1. GENERALITÃTI PRIVIND FORMA PÃMÂNTULUI .

Generalitãti. Forma si dimensiunile Pãmântului. Elementele sferei terestre si ale elipsoidului

terestru. Lungimea unității de arc pe elipsoid. Sistemul de coordonate geografice. Diferența de
coordonate geografice. Deplasarea est.vest. Unități de măsură utilizate în navigație. (2 ore).

1.1 GENERALITĂŢI

Istoria navigaţiei începe odată cu dezvoltarea societăţii umane încă din antichitate.
Termenul navigaţie provine din termenul lati- nesc “navigatio,-onis”. Navigaţia maritimă şi
fluvială cunoaşte o dezvoltarea ascendentă în pas cu dezvoltarea industrială a omenirii, astăzi,
electronica, automatica, informatica şi telecomunicaţiile prin satelit reprezentând fapt obişnuit la
bordul navelor militare şi civile de transport sau tehnice.

DEFINIŢIA 1.1 Navigaţia maritimă este ştiinţa deplasării pe apă dintr-un punct într-altul în
siguranţă, în condiţii de precizie a pozi- ţiei navei şi de siguranţă a navigaţiei, în conformitate cu
practica marinărească, cu legislaţia internaţională în domeniu şi cu dotarea tehnică adecvată.

După principiile teoretice, procedeele şi aparatura folosită, navi- gaţia poate fi clasificată, astfel:

- bazele teoretice ale navigaţiei maritime;

- navigaţia estimată;

- navigaţia costieră;

- pilotajul;

- navigaţia astronomică;

- navigaţia radioelectronică;

- cinematica navală;

- navigaţia radar;

- navigaţia satelitară;

- navigaţia meteorologică;

- navigaţia inerţială;

- navigaţia fluvială;

- navigaţia submarină;
 - navigaţia cu vele.

Navigaţia estimată1 (Dead Reckoning-DR, în limba engleză) studiază procedeele necesare

determinării poziţiei navei folosind informaţii primite de la aparatura de navigaţie, fără a folosi
obser- vaţii la repere de navigaţie2 exterioare. Principalii parametrii utili- zaţi în navigaţia
maritimă sînt: drumul navei3, distanţa parcursă şi viteza navei. O asemenea poziţie a navei este o
poziţie estimată instrumentală, neafectată de deriva navei (Dead Reckoning Posi- tion-DR). În
realitate, această poziţie se corectează în funcţie de influenţa factorilor derivativi (vânt, curent
marin, valuri etc.) şi poartă numele de poziţie estimată a navei (Estimated Position).

Navigaţia costieră (Coastal Navigation, în limba engleză) studiază procedeele necesare

determinării poziţiei navei pe timpul deplasării în apropierea ţărmului folosind observaţii vizuale
numite relevmente4, efectuate cu ajutorul unei alidade5 montată pe un compas marin, la repere de
navigaţie costiere specializate sau ne- specializate. Reperele de navigaţie sînt diferite construcţii
civile şi industriale, de poziţie foarte bine determinată, cunoscută şi trecută pe harta de navigaţie.

Pilotajul (Piloting, în limba engleză) asigură deplasarea navei în zone dificile de navigaţie
de-a lungul coastei, la intrarea şi ieşi- rea în/şi din porturi, la intrarea şi ieşirea în/şi din apele
interioare, pe canale şi fluvii.

Navigaţia astronomică (Celestial Navigation, în limba engleză) studiază procedeele

necesare determinării poziţiei navei pe timpul deplasării la larg folosind observaţii vizuale la aştri,
efec- tuate cu ajutorul sextantului6.

Navigaţia radioelectronică (Radio Navigation, în limba en- gleză) asigură procedeele

necesare determinării poziţiei navei fo- losind informaţiile de poziţie de la sisteme
radioelectronice de na- vigaţie.

Navigaţia radar (Radar Navigation, în limba engleză) studiază procedeele necesare:

deplasării navei utilizând informaţiile de dis- tanţă şi relevment la repere de poziţie bine
cunoscută, obţinute cu ajutorul radarului7; evitării coliziunii pe mare.

Navigaţia satelitară (Satellite Navigation, în limba engleză) studiază procedeele necesare

deplasării navei utilizând informaţii despre poziţia sa geografică de la sistemele satelitare de
navigaţie.

