprins între 20 si 40 cm: se
folosesc la fundatii, diguri, poduri.

Fig. 21 Lemn rotund. Fig. 22. Cioplitura

Tabelul 2 Dimensiunile de fasonare a lemnului rotund pentru constructii

Nr Sentimentul Diametrul Lungimea

Crt de lemn la capatul
rotund subtire (fara
coaja), cm
1 Bile 12-15 >6 m
2 Manele 8-11 >3 m
3 Prajini 4-7 > 2,60 m

Fig. 23. Cherestea - elemente componente:

1 - fata; 2 - cant; 3 - capat; 4 - muchie: 5 - tesitura.
 Fig. 24. Denumirea pieselor de cherestea dupa gradul de prelucrare a canturilor:
a - cherestea tivita: b - cherestea semitivita. c - cherestea netivita.

Fig. 25. Sortimente de cherestea, dupa forma geometrica a sectiunii transversale:

a - lemn semirotund; b - lemn sferic; c - grinda cu doua fete; d - grinda cu trei fete; e -
grinda cu patru fete;
f- margine: o - laturoi.

Lemnul cioplit sau „cioplitura" (fig. 22) se obtine prin cioplirea lemnului rotund,
rezultând grinzi cu fete netede si muchii tesite sau ascutite. Lemnul cioplit se foloseste
mult la constructii rurale, poduri, traverse.
Cheresteaua (lemnul ecansat) se obtine prin debitarea bustenilor paralel cu axa
longitudinala, cu ajutorul gaterelor, ferastraielor panglica sau ferastraieior circulare, si
are cel putin o fata neteda.

Cheresteaua livrata santierelor de constructii se poate clasifica dupa urmatoarele

criterii:
a) dupa specia lemnoasa, exista: cherestea de rasinoase (brad, molid, pin etc.);
cherestea de foioase tari (fag, stejar, carpen, paltin, ulm etc.); cherestea de foioase moi
(plop, tei, anin, salcie etc.);
b) dupa gradul de prelucrare a canturilor (fig. 24), exista urmatoarele tipuri- cheresteaua
tivita, care are ambele canturi prelucrate (daca este fara tesitura pe canturi, ea se
numeste „cherestea tivita curat"), cheresteaua semitivita, care are un singur cant
prelucrat; cheresteaua netivita, care are ambele canturi neprelucrate (are forma
rezultata din bustean);
c) dupa forma geometrica a sectiunii transversale (fig. 25), exista urmatoarele
sortimente: lemn semi-rotund, sfert, grinzi sau prisme cu doua fete, grinzi sau prisme cu
trei fete, grinzi sau prisme cu patru fete, margini, laturoaie;
d) dupa grosime (sau raportul între grosime si latime, fig. 26), exista urmatoarele
sortimente: scândura, dulap, margine, grinda, sipca, rigla; în tabelul 3 sunt cuprinse
dimensiunile principalelor sortimente de cherestea, de foioase si rasinoase;

Fig. 26. sortimente de cherestea, în functie de grosime:

a - scândura; b - dulap; c - margine; d- grinda; e - sipca; f- rigla.

Tabelul 3 Sortimente de cherestea dupa grosime sau dupa raportul dintre latime si
grosime

Denumirea
Cherestea Cherestea de
produselor de
de foioase rasinoase
cherestea
Grosimea, Grosime/latime,Grosimea, Grosime/latime,
mm mm/mm mm mm/mm
Sipci 20, 25, 30 60...nelim. 12, 18,24 80... 300
 (32), 40 100...nelim.
Frize 50. ..100 100...nelim. 28... 75 100... 300
numai
Scânduri 100... 300 100... 300 120. ..350
stejar
Dulapi 50. ..100 50.. .100 28. .96 38. ..150
20, 25, 30,
Grinzi 20... 40 12, 18,24 18. ..48
40
Rigle 20,25 35.. .120 18,24 35. ..95

Tabelul 4 Sortimente de cherestea dupa lungime

Cherestea de foioase Cherestea de rasinoase

Sortimentul de Limitele
Limitele Crestere,
cherestea lungimilor, Crestere, cm
lungimilor, m cm
m
Lunga 1,80.. .6.00 10 3,00.. .6,00 25
scurta 1,00... 1,70 10 1,00.. .2,75 25
subscurta 0,45... 0,95 5 0,50.. .0,95 5
Frize: - scurte - 0,20.. .0,25
5 10 - -
lungi 1,00.. .3,00
Sipci 0,40... 1,00 5 1,00.. .2,75 25
Rigle peste 1 ,00 10 3,00.. .6,00 50

Fig. 27. Denumirea pieselor de cherestea, în functie de pozitia fetelor în raport cu inelele
anuale:
a - cherestea radiala; b - cherestea semiradiala; c - cherestea tangentiala.

e) dupa lungime, exista urmatoarele sortimente de cherestea: lunga, normala, scurta,

subscurta; dimensiunile acestor sortimente sunt cuprinse în tabeiul 4;
f) dupa pozitia piesei de cherestea în raport cu inele/e anuale (f/g. 27) exista
urmatoarele sort/mente: cherestea radiala (unghiul dintre tangenta la inelele anuale si
fata exterioara este cuprins între 60° si 90°); cherestea semiradiala (unghiul dintre
tangenta la inelele anuale si fata exterioara este cuprins între 45° si 60°); cherestea
tangentiala (unghiul dintre tangenta la inelele anuale si fata exterioara este cuprins între
0° si 45°);
g) dupa locul ocupat în sectiunea transversala a bustenilor (fig. 28), exista
urmatoarele sortimente: piesa axiala, piese centrale, piese laterale si laturoaie;
h) dupa calitate, lemnul se clasifica în functie de prezenta defectelor (numarul si
marimea lor), precum si în functie de calitatea prelucrarii.
Parchetul (fig.29) este un produs semifabricat din lemn, sub forma de lamele
paralelipipedice, având canturi prelucrate astfel încât sa se poata îmbina între ele. se
foloseste la pardoseli si se fabrica în mai multe sortimente: piese de parchet, frizuri de
parchet, pervazuri. Parchetul se fabrica din frize si sipci de foioase, mai ales de fag si
stejar, în mai multe variante dimensionale.

