UNIVERSITATEA TEHNICĂ“GHEORGHE ASACHI” DIN IAŞI

Facultatea de Ştiința și Ingineria Materialelor

Specializarea Inginerie și Securitate Industrială

REFERAT LA DISCIPLINA UNIVERSITARĂ

ELEMENTE DE ELECTRONICA INDUSTRIALA

IAȘI – 2019

Cap 1. GENERALITATI

Notiunea de rezistor, rezistenta electrica, U.M.

Clasificare
 Proprietatea fizica a materialelor de a se opune intr-o masura mai mare sau mai mica
trecerii curentului electric poarta numele de rezistenta electrica.
Componentele electronice pasive construite special spre a avea o anumita rezistenta
electrica se numesc rezistoare (in practica,in locul denumirii de rezistor se mai foloseste inca
denumirea de rezistenta).
Rezistorul este componenta electronica de circuit, cu doua borne, care are are
proprietatea, potrivit careia, intre tensiunea la bornele lui si curentul care-l parcurge, exista
relatia, descoperita de Ohm si cunoscuta sub denumirea de legea lui Ohm :
U=R∙I ,
unde R este rezistenta rezistorului masurata in Ω
U este tensiunea aplicata la bornele rezistorului masurata in V
I este intensitatea curentului electric masurata in A
Unitatea de masura a rezistentei electrice este ohmul Ω. .In practica se utilizeaza si
multiplii acestei marimi: kiloohmul (K) si megaohmul (M),
Pentru un fir realizat dintr-un material conductor rezistenta electrica se calculeaza cu
formula:
R = ρ ∙ l/ s
unde : ρ este rezistivitatea materialului conductor [ Ω∙mm 2/m]
l este lungimea firului conductor [m]
s este sectiunea firului conductor [mm2]
Simbolul rezistorului:

Rezistenta unui rezistor variaza cu temperatura dupa urmatoarea formula :

R = R0 ∙ [1+ α ∙ ( t – t0 )]
unde R este rezistenta finala a firului dupa incalzire [Ω]
R0 este rezistenta initiala a firului inainte de incalzire [Ω]
t este temperatura finala [°C]
t0 este temperatura initiala [°C]
α este coeficientul de variatie cu temperatura [1/°C]
Proprietatile rezistoarelor:
 - nu poate furniza energie electrică;
- are două borne de acces;
- comportarea sa nu depinde de sensul curentului.

Parametrii nominali ai rezistoarelor:

 Rezistenta nominala - este marimea valorii rezistentei, marcata in cifre sau in dungi
colorate, pe corpul rezistorului. Acestei valori i se asociaza intodeauna toleranta,
exprimata in procente din valoare.
 Puterea disipata nominala, Pdn [W] - este puterea maxima - in curent continuu sau
alternativ - pe care o poate disipa un rezistor, in conditii de mediu exterior
determinate, pe o perioada indelungata de timp, fara ca rezistenta nominala sa se
modifice. Daca rezistorul este supus unei puteri mai mari decat puterea nominala pot
apare fenomene ca variatia inadmisibila a parametrilor sai, reducerea duratei de
functionare sau distrugerea elementului rezistiv.
 Tensiunea nominala, Un [V] - Este tensiunea continua sau valoarea eficace a tensiunii
alternative aplicata la bornele rezistorului, in conditii normale ale mediului inconjurator,
fara ca rezistorul sa se distruga. Marimea tensiunii nominale depinde de
dimensionarea si constructia rezistorului, de proprietatile elementului rezistiv si de
puterea nominala.
 Rezistenta rezistorului in curent alternativ - Marimea rezistentei rezistorului difera,in
curent alternativ, de valoarea masurata in curent continuu, datorita existentei
capacitatii si inductantei distribuite pe lungimea elementului rezistiv, a efectelor de
suprafata si a pierderilor dielectrice in suportul rezistorului si in straturile de protectie.
 Toleranta admisa: abaterea (%) in plus sau in minus fata de R.
 Codul de culori:cuprinde patru benzi de culori, primele trei benzi reprezentand
valoarea
 rezistentei iar a patra toleranta.
  Codul de litere si cifre: cuprinde trei sau patru caractere(doua cifre si o litera sau trei
litere
 sau o litera),in functie de numarul cifrelor semnificative ce trebuie marcate pe
rezistoare.

