Sunteți pe pagina 1din 157

giannijollys

LINDA CAJIO

Un str`in
irezistibil
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
ILEANA DINU

ALCRIS
giannijollys

Prolog

– Nu pot crede c` plec`m \n Anglia! Ne a[teapt` o vacan]`


minunat`, Leslie!
– Sper doar ca zborul de diminea]`, de la zece [i un sfert,
va pleca la ora fixat`. Dup` o noapte alb`, abia a[tept s` dorm
tot drumul \n avion...
Vocile femeilor atraser` aten]ia unui b`rbat care se
\ndrept` imediat spre ele. Una era \nalt` [i zvelt`, cealalt`
scund` [i plinu]`, dar amândou` aveau \n jur de treizeci de
ani, nu mai mult, [i ar`tau exact a ceea ce erau: turiste. Cea
durdulie avea chiar o valiz` asem`n`toare cu a lui. Tocmai asta
\l f`cu s` r`mân` \n preajma lor. Valiza celei durdulii avea doar
o etichet` cu numele; nici un alt semn specific de identificare.
Era doar o valiz` nou`, albastr`, din care existau milioane pe
pia]`, f`r` \ndoial`; iat` c` deja dou` dintre acestea se aflau pe
cursa care pleca spre Londra de pe aeroportul Kennedy. Dar
chiar pe asta mizase el; pe confuzia care exista de cele mai
multe ori pe acest aeroport, unul dintre cele mai aglomerate
din lume.
6 LINDA CAJIO

Nu-i trebuia mult pentru ca Adams s` ia o alt` destina]ie [i


nimeni n-ar fi [tiut c` el fusese cel care o schimbase.
Cu toate m`surile de securitate luate pe aeroport \mpotriva
bombelor [i drogurilor ar fi fost periculos s` care cartea cu el.
Desigur, sistemul de securitate al aeroportului era acum o
binecuvântare pentru el, sim]indu-se astfel asigurat c` marfa
lui nu avea cum s` sar` \n aer. Totu[i, nu se sim]ea prea
confortabil.
Se a[ez` \n spatele celor dou` turiste, la cap`tul terminalu-
lui, pentru verificarea bagajelor, sperând s` poat` face
schimbarea valizelor la cel`lat cap`t unde de obicei bagajele
ajungeau gr`mad` dup` trecerea prin aparatul cu raze X.
Femeia cea \nalt` \[i puse valiza \ntre ea [i el, ceea ce-l f`cu pe
b`rbat s-o \njure, pentru c`-i \ngreuna planurile. {i atunci,
femeia izbucni \n râs. Râsul ei \i atrase aten]ia \ntr-un mod
nea[teptat. Era un râs colorat, ce-i produse b`rbatului fiori
f`cându-l s`-[i doreasc` s`-l mai aud` o dat`. |n pat, dup` ce
ar face dragoste.
Se re]inu, [tiind c` era o gre[eal` s` simt` astfel fa]` de
posibila sa victim`, sau mai precis cea care o \nso]ea pe victim`.
Turista cea \nalt`, \nc` râzând, cu râsul acela incitant [i
minunat spuse:
– |mi amintesc, Gerry, c` ultima oar` ai avut un presenti-
ment, c` va intra un b`rbat deosebit \n via]a ta [i a doua zi ai
g`sit un mot`nel \n fa]a u[ii.
– {i ce-i cu asta? Am acela[i presentiment [i acum, numai
c` de data asta este \n ceea ce te prive[te, Leslie.
Cea \nalt` pufni dispre]uitor, \ndreptându-se spre
detectorul de metale.
UN STR~IN IREZISTIBIL giannijollys 7

B`rbatul, trecând [i el prin acest detector \i zâmbi femeii


\n uniform` de poli]ist. Cu coada ochiului \[i urm`ri valiza
care tocmai trecea prin detector; era \nc`rcat` cu tot felul de
articole de toalet` [i \mbr`c`minte de care ar avea nevoie de
obicei orice om care c`l`tore[te. Dar nu [i de Adams.
Fiind cu ochii \n patru, el nu pierdu momentul \n care
femeia cea \nalt` se duse la toalet`, iar cea mai scund`, care se
numea Gerry, intr` \ntr-un magazin cu cadouri. Era frumu[ic`
acea Gerry, observ` el, mai ales c`-[i l`s` valiza jos cât pl`ti
pentru revista cump`rat`. El \[i a[ez` imediat valiza lâng` a ei,
flexându-[i degetele de parc` ar fi fost foarte grea.
– {tiu ce sim]i, zise femeia. {i a mea cânt`re[te o ton`.
El sper` c` nu era chiar a[a. Zâmbindu-i, \i r`spunse:
– Ai dreptate.
Lu` [i el un ziar, puse m`run]i[ul pe suport apoi lu` valiza
femeii [i se \ndrept` spre intrare, f`r` grab`, de parc` nu l-ar
mai fi interesat timpul r`mas pân` la decolare. Trecu pe lâng`
companioana cea \nalt` a lui Gerry, care ie[ea de la toalet`.
Femeia nici nu clipi v`zându-l. Intr` [i el la toalet`, \ng`duin-
du-[i destul timp acolo, pentru ca s` lase femeile s` ajung` la
intrare f`r` a observa schimbarea valizelor. Se uit` la eticheta
pe care sta scris numele durduliei. Ie[ind din toalet` se
\ndrept` spre terminal, apoi trecu de sala de a[teptare [i
ajunse la poarta de \mbarcare pe care o vor folosi cele dou`.
Ele se aflau deja acolo, cu valiza lui, care st`tea sprijinit` de
piciorul lui Gerry.
Zâmbind, el se \ndrept` spre un col] mai retras, unde se
aflau ni[te telefoane, form` un num`r [i când i se r`spunse
zise doar atât: Gerry O'Hanlon. American Air, zborul 643.
Adams se afla pe drumul cel bun.
Capitolul 1

O va \mpu[ca pe aceast` Gerry O'Hanlon dac` o va mai


vedea vreodat`.
Leslie Marie Kloslosky \[i arunc` po[eta [i fulgarinul pe
patul dublu, apoi \l lovi cu piciorul furioas`. Gerry o b`tuse
din nou la cap cu premoni]iile ei [i flirtase cu b`rbatul a[ezat
lâng` ele tot drumul, care durase [apte ore. Apoi coborâse din
avion cu acel b`rbat [i-i aruncase un: te prind eu din urm`,
Leslie.
M` prinzi pe dracu! exclamase Leslie, frustrat` de compor-
tamentul vechii ei prietene.
Ea [i Gerry pl`nuiser` vacan]a asta de câteva luni,
doriser` s` fie cea mai grozav` dintre vacan]ele petrecute
\mpreun`. Da, Gerry era o uituc` [i o z`p`cit` tot timpul, [i
`sta era farmecul ei; dar niciodat` nu fusese atât de irespon-
sabil`. Nu putea decât s`-i g`seasc` scuza c` se temea c`
\mb`trâne[te [i este tot singur`. La treizeci [i trei de ani,
Leslie nu se putea considera b`trân`, cu toate c` trecuse
printr-o c`s`torie, printr-un divor], [i sim]ea adesea un cu]it
UN STR~IN IREZISTIBIL 9

\n inim` la gândul c` va \mb`trâni singur`. Dar asta n-o scuza


pe Gerry pentru felul \n care procedase. Ba chiar \i l`sase [i
bagajul ei!
Leslie pufni dispre]uitor la vederea valizei albastre. Era
bine s-o fi depus la aeroport, la Obiecte Pierdute [i s-o lase pe
Gerry s` se descurce. A[a ar fi trebuit s` procedeze.
Stomacul o anun]` c` era cam gol, pentru c`, dormind cele
[apte ore de traversare a Atlanticului, pierduse mesele. Acum
era cam târziu. Se hot`r\ s` n-o mai a[tepte pe Gerry [i s`
g`seasc` ceva de mâncare. Probabil Gerry se dusese s` cineze
cu b`rbatul acela. Era un b`rbat atr`g`tor, admise Leslie, ar`ta
a contabil sau ceva de genul acesta, dar asta n-o scuza pe
Gerry c`-[i pierduse min]ile dup` el.
Hotelul Columbia era o cl`dire veche, dar foarte frumoas`,
cu holuri \nguste [i liftul la fel de \ngust [i ne\nc`p`tor. Se
\nghesui \n el, mirându-se cum de \nc`puse la sosire [i cu
valizele. De fapt cutia aceea mi[c`toare o f`cea s` nu se simt`
prea bine. Poate era mai bine s` coboare pe sc`ri, nu erau
decât cinci etaje. Scara era din marmur`, cu covor ro[u...
U[ile liftului se \nchiser` \nainte s` se hot`rasc` s` coboare,
dar ni[te mâini le for]ar` s` se deschid` din nou. Intr` un
b`rbat \nalt care ocup` [i pu]inul spa]iu r`mas liber, luându-i
[i bruma de aer.
– Abia l-am prins, zise el.
Leslie se uit` la el. Nu se putu ab]ine. Era atât de \nalt \ncât
trebuia s` stea aplecat \n lift. Avea p`rul negru, cam lung,
dep`[ind gulerul jachetei. Era slab, chiar foarte slab. Fa]a \i
p`rea ascu]it` [i cam dur`. P`rea un tip f`r` scrupule, un indi-
vid autoritar, asta pân` când \i vedeai ochelarii. Aveau ramele
10 LINDA CAJIO

rotunde, ca ni[te broa[te ]estoase [i te f`ceau, nu se [tie de ce,


s` te gânde[ti c` este vreun profesor de colegiu. Unul foarte
sever [i preten]ios. Ochii lui alba[tri \n mod sigur nu aveau o
c`ut`tur` blând`; erau prea deschi[i la culoare [i p`reau
foarte reci.
Leslie sim]i ceva ciudat, ca o senza]ie de siguran]` cu care
nu se confrunta de obicei; era ca atunci când iei de pe umera[
exact rochia care [tii c` ]i se potrive[te. Avu o presim]ire, dar
se for]` s` [i-o alunge din minte. Presim]irile erau punctul
forte al lui Gerry, nu al ei. Se \nchiser` din nou u[ile liftului.
Atârnar` suspenda]i o vreme apoi se auzi un sunet pl`cut [i lif-
tul \ncepu s` coboare foarte \ncet [i lin, scâr]âind din toate
\ncheieturile. Leslie intr` \n panic`, avu tendin]a s` scape un
strig`t dar reu[i s` se controleze. Dac` tot nu avea cum s`
evadeze spre un alt loc unde s` se simt` \n siguran]`, era datoare
fa]` de \nso]itorul ei s`-[i p`streze doar pentru ea isteria.
|n timp ce liftul cobora spre parter, \n el se p`stra o lini[te
stânjenitoare. Leslie sim]ea c` ar trebui s` spun` ceva, dar nu
[tia ce ar fi fost nimerit. De fapt, era strivit` de unul din pere]ii
liftului. Probabil [i un co[ciug era mai mare, se gândi ea, apoi
renun]` la aceast` idee morbid`. Era ca [i cum ar fi fost \nchis`
\ntr-o cu[c`, \mpreun` cu girafa Geffrey. O giraf` destul de
sexy, constat` ea. El nu p`rea afectat de condi]iile din lift. Ba
chiar \[i puse pipa \n gur`, apoi, verific` unul din buzunare
c`utând tutunul.
Leslie se \ngrozi la gândul c` tipului i-ar putea veni ideea s`
fumeze \n lift. Dar nu putea face asta. Un singur fum [i ar fi
omorât-o ca pe un gândac atins de insecticid. |[i drese glasul,
disperat`.
UN STR~IN IREZISTIBIL 11