Fig. 28. Denumirea pieselor de cherestea, dupa locul ocupat în sectiunea transversala a
busteanului:
1 - piesa axiala; 2 - piese centrale; 3 - piese laterale; 4 - laturoaie.

Fig. 29. Parchetul: 1 - piesa de parchet; 2 - frizuri de perete; 3 - pervaze.

Scândurile rindeluite si profilate (fig.30) sunt produse semifabricate din lemn, care
se folosesc în constructii fara alte prelucrari. Ele pot fi profilate pe canturi în diferite
forme (lamba si uluc, falt etc.). scândurile rindeluite se folosesc la dusumele, la placarea
peretilor, plafoanelor etc.
Furnirele sunt foi subtiri obtinute prin derularea sau taierea plana a bustenilor de
diferite specii. Furnirele pot fi:
- estetice, cu desen decorativ si grosimi de 0,4-1 mm; se obtin prin taiere plana sau
derulare excentrica si se folosesc la acoperirea unor suprafete de material lemnos;
- tehnice, cu grosimi de 0,5-3,1 mm; se obtin prin derulare centrica si se folosesc la
fabricarea placajului, panelului, lemnului stratificat sau la acoperirea suprafetelor cu
subfurnir sau furnir de dos.
Produsele stratificate sunt de mai multe feluri, si anume: placaj, panel, panouri
celulare etc.
Placajul (fig. 31,a) este un panou alcatuit dintr-un numar impar de foi de furnire
tehnice, încleiate între ele, cu directia fibrelor alternativ perpendiculara. Placajul se
fabrica cu diverse dimensiuni si numere de straturi. Cele mai folosite placaje sunt cele
din fag. în lucrarile de constructii, placajele se pot folosi la pardoseli, pereti despartitori,
cofraje etc.
Placajul prezinta multe avantaje fata de lemn, si anume: are latimi cu mult mai mari
decât cele mai late sortimente de scânduri (deci se poate reduce numarul de înadiri); are
structura mai omogena decât lemnul masiv;

Fig. 30. Scânduri rindeluite si profilate: a - cu lamba si uluc; jb - cu falt; c - profile

diverse;

Fig. 31. Panouri stratificate: a-placaj; b-panel.

are stabilitate dimensionala mai buna; nu crapa si are greutate redusa; este estetic si
placut. Placajul se poate finisa în diferite moduri (transparent, opac).
Panelul (fig. 31,6) este un panou din lemn format dintr-un miez din sipci acoperite pe
ambele fete cu un strat de furnir tehnic, prin încleiere. Fibrele furnirelor vor fi
perpendiculare pe directia fibrelor sipcilor din miez. aceste panouri se pot slefui,
furnirui, colora, lacui, vopsi.
Panourile celulare (fig. 32) sunt alcatuite din rame de cherestea dublu placate cu
panouri de placaj sau PFL, având în interior un miez care poate fi confectionat din
diferite materiale.
Semifabricate superioare din lemn. Utilizarea acestor sortimente duce la importante
economii de cherestea pe santier.
Placile din aschii de lemn (PAL) sunt panouri obtinute prin aglomerarea aschiilor de
lemn cu ajutorul unui adeziv si, apoi, presarea la temperaturi ridicate. Ele se fabrica în
mai multe sortimente si se pot folosi asa cum rezulta din fabricatie sau se pot înnobila.
aceste panouri au urmatoarele avantaje fata de lemn: sunt mai omogene (au aceleasi
proprietati mecanice în toate directiile); rezista mai bine la variatiile de umiditate din
atmosfera.
Placile din fibre de lemn (PFL) sunt panouri fabricate din fibre de lemn îm-pâslite si
încleiate. Ele se fabrica în mai multe sortimente si pot avea suprafata emailata,
melaminata, furniruita sau imprimata. aceste panouri se utilizeaza în constructii pentru
izolarile termice sau acustice ale planseelor si peretilor, precum si la alte lucrari
(captuseli interioare, tencuieli uscate, cofraje etc.).
 Fig. 32. Panou celular (structura): 1 -traversa ramei; 2-montantul ramei; 3-adaos pentru
montarea broastei; 4 - placarea cu PFL dur; 5 - furnir de fata; 6 - miez celular; 7 -
bordura; a-panou pentru usi, cu închidere fara falt; b - panou pentru usi, cu închidere în
falt; c - tipuri de miezuri celulare.

Partea 2.1.3. Conservarea si depozitarea lemnului

Conservarea lemnului.
Lemnul folosit în constructii trebuie conservat pentru a rezista la actiunea factorilor
atmosferici si biologici (atacul ciupercilor si insectelor xilofage), incendii etc. acest lucru
se poate face prin mai multe metode:

Antiseptizarea. în acest caz, lemnul se impregneaza sau se vopseste cu substante

antiseptice, cum ar fi: carbolineum, ulei de creozot, fluorura de sodiu, sulfat de cupru
(piatra vânata) etc. Lemnul se mai poate antiseptiza si prin carbonizare (expunere partiala
la foc).
Ignifugarea. se aplica prin pensulare sau impregnare cu substante ignifuge ca: borax,
fosfat primar si secundar de amoniu, fosfat de potasiu, fosfat acid de magneziu etc. Acest
lucru se face în scopul întârzierii aprinderii lemnului sau al transformarii arderii rapide în
ardere lenta, reducându-se astfel pericolul de incendiu.
Hidrofugarea. Lemnul se acopera cu substante hidrofuge (solutie de bitum, carton
asfaltat etc.) pe partile expuse intemperiilor, pentru a i se reduce capacitatea de a absorbi
umiditate.
Lacuirea sau vopsirea lemnului. Lemnul se poate acoperi cu pelicule de lacuri sau
vopsele protectoare, în cel putin doua straturi.
Sortarea, uscarea si depozitarea. Dupa debitarea (croirea) lemnului, urmeaza
sortarea lui în functie de dimensiuni si defecte, marcându-se (prin poansonare, stampilare
sau vopsire) clasa de calitate pe capetele pieselor. sistemul de marcare este standardizat.
Urmeaza apoi uscarea lemnului pe cale naturala sau artificiala (în spatii prevazute cu
instalatii speciale). Uscarea artificiala se poate face în timp mai scurt si în toata perioada
anului. Uscarea naturala se face în aer liber sau sub soproane, materialul lemnos
stivuindu-se în locuri uscate, pe postamente din lemn sau beton (pentru aerisirea partii
inferioare), între piesele de lemn se asaza sipci (fig. 33).
Uscarea naturala prezinta urmatoarele avantaje fata de uscarea artificiala: apa din lemn
se evapora încet (deformarile si crapaturile sunt reduse); se pastreaza culoarea uniforma;
este economica. Uscarea naturala are si urmatoarele dezavantaje: dureaza mult; se poate
face doar în lunile mai-septembrie. Din cauza depozitarii incorecte pot aparea
urmatoarele defecte fig. 34): arcuire, curbare, bombare, rasucire, crapaturi de uscare si
fisuri.