Rezistoarele se folosesc pentru a regla valoarea curentului electric intr-un circuit ,atat
in domeniul curentilor tari cat si in domeniul curentilor slabi. Rezistorul este o componenta
de circuit caracterizata printr-o proprietate numita rezistenta.

Clasificarea rezistoarelor:

1.Dupa materialul folosit avem:

 rezistoare din metale sau aliaje metalice (sarme sau benzi);

 rezistoare peliculare (pelicule depuse pe un suport izolat);

 rezistoare cu lichid.
2.Dupa constructie avem:
 rezistoare fixe;

 rezistoare variabile;
 reostate potentiometre

Rezistoarele variabile pot fi: cu variatie liniara sau cu variatie logaritmica a rezistentei in
raport cu deplasarea contactului.

3.Dupa tehnologia de fabricatie:

 chimice

 bobinate

4.Dupa modul de marcare:

 in clar
 in codul culorilor

Rezistoarele se confecţionează din diferite materiale astfel ca să satisfacă un anumit grup

de condiţii. Cel mai frecvent sunt întâlnite rezistoarele de sârmă, de carbon şi cei din pelicule
metalice. Rezistoarele de sârmă sunt confecţionate prin înfăşurarea unei sârme pe un suport
izolant. Metalul folosit este, de regulă, un aliaj cu rezistivitate relativ ridicată. Acest tip de
rezistoare se utilizează atunci când sunt necesare valori scăzute de rezistenţă electrică
( ohmi sau mai puţin), putere disipată mare sau exactitate ridicată.
Rezistoarele de carbon constituie un tip răspândit, fiind realizaţi din cărbune presat la
cald. Se realizează cu toleranţe mari (5…20%). La exactităţi mai mari se depune un strat fin
de carbon pe un suport ceramic.
Rezistoarele cu peliculă metalică se obţin prin depunerea unui strat foarte subţire de
metal pe un suport izolant.
 Comportarea unui rezistor in curent continuu:
Un rezistor alimentat in curent continuu respecta legile lui Ohm si ale lui Joule. Astfel
la trecerea unui curent I printr-un rezistor tensiounea care se stabileste la bornele rezistorului
este o variatie liniara a curentului respectiv.

I
R
U

U = I∙ R

I
Intr-un circuit cu rezistoare electrice alimentate de la o sursa de curent continuu este
valabila legea lui Ohm pe intreg circuitul:
I = E/ (R+r)

I
R
 + -

E,r

Pentru un rezistor puterea absorbita din circuit se calculeaza cu formula:

P = U2/R = I∙U = R∙I2
De exemplu, dacă avem un rezistor de 10 kΩ şi putere nominală 1W, curentul maxim ce
poate străbate rezistorul este:
I = √P/R = √1/104 = 1/102 = 0,01A = 10mA
iar tensiunea maximă ce poate fi aplicată:
U = √P∙R = √1∙104 = 102 = 100V
Un rezistor strabatut de curent electric degaja caldura conform legii lui Joule,
cantitatea de caldura degajata fiind egala cu produsul intre rezistenta rezistorului, patratul
intensitatii curentului electric si intervalul de timp.
Q = R∙I2∙t
Printre aplicatiile practice ale legii lui Joule se numara fierul de calcat rezistenta de la
masina de spalat, fierbatorul, radiatorul electric, prajitorul de paine, resoul, caloriferul electric,
cuptoarele electrice cu rezistoare.

Cap 2. Gruparea rezistoarelor in c.c. si c.a.

Rezistoarele in curent continuu pot fi grupate in serie, paralel si mixt in functie de

necesitatile urmarite. Astfel:
1. In serie: rezistorul este strabatut de acelasi curent cu intensitatea I, dar tensiunea
din circuit se repartizeaza pe cele “n” rezistente obtinandu-se valori mai mici. Se
spune ca obtinem un divizor de tensiune.

I
U1 R1 R2 R3
U2 U3

U
 R = R1 +R2 +R3+…..

La conectarea in serie a mai multor rezistoare, rezistenta totala creste.