B`rbatul o privi \n clipa aceea clipind des de parc` ar fi


uitat c` nu era singur \n lift. |[i scoase pipa din gur` punând-o
\napoi \n buzunar. Leslie oft` u[urat`. U[ile liftului se deschi-
ser` [i el \i f`cu loc s` ias`. Leslie se uit` la marginea de trei
centimetri dintre el [i u[` [i se decise s` \ncerce. Fu o gre[eal`.
Leslie se \mpinse \n peretele liftului, dar spatele ei tot \l atinse
pe b`rbat.
– O, Dumnezeule, murmur` ea, jenat` c` atinsese atât de
intim un str`in. Iar sângele \ncepu s`-i fiarb` \ntr-o manier`
care nu avea nimic comun cu jena resim]it` sau cu
senzualitatea.
Nu putea fi atrac]ie instantanee, se gândi ea rezistând dis-
perat` tenta]iei de a se \mpinge cu spatele \n acest b`rbat.
Atrac]ia instantanee era specialitatea lui Gerry nu a ei. Ea
fusese \ntotdeauna rezonabil` [i cu capul pe umeri. |n [coal`,
toate mamele \[i l`sau fiicele s` mearg` cu ea oriunde, pen-
tru c` Leslie era o fat` cu mult` judecat`. Chiar [i \n c`s`torie
ea fusese cea cu capul pe umeri. Tocmai de asta Jim o l`sase
pentru o femeie mai interesant`. Ceea ce se \ntâmpla acum
p`rea ridicol. Femeile cu capul pe umeri nu puteau sim]i
atrac]ie pentru str`inii pe care-i cuno[teau ocazional \n
vacan]`. Se mul]umeau cu rela]iile cu b`rba]i de \ncredere.
Cu toate astea, ei i se \ntâmpla ceva incredibil. Dar b`rbatul
nu p`rea s` aib` aceea[i problem`. El st`tu lini[tit a[teptând
s` coboare dup` ce-i f`cuse loc.
Leslie se sim]i umilit`. Reu[i s` se extrag` din lift \n timp
record. Când ajunse \n hol, \i tremurau mâinile. Vederea \i era
\nce]o[at` [i se sim]ea de parc` ar mai fi fost \nc` \n acel lift,
trupul ei sim]ind \nc` acele sui[uri [i coborâ[uri.
12 LINDA CAJIO

Lini[te[te-te Leslie, \[i spuse ea. Probabil c` nu fusese


atrac]ie instantanee, ci lips` de aten]ie din partea unui b`rbat,
lucru care \n cazul ei se perpetua de prea mult` vreme. Sau,
poate nu se sim]ea bine din cauza zborului acela de opt ore,
era vreun efect \ntârziat.
|n restaurantul hotelului nu mai era nimeni, o chelneri]`
degaja [i ultima mas`. Leslie sim]ea c` dac` nu va mânca ceva
va le[ina, sau va avea o migren` puternic`: [tia asta de pe vre-
mea curelor de sl`bire, când treceau prea multe ore f`r` s`
m`nânce sau s` bea m`car ap`.
– |mi pare r`u, spuse chelneri]a v`zând-o, restaurantul s-a
\nchis.
– V` rog, zise Leslie, abia am aterizat venind din Statele
Unite [i mor de foame. Nu vreau s` v` creez probleme, a[ vrea
pu]in` [unc` [i ni[te ou`, sau orice altceva. Sau cereale cu
lapte. Un sandvi[. O salat`. M`nânc orice [i sunt gata s`
pl`tesc dublu.
Femeia se \ncrunt` pe moment apoi \i zâmbi [i-i f`cu semn
s` intre.
– Buc`tarul n-a plecat \nc` a[a c-o s` g`sesc ceva pentru
dumneavoastr` [i so].
– Care so]? \ntreb` Leslie [i \ntorcându-se \l v`zu pe
b`rbatul din lift, chiar \n spatele ei. Se \ntoarse spre el, apoi
zise: nu este so]ul meu.
– Scuze, zise chelneri]a.
– Dar...
– V` mul]umesc, zise b`rbatul. Avea o voce pl`cut` [i
profund`, grav` chiar.
UN STR~IN IREZISTIBIL 13

– Dar... \ncepu Leslie din nou. Femeia \ns` disp`ruse prin


u[ile rabatabile ale s`lii.
|nso]itorul ei din lift o lu` de bra] iar atingerea lui \i
produse aceea[i senza]ie. Trupul ei reac]ion` la fel ca atunci
când se [tersese de el \n lift, nu atât de puternic`, ci mai
\nceat` [i mai profund`. |ncerc` s`-[i reg`seasc` ritmul respi-
ra]iei pe când el o orient` spre o mas` de dou` persoane.
– Dac` ne crede separa]i s-ar putea s` nu ne serveasc` pe
nici unul a[a c` s` st`m \mpreun`, nu? Nici eu nu-mi pot
permite s` m` culc nemâncat \n seara asta. M` crezi?
– Sigur c` da, r`spunse ea, amintindu-[i ce-i prezisese
Gerry.
Dintr-o dat` realiz` c` avea ni[te zgomote ciudate \n
urechi. I se p`ru c` lumea se \nvârte[te de câteva ori \nainte
de a reveni la pozi]ia pe care o [tia ea. Nu era normal s`
reac]ioneze astfel la apropierea unui b`rbat; acesta \i cople[ise
sim]urile. Se sim]ea foarte atras` de el. Dar nu, asta nu i se
putea \ntâmpla ei, Leslie Kloslosky. Când se a[ezar` fa]` \n
fa]`, ea se for]` s` se relaxeze, dar din nefericire nu-[i putea
lua ochii de la el. |l privi o dat`, de dou` ori, \ngrozit` c`
b`rbatul ar putea intui ce sim]ea ea.
Adun`-te, femeie! \[i spuse. |ncerc` s` zâmbeasc` dar
sim]i c` buza superioar` \i era lipit` de din]i f`când-o s` arate
ca Bugs Bunny. I[i aminti din nou de Gerry [i de
premoni]iile ei blestemate. |i intrase ideea asta \n cap [i
acum ac]iona ca atare. El nu p`rea s` observe, iar ea nu [tia
dac` ar fi trebuit s`-i fie recunosc`toare sau s` reac]ioneze
violent.
B`rbatul \i spuse pe nea[teptate:
14 LINDA CAJIO

– Am \n]eles c` e[ti american`. {i eu. Sunt Mike Smith,


din Philadelphia. Apoi zâmbi. Trebuie s` fie cineva [i de
acolo.
– Eu m-am n`scut la Roxborough, zise ea amintindu-[i
denumirea ora[ului. De fapt, cuvintele le rostise cu destul`
coeren]`. Era chiar mândr` de asta. Eu sunt Leslie Kloslosky.
– Ce mic` este lumea, Leslie Kloslosky!
Ea \ncuviin]`, \ntrebându-se dac` premoni]iile lui Gerry se
confirmau, apoi renun]` la idee. Se \ntâlneau americani \n
orice mare ora[ al lumii, \n orice hotel decent. A[a c`, de ce ar
fi fost surprins`? Chiar [i faptul c` tr`iser` amândoi \n
Philadelphia putea fi tot o coinciden]`, nicidecum mâna des-
tinului, karma, soart`, sau alte bazaconii. Era o femeie de
treizeci [i trei de ani [i-[i dori ca [i corpul ei s` reac]ioneze ca
atare.
– Este un hotel vechi dar foarte confortabil [i pl`cut,
observ` Mike, sco]ându-[i ochelarii pe care \ncepu s` [i-i
[tearg` cu un [erve]el.
– Este chiar frumos, fu ea de acord, urm`rind delicate]ea
cu care b`rbatul [tersese lentilele apoi, netezise fa]a de mas`.
– Am mai stat aici de câteva ori, continu` el. Hotelul `sta
are un farmec aparte, nu crezi?
– Da, aprob` ea, apoi realiz` c`-i d`dea numai replici
idioate. {i Tarzan s-ar fi descurcat mai bine. Reu[i s`-[i
desprind` privirea de pe mâinile lui ad`ugând; eu vin prima
oar` aici, dar \mi pare bine c` agen]ia nu mi-a f`cut rezervare
la Hilton.
– Lan]urile hoteliere sunt bune, numai c` nu-]i dau o idee
asupra ]`rii respective a[a cum fac hotelurile independente.
UN STR~IN IREZISTIBIL 15

– Da, dar ai siguran]a serviciilor, indiferent unde te-ai afla.


Se tatonau, \[i spuse ea. Iar ea nu voia s` clacheze. Urma s`
stea aici doar dou` zile [i niciodat` nu fusese adepta unei
aventuri de o sear`. Acum nu era momentul s` \ncerce,
indiferent cât de tentat` era.
Chelneri]a se \ntoarse.
– Ave]i noroc. Buc`tarul v` preg`te[te ou` cu [unc`. Vre]i
[i cafea?
– Eu a[ vrea ceai, zise Mike uitându-se \ntreb`tor la ea.
– Da, eu vreau o cafea.
Deci el bea ceai, observ` Leslie, amintindu-[i de spoturile
publicitare \n care ni[te b`rba]i grozavi \mprumutau ceai
negru ca pretext de la vecinele lor apoi le invitau la Paris. O,
Leslie, \[i spuse ea, iar \]i zboar` mintea!
Mike \[i puse pipa \n gur` apoi \ncepu s` scotoceasc` prin
buzunare, dup` care o privi lung. Scoase pipa din gur`, o
umplu cu tutun cu gesturi lene[e, prelungite.
Leslie \i urm`ri mâinile [i mai fascinat` ca \nainte. Erau
mâini mari [i puternice; probabil putea rupe pipa \n dou`
dintr-o singur` mi[care. Cu toate acestea, degetele \i erau
lungi [i sub]iri [i ea se \ntreb` cum s-ar sim]i alunecând pe
trupul unei femei.
Pe trupul ei...
El \[i puse pipa \n gur` dar n-o aprinse.
Sim]ind c` ro[e[te, Leslie \ncerc` s` se gândeasc` la altce-
va. Sau s` vorbeasc`.
– Ai venit de mult? \l \ntreb` ea.
El se \ncrunt`.
16 LINDA CAJIO

– Nu, doar am coborât, nu-]i aminte[ti?


– Nu, te \ntrebam când ai venit \n Anglia?
– A, \n Anglia! exclam` el, nu de mult timp. Dar tu?
– Eu tocmai am sosit. {i era gata s` plece \napoi. F`r`
prietene, se l`murise. N-ar fi trebuit s` se dea jos din pat \n
diminea]a aceea.
– Pari... nefericit`, \ndr`zni el.
– Oh, nu, spuse ea repede, uimit` c` i se citea asta pe fa]`.
Chiar dac` se sim]ea atras` de el asta nu \nsemna c` trebuia s`
afle totul despre ea. Sim]i \ns` cum ro[e[te. M` simt bine, sunt
doar obosit`. M-am trezit foarte devreme.
– N-ai venit cu un zbor de noapte? \ntreb` el ridicând din
sprâncene. Majoritatea americanilor vin cu cursa de noapte ca
s` nu simt` diferen]a de fus orar.
Leslie se zbârli. Primise acela[i argument de la toat` lumea
numai de la agentul ei de turism nu.
– Este mai bine s` ajungi noaptea când e[ti deja obosit [i s`
te duci direct la culcare. Dac` ajungi diminea]a trebuie s`
a[tep]i toat` ziua s` te po]i orienta, ceea ce mi se pare o tortur`.
El ridic` din umeri.
– Eu dorm \ntotdeauna \n avion, a[a c` sunt odihnit când
ajung aici.
– {i eu am dormit, dar...
– {i atunci, de ce-]i mai este somn? Vezi? Am dreptate,
trebuia s` vii cu alt` curs`.
Leslie strânse din din]i. Nu avea rost s` argumenteze. Iar
dac` exista cineva care se pricepea s` dea sfaturi \n privin]a
timpului [i program`rii acestuia, ea era consultant chiar pe
aceste probleme.
UN STR~IN IREZISTIBIL 17

Sosi chelneri]a cu cafeaua [i ceaiul. Leslie lu` o \nghi]itur`


zdrav`n` din cafeaua ei. Savoarea era pu]in diferit`, dar asta
nu \nseamna c` nu sim]i imediat acela[i efect pe care cafeaua
\l avea de obicei asupra danturii ei. Se sim]i imediat revigorat`
dar nu putu s` nu se \ntrebe dac` va mai \nchide vreun ochi
toat` noaptea. Poate c` acest Mike Smith avusese dreptate \n
privin]a zborului de zi. Leslie planificase de mult aceast`
c`l`torie, dar nu reu[ise s-o materializeze decât când Gerry se
implicase foarte serios \n acest proiect. Gerry [tia s` pun`
punctul acolo unde trebuia, era mult mai hot`rât` [i poate
asta o f`cea s-o accepte ca prieten`. |ns` de data asta
exagerase.
Leslie se \ncrunt`. Putea petrece tot timpul cu p`rere de
r`u, mai ales pentru c`-[i cheltuia inutil banii. Gerry [tia ca
\ntotdeauna s` se descurce; \[i [i f`cuse un prieten [i se distra.
De fapt, era dreptul ei, \[i spuse Leslie, p`rându-i r`u c` nu
\nv`]ase nimic de la prietena ei.
Mike lu` o \nghi]itur` de ceai.
– E[ti \ntr-o excursie.
– Da [i nu, r`spunse ea. Sim]i din plin efectul cafelei,
revenindu-[i complet dup` problemele cauzate de zborul
acela prelungit. |[i ap`s` tâmplele cu mâinile: noi... eu...
ne-am \ntâlnit cu unul la Shropshire, cit` ea dintr-un poem,
f`r` a-[i aminti numele autorului.
– A, zise el. B`iatul de ]ar`, \n valea râurilor [i a
izvoarelor...
– Poftim?
Mike o privi ca pe o particul` de praf.
18 LINDA CAJIO

– A. E. Housman, poetul. El a cântat Shropshire \n lucr`rile sale.