Fig. 33. Modalitati de stivuire a cherestelei:

 a - cu spatii; b - compact; 1 - piesa de cherestea; 2,3- sipci de stivuire; 4 - teanc.

Fig. 34. Defecte datorate depozitarii incorecte a cherestelei: 1 - arcuire; 2 - curbare: 3 -

bombare; 4 - rasucire.
Partea 2.2. Metale

Produsele metalice utilizate în constructii sunt fabricate din fonta, otel si otel special.

Fonta. Nu se folosesc piese din fonta la dulgherie. în constructii, fonta se foloseste la

instalatii, unelte, placi pentru reazeme.
Otelul, în lucrarile de dulgherie se folosesc urmatoarele sortimente: -otel lat(/= 12-150
mm; g = 5-50 mm; L - 3-12 m);
- Banda de otel (/ = 20-150 mm; g = 1-4 mm; L = 3-22 m); -platbanda (/= 160-600
mm; g = 6-40 mm; L = 3-12 m);
- otel profilat (poate avea profile în forma de t, dublu t, U. L, l semi-rotund);
- otel rotund sau otel beton, având diametrul cuprins între 5 mm si 40 mm; se
foloseste pentru armarea betonului sau pentru piesele necesare la constructia sarpantei;
- otel special (deoarece are rezistenta mare, se foloseste la confectionarea sculelor
necesare în dulgherie).
Din otel se pot confectiona diferite piese, si anume: cuie (fig. 35) de diferite forme si
dimensiuni; suruburile necesare pentru asamblare, care pot avea forme si dimensiuni
diferite (fig. 36); scoabe de diferite dimensiuni (fig. 37); zbanturi, bride si coliere folosite
pentru legarea pieselor din lemn (fig. 38); nituri, folosite pentru asamblarea tablelor sau a
pieselor metalice; sârma (moale, tare si ghimpata), care se foloseste în diferite sortimente;
inele metalice (fig. 39), folosite pentru asamblarea elementelor de constructie din lemn;
împletituri metalice din sârma rasucita, utilizate ca armaturi în constructii; tabla folosita
la învelitorile acoperisurilor si putând fi neagra sau zincata, de forma plana, cutata sau
ondulata.
 Fig. 35. Cuie utilizate în constructii:
a - cuie pentru constructii, cu tija cilindrica sau patrata; b - cuie pentru montarea
sindrilei; c-cuie pentru montarea cartonului asfaltat; d - cuie cu cioc; e - cuie scoabe.

Fig. 36. Suruburi folosite în constructii:

a - suruburi autofiletante (pentru lemn); b - suruburi mecanice; c - buloane.

Partea 3 - Instrumente 3.1.1. Instrumente pentru masurare

Instrumentele folosite în dulgherie se pot clasifica astfel: instrumente Dentru masurare,

instrumente pentru trasat, instrumente pentru verificat.

3.1.1. Instrumente pentru masurare

Instrumentele pentru masurarea lungimilor sunt prevazute cu gradatii si se pot folosi
tipurile prezentate în continuare.
Ruleta, care se foloseste pentru masurarea lungimilor. Ea este formata dintr-o cutie
metalica sau din mase plastice, de diferite forme, în interiorul careia se gaseste rulata
lama din otel care poate avea lungimi diferite (1 m, 2 m sau chiar 10-20 m) si este gradata
în metri, centimetri, toii (fig. 40).
Metrul este format din lamele din lemn sau metal care se pot plia. Poate avea lungimi de
la 1 m la 2 m (fig. 41). Rigla metalica se confectioneaza din otel si este gradata (fig. 42).
Sublerul este prevazut cu vernier. se pot masura cu el dimensiunile niare, exterioare sau
interioare, si diametrele exterioare si interioare. Sublerul se confectioneaza în mai multe
variante (fig. 43).
Micrometrele se confectioneaza pe principiul transformarii miscarii de ro-tatie a unui
surub micrometric cu pas fin în miscare liniara. Micrometrele se folosesc pentru
masurarea dimensiunilor liniare si a diametrelor exterioare. Exista micrometre de interior
si de exterior.

Fig. 40 Ruleta

Fig. 41 Metrul
Fig. 42. Rigla metalica flexibila de masurat: L - lungimea; l-latimea; g - grosimea; Lp -
lungimea de prindere

Fig. 43. Sublere:

a-sublerul de adâncime (1 si 2-talpile cursorului; 3-cursor, 4-dispozitiv de avans al
cursorului); b-sublerul cu doua perechi de ciocuri si tija de adâncime (7 si 2-ciocuri
pentru masurarea dimensiunilor interioare; 3- rigla îngusta subtire pentru masurarea
adâncimilor).

Fig. 44. Instrumente pentru masurarea unghiurilor:

a-echer fix la unghi de 90°; b- echer fix la unghi de 45° (135°); c-echer
reglabil; d - raportor tehnic cu vernier; 1 - semidisc; 2 - rigla fixa; 3 - rigla mobila;
 4 - vernier; 5 - dispozitiv de reglare; 6 - rigla mobila.

Compasul de masurat se foloseste pentru masurarea diametrelor pieselor.