2. In paralel: tensiunea la bornele rezistoarelor este aceeasi dar curentul total din
circuit se repartizeaza in curenti mai mici pe fiecare rezistor in parte. Curentii prin
fiecare rezistor satisfac relatia corespunzatoare teoremei I a lui Kirchhoff:
I = I1+I2+I3+…
Se spune ca obtinem un divizor de curent. Rezistenta totala scade fata de oricare
dintre rezistentele din circuit.

I1 R1

I2
R2
I

I3 R3

1/R = 1/R1 +1/R2 +1/R3 +…..

 3. Mixt, atunci cand se doreste obtinerea unei anumite puteri.

I1
R2

I2
R1
I
R3

In retelele de curent alternativ trifazat, pe langa legarea rezistoarelor in serie, paralel

si mixt mai exista si posibilitatea conectarii acestor rezistoare in stea sau in triunghi. Pentru
rezolvarea retelelor este necesara stabilirea unei echivalente intre aceste circuite ,
echivalenta care se stabileste daca la aceeasi tensiune la borne ,in exterior circula curenti de
intensitati egale.

La conexiunea stea se observa ca intensitatile curentilor prin linii sunt egale cu acelea
prin fazele receptorului. La conexiunea in triunghi se observa ca tensiunile de linie sunt egale
cu cele de faza.
 Formulele de transformare de la stea la triunghi sunt urmatoarele:

R1
R12

R31

R2 R3

3
2
R23

R12 = (R1∙R2+R1∙R3+R2∙R3)/R3
R23 = (R1∙R2+R1∙R3+R2∙R3)/R1
R31 = (R1∙R2+R1∙R3+R2∙R3)/R2
Formulele de transfigurare de la triunghi la stea sunt urmatoarele:
R1 = R12∙R31/(R12+R23+R31)
R2 = R23∙R12/ (R12+R23+R31)
R3 = R31∙R23/ (R12+R23+R31)
 Cap 3. Aplicatii ale rezistoarelor

1. Divizorul de curent (rezistoare legate in paralel pentru reducerea curentului din circuit)

I1 = I∙R/R1; I2 = I∙R/R2; I3 = I∙R/R3

1/R = 1/R1+1/R2+1/R3
2. Divizorul de tensiune (rezistoare legate in serie pentru reducerea tensiunii din circuit)

U1 = U∙R1/R
U2 = U∙R2/R
U3 = U∙R3/R
R = R1+R2+R3
3. Traductoare de temperatura (termorezistente si termistoare).
Termorezistentele sunt confectionate din metale (Pt, Rh, Au, Ag) iar termistoarele sunt
confectionate din material semiconductoare (Ge,Si,Se,C,B).
Termorezistentele sunt traductoare de temperature care transforma variatia de
temperature a mediului controlat in variatia rezistentei elementului sensibil si se
bazeaza pe proprietatea materialelor de a-si modifica rezistenta electrica in functie de
temperatura dupa urmatoarea formula:
Rt = R0∙(1+At+Bt2)
Unde :
Rt este rezistenta termorezistentei la temperature “t”
R0 este rezistenta termorezistentei la 00C
 T este temperature masurata
A si B sunt coeficienti care se pot determina prin calibrare

Termistorul este un rezistor a cărui rezistenţă depinde puternic de temperatură, ca

urmare
prezentând o caracteristică U-I neliniară. Specific acestei dependenţe de temperatură
comparativ cu cea a rezistoarelor liniare fixe sau variabile este faptul că la variaţia
temperaturii cu un grad valoarea rezistenţei termistoarelor se modifică de ordinul zecilor de
procente. Cu alte cuvinte, este posibil ca într-un interval îngust de temperatură termistorul
să-şi înjumătăţească sau să-şi dubleze valoarea rezistenţei. Micşorarea sau creşterea
rezistenţei este în strânsă corelaţie cu tipul termistorului, care poate fi:
a) cu coeficientul de temperatură negativ, NTC
b) cu coeficientul de temperatură pozitiv, PTC.