1
Est i m at: cu sensul de cal cul at
2
R eper de navi gaţ i e: const rucţ i e speci al i zat ă de di feri t e form e, cul ori şi l um i ni a cărei
pozi ţ i e geografi că est e cunoscut ă şi t recut ă pe hart a de na- vi gaţ i e
3
Drum ul navei : înt r- o accepţ i une general ă, reprezi nt ă t rai ct ori a navei î nt r -un si st em
de coordonat e geografi c e
4
R el evm ent : unghi ul di nt re o di recţ i e de refe ri nţ ă şi di recţ i a l a un reper de navi gaţ i e
5
Al i dadă: inst rum ent opt i c de navi gaţ i e ut il i zat pent ru m ăsurare a rel ev- m ent el or l a
reper el e de navi gaţ i e
6
S ext ant : i nst rum ent opt i c de navi gaţ i e ut i li zat pent ru m ăsurarea un- ghi uril or
vert i cal e şi ori zont al e
7
R adar: ( R adi o Det ect i n g an d Ran gin g ), echi pam ent de navi gaţ i e const rui t pe baza
em i si ei şi recepţ i ei di ri j at e a undel or el et rom agnet i ce
Observaţia 1.1 Navigatorul prelucrează informaţiile de navigaţie8, obţinute cu instrumentele şi
echipamentele specializate de la bordul navei, folosind calculatorul electronic sau tablele nautice 9,
pentru a obţine valorile reale ale parametrilor de navigaţie 10 şi în final, poziţia adevărată a
navei11.

1.2 ORIENTAREA PE MARE

1.2.1 Elipsoidul terestru

Navigaţia maritimă, ca ştiinţă aplicată, foloseşte, între multe altele şi noţiuni referitoare la
forma şi dimensiunile Pământului.

DEFINIŢIA 1.2 Geodezia este ştiinţa care studiază forma şi dimen- siuunile Pământului.

Geodezia (din cuvintele greceşti Pământ şi a împărţi) descrie geometria suprafeţei terestre
ca bază pentru elaborarea hărţilor terestre. Ea studiază şi câmpul gravitaţional al Pământului, cât
şi fenomenele geodinamice-deplasarea polilor, mareea terestră şi miş- cările crustei, în spaţiul
tridimensional variabil în timp.

Pentru navigaţia maritimă interesează noţiunile de geodezie elipsoidală, tocmai pentru

faptul că aceasta studiază elementele elipsoidului terestru.

Funcţie de nivelul cunoştinţelor ştiinţifice acumulate şi de ne- voile concrete de precizie,

forma şi, implicit, dimensiunile Pămân- tului, a fost determinată (aproximată) într-o primă ipoteză
(apro- ximaţie), ca fiind un corp sferic numit geoid.

8
Inform aţ i a de navi gaţ i e: val oarea m ăsurat ă a param et ri l or de navi gaţ i e -t i m pul şi
vi t eza i nst rum ent al e, spaţ i ul est im at de parcurs, rel evm ent ul i nst rum ent al , di st anţ a
i nst rum ent al ă l a un reper, unghi ul ori zont al şi vert i cal inst rum ent al e; m ări m e
i nst rum ent al ă -m ări m e m ăsurat ă dar necore ct at ă
9
Tabl e naut i ce: cul eger e de t abel e cupri nzând val ori cal cul at e a unor rel aţ i i
m at em at i ce ut il i zat e î n cal cul el e de navi gaţ i e
10
P aram et ru de navi gaţ i e: coordonat el e geografi c e adevărat e, drum ul adevărat şi
vi t eza real ă, spaţ i ul şi ti m pul real parcurse de nav ă , rel evm ent ul adevăr at , di st anţ a
adevăr at ă, unghi ul adevărat et c.
11
P ozi ţ i a adevă rat ă a navei : coordonat el e geografi ce (l at i t udi nea şi l ongi - t udi nea)
corect at e care se î nscri u pe hart a de navi gaţ i e
DEFINIŢIA 1.3 Geoidul este un corp sferic imaginar, geometric neregulat, cu o suprafaţă fictivă
ce se confundă cu nivelul mediu al oceanelor prelungit pe sub continente, învelind întreg
Pământul (fig.1.1).