Pentru masurarea unghiurilor se folosesc urmatoarele instrumente.
- echerele fixe (fig. 44,a,b), care pot fi în forma de L, numite „coltare" (sunt cele mai
utilizate), sau pot fi în unghi de 45° (135°);
- echerele reglabile (fig. 44,c), care se fixeaza la unghiul necesar dupa raportor sau
sablon; aceste tipuri de echere se pot folosi atât la masurarea unghiurilor, cât si la trasarea
si verificarea lor;
- raportoarele, care se folosesc pentru masurarea unghiurilor interioare sau
exterioare si sunt de mai multe feluri, cel mai complex fiind raportorul cu verniere (fig.
44,d).
Partea 3.1.2. Instrumente pentru trasat

Trasarea se poate face cu creionul dulgheresc, cu creta sau prin zgârierea suprafetei
lemnului.

Trasarea se poate face prin urmatoarele metode: cu sfoara, sârma sau rigla în cazul
liniilor drepte; cu însemnatorul (fig. 45,a), care se foloseste la trasarea semnelor
perpendiculare pe fibre; cu zgârieciul (fig. 45,6), care se foloseste la trasarea semnelor
paralele cu muchiile pieselor; cu compasul (fig. 45,c), care se foloseste pentru trasarea
cercurilor; cu sabloane pentru trasat (fig. 45,cO, din lemn sau metal, care se folosesc
pentru trasarea diferitelor taieturi ale piesei. se poate elimina operatia de trasare,
economisindu-se astfel timp de lucru, daca se utilizeaza sabloane pentru taiat.
 Fig. 45. Instrumente pentru trasat: a - înseninatorul; b - zgârieciul; c - compasul; d-
sablonul pentru trasat.
Partea 3.1.3. Instrumente pentru verificat

Se pot utiliza urmatoarele instrumente pentru verificat:

Rigla; firul cu plumb (pentru stabilirea verticalitatii), cumpana dulgherului, la care firul
cu plumb este montat pe un cadru; echerul dulgherului, la care firul cu plumb este montat
la un coltar; nivela cu bula de aer (bolobocul), folosita pentru stabilirea si verificarea
orizontalitatii si verticalitatii pieselor; furtunul de nivel, care este folosit pentru trasarea si
verificarea nivelului orizontal la o distanta oarecare si este confectionat din cauciuc, cu
câte un tub din sticla la capete (fig. 46).
Partea 3.2.3. Unelte pentru rindeluit (netezit)

Rindeluirea este operatia de îndepartare de pe piesele de lemn a asperitatilor provocate de

unelte sau de sculele masinilor cu care piesele au fost prelucrate înainte. Pentru aceasta
operatie se folosesc tipurile de rindele (fig. 49) prezentate în continuare
 Fig. 49. Tipuri de rindele:
a-partile componente ale unei rindele; b -rindea cioplitoare; c-rindea fatuitoare; d-rindea
pentru cutit dublu; e - gealau; f- rindea pentru faltuit; g - rindea reglabila pentru santuit; h
- rindea pentru zimtuit.
Rindele pentru îndreptat si netezit suprafete plane. acestea sunt de mai multe tipuri:
- rindeaua cioplitor, care se foloseste la netezirea primara a suprafetei; corpul rindelei este
îngust si are un cutit cu tais convex, montat la 45°;
-rindeaua fatuitor care se foloseste la curatarea suprafetelor prelucrate cu rindeaua
cioplitor sau la netezirea pieselor taiate cu ferastraul, care nu au denivelari mari; corpul
rindelei este mai lat si are un cutit cu tais drept, montat la 45°;
- rindeaua cu cutit dublu, care se foloseste la finisarea suprafetelor prelucrate cu rindeaua
fatuitor sau pentru piesele de lemn scurte; cutitul este dublat pe o anumita lungime cu un
contrafier pentru îndepartarea aschiilor;
- gealaul (geluitorul) sau rindeaua lunga, care se foloseste pentru curatarea si netezirea
pieselor de dimensiuni mari; corpul gealauiui este lung, iar cutitul poate fi simplu (pentru
curatire) sau cu contrafier (pentru netezire);
- rindeaua pentru faltuit, cu care se pot executa diferite falturi; -rindeaua pentru santuit,
care este reglabila, cu ea putându-se
executa uluce (santuri);
- rindeaua pentru zimtuit, care se foloseste pentru zimtuirea suprafetelor late (nu si a
canturilor) care urmeaza a fi încleiate;
- rindele pentru profilat, cu care se pot executa diferite profile.
Rindele pentru fasonat si netezit suprafete curbe. Se folosesc pentru operatiile si
suprafetele mentionate.
Cutitul rindelelor se poate demonta si as-cuti, iar talpa rindelei se unge periodic cu uîei de
in.
Cutitoaie (fig. 50). acestea sunt folosite de dulgheri pentru îndreptarea pieselor de lemn
de dimensiuni mari.

Fig. 50. Cutitoaie.

Partea 3.2.6. Unelte pentru gaurit

Pentru gaurit se folosesc diferite tipuri de burghie, confectionate dintr-o tija de otel
prevazuta la un capat cu o lama taietoare.

Lama poate avea diferite forme: spirala, elicoidala, melc, lingura etc.
Burghiele se întrebuinteaza în urmatoarele scopuri: executarea loca-
surilor pentru cepuri cilindrice; executarea locasurilor pentru diferite accesorii;
pentru preîntâmpinarea craparii lemnului la introducerea cuielor sau surubu-
rilor cu diametre mari; pentru a permite utilizarea altor unelte de prelucrat - ca
de exemplu ferastraul coada de soarece în cazul decuparilor, daltile etc.
Fig. 52. Burghie cu mâner: mâner din metal; b - mâner din lemn.
 Fig. 53. Coarbe pentru burghie: a - cu cric; b - simple.

Burghiele pot fi prevazute cu mâner (fig. 52), cu coarbe (fig. 53) (care pot fi cu cric sau
simple) sau cu vrile (fig. 54). Cele mai folosite sunt burghiele cu coarbe. Dulgherul
foloseste mai multe tipuri de burghie, cu taisul diferit în functie de dimensiunea si
directia gaurii fata de fibre (fig. 55), si anume:
-burghiul melc (sfre-delul), folosit pentru gauri mici (cu diametrul de 2-12 mm), în lemn
tare;
- burghiul elicoidal, pentru gauri adânci si mari (cu diametrul de 6-50 mm), în orice
directie;
- burghiul spiral, folosit pentru gauri mari, în orice directie;
- burghiul lat, pentru gauri mari executate oblic fata de fibre;
- burghiul lingura, pentru gauri mari executate în lungul fibrelor

Fig. 54. Vrile: a - cu rotire alternativa; b - cu rotire într-o singura directie.