– O, \n]eleg. Eu de fapt voiam s` v`d aba]ia de la
Shrewsburry.
El se \ncrunt`, pentru c` nu mai \n]elegea nimic, a[a c` ea
\ncerc` s`-i aminteasc` despre o serie de scrieri pe teme
biblice [i preo]e[ti care-i pl`cuse \n mod deosebit:
– Fratele Alaric, c`lug`rul detectiv... Elias Peterson este
autorul.
– N-am auzit de ei.
Leslie sim]i c` ro[e[te. De fapt, sim]ise de mai multe ori
\n prezen]a acestui b`rbat c` i se ro[iser` pome]ii, \n
jum`tatea de or` de când \l cunoscuse. Dar de ce trebuia s`
fie jenat` c` voia s` vad` realitatea, mai precis cadrul \n care
se desf`[uraser` o serie de c`r]i pe care le iubea? Nu era un
p`cat! Dar asta \i dovedi imediat un singur lucru: ea [i
Domnul Atrac]ie Fatal` aveau tot atâtea \n comun precum
vulpea [i carburatorul.
Chelneri]a le aduse [i mâncarea pe care le-o puse \n fa]` pe
farfurii mari. Leslie se uit` la mâncarea ei ornat` cu dou`
buc`]i de ro[ie. {unca p`rea bun`, dar ou`le aveau
g`lbenu[urile prea colorate.
Mike \ncepuse deja s` m`nânce.
Eu nu pot, \[i spuse ea, nu pot \nghi]i ceea ce mi s-a pus \n
fa]`.
– Am crezut c`-]i este cu adev`rat foame, observ` el.
– A[a este.
Leslie [tia c` dac` nu va \ncerca s` m`nânce va avea
probleme [i mai mari. |ncepu cu [unca [i stomacul ei reveni
la o stare normal`, sim]ind foamea [i mai puternic. Când
UN STR~IN IREZISTIBIL 19

ajunse la ou` era deja convins` c` se va descurca. Gustul lor


era pu]in schimbat dar nu foarte r`u. Cel pu]in stomacul ei nu
se revolt` \n nici un fel.
Mike mânc` totul con[tiincios, f`r` comentarii.
Michael Jack Smith \[i urm`ri companioana cu coada
ochiului. |n mod normal n-ar fi fost atras de acest gen de
femeie, era prea \nalt`. Lui \i pl`ceau femeile mai scunde, [i
mai bine f`cute. Dar Leslie... cu ea era ceva diferit.
Nu avea tr`s`turi ie[ite din comun, nu era vreo frumuse]e,
dar cu cât o privea mai mult cu atât era tot mai contrariat de ea.
Avea sprâncene frumoase deasupra unor ochi alba[tri de
culoarea cerului \ntr-o zi de var`, tenul de culoarea piersicii,
pu]in mai palid decât te-ai a[tepta la o brunet`. Dar avea o
rev`rsare de pistrui, ultimele r`m`[i]e ale adolescen]ei care nu
pier decât \n timp. Avea gura frumoas` cu buze pline. Pieptul cu
sânii plini se ridica apoi cobora la fiecare respira]ie. Pe sub bluz`
tocmai se contura destul de bine unul din ei ceea ce f`cu inima
s`-i bat` mai tare. |n rest p`rea destul de firav` dar gra]ioas`. {i
f`r` \ndoial` \i pusese sim]urile pe jar. |[i aminti felul \n care se
atinsese de el \n \ncercarea de a ie[i din liftul acela \ngust. Mike
\[i amintea [i acum cu toate sim]urile acel moment.
– Cum ]i se pare mâncarea? o \ntreb` el, [tiind c` ar fi avut
un aer idiot dac` ar fi continuat s-o priveasc`.
– Este diferit` de ceea ce [tiu, dar suportabil`.
O turist` tipic`, \[i spuse el zâmbind. Turi[tii cer \ntot-
deauna ceva care s` semene cu ceea ce au acas`. Atunci de ce
se mai obosesc s` c`l`toreasc` dac` nu vor s` cunoasc` nimic
nou? Dis moi ce que tu manges, je te dirai ce que tu es.
Leslie \l privi uimit`.
20 LINDA CAJIO

– Poftim?
– Spune-mi ce m`nânci ca s`-]i spun cine e[ti, repet` el \n
englez`. Brillat Savarin a spus-o. A fost un mare buc`tar.
– O, am crezut c` este o marc` de cafea! Ea ridic` din
umeri. Se vede c` sunt incult` ca orice american [i o recunosc.
– N-ar trebui s` ceri acelea[i lucruri pe care le cuno[ti deja
când c`l`tore[ti, draga mea. Farmecul este s` m`nânci la fel ca
localnicii, s` experimentezi lucruri noi.
– Stomacul meu n-ar accepta asta!
El pufni \n râs.
– Se va adapta, o s` vezi!
– Ultima oar` când am auzit asta, mama m` droga cu ulei
de pe[te.
El \ncepu s` râd`. Era totu[i con[tient c` atrac]ia pe care o
sim]ea fa]` de ea nu era ceea ce-i trebuia \n momentul acela.
Când veni clipa \n care s` pl`teasc`, Leslie se confrunt` cu
o problem` serioas`; nu schimbase banii \nc`. Presupusese c`
era posibil s` semneze nota de plat` ca [i cum i-ar fi fost adus`
\n camer` dar dup` efortul f`cut de chelneri]` pentru a o
servi, nu era tocmai frumos s` nu-i lase un bac[i[. Poate Mike
va fi gentleman [i-i va pl`ti…
Privindu-l, v`zu c` acesta se scotocea prin toate buzunarele
dup` m`run]i[ul pe care \l puse apoi pe mas`. Era evident c`
acest b`rbat, cu toate sfaturile pe care i le d`duse, era la fel de
organizat ca un stol de porumbei \n mijlocul c`ruia se afla o
pisic`. Un astfel de b`rbat putea s` fac` [i un consultant \n
problema organiz`rii timpului s`-[i piard` r`bdarea.
– D`-mi mie hârtia de cinci lire, te rog, zise Leslie.
El se opri din c`utare [i o privi ciudat:
UN STR~IN IREZISTIBIL 21

– Poftim?
– D`-mi mie bancnota de cinci lire, iar eu voi semna pentru
toat` nota, nu am schimbat bani, \nc`.
– De ce s` semnezi pentru toat` consuma]ia?
– Pentru c` n-am apucat s` schimb bani, repet` ea.
– {i care este problema?
– Vreau s` las un bac[i[ chelneri]ei care ne-a servit. Dac`-mi
dai banii pe jum`tate din consuma]ie, eu voi semna [i l`sa acei
bani ca bac[i[.
– {i partea mea de bac[i[?
B`rbatul era uluit. Leslie se \ntreba dac` vorbele ei
ajungeau cu adev`rat la el.
– O s` las bac[i[ul t`u al`turi de al meu. Ea zâmbi cu mâna
\nc` \ntins`. Dac` nu-i d`dea banii \n urm`toarele trei
secunde...
|n sfâr[it el \i \ntinse banii. Leslie semn` nota de plat`, l`s`
num`rul camerei, puse [i banii lui al`turi [i se ridic`.
– Doar n-ai de gând s`-i la[i to]i banii! se auzi vocea
lui.
– Ba da, [uier` Leslie, \i merit` pentru c` a stat peste
program s` ne serveasc`. Acum, ridic`-te de la mas`!
– Ei, parc` spuneai c` e[ti din Philadelphia! Dar se ridic`,
venind dup` ea.
Traversar` \mpreun` holul hotelului. Leslie pufni \n râs,
amintindu-[i c`-l considerase o posibil` partid`... Era de fapt
un tip imposibil. Nu ar`ta r`u, dar atât. Nu aveau [i nici n-ar
putea avea nimic \n comun. Dar cât timp st`tea acest individ
la Londra, oare? Era [i el \n vacan]`?
22 LINDA CAJIO

– E[ti aici \n vacan]`? \l \ntreb` ea \n cele din urm`.


– Nu, r`spunse el, eu predau literatura englez` la
Universitatea Temple. Chiar acum preg`tesc o prelegere
despre Ben Jonson.
– Mi-am imaginat, zise ea.
– Ce vrei s` spui?
– Nimic, zise Leslie. Ar`]i ca un profesor distrat [i probabil
c` [i e[ti.
– Sunt?
– E[ti.
Se \nghesuir` din nou \n acel lift imposibil. Leslie \[i
suprim` numaidecât amintirea primei lor coborâri cu liftul.
Contrastele se pot atrage, dar la ei nu func]iona asta...
– Nu sunt distrat... [i nu m-ai cunoscut decât de câteva
minute, cum po]i afirma asta?
Ea zâmbi.
– Am stat la aceea[i mas` peste treizeci de minute. {i a fost
de ajuns.
– Afl` c` nu lipsesc de la ore, nu \ntârzii niciodat` la
dentist, de[i \l ur`sc. Nu a[a se comport` un tip distrat. Dar tu
cu ce te ocupi?
– Sunt consultant.
– A, m` a[teptam!
– Ce vrei s` spui? fu rândul ei s` \ntrebe.
El zâmbi. U[ile liftului se deschiser` [i el cobor\ primul,
spunându-i:
– Dup` cum spuneai [i tu, câteodat` nu-]i trebuie mai mult
de cinci minute...
UN STR~IN IREZISTIBIL 23

Leslie ie[i din lift. Tipul `sta avea tupeu, se gândi ea. O
f`cuse s` se simt` fat` b`trân`. Din fericire [i el se \ndrept` \n
aceea[i direc]ie a[a c` mai f`cur` câ]iva pa[i \mpreun`.
– Eu \ntârzii câteodat` la coafor, recunoscu ea, sau spuse
asta pentru a-[i lua singur` ap`rarea. Nu-mi place s` fac gos-
pod`rie, a[a c` evit. {i m` conduc dup` principiul c` trebuie
s`-i las [i pe al]ii s` tr`iasc` lini[ti]i, dac` m` las` [i ei pe mine.
A[a c`, nu po]i insinua c` sunt vreo fat` b`trân`.
– V`d c` ai idei fixe asupra câtorva no]iuni cum ar fi
bac[i[urile.
– Iar tu nu \n]elegi nimic logic.
– Iar tu pân` [i mâncarea o \ngurgitezi dup` ni[te reguli.
La \nceput [unca, apoi ou`le. Erai ca un chirurg, extr`gând
g`lbenu[urile cu atâta precizie [i minu]iozitate!
Ea nu-i r`spunse. Se uit` fix la cifra scris` pe u[a spre care
se \ndreptase el.
– Ei, aceea este camera mea!
Capitolul 2

Mike se \ntreb` dac` un profesor distrat s-ar fi \nvârtit ca un


idiot, \n loc s` se duc` direct spre camera cu pricina. |ntr-un
târziu, o porni \ntr-acolo cu pa[i mari.
Intrusul, un tip mascat o rupse la fug` pe coridor. Mike
fugi mai tare ca el. Individul disp`ru la un moment dat dup`
un zid. Mike ajunse [i el la locul respectiv tocmai pentru a
descoperi c` tipul disp`ruse pe o scar`. Lovi u[a, apoi se opri
s` asculte dac` intrusul o luase \n sus sau \n jos pe sc`ri. Nu
auzi nimic, a[a c` se hot`r\ s-o ia \n jos, p`rându-i-se firesc ca
intrusul s-o ia \ntr-acolo. Iar Leslie consider` c` Mike nu are
nici o logic`.
Dup` pu]in timp, el ajunse la concluzia c` acest gen de om
nu se conducea dup` principii logice, pentru c` o luase pro-
babil \n sus. Sc`rile duceau la buc`t`rie. Mike puse \ntreb`ri
unor persoane care f`ceau cur`]enie dar nimeni nu v`zuse
nimic. Apoi urc` sc`rile la etajul cinci verificând fiecare etaj,
dar ho]ul disp`ruse. Mike admise c` pierduse ocazia de a-l
captura pe individ impresionând-o astfel pe Leslie.
UN STR~IN IREZISTIBIL 25

– Ei, l-ai prins? \l \ntreb` ea când v`zu c` revine.