De asemenea, se consideră geoidul ca fiind suprafaţa ce con- ţine mulţimea punctelor de

egală gravitaţie, forţa de gravitaţie fiind întotdeauna perpendiculară pe această suprafaţă. Astfel
că, supra- faţa geoidului este normală în orice punct al său la verticala locului şi constituie nivelul
de referinţă faţă de care se exprimă altitudinile punctelor de pe suprafaţa terestră.

Perpendiculara pe elipsoid Perpendiculara pe geoid

Elipsoid

Geoid
Suprafata uscatului

Fig.1.1

Observaţia 1.3 Într-o a doua aproximare, Pământul se consideră a fi un elipsoid de revoluţie-

elipsoidul terestru, corp geometric ima- ginar obţinut prin mişcarea elipsei PQP', în jurul axei
mici PP', corp geometric regulat, apropiat de geoid.

1.2.2 Elementele elipsoidului terestru

Elementele elipsoidului terestru sînt următoarele (fig.1.2):

- axa polilor tereştri PP';

- planul axei polare;

- Polul Nord P;

- Polul Sud P';

- elipsa meridiană PQP';

 - semiaxa mare a;

- semiaxa mică b;

- planul ecuatorului terestru;

- Ecuatorul;

- paralelele;

- meridianele;

- primul meridian;

- turtirea 

- excentricitatea e.

Observaţia 1.4 Ecuatorul terestru şi meridianele sînt arce de cerc mare 12: Ecuatorul are
latitudinea 00, iar meridianele au longitudinea cuprinsă între 0000 şi 1800 Est sau Vest.

Fig.1.2

1.2.5 Sfera terestră

Pentru nevoi curente de navigaţie maritimă, Pământul se consideră a fi de forma unei sfere
numită sfera terestră, având dimensiuni de referinţă după cum urmează:

- circumferinţa Ecuatorului CEc= 40077 km;

12
C erc m are: cercul de pe sfera t erest ră având raza egal ă cu raza P ăm ân- tul ui
 - circumferinţa elipsei meridiane CEm = 40007 km;
- volumul sferei terestre este egal cu volumul elipsoidului te-
restru;

- raza Pămîntului R, calculată din egalitatea volumului sferei

4 4 2
cu volumul elipsoidului terestru, adică: R  a b , având astfel valoarea: R
2

3 3
=6371229,3m ≈ 6372 km.

Sfera terestră are o mişcare de rotaţie în jurul unei axe centrale numită axa polilor, în sens
direct (fig.1.8) cu o perioadă de 24 de ore.

Elementele sferei terestre sînt:

1.axa polilor PNPS: axa în jurul căreia se execută mişcarea de ro- taţie a Pământului de la vest la
est (fig.1.8)

2.polii tereştri: punctele în care axa de rotaţie înţeapă suprafaţa sfe-

rei terestre; Polul nord PN este locul de unde mişcarea de rotaţie a Pământului se vede în sens
direct (invers sensului mişcării acelor de ceasornic), iar Polul sud PS se află la celălalt capăt al
axei polilor (fig.1.8); Pământul execută simultan o mişcare de rotaţie în jurul axei polilor tereştrii,
cu o mişcare de revoluţie în jurul Soarelui; axa terestră este înclinată pe timpul acestei mişcări cu
un unghi de 66033’ faţă de planul orbitei de revoluţie.

Fig.1.8

3.planul Ecuatorului terestru: planul perpendicular pe axa polilor prin centrul Pământului
(fig.1.9), determinând Ecuatorul terestru şi împărţirea sferei terestre în două emisfere, emisfera
nordică sau boreală şi emisfera sudică sau australă (fig.1.9);
 Fig.1.9

4.planul meridianului zero, sau al primului meridian - meridianul Greenwich, stabilit în mod
arbitrar ca meridian-origine la Con- ferinţa Internaţională de hidrografie de la Washington din
anul 1884 (fig.1.9 şi 1.10);

Fig.1.10

5.paralelele: cercuri mici determinate de planele paralele cu planul Ecuatorului terestru (fig.
1.11);
 PN

Emisfera nordica

Q Q’
Ecuatorul

Emisfera sudica

PS Fig.1.11

6.meridianele: cercurile mari ce trec prin cei doi poli, având ca o- rigine meridianul zero sau
Greenwich, PNQPS şi opusul său meridia-

nul de 180o (antimeridianul celui de 0o, PNQ’PS, sau meridianul de schimbare a datei) şi care
împart sfera terestră în emisfera estică şi emisfera vestică (fig.1.12).