 Fig. 55. Tipuri de burghie:
a-burghiu melc; b- burghiu spiral; c-burghiu
elicoidal; d - burghiu lat cu centru; e - burghiu
lingura; f- burghiu pentru frezat
Partea 4.1 Masurarea, trasarea si verificarea pieselor

Masurarea corecta a dimensiunilor este foarte importanta pentru obtinerea unor piese
corespunzatoare.

Dimensiunile prea mari duc la risipa de material si manopera, prin ajustarile ulterioare
necesare, iar dimensiunile prea mici duc la obtinerea unor piese inutilizabile (rebut
irecuperabil).
Se folosesc numai instrumente de masura gradate corect si vizibil, citirea gradatiei
facându-se cu privirea perpendiculara si nu oblic fata de gradatie. Pentru evitarea erorilor,
este bine sa se respecte vestitul proverb românesc „Masoara de doua ori si taie o data".
Când s-a stabilit dimensiunea necesara, se înseamna cu creionul sau creta extremitatile ei.
în cazul masurarii diametrelor exterioare sau interioare cu ajutorul compasului, distanta
dintre vârfurile lui se masoara apoi cu metrul (fig.67).
 Fig. 67. Masurarea cu compasul: a - masurarea diametrului la lemnul rotund; b -
masurarea diametrului unei gauri.
Trasarea pieselor
Aceasta operatie urmeaza dupa însemnarea dimensiunilor masurate. Ea consta în
executarea liniilor sau conturilor necesare taierilor, decuparilor sau executarii locasurilor,
în continuare vor fi prezentate câteva reguli de utilizare a diferitelor instrumente de trasat.
Trasarea cu rigla. Rigla se fixeaza la semn; cu o mâna se apasa, iar cu creionul din
cealalta mâna se traseaza de-a lungul cantului riglei - lipit de el si fara sa se încline.
Muchiile riglei nu trebuie sa fie strâmbe sau stirbite.
Trasarea cu sfoara sau sârma (fig.68) se utilizeaza în cazul pieselor lungi. Sfoara se
fixeaza în cuie în dreptul semnelor, dupa ce a fost frecata cu creta, carbune etc.
 Fig. 68. Trasarea cu sfoara.
Trasarea cu zgârieciul (fig. 69). Se fixeaza baza zgârieciului la distanta necesara, se
verifica distanta si apoi are loc miscarea de translatie a zgârieciului pe lungimea dorita, în
mod asemanator se procedeaza cu trasorul si cu însemnatorul.

Fig. 69. Trasarea cu zgârieciul.

Trasarea cu compasul (fig. 70). Se fixeaza vârful din otel al compasului în centrul
însemnat, se potriveste la deschiderea necesara si apoi se roteste.
 Fig. 70. Trasarea cu compasul.
Trasarea cu echerul (fig. 71). Echerul se foloseste la trasarea liniilor perpendiculare sau
înclinate la diferite unghiuri. se procedeaza în felul urmator: se fixeaza talpa echerului pe
cantul sau fata cea mai dreapta, iar muchia limbii în dreptul semnului, trasându-se apoi cu
creionul de-a lungul ei (ca si în cazul riglei).

Verificarea pieselor
Verificarea pieselor este necesara în doua situatii: dupa confectionarea pieselor ce intra în
componenta constructiilor sau în timpul montarii pieselor (fig. 72). Dupa confectionare se
verifica planitatea suprafetelor (se poate efectua cu rigla, în toate directiile piesei) si
perpendicularitatea suprafetelor alaturate (acest lucru se poate face cu ajutorul echerului).
în timpul montarii se verifica orizontalitatea (cu polobocul, cumpana dulgherului sau
furtunul de nivel) si verticalitatea (cu firul cu plumb sau cu polobocul).
Pardosirea
Instalarea parchetului laminat
Urmati ghidul nostru pentru a invata cum sa instalati parchetul laminat. Acesta este foarte
usor de instalat si constituie un mod placut de a va infrumuseta camerele.

Sugestii si idei

Nivelul de indemanare
Usor Mediu Dificil

Abilitatile necesare
cunostinte de baza in domeniul tamplariei, al masurarii si utilizarii sculelor electrice

Timpul necesar
Pentru cei cu experienta: 30 min Pentru cei indemanatici: 1 ora Pentru incepatori: 2 ore
(Timpul este calculat pentru o suprafata de 25 metri patrati)

Aveti nevoie de urmatoarele:

Materiale:
parchet laminat, suport de polietilena sau folie de polietilena, nailon, adeziv pentru
parchet, material izolant.
Unelte:
rigla, distantiere, creion, pana pentru parchet, ciocan, liniar / echer, ferastrau electric,
croseta pentru parchet, ferastrau.

Sugestie utila:

Ocolirea tocului de la usa In ceea ce priveste instalarea pardoselii in jurul tocului, in

loc sa taiati placa pentru a ocoli tocul, puteti taia marginea tocului cu ajutorul unui
ferastrau, tinand ferastraul pe o bucata de parchet pe care nu o mai folositi. Astfel, puteti
pune placa sub toc, umpland spatiile.
Pasii
1.
Pastrarea in camera a parchetului laminat: este recomandat sa tineti parchetul laminat
timp de 48 de ore in camera in care va fi instalat, inainte de a-l instala. Acest lucru va
asigura ajustarea parchetului la umiditatea camerei, in scopul prevenirii dilatarii
ulterioare sau a umflarii dupa instalare.
2.

Efectuarea unui studiu al suprafetei: Trebuie sa verificati cu ajutorul unei rigle daca
podeaua este dreapta sau daca are umflaturi. Daca exista denivelari mai adanci de 3 mm
intre podea si rigla, umpleti aceste gauri cu material izolant si nivelati suprafata.
3.
Instalarea suportului: Pentru a incepe instalarea, intindeti o bucata de nailon avand
aceeasi suprafata ca pardoseala si apoi derulati suportul peste nailon pentru a proteja
parchetul laminat de umiditatea de dedesubt. Acest suport va ajuta la umplerea
adanciturilor mai mici de 3 mm (defecte minime ale suprafetei) si la fixarea adecvata a
parchetului.
4.