– Nu. El se ab]inu s` spun` c` acesta s-ar fi aflat \n fa]a lui
dac` l-ar fi prins. Logica nu era punctul ei forte, de fapt. Ar tre-
bui s` informezi conducerea hotelului despre asta, oricum.
Ea ridic` din sprâncene:
– Nu-mi arde de glum`.
El strânse din din]i mirându-se de ce se implicase. Dar
[tia prea bine motivul. Picioarele ei lungi \l atr`geau ca un
magnet. Dintr-o dat` sim]ise c` ar fi vrut s` duc` mâna spre
picioarele ei, s` verifice dac` purta cumva porjartier. {i-ar fi
dorit s-o mângâie \ncet, s` vad` cum reac]ioneaz`. Apoi
s`-[i \nfig` mâinile \n p`rul ei, s`-i desfac` acea coad` de cal,
s`-i lase p`rul pe spate. Femeia asta i s-ar fi potrivit ca o
m`nu[`. Era foarte sigur de asta. De[i nu era genul de
b`rbat care se \ndr`goste[te imediat de o femeie [i s` se
culce cu ea din prima sear`, asta era ce sim]ea fa]` de Leslie
Kloslosky. Era mâna sor]ii, a destinului poate, a providen]ei
sau poate toate astea se adunaser` la un loc pentru a face
ceva bun.
– Poate ar fi bine s`-]i verifici camera, \i suger` el, s` vezi
dac` individul a reu[it s` intre.
Ea deschise gura uluit` de idee, de parc` nu i-ar fi trecut
a[a ceva prin cap, apoi \ncepu s` orbec`ie, s` vâre cheia \n
broasc`, lucru pe care-l [i reu[i, dup` mai multe \ncerc`ri.
Mike se uit` [i el. Intr` dup` ea [i \ncerc` s` observe ceva sus-
pect care s`-i atrag` aten]ia \n timp ce ea scotocea prin lucruri.
Apoi, ea morm`i ceva.
El clipi de câteva ori.
26 LINDA CAJIO

– Ce spui?
– Lucrurile mele par \n ordine dar nu sunt sigur` despre
cele ale lui Gerry.
– Gerry? repet` el. P`rea un nume de b`rbat. La naiba!
Ea \ncuviin]`.
– Da, Gerry. Am venit \mpreun`, sau cel pu]in a[a trebuia
s` fie.
El se \ncrunt` nepl`cându-i ce auzea.
– Vorbe[ti de parc` s-ar fi \ntâmplat ceva r`u cu el.
Leslie \l privi [i ridic` din umeri.
– Gerry este prietena mea. A ie[it cu un b`rbat \n seara
asta. Nu pot deschide bagajul ei dar pare neumblat. Acum
te-a[ ruga s` m` scuzi, dar...
– A, sigur c` da!
El se d`du un pas \napoi, bucuros c` Gerry era femeie.
Cu o or` \n urm`, cel mai interesant lucru pe care-l putea
face era s` pun` mâna pe un exemplar al piesei Sejanus de
Jonson de la Universitatea Cambridge. Era un manuscris
nepre]uit [i murea s`-l vad`. Pe marginile c`r]ii erau ni[te
observa]ii scrise de Ben Jonson despre Shakespeare.
Incredibil. Dar Leslie Kloslosky d`duse buzna \n via]a lui
debusolându-l. Nu-i pl`cea asta c`ci nu avea nevoie de a[a
ceva acum, când trebuia s` se concentreze asupra tezei de
doctorat. Trebuia s-o sus]in` destul de repede pentru a
nu-[i pierde pozi]ia \n cadrul departamentului \n care
lucra.
Leslie \nchise u[a [i porni pe coridor. El o urm`. Ea se opri
[i se \ntoarse spre el.
UN STR~IN IREZISTIBIL 27

– Ce faci?
El se \ncrunt`.
– Merg cu tine.
– De ce? Era mai bine s` fi urm`rit infractorul!
– Adev`rat, dar m`car s` te \nso]esc s` raportezi \ncercarea
de efrac]ie. Sunt martor [i dac`-]i aminte[ti am [i \ncercat s`-l
urm`resc.
– Oh! exclam` Leslie.
Femeia avea ochi \ntr-adev`r frumo[i, \n care te puteai
pierde. El f`cu un gest din mân`.
– Mergem la lift?

***

|n mod normal, Leslie ar fi fost \ncântat` s` ajung` la


Scotland Yard. Dar asta \n condi]ii normale. Intr` \n faimoasa
cl`dire a poli]iei sup`rat` c` i se \ntâplase tocmai ei, dar nu-[i
imaginase c` o \ncercare de efrac]ie se rezolva aici doar prin
completarea a zeci de formulare. Nu era de mirare c` erau
atât de eficien]i cei de acolo! |i f`ceau pe reclaman]i s`
renun]e singuri! {i a[teptarea... ea [i Mike petrecur` mai mult
timp pe o banc` decât \ntr-un birou. Leslie se sim]ea pedep-
sit` pentru a fi vrut s` reclame efrac]ia.
– A fost interesant, zise Mike.
Vocea lui ajunsese s-o calce pe nervi. B`rbatul acesta
devenea tot mai plin de energie pe m`sur` ce se \nnopta.
– Sigur c` a fost interesant! Tu nu ai r`u de avion [i se vede
c` e[ti o persoan` nocturn`. Eu nu sunt.
28 LINDA CAJIO

– E[ti obosit`.
Leslie se \ntoarse spre el mirat` c` era un individ atât de
obtuz. Cum putea s` nu \n]eleag` c` era epuizat`? Era un
distrat, asta era evident! Leslie \ncerc` s` se calmeze.
– Ai dreptate, sunt obosit`.
– Atunci m` duc s` g`sesc o ma[in` s` te duc la hotel. El
ie[i din cl`dire, iar pe ea o l`s` s` a[tepte pe trotuar.
– Minunat, zise Leslie sim]indu-se dintr-o dat` abando-
nat`. Apoi se mir` de ce naiba reac]iona a[a. Nu voise s`
scape de el? B`rbatul acesta o speria. Nu fizic, dar de fiecare
dat` când se apropia de ea \i d`dea peste cap echilibrul
emo]ional.
Leslie porni \nainte privind femeile [i b`rba]ii care treceau
pe lâng` ea intrând \n cl`dire. C`scând, Leslie \[i spuse c` va
reveni alt` dat` când va fi capabil` s` judece lucrurile la rece.
Deodat` realiz` c` nu [tia \ncotro se \ndreapt`. Nu se vedea
nici un taxi.
– Grozav, murmur` ea. Dac` ar fi [tiut de ieri ce se va
\ntâmpla... ieri...parc` trecuse mult timp de când plecase din
Jersey...
– Ei! Parc` ]i-am spus s` a[tep]i! Nu ascul]i nici o dat` ce se
vorbe[te cu tine?
Era Mike, cu capul scos pe fereastra din spate a unei ma[ini
de poli]ie, care opri \n dreptul ei. Leslie se opri [i ea.
– Da, ascult, de obicei.
– {i atunci ce cau]i aici?
– Un ziar de diminea]`.
– Mi-ai spus c` e[ti foarte obosit`.
UN STR~IN IREZISTIBIL 29

Leslie urc` \n ma[in`, pe bancheta din spate, lâng` el,


având grij` totu[i s` lase un spa]iu \ntre ei. Chiar dac` se
sim]ea epuizat`, inima \ncepu s`-i bat` mai tare, sim]indu-l
aproape. Sim]ea o atrac]ie atât de puternic` fa]` de el \ncât
de[i era sfâr[it` reac]iona. Trebuia s` pun` punct la situa]ia
asta.
– V` mul]umesc, i se adres` ea [oferului.
– Cu pl`cere, domni[oar`, \i spuse acesta. Va trebui s` fi]i
atent` s` nu traversa]i \n afara marcajelor pentru pietoni. Dac`
v` love[te o ma[in` nu este [oferul vinovat.
Leslie se uit` ciudat la poli]istul care i se adresase.
– Chiar a[a? Pietonii n-au voie s` treac` pe aici?
– Numai pe zebr` [i doar pe cea semaforizat`. Nici unui
[ofer nu-i place s` dea peste cineva. |[i stric` [i ma[ina.
– Ca s` nu mai vorbim ce-i face persoanei respective.
Dar ea nu s-ar pune \ntr-o astfel de situa]ie.
Nu mai zise nimic. Dup` câteva minute de t`cere, realiz` c`
se f`cuse din nou de râs. Cum reu[ea acest Mike s-o pun` \n
situa]ii imposibile? Ideea destinului i se p`ru [i mai grotesc`
atunci când b`rbatul implicat o putea face pe femeie s` se
comporte ridicol. Leslie \[i drese glasul.
– Mul]umesc, Mike, zise ea, datorit` ]ie nu trebuie s` merg
pe jos.
– Mi se pare normal ca unui turist str`in s` i se acorde toat`
aten]ia.
– |mi pare r`u c` te-am implicat [i pe tine \n problemele
mele. Nu era camera ta cea \n care au \ncercat s` p`trund`.
El f`cu o grimas`.
30 LINDA CAJIO

– Este totu[i pl`cut s` ]i se mul]umeasc` pentru ajutor.


Leslie nu era sigur` dac` se referise la noaptea de
aventuri prin Scotland Yard, dar nu avea chef s` pun`
\ntreb`ri. Iar dac` nu \ntrebi po]i tr`i fericit c`ci nu prea
ai probleme \[i spuse ea, apoi ad`ug`: medita]ia lui Leslie
Kloslosky.
Nu se gândea decât la momentul \n care va ajunge \n
camer` [i se va pr`bu[i pe pat. Apoi poate va da la o parte
p`tura [i va dormi toat` ziua urm`toare. Era atât de
obosit` \ncât doar când se afla la trei camere distan]` de
paradisul mult visat, observ` c` Mike venea \n urma ei. Se
opri.
– Unde mergi?
– |n camera ta.
Ea \l privi cu gura c`scat`. El a[tept`.
– Nu te po]i duce acolo! exclam` el.
– De ce?
– Pentru c`, probabil, vor verifica mai \ntâi camera. De
unde [tii c` ho]ul n-a revenit?
– O, nu, Dumnezeule, vreau s` m` culc!
Leslie gr`bi pasul, descuie u[a \n timp record [i v`zu c`
toate erau la locul lor. Sau cel pu]in a[a p`rea. Lipsea, ca [i
asear`, doar Gerry.
– Ar fi bine s` verifici, \i suger` Mike.
Leslie gemu de oboseal` [i \ncepu s`-[i treac` lucrurile \n
revist`, privind cu jind spre patul care i se p`rea acum cea mai
fericit` destina]ie. Se for]` s`-l ignore pe moment, vru s`-l
roage pe Mike s` plece dar atunci sun` telefonul.
UN STR~IN IREZISTIBIL 31

– Bun`, Leslie, sunt eu, Gerry!