Concluzia 1.1 Prin comparaţie cu sistemul de coordonate sferice ortogonale, elementele sferei
terestre sînt: Polul nord-polul princi- pal, Polul sud-polul secundar, axa polilor tereştri-axă polară,
Ecu- atorul-cercul principal, meridianele-semicercurile secundare, me- ridianul zero-semicercul
de referinţă şi paralelele geografice-cer- curile mici.

PN

30W 15W 0 15 E 30E

Emisfera Emisfera
vestica estica

Fig.1.12

În navigaţie şi hidrografie unghiurile şi arcele de cerc se măsoară în:

- grade sexagesimale;
 - grade centesimale;

- radiani.

a.gradul sexagesimal [...0] este 1/360 din circumferinţa cercului sau 1/90 dintr-un unghi drept;
minutul sexagesimal [...’] este 1/60 din gradul sexagesimal; secunda sexagesimală [...”] este 1/60
din minutul sexagesimal;

Un grad sexagesimal (10) are 60 de minute sexagesimale (60’), iar un minut sexagesimal
60 de secunde sexagesimale (60”), adică 10 = 60’ şi 1’ = 60”.

b.gradul centesimal [...g] este 1/400 din circumferinţa cercului sau 1/100 dintr-un unghi drept;
minutul centesimal [...’] este 1/100 din gradul centesimal; secunda centesimală [... ”] este 1/100 din
minutul centesimal.

Un grad centesimal (1g) are 100 de minute centecimale (100’), iar un minut centesimal 100
de secunde centesimale (100”), adică 1g = 100’ şi 1’ = 100”.

c.radianul [rad0] este unghiul cuprins de arcul de cerc a cărui lun- gime este egală cu raza
cercului. În acest sistem de măsură lun- gimea circumferinţei cercului este 2rad (6.283185 rad).

1.2.6 Coordonatele geografice

Elementele sferei terestre constituie sistemul de referinţă pentru definirea unui punct pe
sfera terestră. Poziţia unui punct de pe sfera terestră se determină funcţie de două cercuri mari,
perpen- diculare unul pe celălalt (fig.1.13) şi anume:

- Ecuatorul terestru;
- Meridianul zero.

Pentru a putea localiza un punct pe sfera terestră este nevoie de un sistem de referinţă
simplu şi precis. În navigaţia maritimă se foloseşte sistemul coordonatelor geografice format din
latitudinea geografică şi longitudinea geografică.

Observaţia 1.5 Orice punct de pe sfera terestră se află la intersecţia unui paralel cu un meridian,
numite paralelul (paralela) şi meri- dianul locului.
 PN

R
R

Meridianul Meridianul
de 1800 zero

Cerc mare

R
Q Q’
O

Ecuator
Cerc mic
paralela
r
o

PS Fig.1.13

Latitudinea geografică (j )

DEFINIŢIA 1.8 Latitudinea geografică, notată j este arcul de meridian măsurat de la Ecuator,
spre nord sau spre sud, până la paralela locului sau unghiul la centru corespunzător măsurat între
planul Ecuatorului terestru şi planul paralelei locului (fig.1.14).

Latitudinea geografică poate lua valori de la 0o la 90o, de la Ecuator la poli şi se consideră

pozitivă în emisfera nordică şi negativă în emisfera sudică.

Exemplu: j=45010'N; în calcule: j=+45010'; j=34025'3S; în calcule: j = -34025'3

j PN

  N0

jN jN
Q’ Q
O

j

j PS

Fig. 1.14
 Latitudinea Ecuatorului este j=00000'. Latitudinea Polului nord are valoarea
j=90000'N. Latitudinea Polului sud are valoarea j=90000'S.

Longitudinea geografică ( )

DEFINIŢIA 1.9 Longitudinea geografică, notată  este arcul de Ecuator terestru măsurat de la
meridianul zero, spre est sau spre vest, până la meridianul locului, sau unghiul la centru cores-
punzător măsurat între planul meridianului zero şi planul meridi- anului locului (fig.1.15).

Longitudinea geografică poate lua valori de la 0o la 180o, de la

meridianul zero spre est, sau spre vest şi se consideră pozitivă în emisfera estică şi negativă în
emisfera vestică.

Exemple: =023034'6E, în calcule: =+023034’6;

=160015'5W, în calcule: =-160015'5

Longitudinea meridianului primului meridian-meridianul Gree- wich este =00000'.