Prinderea primei placi: Puteti plasa distantierele de-a lungul peretilor camerei astfel
incat sa ramana un anumit spatiu intre perete si podeaua de lemn, pentru a permite
extinderea ulterioara care poate fi cauzata de umiditate. Distantierele distanteaza placa cu
1,5 cm de perete. Sunt suficiente doua distantiere pentru o placa de parchet. Dupa ce
puneti distantierele, puneti prima placa de parchet, cu canelura inspre perete.
5.
Masurarea proiectiei peretelui: in cazul in care peretele este curbat, puneti placa astfel
incat sa nu ramana spatiu intre perete si placa. Cu ajutorul distantierului, desenati o linie
pana la capatul placii, pentru a contura curba peretelui (proiectia) pe placa. Apoi,
decupati zona desenata cu un ferastrau pentru a se potrivi cu curba peretelui.
6.

Sfarsitul primului rand si adaugarea placilor: cuplati placa urmatoare de primul rand,
astfel incat limba si canelura sa se suprapuna. Este foarte important sa puneti o bucata
mica de placa (aproximativ 10 cm) alaturi de intersectia a doua placi, pentru a preveni
alunecarea placilor inainte de imbinare.
7.
Imbinarea placilor: Dupa plasarea capetelor primei si al celei de a doua placi, puteti
prinde prima placa de a doua si puteti imbina placile la capete, lovind marginea cu
ajutorul unei pene pentru parchet si al unui ciocan.
8.

Masurarea ultimei placi a primului rand: Cand ajungeti la ultima placa a primului
rand, masurati lungimea placii care trebuie plasata intre perete si ultima placa. Pentru
aceasta, plasati o placa intreaga alaturi de primul rand, cu limba inspre perete, lasand un
spatiu de 4mm intre primul rand si placa. Apoi, desenati pe placa cu ajutorul unui echer
pentru a putea taia bucata care se potriveste intre perete si ultima placa.
9.
Taierea placii masurate: Dupa efectuarea masuratorilor, puteti taia placa masurata cu
ajutorul unui ferastrau electric (Nu se recomanda utilizarea unui fierastrau cu capat gros)
10.

Prinderea placii taiate: dupa plasarea placii de la sfarsitul randului, pe care ati taiat-o, in
spatiul masurat, puneti partea adecvata a crosetei pe marginea peretelui. Apoi, puteti lovi
partea dintata a placii inspre partea opusa a peretelui, pentru a imbina placile.
11.
Aplicarea adezivului pe prima placa: dupa terminarea primului rand, puteti incepe sa
aplicati un strat subtire de adeziv pe locul in care prima placa se va imbina cu a doua
placa. Adezivul aplicat poate impiedica infiltrarea apei in podea in cazul in care este
varsata pe parchet sau daca parchetul este curatat cu o carpa uda.
12.

Punerea celei de a doua placi: Lipiti a doua placa de prima, tinand-o cu ambele maini,
si repetati procesul pentru instalarea celorlalte placi, pana la acoperirea intregii suprafete!
 Instructiuni de montaj la parchetul clasic
La achizitionarea parchetului, calculati un procent de aproximativ 10% material in
plus, pentru a compensa pierderile inregistrate la montaj. Materialul va fi depozitat in
spatiile unde va fi montat, cu cel putin 72 de ore inainte de montaj, pentru aclimatizare, in
ambalajul original.

CONDITIILE SPATIILOR DE DEPOZITARE - MONTAJ

 umiditatea relativa a aerului de 30-50%;

 temperatura constanta in limitele a 15,5 -19º C;
 betonul, sapa sau tencuiala sa aibe o vechime de cel putin 60-90 de zile;
 lucrarile care implica apa sau umezeala, trebuie sa fie finalizate inainte de
montajul parchetului;
 in periodele reci ale anului, cu minim 10 zile inaintea inceperii montajului
propriuzis, se va face punerea in functie a instalatiei de incalzire, mentinand
o temperatura constanta.

INSPECTIA SPATIILOR DE MONTAJ

 verificarea higrometrica a sapei;

 verificarea temperaturii ambientale;
 verificarea umiditatii aerului;
 verificarea instalatiilor de apa si incalzire din punct de vedere al etanseitatii,
pentru a putea preveni eventuale scurgeri de apa;

SUPRAFATA DE MONTAJ

 sa fie curata, neteda, solida si bine fixata;

 inaintea montajului propriuzis, suprafata de montaj trebuie tratata cu primer
(amorsa);
 REGULI DE MONTAJ

 placile de parchet masiv pot fi montate numai pe beton, neputand fi montate peste
caldura radianta;
 montajul se poate face pe diferite substrate (beton, placi OSB, folie PVC, pasla
sau covor subtire, etc.);
 placile de parchet ar trebui sa fie montate paralel cu caderea de lumina. Daca
spatiul este ingust, vor fi asezate dupa lungime;
 la montaj este obligatoriu sa se lase un spatiu de dilatare de 8-15 mm intre parchet
si perete, acesta fiind realizat cu ajutorul unor pene confectionate din lemn.
Spatiul de dilatare trebuie luat in calcul si in dreptul tocurilor de usi, stalpilor,
pragurilor sau al tevilor. Pentru calcularea corecta a spatiului de dilatare, se vor
aloca minim 1,5 mm pentru fiecare metru latime parchet. Spatiul de dilatare va fi
acoperit ulterior cu plinta (pervaz);
 tocurile de usi trebuiesc taiate atfel incat placile de parchet sa poata fi montate sub
acestea;
 va fi evitat montajul parchetului atunci cand temperatura ambientala depaseste 20º
C, iar umiditatea suportului de fixare (beton, sapa) sa nu fie mai mare de 2,5%.

