Sunteți pe pagina 1din 3

DEZECHILIBRU MUSCULAR

Sindromul inpingment (tendinita coafei rotatorilor)


Muschii coafei rotatorilor: m supraspinos, m subscapular, m infraspinos, m rotund mic.
1. Tip I – sub 25 ani, reversibil, edem, tendinita, tratament conservator
2. Tip II – 25 – 40 ani, cicatrice fibroasa, tendinita, tratament chirurgical
3. Tip III – peste 40 ani, ruptura parcelara (sub 50%) a tendonului coafei rotatorilor (m
supraspinos), tratament chirurgical
4. Tip IV – peste 40 ani, ruptura >50% a tendonului coafei rotatorilor, tratament chirurgical
Sindromul de impingement in 4 mari tipuri:
1. Impingement primar
2. Impingement secundar
3. Impingement intern
4. Impingement subcoracoid
Impingement apare atunci cand partea superioara a omoplatului (acromion) “preseaza”
tesuturile moi (tendoanele coafei rotatorii) subiacente. Atunci cand bratul este ridicat,
acromionul (portiunea superioara a omoplatului) “freaca” coafa rotatorilor si face compresie
asupra bursei subacromiale. Acest lucru poate duce la bursite si tendinite ce provoaca durere si
limiteaza miscarile. Cu timpul, impingementul sever poate duce la ruperea coafei rotatorilor.
1. Impigement primar sau extern
Este afectata (inflamatie sau ruptura) regiunea superioara sau bursa tendonului coafei
rotatorilor (TCR), cu alte cuvinte patologia este extra-articulara, in afara articulatiei gleno-
humerale, limitata la spatiul subacromial.
Tipic acesti pacienti au peste 50 de ani, dar poate fi prezent si la 22 de ani (rar). Durerea apare
in regiunea anterioara a umarului in momentul ridicarii bratului. Poate aparea si noaptea cand
pacientul se intoarce pe umarul afectat.
Au loc modificari patologice la nivel coracoacromial fiind o consecintaa:
• Procesului de imbatranire
• Compromiterii mecanice a spatiului subacromial
• Disjunctiei acromio-claviculare
• Ingustarea spatiului subacromial prin depuneri osteofitice
• Hipotonia, atrofia coafei rotatoriilor
• Cifoza accentuata
Afecteaza in general muncitorii, persoanele a caror munca presupune ridicarea repetata si
sustinuta a bratului peste 90 de grade fata de linia orizontala. Deoarece sindromul de
impingement primar se datoreaza in general modificarilor degenerative si osteofitice de la
nivelul articulatiei, radiografia umarului este imperativa atunci cand se suspecteaza acest tip de
impingement.
2. Impingement secundar
Sindromul de impingement secundar este pus in relatie cu „instabilitatea” umarului, adica cu
existenta unui deficit structural sau functional care poate determina translatie, hiperangulatie
sau rotatie excesive la nivelul articulatiei glenohumerale. Initial apare hipotonia coafei
rotatorilor care, daca se prelungeste, determina instabilitate functionala, ce, la randul ei, in
timp determina laxitatea capsulei glenohumerale cu aparitia subluxatiei la miscari specifice in
articulatia umarului. In final cronicizarea impingementului secundar evolueaza cu ruperea TCR
sau a labrumului.
Pacientii sunt de obicei tineri, iar durerea este localizata in regiunea anterioara sau antero-
laterala a umarului. Pe langa durere, tabloul clinic mai cuprinde slabiciune in membrul superior
afectat si limitarea amplitudinii de miscare a umarului.
3.Impingement intern (glenoid)
Este cauza cea mai frecventa de durere in regiunea posterioara a umarului intalnita la atleti
(aruncarea greutatii, sulitei, halterofili), tenismeni sau inotatori, cei care prin natura ocupatiei
lor trebuie sa ridice in mod repetat greutati deasupra capului (zugravi, sudori, macelari,
tinichigii etc) si frecvent este gresit diagnosticata ca tendita coafei rotatorilor. Mai poarta
numele de impingement glenoid postero-inferior (IGPI).
Mecanismul de producere consta in extensia umarului, abductia si rotatia externa a bratului, iar
prezenta retro-versiei humerusului poate predispune la aparitia acestei patologii.
Tabloul clinic este dominat de durere cu evolutie insidioasa, fara istoric de accidentare, care
initial este legata doar de activitatea sportiva. Exista 3 stadii evolutive:
• Stadiu 1: redoare care cedeaza la incalzirea articulatiei;
• Stadiu 2: durere in regiunea posterioara a umarului; semnele de instabilitate anterioara a
umarului sunt pozitive;
• Stadiu 3: impingement intern; tabloul clinic nu se ameliorea in urma tratamentului
conservator fiind necesara interventia chirurcicala (recontructie anterioara capsulo-labrala)
4. Impingement subcoracoid
Spatiul subcoracoid este reprezentat de intervalul dintre procesul coracoid si capul humeral
care in mod normal este intre 8,4 – 11 mm. O diminuare a acestui spatiu, sub 6 mm, poate
deveni simptomatica. Mecanismul de producere consta in flexia umarului, adductia si rotatia
interna a bratului. Este lezat tendonul muschiului subscapular fie printr-un proces de
degenerare intrinseca, fie din cauza suprasolicitarii ceea ce il face susceptibil la rupere.
Durerea este profunda, localizata in regiunea anterioara a umarului medial de ligamentul
coracoacromial, cu limitarea mobilitatii in special la flexie, adduxtie si rotatie interna (semnul
Hawkins). Semnele de instabilitate anterioara a umarului sunt negative.
Necesita de obicei interventie chirurgicala ce consta in cocaroplastie cu repararea rupturii
tendonului subscapular.
Examinare paraclinica: radiografie, RMN, ecografie mio-entezo-osteo-articulara,
electromiografia.
Factori de risc
Persoanele aflate la risc de a dezvolta sindromul coafei rotatorilor sunt cei care prin natura
ocupatiei lor trebuie sa ridice in mod repetat greutati deasupra capului, zugravi, sudori,
macelari, tinichigii, croitori, atleti, inotatori, jucatorii de tenis.
Barbatii dezvolta boala de doua ori mai frecvent decat femeile, probabil din cauza exercitarii
uneia dintre profesiile amintite mai sus.

TULBURARI-
Impingementul subacromial apare atunci când structurile din SAS (manșonul rotativ, capul lung
al tendonului biceps și bursa subacromială) devin comprimate și inflamate sub ligamentul
coracoacromial.9 Tendonul suprasinatus în special prezintă cel mai mare risc de iritare și leziune
ulterioară, deoarece este cel mai probabil să intre în contact cu acromionul atunci când
humerusul este răpit la 90 ° și rotit la interior 45 ° .10
Dr. Janda a sugerat că impingerea subacromială rezultă dintr-un model caracteristic al
dezechilibrului muscular, incluzând slăbiciunea trapezului inferior și mijlociu, serratus anterior,
infraspinatus și deltoid, însoțite de tensionarea trapezului superior, a pectoralilor și a scapulei
levator.
Muschii scurtati: flexorii cervicali, romboizii si trapezul inferior si mijlociu.
Muschii alungiti: pectoralii, m angularul, m suboccipitali, m trapez superior;