4. Sunturi si rezistente aditionale se folosesc pentru extinderea domeniului de masura la

aparatele electrice (ampermetru si voltmetru) in curent continuu
Suntul este o rezistenta de valoare mica montata in parallel cu ampermetrul care preia
o parte din curentul din circuit atunci cand acesta este mai mare decat valoarea
nominala a ampermetrului pentru ca aparatul sa nu se arda.
 Formula de calcul a suntului este : rs = ra/ (n-1) unde n = I/Ia
Rezistenta aditionala este o rezistenta de valoare mare care se monteaza in serie cu
voltmetrul pentru a prelua o parte din tensiunea din circuit atunci cand aceasta erste
mai mare decat tensiunea nominala a voltmetrului pentru ca aparatul sa nu se arda.

Formula de calcul a rezistentei aditionale este : r ad = ra∙(n-1) unde : n = U/Ua

5. Atenuatoarele sunt divizoare de tensiune speciale, folosite in aparatele de masurare
electronice pentru reducerea semnalului de intrare la o valoare potrivita pentru a
putea fi prelucrat de circuitele urmatoare.

6.Termoplonjonul (fierbatorul electric) este un aparat electrocasnic conceput pentru

incalzirea sau fierberea rapida a unor cantitati mici de lichid, prin cufundarea directa in
aceasta. La punerea in functiune, trebuie introdus mai intai in lichid, iar apoi
concentrate la priza, deoarece incalzirea se face instantaneu, iar daca nu se afla in
lichid exista pericolul arderi rezistentei.

E,r

I
 R

Cantitatea de caldura care se degaja la trecerea curentului electric este ;

Q = RI2t
Cantitatea de caldura care este absorbita de apa pentru a se incalzi este;
Q = mc∆θ
Unde: m este cantitatea de apa incalzita; c este caldura specifica a apei; ∆θ este
intervalul de temperature (diferenta intre temperature finala a apei si temperature initiala de
apa)
Daca egalam cele doua cantitati de caldura se poate afla cantitatea de apa incalzita
sau temperature finala de incalzire sau timpul cat trebuie alimentat fierbatorul in functie de
datele problemei.
Alte aplicatii ale rezistoarelor:

Cap 4 - Bobine

În sensul larg, prin bobină se înţelege un element de circuit format dintr-un conductor
electric astfel înfăşurat,încât să formeze una sau mai multe spire.
O spiră are două conductoare active :unul de ducere şi unul de întoarcere, raportat la
sensul curentului prin spiră.
 Ca, forme obişnuite, întâlnim bobine cilindrice, paralelipipedice sau toroidale.
Bobina (inductorul) este o componentă pasivă de circuit pentru care în mod ideal între

di
tensiunea la bornele sale U(t) şi curentul ce o parcurge I(t) există relaţia U  L ; L–
dt
inductivitatea sau inductanţa şi se măsoară în SI este Henri (H) dar se folosesc submultiplii
nH, H, mH. Elementele componente ale unei bobine sunt carcasa, înfăşurarea, miezul şi
ecranul. Cu excepţia înfăşurării celelalte elemente nu intră într-un mod obligatoriu în
structura unei bobine.
a) carcasa – suportul pe care se înfăşoară conductorul bobinei, ea are în general o formă
tubulară şi este realizată din material uşor de prelucrat dar cu proprietăţi izolatoare şi cu o
rezistenţă mecanică satisfăcătoare.
b) Înfăşurarea (bobinajul) – constituie elementul principal şi indispensabil a oricărei bobine.
Se caracterizează prin: diametru, numărul de spire secţiunea conductorului, pas, număr
de straturi.
Cel mai frecvent se utilizează conductoare din Cupru avînd secţiunea circulară şi
diametru în limite normale. În cazul unor curenţi foarte mari se utilizează conductoare cu
secţiune dreptunghiulară sau pătratică uneori chiar tubulară pentru a permite răcirea cu
apă, înse se mai pot folosi conductoare şi din Aluminiu.
În cazul bobinelor de frecvenţă joasă conductoarele sînt izolate cu email şi fibre textile
sau cu fibre anorganice.
În cazul bobinelor de înaltă frecvenţă se utilizează conductoare liţate (fascicul de fire
subţiri de metal răsucit, sau nerăsucit, folosit drept conductor electric) constituite din 7 –
15 conductoare de diametru foarte redus şi izolate individual formînd ansambluri
(ansamblu la rîndul sau se izolează cu bumbac sau mătase).
În domeniul frecvenţelor foarte înalte se utilizează conductoare din Cupru argintat izolate
cu email, mătasă sau chiar neizolate cînd se utilizează bobine cu spire puţine şi rare.
c) Miezul - intră în componenţa majorităţilor bobinelor întrucît permite obţinerea unor
inductivităţi de valori mai mari şi reglabile. Se utilizează miezuri magnetice din alamă sau
Cupru.
d) Ecranul – este facultativ şi se utilizează pentru a înlătura potenţialele, cuplajele parazite
(electrice sau magnetice).
În consecinţă criteriile de clasificare a bobinelor pot fi:
- considerente constructive – cu carcasă (forma sau tipul carcasei, tipul bobinajului, numărul
de spire, numărul de straturi, prezenţa sau absenţa ecranului, a miezului etc.).