– La naiba, Gerry! Unde e[ti?
– |n pat, cu un b`rbat minunat!
– Pentru numele lui Dumnezeu, Gerry, abia l-ai
cunoscut!
– A fost mâna destinului, Leslie!
Leslie ridic` privirea exasperat` spre tavan, \ncercând s`-[i
p`streze calmul. Nu voia s` explodeze \n fa]a lui Mike. Se
\ntoarse cu spatele spre el [i-i murmur` lui Gerry:
– Sper c` ]i-ai luat m`surile de siguran]`!
– Doar nu mi-am pierdut complet min]ile!
Leslie oft`.
– Ai grij` de tine!
– Da, m`mico!
– Camera noastr` a fost doar la un pas de a fi tâlh`rit`
noaptea trecut`.
– O, nu! E[ti bine?
– Da, [i nu lipse[te nimic, ho]ul n-a apucat s` intre, \ncepu
ea s`-i povesteasc` ignorând un singur detaliu: Mike. Am
verificat totul [i nu lipse[te nimic. Doar \n valiza ta n-am
umblat dar nu sunt semne c` ar fi umblat cineva la ea. Cred c`
voi dormi când o s` vii tu.
– Leslie nu vin!
– Ce-ai spus?
– Ne \ntâlnim \n Cornwall, Leslie, \mi pare r`u pentru ce-]i
fac, dar sper c` nu te superi. |n]elege-m`. Tully vrea s` stau
aici. Este un b`rbat minunat. M-am \ndr`gostit, Leslie!
Leslie se a[ez` pe pat.
32 LINDA CAJIO

– Nu pot s` cred!
– Nu te \nvinuiesc dac` te superi. Ai tot dreptul s-o faci.
Dar trebuie s` fiu cu el, dac` te vei \ndr`gosti [i tu vei
\n]elege.
Mike \[i drese glasul.
Leslie \nchise ochii. Sim]ea nevoia s-o strâng` pe Gerry de
gât pentru c` cedase atât de repede unui necunoscut. Nu putu
s`-i spun` decât:
– Dar usc`torul de p`r este \n valiza ta!
– Leslie, \]i mul]umesc pentru c` ai reac]ionat astfel, zise
Gerry. Nici o problem` cu usc`torul, vei g`si cheia \ntr-un
buzunar exterior al valizei.
– Gerry, cum po]i fi atât de nes`buit`?
– {i dac` pierd cheia, nu trebuie s` mai am una la
\ndemn`?
– E[ti incredibil`! S` ne vedem cu bine \n Cornwall!
– |]i promit, Leslie, e[ti o bomboan`!
Dup` ce Gerry \nchise, Leslie \[i spusese c` via]a nu era
dreapt`: Gerry se va alege cu un b`rbat, iar ea cu un usc`tor
de p`r! Dar \[i aminti de Mike [i se \ntoarse cu fa]a spre el.
Acesta renun]` la studierea tapetului de pe perete, [i clipi de
câteva ori din spatele ochelarilor.
– A fost prietena mea, \l inform` ea.
– Mi-am dat seama.
– St` cu un prieten câteva zile.
El \nclin` din cap.
Dup` ce-[i drese glasul, ea se \ndrept` spre u[`
deschizând-o:
UN STR~IN IREZISTIBIL 33

– Acum chiar vreau s` dorm!


– Oh, zise el.
Se duse spre u[`, prinse clan]a apoi se \ntoarse cu fa]a
spre ea.
– Dac` ai vreo problem`, dac` auzi vreun zgomot suspect,
sun` la camera mea: 524.
– O s` sun la paz`.
El se \nclin`.
– Apoi m` suni [i pe mine.
– O, nu!
– Te rog s` m` suni.
|ngrijorarea lui o mi[c`. Chiar dac` nu erau deloc
compatibili, acest b`rbat voia s` fie un gentleman. |i zâmbi \n
semn de mul]umire.
|n clipa aceea, el veni mai aproape [i o s`rut`. Capul ei
\ncepu s` se \nvârteasc` atunci când \i sim]i buzele moi [i
fierbin]i. S`rutul era pl`cut dar ea \l sim]i de parc` ar fi fost
sub tensiune. Gura lui se mi[ca \ntr-un ritm seduc`tor f`când-o
s` ame]easc`. Leslie \ncepu s` r`spund` la s`rut. El o prinse \n
bra]e, apoi o lipi de trupul lui. Ea \l prinse dup` gât cu bra]ele,
sim]indu-l ca pe un punct de sprijin când totul \n jurul ei
\ncepu s` se \nvârteasc`.
– Acum, zise el abia desprinzându-se, culc`-te pu]in, Leslie,
altfel voi uita de mine...
[i ie[i \nchizând u[a foarte \ncet...
Leslie se rezem` cu spatele de perete. Cum putea cineva
care nu i se potrivea deloc s` s`rute atât de bine? Poate c` un
somn bun o va face s` gândeasc` mai bine, s` vad` realitatea
a[a cum era.
34 LINDA CAJIO

***

– Parc` trebuia s` dormi!


Leslie ridic` privirea [i-l v`zu pe Mike de la masa ei
aflat` \ntr-un col] al restaurantului. Acest b`rbat ie[ise din
camera ei cu câteva ore \n urm`, pentru a o l`sa s`
doarm`. O l`sase uluit` [i stupefiat`, z`p`cit` de s`rutul
lui.
– Mi-era [i foame, se confes` ea. Nu voi s` spun` c` s`rutul
lui o pusese pe jar stârnindu-i sim]urile \n a[a hal \ncât nu
putuse \nchide un ochi, a[a c` se hot`râse ca m`car s`
m`nânce ceva.
– Mama spunea c` micul dejun trebuie s` fie cea mai
important` mas` a zilei, spuse Mike a[ezându-se \n fa]a ei f`r`
nici o invita]ie.
Leslie ridic` din sprâncene. Nu [tia de ce f`cuse acea
afirma]ie: pentru c` era un \nfumurat, care le [tia pe
toate, sau pentru c` avusese o mam`? Curiozitatea
\nvinse:
– Chiar ai o mam`?
El rânji.
– {tii, ar trebui s` m` simt ofensat c` m` consideri n`scut
de vreo rud`; da, am o mam`. {i un tat`. {i doi fra]i mai mari.
Ea zâmbi.
– Nu-mi spune c` tu e[ti cel mai pipernicit!
El \ncepu s` râd`.
UN STR~IN IREZISTIBIL 35

– N-o s` spun, dar restul familiei nu sunt prea \nal]i. Nici


ei nu sunt siguri cum am ajuns \n familia lor, pentru c` mama
nu prea vorbe[te despre asta.
Din ceea ce spunea, [i mama lui, probabil, era tot a[a de
\nalt` ca el.
– Ar trebui s` zâmbe[ti tot timpul, ar`]i foarte relaxat` [i
fericit`.
– N-am [tiut c` \n rest ar`t ca o vr`jitoare a vestului. De ce
spunea el c` nu arat` relaxat` [i fericit`? Pentru c` era fericit`.
Atât de fericit` [i de relaxat` cât putea fi.
– |mi pare r`u, nu m-am exprimat cum trebuie. Voiam s`
spun c` \ntotdeauna pari foarte sobr`. Nu, mai bine zis, ca
o femeie de afaceri. Asta pân` \ncepi s` râzi. Atunci e[ti atât
de diferit`, \ncât m` surprinzi. Este ca [i cum a[ s`pa un
tunel...
– {i-ai ajunge \n China.
– Dar familia ta? Sunt to]i \nal]i?
Ea \ncuviin]`, \ntrebându-se dac` era cazul s`-i spun`
despre c`s`toria ei ratat`. I se p`reau lucruri prea intime. Nu
putea crede \n premoni]iile lui Gerry iar dac` acest Mike \i
pl`cea pân` la un punct, oricum, nu era pentru ea. Dar dac`-i
vorbea despre familie nu \nsemna c`-[i pierdea controlul.
Astfel de[i era con[tient` sexual de prezen]a lui, aceasta
problem` se afla pe locul doi. Nu mai era nevoie s`-l aduc` pe
primul plan, a[a c` prefer` s` discute despre p`rin]i. Nimic nu
ucide ideea de sex mai repede decât gândurile despre p`rin]i.
– Mama este \nalt`, dar tata nu este [i nici fratele meu mai
mic. Sunt cu to]ii contabili.
36 LINDA CAJIO

– Doar tu ai f`cut excep]ie.


Ea pufni \n râs.
– A[a este. Nu suport contabilitatea [i taxele. P`rin]ii mei
au propria lor afacere. |n lunile martie [i aprilie simt c` mi
se lipesc buzele cu superglue de la linsul plicurilor. |i ajut
[i eu, altfel n-ar face fa]` cu \ntocmirea [i expedierea
actelor.
– P`rin]ii mei sunt \nv`]`toare [i respectiv, profesor. Eu
nu m-am \ndep`rtat mult de meseria lor dar a[ fi preferat
orice, chiar [i s` ling plicuri decât s`-mi predea amândoi.
Mama pân` \n clasa a patra iar tata la biologie. Noi am tr`it
\ntr-un or`[el, \n Buck County unde [colile erau foarte
mici…
Leslie [i-l imagin` \n anii de [coal` când era probabil jenat
c` era cel mai \nalt b`iat din clas` [i c` tat`l lui era profesor.
Copiii sunt foarte necru]`tori…
Leslie realiz` c` devenea tot mai interesat` de el pe
m`sur` ce afla am`nunte din via]a lui, iar asta era o gre[eal`,
[i \nc` una mare. O f`cea s` se apropie de el s` nu-l mai
judece cu obiectivitate. Iar dac` emo]iile ei deveneau pro-
funde, [i trupul \ncepuse s` reac]ioneze. Iar undeva, \n
planul doi al min]ii ei se aflau vorbele lui Gerry care-i prezi-
sese c` se va \ndr`gosti \n aceast` vacan]`. Probabil c`
ac]ionaser` c` o seduc]ie [i o f`cuser` s` se \ndr`gosteasc`
de primul b`rbat care-i ie[ise \n cale, ceea ce era o prostie.
Oricum mâine toate astea vor fi de domeniul trecutului,
când va pleca spre Cornwall. Iar acum era momentul s`
revin` la normalitate.
UN STR~IN IREZISTIBIL 37

Dar numai când \l privi, spunându-[i c` trebuia s` scurteze


orice fel de conversa]ie cu el, realiz` c` n-o putea face. I se
p`ru chiar atr`g`tor cu ochii aceia alba[trii. {i putea fi chiar
simpatic atunci când voia.
Opre[te-te Leslie, se admonest` ea. Sosi [i micul ei dejun
[i se trezi mâncând cu mai mult` poft` decât seara trecut`. |i
era foame. |n timp ce mânca, \i spuse lui Mike:
– Acum, dup` ce am mâncat o s` pot dormi lini[tit`.
El \ncuviin]`.
Ea \[i dori s` [i fac` ceea ce spusese. Cu cât sc`pa mai rapid
de el, cu atât se putea \ntoarce mai repede la starea ei nor-
mal`, la echilibrul ei interior. Din nefericire lucrurile n-au stat
chiar a[a.

***

Ziua urm`toare Mike f`cu o plimbare pe Bayswater Road


pentru a se limpezi pu]in. Apari]ia lui Leslie fusese o surpriz`
pl`cut` pentru el; de fapt, ea se dovedi o surpriz` continu`.
S`rutul ei \l pusese pe jar [i era \nc` uluit de repeziciunea cu
care se ajunsese la el. Mai ales c` era cam \nalt` [i total diferit`
de genul lui de femeie; cu toate acestea, micul dejun la care
se \ntâlniser` \i confirmase atrac]ia fa]` de ea. Dac` va sta mai
mult \n preajma ei \[i va pierde ra]iunea. Dac` avem \n vedere
c` avea [i centura albastr` la Tang Soo Do, [ocul era [i mai
mare. Dou`zeci de ani de specializare \n karate erau o
garan]ie c` un asemenea b`rbat [tie ce vrea. Sau a[a ar fi
trebuit s` fie.
38 LINDA CAJIO

– La naiba! exclam` el. Femeia asta \l determinase s` fac`


lucruri la care n-ar fi recurs \n mod obi[nuit; \[i amânase
cercetarea asupra lui Jonson, ba chiar nici gândirea nu i se mai
p`rea coerent`. Nu se gândea decât la masa de prânz, când o
va revedea. Poate faptul c` se gândea numai la ea o aduse din
nou \n calea lui. O v`zu mergând \naintea lui, cu p`rul
str`lucind \n soare, cu un cap mai \nalt` decât restul lumii de
pe strad`. |[i l`sase acel p`r minunat liber pe spate, care \i
ajungea pân` la umeri. Avea ni[te umeri grozavi femeia asta.
P`reau firavi, dar erau foarte drep]i [i \i d`deau un aer mân-
dru. |i pl`cea atât de mult femeia \ncât ar fi f`cut orice s`
\ntind` mâna [i s-o ating`, s`-i scoat` bluza, s` ajung` la pielea
ei catifelat`. Trebuia s` fie catifelat`. Ar fi fost foarte dezam`git
dac` n-ar fi fost a[a.
{tia c` ea dormise o zi [i o noapte, o sunase de câteva ori
ca s` se conving`. Când \i r`spunsese \n cele din urm`, ea \i
spusese c` era prea adormit` pentru a cobor\ la micul dejun.
Iar acum ie[ise la plimbare, dup` ce-l refuzase. Mike se \ntreb`
dac` o f`cuse special pentru a-i ar`ta c` nu-i pas` de el. M`ri
pasul pentru a o prinde din urm`. Se cunoscuser` de fapt, \n
\mprejur`ri ciudate, dar el va trebui s`-i demonstreze c` era
un tip de treab`.
Dar dac` o urm`rea, nu se mai \ncadra \n aceast` afirma]ie
pe care voia s-o fac` despre sine. A[a c` r`sufl` u[urat când ea
intr` \ntr-o banc`.
– Bun`, Leslie, zise el, intrând dup` ea ca din \ntâmplare.
}i-ai revenit dup` atâta somn?
Ea p`ru luat` prin surprindere.
UN STR~IN IREZISTIBIL 39

– Mi-am mai revenit pu]in, ce-i drept, admise ea.