Longitudinea antimeridianului sau meridianul de schimbare a datei este =180000'.

Concluzia 1.2 Toate punctele de pe acelaşi paralel de latitudine au

aceeaşi latitudine geografică. Toate punctele de pe acelaşi meridian au aceeaşi longitudine

geografică.
 PN

N0

O
Q’ Q

 

PS
Fig. 1.15

Observaţia 1.6 În navigaţia maritimă coordonatele geografice se

exprimă la precizie de zecime de minut sexagesimal. În calcule, co- ordonatele geografice se iau
în consideraţie cu semnele lor alge- rice.

1.2.7 Diferenţele de coordonate geografice

Pentru a putea analiza şi defini poziţiile reciproce a două puncte de

pe sfera terestră se folosesc două noţiuni numite diferenţe de coor- donate geografice şi anume:

- diferenţa de latitudine;

- diferenţa de longitudine.

a. Diferenţa de latitudine (j )

DEFINIŢIA 1.10 Diferenţa de latitudine, notată j este arcul de meridian cuprins între paralelul
punctului de plecare sau iniţial N1 şi paralelul punctului de sosire sau final N2 sau unghiul la
centru corespunzător măsurat între planele paralelelor celor două puncte (fig.1.16a şi 1.16.b).

Diferenţa de latitudine se calculează cu relaţia:

 j = j2 - j1 (1.14)

Diferenţa de latitudine poate lua valori de la 0o la 180o, spre nord sau spre sud şi este
pozitivă sau negativă, dacă nava se în- dreaptă
PN
spre nord, respectiv spre sud.
N2
j

N1

Q’ Q
O

PS

Fig.1.16a

Fig.1.16b

b.Diferenţa de longitudine ( )

DEFINIŢIA 1.11 Diferenţa de longitudine, notată  este arcul de Ecuator cuprins între
meridianul punctului de plecare sau iniţial N1 şi meridianul punctului de sosire sau final N2 sau
unghiul la centru corespunzător, măsurat între planele meridianelor celor două puncte (fig.1.17a şi
1.17b).

Diferenţa de longitudine se calculează cu relaţia:

 (1.15)
 PN

N1

O
Q’ Q
j

N2


PS

Fig.1.17a

Fig.1.17b

Diferenţa de longitudine poate lua valori de la 0o la 180o, spre

est sau spre vest şi este pozitivă sau negativă dacă nava se îndreap-

tă spre est sau spre vest.

9 Deplasarea est-vest

DEFINIŢIA 1.13 Deplasarea est-vest, notată e, este arcul de pa- ralelă parcurs de o navă care se
deplasează de-a lungul acesteia (fig.1.19).

PN

Oe
q’ q
N1 N2
e

Q’ Q
O

PS
Fig.1.19
 Pe sfera terestră raportul arcelor de paralele cuprinse între două meridiane este egal cu

raportul razelor cercurilor de paralele (fig.1.20):

e r

 R (1.19)

Din triunghiul N1cO dreptunghic în c, egal cu triunghiul pOQ rezultă mărimea lui r:

r=Rcosj (1.20)

unde: R este raza Pământului; r-raza cercului mic determinat de paralela punctelor N0 şi N1; j-
latitudinea punctelor N0 şi N1

Notând arcul N0N1=e şi înlocuind valoarea lui r în relaţia (1.20), rezultă lungimea arcului e-
deplasarea est-vest:

e=cosj (1.21)

În acest caz diferenţa de latitudine este zero şi diferenţa de longitudine, folosind deplasarea
est-vest, se determină cu relaţia:

=esecj (1.22)

unde: e este deplasarea est-vest; j- latitudinea punctelor de plecare

şi de sosire
 Fig.1.20

Pentru determinarea mărimii deplasării est-vest (drumului est-vest) pentru două puncte de
latitudini diferite (fig.1.21) se foloseşte relaţia:

e=cosjm (1.23)

În relaţia (1.23) deplasarea est-vest se exprimă în mile nautice, iar diferenţa de longitudine
în minute de arc.