MONTAJUL

 se alege punctul de pornire al montajului, fiind indicat ca peretele de pornire sa fie

drept;
 se va lucra din mai multe pachete o data, pentru a asigura un amestec
corespunzator de culoare si nuanta;
 se aseaza primul rand de placi de parchet cu nutul la perete;
 se fixeaza penele de lemn pentru spatiul de dilatare intre parchet si perete, la
distanta calculata anterior;
 ultima placa a randului se fixeaza cu ajutorul unui tirfon;
 la inceperea randului urmator se poate folosi placa taiata la randul precedent;
 pe toata lungimea si pe capatul nutului se aplica adeziv pentru o cat mai buna
fixare intre randuri;
 pentru cat mai buna imbinare a placilor se vor folosi un ciocan si o friza de lemn,
 evitand astfel deteriorarea marginilor la placile de parchet;
 ultimul rand de placi trebuie decupat astfel incat sa ajusteze cat mai bine spatiul
ramas pana la perete, tinand cont de spatiul de dilatare;
 fixarea ultimului rand se va face tot cu ajutorul unui tirfon;
 pe toata durata montajului se va avea in vedere mentinerea curateniei, pentru
evitarea aparitiei petelor de murdarie pe suprafata lemnului;
 dupa terminarea propriuzisa a montajului, parchetul necesita o perioada de timp
variabila pentru stabilizare, in functie de conditiile ambientale si de adezivul
folosit;
 dupa circa 48-72 ore de la montaj se vor scoate penele din spatiul de dilatare;
 perioada de timp de la montaj pana la finalizarea lucrarilor de finisare (chituire,
slefuire, lacuire) nu trebuie sa depaseasca 7-10 zile;
 se monteaza plinta prin prindere la perete (nu de parchet).

FINISAJUL

 parchetul masiv neceita o slefuire de corectare;

 se trece la aplicarea chitului, care dupa intarire se slefuieste superficial;
 fondul este una dintre etapele care contribuie la obtinerea unui finisaj cat mai bun
prin intarirea fibrei lemnului si acoperirea porilor, protejand astfel lemnul de
contactul cu apa. Realizarea acestei etape se face prin folosirea substantelor
denumite generic FONDO.
 slefuirea cu hartie abraziva de granulatie 180;
 aplicarea lacurilor se va face in functie de conditiile de exploatare ale suprafetei
de parchet. Pentru alagerea tipului de lac si folosirea acestuia, se va cere sfatul
specialistilor in domeniu.

INTRETINEREA

 pentru intretinerea suprafetelor de parchet intr-o stare cat mai buna, se recomanda
folosirea de produse specializate in acest scop. Aplicarea acestor produse se va
face cu o carpa moale, usor umezita, peste toata suprafata.
 RECONDITIONAREA

 la pardoselile din lemn, pelicula transparenta de lac este cea care se depreciaza
sau suporta uzura in timp. In zonele cu trafic intens, suprafetele incep sa dea
semne de uzura dupa circa 6-8 ani. In aceasta situatie se va proceda la slefuirea
usoara a intregii suprafete pana la indepartarea patinei superficiale, dupa care se
aplica un nou strat de lac;
 in cazul in care uzura este mult mai accentuata, se va proceda la raschetarea
intregii suprafete prin indepartarea unui strat de 0,2 - 0,3 mm din grosimea
parchetului, urmata de aplicarea lacului in straturi succesive. Aceasta operatiune
poate fi efectuata in timp de mai multe ori, fara a duce la pierderea calitatilor
lemnului.

MONTAREA PARCHETULUI DE BAMBUS

Instructiuni montare
Lemnul de bambus este un produs versatil si rezistent. Este decorativ, util si cautat in
intreaga lume. Pardoselile de bambus nu sunt gandite doar pentru a crea interioare de o
frumusete autentica, ci si pentru multiplele intrebuintari in constructii, de la constructia
de pardoseli de exterior, lambriuri, pana la usi si sindrila pentru acoperis.

Instalarea parchetului de bambus nu difera mult de instalarea oricarui parchet din lemn
masiv. Chiar si o persoana fara experienta in domeniul montarii parchetului masiv poate
sa monteze parchetul de bambus, si astfel sa economiseasca bani. Montarea parchetului
de bambus se poate astfel transforma intr-un proiect de weekend.

Instructiuni de baza

Inainte de instalarea oricarui parchet, trebuie sa va asigurati ca pardoseala indeplineste

cateva cerinte de baza. Etapele importante ale instalarii au loc inainte de montarea
propriu-zisa a parchetului de bambus. Iata cateva recomandari:

 Prima etapa in montarea parchetului de bambus este sa va asigurati ca sapa este:

• Stabila din punctul de vedere al structurii
• Curata: Maturata si fara sfarmaturi, ceara, grasimi, vopsea, praf sau adeziv vechi
etc.
• Uscata: Sapa trebuie sa ramana uscata pe toata durata anului si
• Plana
 Indepartati orice cuie vechi de la vechile materiale de pardoseala.
 Examinati fiecare friza de parchet pentru a vedea fibra, culoarea, lacul, calitatea si
defectele.
 Masurati suprafata si impartiti la numarul de frize.
 Imprastiati parchetul pentru o analiza vizuala. Asezarea cu atentie a culorilor si
fibrei vor spori frumusetea parchetului montat.
  Parchetul trebuie sa fie depozitat la locul instalarii cu cel putin 24-72 ore mai
devreme. Acest lucru ajuta parchetul sa se adapteze la conditiile de temperature si
de umiditate ale incaperii.
 Nu depozitati parchetul direct pe ciment sau in aproprierea zidurilor exterioare.
 Atunci cand cumparati parchet, adaugati 5% la suprafata efectiva pentru a include
si taieturile necesare la montaj.
 Daca instalati parchetul de bambus la etaj, atunci, inainte de a batea parchetul cu
ciocanul, indepartati obiectele fragile de pe tavanul de dedesupt.
 Orice operatiune care implica apa sau umiditate trebuie facuta inainte de
instalarea parchetului de bambus. Temperatura camerei ar trebui sa fie intre 15-
22ºC grade iar nivelul de umiditate de 40-60%.

Nota importanta

Montarea parchetului de bambus constituie ultima etapa ce va fi efectuata in cursul unei

lucrari de constructie sau de renovare.