– {i ai plecat s` vezi ora[ul? }i-a[ putea ar`ta...
– Nu am decât o zi s` v`d Londra.
– Nu po]i vedea acest ora[ \ntr-o singur` zi.
Ea \l privi uimit` apoi \ntinse func]ionarului un cec [i se
\ntoarse spre el.
– Este normal s` nu po]i vedea Londra \ntr-o singur` zi.
Nici n-am avut inten]ia asta, voiam doar s` fac un tur al celor
mai interesante obiective. Poate s` v`d Turnul [i palatul
Buckingham.
El nu-i mai spuse c` prefera \ntotdeauna s` se plimbe
pe str`zile l`turalnice, s` descopere singur câte ceva; se
ab]inu de la orice comentariu. Poate c` ea n-ar fi apreciat
spusele lui.
– {i acum ce faci?
– Schimb ni[te bani.
– M` refeream la programul de dup`-amiaz`.
– M` duc s`-mi iau ma[ina; trebuia s-o iau de diminea]` dar
am \ntârziat.
– Ai mai condus pe stânga vreodat`? o \ntreb` el.
– Nu. Func]ionarul \i d`du banii engleze[ti [i ea \i puse \n
po[et`. La revedere, Mike.
– A[teapt`-m` [i pe mine, zise el punând cecul \n fa]a
aceluia[i func]ionar.
– Nu pot, am \ntârziat deja, zise ea disp`rând.
Mike numai c` nu strig` la func]ionar s`-i dea mai repede
banii pe care-i vâr\ imediat \n buzunar [i fugi dup` ea. O
prinse dup` câteva secunde.
40 LINDA CAJIO

– Salut din nou, Leslie, spuse el fericit.


– Salut, Mike.
– Dac` n-ai mai condus pe stâng` pân` acum, \]i va fi
greu s`…
– Sunt sigur` c` m` voi descurca. De fapt, trebuie s-o fac,
dac` vreau s` ajung \n Cornwall \n seara asta.
– Cornwall? Cine trebuie s` ajung` acolo?
– Eu.
– |n]eleg asta, zise el, realizând c` pusese o \ntrebare
stupid` \n disperarea lui de a o re]ine; dar de ce trebuie s`
ajungi acolo?
– Eu sunt turist`, dac`-]i aminte[ti…
Mike se \ncrunt`.
– {tiu asta, dar nu mi se pare normal s` conduci dac` nu
e[ti obi[nuit` cu felul \n care se conduce aici; mai ales dac`
pleci singur`.
– Da, poate c` nu este cea mai bun` solu]ie, dar nu am
alta. Vom avea nevoie de o ma[in` \n Cornwall, pentru a ne
putea deplasa.
– Ai spus vom avea nevoie?
Leslie \l privi de parc` dintr-o dat`, i-ar fi crescut mai multe
capete.
– Vorbeam despre noi dou`; eu [i Gerry, care m` a[teapt`
acolo.
– Oh, zise el, vizibil u[urat. Apoi se \ncrunt` din nou. Am
crezut c` merge]i \n Shropshire, care este spre nord est.
Cornwall se afl` la sud vest.
Leslie ridic` din umeri.
UN STR~IN IREZISTIBIL 41

– Da, a[a este, dar acesta este traseul alc`tuit de noi.


– Asta \nseamn` c` face]i un tur al Angliei pe cont propriu.
El d`du din cap \n semn de aprobare. Leslie ar`ta superb \n
costumul de blugi cu care era \mbr`cat`, care-i punea \n
eviden]` trupul zvelt.
Mike se confrunta cu o dilem`. Cum s-o lase s` conduc`
singur` [ase ore pân` \n Cornwall? El [tia c` o dat` ce se
desp`r]eau nu se vor mai \ntâlni niciodat`. Nu [tia prea multe
despre via]a pe care o ducea ea acas`, \n America, [i nici nu
voia s` a[tepte pân` la \ntoarcerea ei acolo.
– Am ajuns [i la biroul de \nchiriere al ma[inilor, se trezi el
vorbind \ntorcându-se spre Leslie care se afla \n spatele lui. |n
acest caz n-o s` te mai re]in, Leslie.
– Nu-]i face probleme, Mike. El o prinse de bra], o conduse
\n cl`dire, minunându-se de picioarele ei lungi. Atingerea ei \i
f`cu sângele s` alerge mai repede \n vene. Parfumul ei discret
\l ame]ea. Era o femeie unic` \n felul ei. Mike deveni con[tient
de faptul c` \nc` o ]inea de bra], [i, mai ales, c` nu era dispus
s`-i dea drumul doar când ea \ncerc` s` se elibereze. Mike, \]i
mul]umesc c` m-ai condus pân` aici.
– Nici o problem`, Leslie. El \i zâmbi a[ezându-se pe un scaun.
Leslie \l privi nedumerit`.
– Ce faci aici, Mike?
– M-am a[ezat.
– V`d asta. Dar de ce te-ai a[ezat?
– Din experien]a mea, aici lumea are \ntotdeauna de a[tep-
tat. Mike \[i duse mâna la buzunare amintindu-[i apoi reac]ia
ei la o alt` \ncercare a lui de a-[i aprinde o pip` [i oft`.
Ea-i spuse:
42 LINDA CAJIO

– Mike, apreciez ajutorul t`u, dar nu trebuie s` m` a[tep]i.


Leslie avea \ntr-adev`r ochi foarte frumo[i, se gândi el.
Erau plini de mister, profunzi. Unui b`rbat nu i-ar fi ajuns
o via]` \ntreag` pentru a putea [ti la ce se gândea femeia
asta.
– Spuneam c` nu trebuie s` m` a[tep]i, Mike, continu`-]i
drumul.
– Nu am nimic de f`cut, min]i el.
– |n acest caz, g`se[te ceva, zise Leslie printre din]i. E[ti la
Londra, sunt sigur` c` ai ce vedea aici.
– Am mai v`zut ora[ul.
– Cu ce v` pot ajuta? \ntreb` o femeie venind spre Leslie.
Leslie se \ntoarse spre ea.
– Agentul meu mi-a rezervat o ma[in`.
Mike se a[ez` confortabil.

***

Leslie privi ma[ina cam dezam`git`. Era un model


american, dar volanul se afla pe partea pasagerului. Se \ntreb`
dac` frâna [i acceleratorul func]ionau tot pe dos. Sper` c` nu
era a[a…
– ... v` vom pune la dispozi]ie [i h`r]ile necesare, zise
femeia.
– Te sf`tuiesc s` iei trenul, murmur` Mike, dând pentru
prima oar` de când se cunoscuser` dovad` de \n]elepciune.
Leslie \nghi]i pentru a nu-[i mai sim]i nodul din gât apoi
\ntreb`:
UN STR~IN IREZISTIBIL 43

– Mi-a]i putea da [i asigurarea suplimentar` despre care


mi-a]i vorbit? Voi avea nevoie de ea. Mai dur` câteva minute
pân` se semnar` toate actele, apoi Leslie lu` \n primire
ma[ina. Singurul lucru bun era c` pedalele se aflau la locul
lor. Ma[ina porni f`r` probleme. Agentul [i Mike o priveau
de la oarecare distan]`. Leslie le zâmbi, sigur` de sine, ap`s`
pe accelera]ie, dar ma[ina porni \n mar[arier, ea r`suci de
volan [i \ncepur` probleme [i mai mari. Reu[i cu greu s`
evite o ma[in` care trecu pe lâng` ea. Cu mâinile
tremurând, se \ntreb` cum putea ajunge \napoi la hotel f`r`
probleme, ca s` nu mai vorbim de faptul c` avea de
str`b`tut jum`tate de Anglie la volanul acestei ma[ini… Se
trezi disperat` la ideea c` era singur` \ntr-o ]ar` str`in`,
f`r` nici un ajutor. Dac` ar fi fost [i Gerry cu ea s-ar fi
amuzat amândou`, dar acum sim]ea doar c` [i-ar strânge cu
pl`cere de gât prietena. Mai precis, fost` prieten` [i asta
era cel mai r`u.
Portiera ma[inii se deschise. Se ivi capul lui Mike.
– Leslie, treci pe locul pasagerului. Te duc eu la hotel.
– Nu, se \mpotrivi ea, sau mai precis, \ncerc` s-o fac`.
Mul]umesc pentru amabilitate, dar nu pot accepta. Trebuie s`
m` descurc singur`. Dup` ce se asigur` c` nu venea nici o
ma[in`, ea porni din nou, dar de data asta numai [terg`toarele
de parbriz pornir`. R`suci de mai multe ori cheia \n contact [i
reu[i s` \ntoarc` ma[ina. Apoi l`s` jos geamul, \ntinzându-i
cheile lui Mike.
– Mul]umesc, Mike, murmur` ea, sperând c` dac` \l
urm`rea pe el conducând va \n]elege imediat ce avea de f`cut.
44 LINDA CAJIO

Cobor\ [i intr` din nou \n cl`dire pentru a-l trece [i pe el pe


poli]a de asigurare. Se \ntoarse dup` câteva minute pe
scaunul pasagerului.
Mike p`rea foarte sigur pe el. Porni ma[ina f`r`
probleme, [i din câteva mi[c`ri dibace, o introduse \n cir-
cula]ie pe Bayswater Road. Se vedea c` nu avea nici o pro-
blem`, c` se afla pe partea opus` a drumului. Leslie \i
urm`ri mâinile care strângeau volanul. Avea degetele lungi
[i puternice. {i profilul lui era regulat, denota for]`, se
gândi Leslie. |i pl`cea mai ales [uvi]a care-i atârna pe
frunte, iar la spate p`rul i se ondula pe gulerul c`m`[ii.
F`r` s` [tie din ce motiv, Leslie sim]i dorin]a de a-i
\ndep`rta acea [uvi]` de pe frunte. Ochelarii nu-i modificau
intensitatea privirii. Leslie \ncepu s` fie tot mai convins` c`
\n spatele aerului distrat, se ascundea o minte bine organi-
zat` c`reia nu-i sc`pa nimic. P`cat c` erau incompatibili!
Sau poate c` dac` s-ar fi cunoscut acas` \n America, \n alte
ocazii… Dar [i pe acestea putea s` le transforme \n condi]ii
obi[nuite dac` voiau.
– Trebuie s` conduci pe dreapta p`r]ii stângi a drumului,
\i spuse el, r`sucind volanul \n sensul acelor de ceasornic [i nu
\n contra acestora pentru a l`sa spa]iu \ntre ei [i celelalte
ma[ini parcate pe marginea drumului.
Leslie clipi nedumerit` de câteva ori.
– De obicei, conduci pe partea dreapt` \n ma[in`, a[a c`
trebuie s` ]ii stânga pe drum.
Cred c` voi face imediat un accident, zise Leslie.
UN STR~IN IREZISTIBIL 45

– Nu po]i \nv`]a s` conduci pe str`zile Londrei, Leslie.