Observaţia 1.7 Pentru cazul particular, al navigaţiei de-a lungul unui meridian, în Da=0000, sau
Da=1800, valoarea distanţei par-curse m este egală cu diferenţa de latitudine Δφ (fig.1.22), Δ=0,
a- dică j2 = j1+j şi=

Fig.1.21
Observaţia 1.8 Pentru cazul particular, al navigaţiei de-a lungul Ecuatorului, în Da=0900, sau
Da=2700, valoarea distanţei parcurse m este egală cu diferenţa de longitudine Δ (fig.1.23),
Δφ=0, adică j2 = j1 şi= Δ

Fig.1.22 Fig.1.23

1.3 TIPURI DE CALCUL

Tipul de calcul reprezintă modul de rezolvare algebrică, rapid şi cu uşurinţă a unor relaţii
cuprinzând parametrii de navigaţie.

1.3.1 Calculul diferenţelor de coordonate

j2= 2=

-j1= -1=

j = =

1.3.2 Calculul coordonatelor punctului de sosire

j2= 2=
+j= +=

j1= 1=

1.3.3 Calculul deplasării est-vest

log  =

+log cosj =

loge =

e=

1.3.4 Calculul diferenţei de longitudine

log e =

+log sec j =

log  =

Exerciţiul 1.1

Să se calculeze diferenţele de coordonate, coordonatele punctului de sosire şi valoarea deplasării

est-vest, cunoscând coordonatele punctelor de plecare şi de sosire, astfel:

N1 – ieşirea din portul Constanţa (j1=44005’N, 1=28043’E),

N2 – intrarea în strâmtoarea Bosfor (j2=41018’N, 2=29012’E).

Rezolvare: se folosesc tipurile de calcul de mai jos, astfel:

1. Calculul diferenţelor de coordonate

j2= +41018’ 2=+29012’

 -j1= +44005’ -1=+28043’

j=-02047’ =+00029’

2. Calculul coordonatelor punctului de sosire

j1=+44005’ 1= +28043’

+j=- 02047’ += +00029’

j2=+41018’ 2= +29012’

3. Calculul deplasării est-vest

a. se determină latitudinea medie:

j1  j 2
jm  = (+44005’+41018’)/2=85023’/2=+42041’5
2

b. se scoate din tabla 67a/DH90 valoarea:

cos 42041’5 = 0.73501

c.se calculează:

e=cosjm =29xcos42041’5=29x0.73501=21.315

Rezultă: j=-02047’, =+00029’; e=21.3 M.

1.4 UNITĂŢI DE MĂSURĂ FOLOSITE ÎN NAVIGAŢIE

1.4.1 Lungimea arcului de meridian de un minut pe sfera terestră

În navigaţia maritimă mărimea arcului de meridian de un mi- nut se consideră constantă şi

este egală cu 1852 m, deşi în realitate, valoarea minutului de meridian variază funcţie de
latitudinea lo- cului.

1.4.2 Lungimea arcului de meridian de un minut funcţie de excentricitatea elipsoidului

terestru şi de latitudine
 Lungimea arcului de meridian de 1’, notată l funcţie de excen- tricitatea elipsoidului
terestru şi latitudine se determină cu relaţia:

l = 1852,3 – 9,3cos2j 

unde: l este lungimea arcului de meridian de 1’; j latitudinea locu- lui

DEFINIŢIA 1.14 Mila marină, notată Mm este lungimea arcului de 1’ de meridian pentru
paralela locului.

Observaţia 1.9 În realitate, valoarea minutului de meridian (Mila marină-Sea Mile) creşte odată
cu latitudinea, astfel:

- pentru latitudinea j  0 0 1Mm = 1843.0m,

- pentru latitudinea j  30 0 1Mm = 1847.6m,

- pentru latitudinea j  450 1Mm = 1852.3m,

- pentru latitudinea j  60 0 1Mm = 1856.9m,

- pentru latitudinea j  90 0 1Mm = 1861.6m.

În fig.1.24 este reprezentată lungimea unui minut de meridian pentru punctul N de pe sfera
terestră (elipsoidul terestru: sub- cap.1.2.2), de latitudine jN, definit ca arcul nNn’ ce subîntinde
un- ghiul de 1’ de meridian, iar O’ este centrul de curbură a suprafeţei terestre pentru punctul N.

În fig.1.25 sînt reprezentate: arcele de 350 şi de 450 cu valoa- rea lor în minute de meridian-
pentru unghiul de 350, 35x60=2100’ (mile marine) şi pentru unghiul de 450, 45x60=2700’ (mile
marine); de asemenea, este reprezentat arcul de 90 0 de Ecuator, de valoare 900x60=5400’(mile
ecuatoriale).