Scule si unelte necesare la montare

 Ruleta
 Fierastrau de mana (unul electric ar fi mai de ajutor)
 Bloc de lemn (poate fi o bucata de parchet)
 Distantiere de lemn sau de plastic (0.6 cm)
 Levier
 Ciocan
 Creta
 Creion

Pentru montarea cu cuie

 Pistol de impuscat cuie

 Matrita de aplicare a cuielor

Pentru instalarea prin lipire

 Adezivul potrivit pentru parchet

 Mistrie pentru adeziv

Pentru instalarea flotanta

 Adeziv
 Folie de polietilena sau alt material izolator
Instructiuni pre-instalare

 Pentru a face ca parchetul sa incapa dedesupt, captuseala tocului usii trebuie taiata
la baza sau se poate taia parchetul dupa forma acesteia.
 Deoarece lemnul se dilata odata cu cresterea nivelului de umiditate, trebuie lasat
un spatiu de 0,6 cm intre parchet si pereti si obiectele verticale(cum ar fi tevile).
Acest spatiu va fi acoperit cand se monteaza plinta. Folositi distantiere de lemn
sau de plastic in timpul instalarii pentru mentinerea acestui spatiu.
 Folositi intotdeauna blocul de lemn si ciocanul pentru a apropia frizele de parchet
una de alta. Blocul de lemn trebie folosit in contra nutului (limbii) si niciodata
impotriva federului placii.
 Incepeti intotdeauna randurile din aceeasi latura a camerei.
 Se poate folosi un levier pentru a fixa capetele de la perete perete.
 Fiti atenti sa nu deteriorate muchiile parchetului.

Cum se incepe

Pentru cel mai bun aspect, parchetul de bambus este adesea pus paralel cu cel mai lung
perete sau cu cel exterior, care de obicei este cel mai drept si potrivit pentru a incepe
lucrarea. Directia placilor trebuie sa fie in functie de amplasamentul camerei si
localizarea intrarii si ferestrelor. Puteti intinde cateva randuri de parchet fara a le lipi
pentru a va confirma decizia asupra directiei.

Daca incaperea este pregatita pentru instalare, si toate materialele si sculele sunt la locul
lor, un instalator cu experienta poate monta in jur de 60 mp pe zi.

Procedura de instalare

Exista trei metode comune de instalare a parchetului de bambus: batut in cuie, lipit si
flotant.

Batut in cuie

Prin aceasta metoda, parchetul de bambus este prins in cuie care nu se vad de un substrat
de lemn. Acesta este modul traditional de instalare a parchetului de bambus. Toate
tipurile de parchet masiv si multe tipuri de parchet stratificat pot fi montate in acest fel.

Scandura oarba trebuie marcata pentru a va ghida la instalare. De asemenea, localizarea

scandurilor trebuie marcata cu creta. Aceste marcaje vor indica unde trebuiesc batue
cuiele sau scoabele pentru a se face legatura stransa cu scandura oarba. Cuiele sau
scoabele se infig oblic prin nut si sunt ascunse de urmatoarea bucata de parchet. De aceea
se numesc oarbe.

Bateti cuiele la o distanta de 20 cm intre ele si la 5 centimetri de fiecare capat. Odata

fixate primele randuri, urmatoarele frize de parchet trebuie batute deasupra nutuli la un
unghi de 45o. Trebuie sa fiti atenti la cum se infig cuiele.
Lipirea

Aceasta metoda presupune lipirea parchetului de bambus de sapa. Lipirea parchetului

masiv este facuta in aceeasi maniera in care se instaleaza si gresia de pilda. Poate fi
instalat atat pe sape din beton sau pe placaj din lemn. Parchetul stratificat se instaleaza in
acelasi mod.

Parchetul de bambus poate fi lipit folosind un adeziv rezistent la umezeala (in special pe
baza de uretan). Cititi cu atentie instructiunile adezivului pentru folosirea mistriei
potrivite si a timpului de lipire. Adezivii pe baza de apa nu trebuiesc folositi in acest
scop.

Incepeti cu peretele exterior si imprastiati atata adeziv cat poate fi acoperit in timpul
recomandat de aplicare pe instructiunile adezivului, de regula intre 15 min si o ora.
EVITATI CONTACTUL ADEZIVULUI CU SUPRAFATA FINISATA A
PARCHETULUI! Daca adezivul ajunge accidental pe suprafata parchetului indepartati-l
imediat cu o carpa curata, asigurandu-va ca nu ramane nici un fel de pata. In cele mai
multe cazuri, odata uscate, petele de adeziv nu se mai pot inatura decat mecanic.Dupa
aplicarea adezivului pe sapa cu o mistrie, frizele de parchet de bambus trebuie imediat
puse cu federul inspre perete. Asigurati o aerisire adecvata in timpul montarii.

Asigurati-va ca parchetul este inca in linie dreapta si asigurati-va ca acesta nu se misca pe

adezivul umed.

Folositi o carpa pentru a indeparta imediat adezivul ajuns accidental pe suprafata

parchetului. Mergeti pe parchet cu pasi desi dupa 30 de minute de la montare pentru a
asigura o prindere sigura cu adezivul. Exista zone unde ar putea fi necesare greutati
pentru a asigura lipirea.

Flotant

Un parchet flotant este prins de el insusi si nu de sapa. El se poate instala pe diferite tipuri
de material. Aceasta metoda este potrivita pentru orice tip de sapa si este in special
recomandata pentru instalatiile de incalzire prin pardoseala. Doar parchetele prevazute cu
sistemul special de prindere (click) se pot monta flotant. Aceasta metoda implica lipirea
nutului si federului peste o folie. Incepeti primul rand cu federul inspre perete. Intindeti
randurile urmatoare prin aplicarea de adeziv de-a lungul federului. Intindeti randurile
urmatoare aplicand adezivul la imbinari si fixand placile cu ajutorul calapodului special.

Actiuni post-instalare

Indepartati distantierele si montati plinta pentru a acoperi spatial gol. Nu permiteti

traficul intens sau instalarea de mobilier greu pe o perioada de 24 ore (daca s-a folosit
metoda lipirii sau flotanta). Curatati cu mopul sau aspirati pentru a indeparta orice urme
de praf sau mizerii.