– V`d c` nu glume[ti!
– Nici vorb`! Ce ma[in` conduci acas`, Leslie?
– Un Ford.
– {i eu am tot Ford, un Crown Victoria, argintiu.
Ea \ncepu s` râd`.
– Ma[ina mea este gri.
|n sfâr[it, aveau ceva \n comun, conduceau acela[i tip de
ma[in`! Ciudat, \[i spuse ea. F`r` s` [tie de ce [i-l imagina
conducând un Volkswagen.
– Am ajuns, \i spuse Mike, intrând \n parcarea hotelului.
Leslie \[i odihni capul pe sp`tarul scaunului. Se condamna
singur` la moarte dac` \ncerca s` conduc` spre Cornwall.
– Ce zici, te duc eu \n Cornwall? \l auzi pe Mike.
|l privi uluit`.
– M-ai duce pân` acolo?
– Nu vei reu[i s` ie[i din Londra, f`r` a face vreun
accident. O s` te duc eu, apoi o s` m` \ntorc cu trenul. Iar
pe drum poate vei reu[i s` te obi[nuie[ti cu stilul englezesc,
mai ales prin Wiltshire [i Devon, vei putea s` exersezi.
Invita]ia era mai mult decât incitant`. Nu putea crede c`
b`rbatul de lâng` ea \i f`cuse o astfel de ofert`. Dar care era
motivul? Aceast` invita]ie avea [i partea ei de pericol,
desigur. Faptul c` se afla cu el \ntr-un spa]iu restrâns o f`cea
[i mai con[tient` de prezen]a lui. Iar ea avusese deja destule
probleme din aceast` cauz`. Nu putea s` accepte invita]ia
lui, abia \l cunoscuse. Indiferent cât de tentant` era nu
putea s` accepte.
46 LINDA CAJIO

– De ce faci asta pentru mine, Mike?


– Pentru c` n-a[ suporta s` [tiu c` un compatriot a murit
pe autostr`zi str`ine. Asta ne face [i o proast` reputa]ie ca
turi[ti.
– Dar tu ai venit aici cu treburi importante, b`nuiesc.
– Mai pot a[tepta pu]in.
– Cu toate c` apreciez oferta ta, Mike, n-o pot accepta.
– Leslie, nu ai de ales. Bunul sim] trebuie s`-]i spun` asta!
Cambridge [i Jonson mai pot a[tepta câteva zile.
Leslie se temea s`-l lase s` conduc`. Dar tot bunul sim] \i
spunea c` avea dreptate [i ar fi f`cut o prostie s` nu admit`
asta. |ns` mai mult timp petrecut \n preajma lui ar m`ri
intimitatea lor. Dori s`-l resping` din nou.
– Nu-]i pot pretinde s` pierzi timpul cu mine, Mike.
– Nu ]i-am cerut p`rerea, Leslie. |]i spun, pentru binele t`u
c` te voi \nso]i. {i nu va fi chiar a[a de r`u, \]i promit. Iar dac`
fac ceva care te deranjeaz`, \mi po]i atrage aten]ia pe loc.
Bine?
– Bine. De[i mai avea re]ineri, se sim]ea mai bine, mai destins`.
Capitolul 3

– Iar acum, aminte[te-]i c` trebuie s` mergi pe partea


stâng` a drumului. Fii atent` mai ales la curbe. Mike se aplec`
spre bord, \ncercând ca prin mi[carea aceasta s` nu-i ating`
um`rul \n timp ce-i d`dea instruc]iuni. Se aflau acum \n
Wiltshire, iar el \ncerca s`-i dea primele lec]ii de conducere pe
drumul spre Salisbury. |n fa]a lor se afla o câmpie \ntins`, cu
un drumeag care [erpuia; ici [i colo se putea vedea câte un
copac sau o cas` singuratic`; \n rest iarb`.
– Pe aici trebuie s` fie dezolant \n timpul iernii, zise Mike
privind pe fereastra automobilului.
– S` l`s`m asta, \l \ntrerupse Leslie. Dac` sunt pe cealalt`
parte a drumului trebuie s` r`sucesc volanul opus direc]iei \n
care merg? Te rog spune-mi c` nu este a[a!
El oft`.
– Nu, Leslie. El o privi dar nu mai zise nimic. Femeia studia
ma[ina de parc` \ncerca acum s` \nve]e comenzile. Mike \i
zâmbi. Acum putem relua lec]ia. Dar nu era prea u[or cu
48 LINDA CAJIO

mirosul discret al parfumului ei, cu curba sânilor ei atât de


aproape de cotul lui. Dac` se apropia pu]in… dar Leslie se
d`du imediat \napoi. El se \ncord`, evitându-i atingerea.
– Ce am gre[it? \l \ntreb` ea.
– N-ai gre[it nimic, Leslie, oft` el. Era o femeie cu capul pe
umeri, foarte calculat`, cu bun sim], pân` se ajungea la s`rut.
Atunci devenea cea mai pasional` femeie. Iar faptul c` se afla
cu ea de câteva ore era o tortur` pentru el. Voia s` \ntind`
mâna… s-o s`rute din nou… s-o ating`.
Mike scutur` din cap \ncercând s`-[i alunge aceste
gânduri din minte. Siguran]a ei trebuia s` fie o prioritate,
faptul c` voia s-o cunoasc` mai bine cea de a doua, iar
atrac]ia fizic` a treia. Dar dac` lucrurile continuau astfel,
atrac]ia fizic` ar fi trecut pe primul loc [i, probabil, ar fi
f`cut vreun accident \nainte de a ajunge s` se cunoasc` mai
bine. Va trebui s` se controleze pentru ca s` nu ajung` \ntr-o
situa]ie disperat`, sau pe partea opus` a drumului f`când
dragoste. Poate aceast` idee era prematur`, dar imagini ale
truplui ei gol \n bra]ele lui \i trecur` fulger`tor prin minte.
Mergeau acum cu dou`zeci [i cinci de mile pe or`. Femeia
se descurca bine la drum \ntins, dar astfel ar fi f`cut dou`
zile pân` \n Cornwall.
– Mergi destul de bine, o \ncuraj` el.
– Nu mai este chiar o problem`, sau, mai precis, a \nceput
s` nu mai fie.
Dar chiar \n clipa aceea se auzi un claxon din spate de
parc` ar fi vrut s` infirme ceea ce tocmai spusese ea. Leslie
trase imediat pe marginea drumului, a[a cum ar fi f`cut orice
american, opera]ie care \i arunc` aproape \n fa]a ma[inii din
UN STR~IN IREZISTIBIL 49

spate. Mike trase de volan spre stânga. Cel`lalt [ofer \i privi


ciudat \n trecere, rostind vorbe al c`ror sens era unul singur.
– Chiar nu po]i vedea c` \nv`] s` conduc? \i strig` Leslie.
Mike pufni \n râs. Femeia asta avea reac]ii neprev`zute.
Ea ridic` din umeri.
– {tiu, [tiu, am uitat c` trebuia s` merg pe stânga.
– Continu`m? \ntreb` Mike, ignorându-i comentariile.
– Dac` n-o facem, nu voi ajunge niciodat` \n Cornwall, iar
tu nu te vei \ntoarce la Londra.
Mike se \ntreb` cum putea s`-i spun` c` nu se va \ntoarce,
f`r` ca femeia s` nu-l considere nebun. Nu avea de gând s` se
\ntoarc` decât dup` ce o va cunoa[te mai bine. Continuar`
drumul f`r` nici un alt incident, iar Leslie c`p`t` \ncredere \n
sine. Fur` dep`[i]i de câteva ma[ini dar ea nu intr` \n panic`.
Zona aceea deveni apoi mai s`lbatic` dar [i mai frumoas` \n
lumina soarelui, iar femeia de lâng` el tot mai sexy.
Mike sim]i nevoia s` citeze din Robert Browning.
– Dac` ai frumuse]ea naturii [i nimic altceva, te po]i bucura
de cel mai bun lucru inventat de Dumnezeu.
Ma[ina pierdu din vitez` pentru c` \ncepeau s` urce iar
Leslie, entuziasmat` de ceea ce vedea strig`:
– Prive[te! Nu este cel mai minunat lucru pe care l-ai v`zut
vreodat`?
Mike privi spre ciudatele statui de piatr` aflate \n fa]a lor.
Stonehenge. O privi apoi pe ea observând uimirea dar [i
teama din privirea ei. Sim]i atunci nevoia s-o s`rute uimind-o
[i mai tare.
– Iar acum, dac` tot am admirat peisajul porne[te, altfel
vom da \napoi, suntem \n pant`!
50 LINDA CAJIO

– Oh! exclam` Leslie pornind motorul [i ap`sând pe


accelera]ie. Ma[ina porni. Leslie lupt` cu volanul o secund`
apoi \l \ndrept` spre partea de drum necesar`. Ce mult mi-a[
dori s` le vedem de aproape, murmur` ea.
– Am putea opri s` facem un tur. Nu i-ar fi pl`cut nimic mai
mult decât s` se plimbe de mân` cu ea, s` simt` puterea
magic` emanat` de acele pietre. {tia c` era un sentiment
aproape senzual [i voia s`-l experimenteze al`turi de ea.
– Din p`cate nu este posibil, trebuie s` ajungem \n
Cornwall, m` a[teapt` Gerry.
Bine ar fi s` fie a[a, \[i spuse Mike. Stonehenge \nsemna c`
se aflau la jum`tatea drumului spre Falmouth. Traficul se
intensific`, pentru c` se aflau \ntr-o zon` turistic`; ce mult [i-ar
fi dorit el s`-i arate mormintele marilor c`petenii celte, acum
ni[te ridic`turi acoperite de iarb`. Era fascinant, \[i spuse el,
gândindu-se cine fuseser` ace[tia [i cum tr`iser`.
– Prive[te acolo! strig` Mike.
– Nu pot acum! exclam` Leslie, pentru c` o ma[in` \i t`ie
calea. Ea strânsese de volan pân` i se albiser` \ncheieturile
degetelor. Mike d`du din cap a dezaprobare. Nu puteau
comunica, din p`cate. Nu numai munca ei o f`cea s` fie a[a, ci
[i faptul c` se cuno[teau prea pu]in. Dar asta o f`cea
exasperant` [i… fascinant`.
|i privi pe furi[ picioarele lungi, care ac]ionau pedalele
ma[inii. |n sfâr[it trecur` de zona turistic` de la Stonehenge,
circula]ia se mai r`ri, iar ea parc` nu mai era atât de crispat`.
Ap`rur` \n zare alte monumente iar ea, mai relaxat`, \[i per-
mise s` se bucure de ele. Lui Mike \i pl`cea s` descopere
lucruri noi, s` vad` locuri noi, s` afle nout`]i.
UN STR~IN IREZISTIBIL 51