Parametrii bobinelor

 Tensiunea nominal Un este tensiunea maxima pentru care se dimensionează izolaţia

bobinei
 Tensiunea de serviciu Us este tensiunea care se aplica la capetele infasurarii bobinei
intr-un anume regim de lucru.
 Rezistenta R a bobinei este o mărime care se pot evidenţia daca bobina este
alimentata cu tensiune continua. Din legea lui Ohm, rezulta:
U
R=
I
 Inducţia proprie a bobinei L depinde de dimensiunile acesteia de numărul de spire şi
de materialul miezului magnetic, conform relaţiei:
A
L=N l 2

Inducţia proprie a bobinei se mai poate calcula in funcţie de fluxul magnetic si de

curentul care străbat bobina, conform relaţiei:

L=
i
 Impedanţa Z a bobinei se manifesta la alimentarea acesteia cu tensiunea alternativa
si se poate calcula cu relaţia:
U
Z=
I
 Reactanţa inductiva XL=2fL
Impedanţa se poate calcula in funcţie de rezistenta si de reactanţa inductiva:
Z2=R2+XL2
 Factorul de calitate Q este raportul dintre reactanţa inductiva si rezistenta:

Q= X L

Tipuri constructive de bobine

 Cel mai simplu tip de bobină conţine un singur strat de conductor din Cu emailat.

spire
carcasă

Această bobină este bobinată spiră lîngă spiră pe o carcasă tubulară fără miez
magnetic notînd cu 2r în centimetri diametrului exterior al carcasei, n – numărul de spire ale
bobinei, l – în cm. – lungimea bobinei pe carcasă se poate demonstra cu condiţia l > 0,8 r că
inductivitatea L a bobinei este dată de relaţia L H = 0,3937r2n2/(9r+10l). Valorile Inductivităţii
maxime ce se pot obţine cu astfel de bobini nu depăşesc 300 H.
Bobinajele monostrat prezintă rezistenţe de curent continuu, inductivităţi şi capacităţi
parazite reduse.
Un alt tip de bobinaj constructiv fără miez magnetic conţine mai multe straturi de
conductor suprapus şi avînd fiecare spirele bobinete una lîngă alta. Conductorul trebuie în
acest caz să fie izolat cu email sau chiar cu mătase.

Bobinajele multistrat spiră lîngă spiră se caracterizează prin capacitate distribuită

mare şi pericol de străpungere a izolaţiei (se are în vedere extremitatea bobinei unde
diferenţa de potenţial este mare în acest scop pentru reducerea pericolului de străpungere
se introduc folii izolatoare din material plastic, hîrtie de condensator etc.) unicul neajuns în
acest caz este mărirea volumului bobinei şi a preţului de cost.
Majoritatea bobinelor utilizate în echipamentele electronice au un miez magnetic care
din punct de vedere constructiv poate să fie secţionat, de obicei în formă cilindrică sau
tubulară în caz cînd este de formă închisă are o formă toroidală. Miezurile se realizează din
materiale feromagnetice moi. Construcţia miezurilor permite în general modificarea
inductanţei prin deplasarea miezului în raport cu înfăşurarea. Există şi miezuri
nemagnetizate realizate din alamă sau cupru.
Pe lîngă tipurile de bobine analizate mai sus se pot realiza cu sau fără miez magnetic
şi alte tipuri.

piramidală

Carcasă în formă de galeţi

Aceste tipuri de carcase se utilizează pentru reducerea numărului de spire fiecare

secţiune delimitînd numărul spirelor în aşa mod ca capacitatea parazită dintre spire să fie
minimă.
În microelectronica modernă se folosesc şi bobinaje imprimate însă inductanţa
acestor bobine este foarte mică. O bobină plată realizează cu apariţia tehnologiei cablajelor
imprimate sub forma unei spirale dreptunghiulare sau circulare este o bobină imprimată
inductanţa căreia poate fi între 0,1 – 10 H şi cu un factor de calitate între 50 şi 200.

Aplicatii ale bobinelor

 Transformatoarele electrice, aparatele electrice si motoarele
electrice
BOBINE CONCENTRATE
Bobinele pot fi realizate cu spirele dispuse la un loc şi atunci se numesc bobine
concentrate sau cu spirele dispuse în crestăturile miezului magnetic şi atunci se numesc
bobine repartizate.
Bobinele aparatelor electrice sunt bobine concentrate şi pot fi înfăşurate direct pe
miezul magnetic,înfăşurate pe carcasă,înfăşurate fără carcasă. Bobinele înfăşurate pe polii
aparenţi ai maşinilor electrice rotative sunt tot bobine concentrate şi se numesc bobine
polare. Bobinele concentrate ale transformatoarelor electrice, deoarece au unele
particularităţi constructive, vor fi prezentate separat.
După forma constructivă, bobinele pentru transformatoare pot fi cilindrice, spiralate, în galeţi,
continue.
Bobinele cilindrice au spirele învecinate pe direcţia axială strâns lipite unele de altele şi
se execută din conductor profilat izolat sau neizolat.
La puteri mari, pentru îmbunătăţirea răcirii din bobină se distanţează spirele şi se creează
între canale radiale prin care se circulă ulei. În acest mod, o bobină cilindrică se transformă
în bobină spiralată. Prin galeţi se înţeleg grupe de spire din bobină, separate între ele prin
canale de răcire sau izolare.
BOBINE REPARTIZATE
Aceste bobine se execută, în funcţie de secţiune, din sârmă rotundă izolată cu email
tereftalic, din conductor profilat cu email şi sticlă sau din bare şi se plasează în crestăturile
miezurilor magnetice ale maşinilor electrice.

Defecte specifice bobinelor:

 Intreruperea conductoarelor de regula in zona lipiturilor de slaba calitate
  Scurtcircuit intre spirele unei infasurari
 Scurtcircuit intre infasurari
 Scurtcircuit intre infasurare si masa

Norme de protectie a muncii in domeniul electric

Măsurile principale pentru evitarea accidentelor prin electrocutare sunt următoarele:

- partile metalice ale echipamentelor electrice aflate sub tensiune în timpul lucrului să fie
inaccesibile la o atingere întâmplătoare, ceea ce se realizează prin izolări, carcasări,
îngrădiri, amplasări la înălţimi inaccesibile, blocări(protecţie prin inaccesibilitate);
- folosirea tensiunilor reduse, maxim admisibile:
- izolarea de protecţie;
- separarea de protecţie;
- protecţie prin legare la pământ;
- protecţie prin legare la nul;
- deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni de atingere periculoasă;
- deconectarea automată în cazul apariţiei unei scurgeri de curent periculoasă;
- egalizarea potenţialelor;
- folosirea mijloacelor individuale de protecţie;
- organizarea corespunzătoare a lucrului.
Protecţia prin legare la pământ şi protecţia prin legare la nul sunt principalele măsuri de
protecţie contra electrocutării prin atingere indirectă.

Bibliografie

1. Sabina Hilohi, M.Popescu – Instalatii si echipamente.Tehnologia meseriei, Editura

Didactica si Pedagogica,Bucuresti, 1993
2. Sabina Hilohi, Florin Hilohi – Electrotehnica aplicata, Editura Didactica si Pedagogica ,
2005
3. INTERNET
4. H. Popescu - Instalaţie şi echipamente electrice- Autori: Nicolae Mira
5. Constantin Hegus - Instalaţii şi echipamente, Maşini, utilaje şi instalaţii în industrie
Autori: S. Grozea D. Chisegu

Anexe