– Acela este Cerne Giant, \i spuse el când drumul ocoli o


statuie uria[` care p`rea din cret`, ridicat` din turf. Este zeul
celt al vân`torii. {i al fertilit`]ii.
Leslie chicoti, dar Mike o ignor` continuând s`-[i depene
cuno[tin]ele.
– |nainte, la picioarele statuii se afla o aba]ie. Se spune c`
locuitorii vin [i cur`]` la diferite intervale de timp statuia din
cret`; cel]ii au fost acum dou` mii de ani un popor care avea
cultul zeilor. Cred c` ne-am putea opri un minut s` ne uit`m.
– Nu, Mike, trebuie s` ne continu`m drumul…
El se \ntoarse spre ea uluit de \nc`p`]ânarea ei.
– Leslie, nu te \n]eleg; ai trecut pe lâng` singurul sit istoric
dintre acest loc [i Londra. Nu-mi spune c` n-ai fi vrut s` te
opre[ti nici la Stonehenge! Ce se \ntâmpl` dac` ne vom
\ntinde pu]in oasele tasate \n ma[in` [i vom vedea aceste
monumente str`vechi?
– Nu opresc aici!
– De ce, Leslie, ]i-e team`?
– Nu, nu mi-e team`, r`spunse ea, \ncetinind apoi oprind,
dup` ce scoase ma[ina \n afara carosabilului.
Mike cobor\, apoi dup` ce ocoli ma[ina, \i deschise
portiera ajutând-o s` coboare. Din fa]a lor ap`ru o turm` de
oi mânat` de un cioban, \ndreptându-se spre pieptul
gigantului.
– Sfânta inocen]` bucolic`! exclam` Mike.
Leslie murmur` ceva ce el nu auzi, dar \[i spuse c` era mai
bine a[a, poate. Realiz` \ns` c` nu mai trebuia s` glumeasc`
prea mult cu ea, cu toate c` se ab]inea cu greu. Dac` ea s-ar
relaxa un pic, poate lucrurile s-ar schimba [i pentru ei. Pornir`
52 LINDA CAJIO

spre dealul pe care se afla uria[ul, dar aten]ia lui Mike era
concentrat` asupra ei, aflat` atât de aproape de el. Pielea
mâinii ei era atât de neted` [i moale ca marmura abia trezit`
la via]`. Ar fi fost atât de u[or s-o \ntoarc` spre el s` o s`rute
din nou. Dar \ncerc` s`-[i alunge gândul din minte. |ncerc` s`
mai discute cu ea pentru a nu se mai gândi la sex.
– Figura lui este destul de primitiv`, nu ]i se pare? M`
impresioneaz` totu[i anumite detalii, cum ar fi maxilarele
puternice [i picioarele musculoase.
– Eu nu le-am observat.
– |n acest caz, d`-mi voie s` te ajut eu. |ncepu s`-i atrag`
aten]ia asupra elementelor care erau de interes [i pentru el.
Nu are sens s` mai men]ion`m c` \n tot acest timp nu se gân-
dea decât la s`rut`rile lor, la pielea ei moale [i neted`.
Deodat`, Leslie se aplec` atingând p`mântul pe care se
aflau.
– Pare de cret`, nu?
– A[a este. Se spune c` dac` atingi solul de aici ]i se rezolv`
orice problem` de infertilitate.
Leslie se ridic` imediat cur`]indu-[i p`mântul de pe
palme.
– Nu atâta timp cât nu sunt c`s`torit`.
– Nu-]i dore[ti copii?
– Ba da, [i nici nu sunt ca alte femei, \nnebunit` de ideea
de a fi o mam` singur`.
– Pe mine nu m-ar \ncânta s`-mi cresc singur copiii.
– Sim]i nevoia s` existe cineva care s` sufere al`turi de tine
problemele cre[terii copiilor, nu? Eu m` certam tot timpul cu
fratele meu, lucru care-i scotea din min]i pe ai mei.
UN STR~IN IREZISTIBIL 53

– {i fra]ii mei cei mari se certau din orice. Eu eram un \nger


pe lâng` ei.
– Hai s` mergem, Mike, Gerry cred c` [i-a pierdut deja
r`bdarea.
– Zeul `sta ar putea fi dansator \n trupa Chippendale, nu
crezi?
Leslie \l privi uimit`.
– M` surprinde c` [tii de ei!
– Este [i normal s` [tiu; sunt ni[te indivizi care trag la fiare
toat` ziua, au ni[te trupuri demen]iale parc` tocmai pentru a
ne face de ru[ine pe noi, ceilal]i. Femeile sunt nebune dup`
ei. Cred c` [i ]ie \]i plac...
– Da, l-am aclamat de multe ori pe num`rul cinci. {tii,
Gerry este pasionat` de ei [i m-a luat de câteva ori la
spectacole. Este singurul pe care mi-l amintesc.

***

– Am reu[it! exclam` Leslie, tr`gând ma[ina \n fa]a


hotelului Palisades, a c`rui intrare era luminat` cu lampioane
albastre [i galbene.
– Te-ai descurcat bine, o compliment` Mike. De[i tot eu
am condus pe podul Tamar!
– Recunosc c` n-a[ fi f`cut fa]`! declar` ea foarte serioas`.
Locul acela este un iad pentru [oferi. Dar ea [tia c` Mike vrea
doar s-o nec`jeasc` pentru c` se oferise singur s` conduc`.
Fusese un gest frumos din partea lui. De fapt, dac` se gândea
bine, pe tot drumul str`b`tut \mpreun` Mike avusese o
atitudine rezonabil`.
54 LINDA CAJIO

Gândul acesta nu-i f`cu pl`cere lui Leslie, ba \l consider`


chiar periculos pentru c` ajungea s`-l cunoasc` mai bine [i
s`-l plac` mai mult. Mike se \ntoarse spre ea spunând ceva,
zâmbindu-i, f`cându-i inima s` bat` mai tare, f`când-o s`-[i
doreasc` s`-[i treac` mâinile prin p`rul lui. Asta pentru ca
s`-i simt` [uvi]ele m`t`soase mângâindu-i palma. Voia s`-i
ating` [i obrajii, s`-l s`rute. Nu era bine ce se \ntâmpla cu ea,
\[i spuse. Nu avea nevoie acum decât de spa]iu pentru a se
\ntinde, a[a c` ie[i din ma[in`. Mike cobor\ [i el, f`când câteva
mi[c`ri de \nviorare.
– |mi pare r`u c` am gonit a[a f`r` pauz`, ar fi trebuit s` ne
oprim mai des!
– Nu este nici o problem`, tot a[a m` simt [i atunci când
fac cump`r`turi la supermarket.
– Min]i!
– Ai dreptate; de fapt a[ da orice pentru un pat bun [i
moale \n care s` m` \ntind!
Leslie zâmbi apoi se \ncrunt`.
– Parc` trebuia s` iei trenul \napoi spre Londra!
– Leslie, nu este nici un tren la ora asta! o \ntrerupse el. Am
nevoie de o camer` [i mai ales nu-mi trebuie comentarii din
partea ta!
– De ce le-a[ face? Sunt \n general o femeie rezonabil`.
Dup` ce rosti aceste vorbe, realiz` c` vorbise f`r` s` se
gândeasc`. Era normal ca el s` se odihneasc` pu]in, \n nici un
caz s` stea \n gar` pân` a doua zi. Dar [tiindu-l al`turi i-ar fi
fost cam greu s`-[i pun` ordine \n gânduri.
– Mike, \]i mul]umesc, mi-ai fost de mare ajutor. Nu [tiu
ce-a[ fi f`cut f`r` tine!
UN STR~IN IREZISTIBIL 55

– Ai fi f`cut vreun accident, asta ar fi fost. |mi pare bine c`


te-am putut ajuta!
– A[a faci, aju]i pe oricine are nevoie de ajutor? Era ciudat
dac` a[a era.
– Nu, numai brunetele \nalte [i zvelte.
– M` duc la recep]ie acum, \i spuse ea pentru a evita
continuarea discu]iei.
Luar` bagajele [i urcar` treptele din fa]a hotelului. U[ile
acestuia erau \ncuiate. Leslie r`mase privind disperat` [i
neputincioas`. Dar el g`si un clopo]el din care sun` de câteva
ori. Leslie oft` fericit` c` el [tiuse s` se descurce [i-[i spuse c`
dac` va mai pleca vreodat` \n vacan]` va sta doar la Hilton. Se
aprinser` luminile [i o femeie de vreo cincizeci de ani, le d`du
drumul.
– O, dragii mei este atât de târziu! exclam` ea l`sându-i s`
treac`. Leslie recunoscu vocea femeii; era doamna Drago, cu
care vorbise de câteva ori la telefon.
– |mi pare r`u c-am ajuns...
– Pentru ce s`-]i par` r`u, draga mea? Haide]i s` v`
\nregistr`m. Sunte]i americanii care au sunat mai devreme,
nu?
– Da.
Femeia chicoti.
– Gerry O'Hanlon a sosit? o \ntreb` Leslie.
– Nu dânsul este Gerry O'Hanlon? \ntreb` femeia ar`tând
spre Mike.
– O, nu! exclam` Leslie. Se \ntreb` apoi dac` femeia i-ar
putea considera cumva \ndr`gosti]i. Nu suporta s`-i explice c`
56 LINDA CAJIO

nu sunt. Era jenant. Cu toate astea sim]i pornirea primitiv` de


a se \ntreba de ce ura un astfel de r`spuns; poate pentru c` nu
era adev`rat. Dânsul este Mike Smith, care m-a ajutat s` ajung
aici. Apoi \ntreb` cu un aer \ncurcat: a[adar, Gerry n-a ajuns
\nc`?
– Nu, nu mai sunt americani acum \n hotel. Este tot
american [i dânsul?
– Gerry este o femeie.
– Nu, n-a sosit nici o Gerry ast`zi, \mi pare r`u, draga
mea.
La naiba cu aceast` Gerry! Trebuia s` fi ajuns de mult!
– {i eu voi avea nevoie de o camer`, zise Mike ridicându-se,
ceea ce ei \i d`du impresia c` un urs polar se ridicase \n dou`
picioare.
Doamna Drago clipi de câteva ori.
– Da \nalt mai e[ti domnule!
– Va lua un tren spre Londra, dar acum este prea târziu.
Ave]i o camer` liber`?
– S` vedem, zise doamna Drago, consultând un
registru.
Leslie se \ntreb` dac` nu cumva printr-un joc al destinu-
lui nu se vor putea desp`r]i [i vor trebui s` \mpart` aceea[i
camer`. |n aceast` situa]ie ea va dormi \n ma[in`, c`ci dac`
se va afla singur` cu el \ntr-o camer` se va transforma \n
Zelda, canibala dintr-un spectacol de televiziune, Dobbie
Show.
– Am o camer` cu un singur pat, dar este cam mic`, zise
femeia \ntr-un târziu.
Mike oft` [i el aparent u[urat.
UN STR~IN IREZISTIBIL 57

– Nu v` pot oferi altceva.


– O va lua, vorbi Leslie \n locul lui.
– Chiar crezi c-o voi lua? o \ntreb` el.
Leslie \i zâmbi dulce.
– Vei avea de ales \ntre a dormi \n ma[in` [i aceast`
\nc`pere.
– O iau, zise el.
Doamna Drago \i conduse \n camerele lor, vorbindu-le
despre piscina hotelului. O l`sar` pe Leslie mai \ntâi. Dup` ce
\nchise u[a, r`sufl` u[urat` [i se rezem` cu spatele de peretele
\nc`perii. Nu era cinstit, se gândi ea. Gerry \[i petrecea timpul
cu cine [tie cine, iar ea \[i irosea vacan]a singur`. Sunau ego-
ist gândurile ei dar nu [tia cine era vinovat. Cu toate astea tre-
buia s` fie fericit` c` ajunsese \ntreag` \n Cornwall. Va ap`rea
[i Gerry, \[i spuse ea, \ncepând s` se preg`teasc` de culcare
când se auzi o b`taie \n u[`.
– Cine este? \ntreb` ea.
– Mike.
Pe moment, Leslie se \ntreb` dac` s`-i deschid` sau nu.
Ultima oar` când fuseser` singuri \ntr-o camer` ie[iser` scân-
tei, iar acum dup` ce fuseser` atâtea ore unul aproape de
cel`lalt \n ma[in` acele scântei se vor transforma \n flam`. Dar
nici nu putea s` nu-i deschid`. Aminte[te-]i c` nu e[ti aici pen-
tru o aventur` de vacan]`, \[i spuse ea, nici pentru a confirma
vreunul dintre presentimentele lui Gerry.
Deschise u[a.
– Bun`, zise Mike intrând. El privi cu jind spre patul larg,
dulapul, toaleta din camer`. Eu am ni[te cuiere pe perete, o
chiuvet`, baia este pe hol, iar patul este prea scurt.
58 LINDA CAJIO

– Este mai greu s` g`se[ti un pat pe m`sura ta, murmur` Leslie.


– Al t`u pare mai mare... [i este dublu...
– Nici m`car s` nu te gânde[ti la asta! \l preveni Leslie.
– Dar pot visa. Oricum, m-a[ comporta ca un gentle-
man. Bine, bine, oft` el v`zându-i privirea. Te sim]i bine
aici?
– M-a[ sim]i chiar foarte bine dac` a[ putea dormi.
– Da, te las s` m` visezi agonizând.
Mike se aplec` [i-i d`du un s`rut. Un s`rut plin de
promisiuni. Apoi plec`, iar ea r`mase s`-l viseze.

***

– Ce-ai spus?
Mike \ncerc` s` zâmbeasc`, dar figura ei stupefiat` nu-i
d`du un sentiment prea pl`cut. Nici m`car nu dormise bine
\n noaptea aceea. Patul era prea scurt pentru el [i tare. El
repet`:
– Am spus c` voi sta câteva zile. N-am mai fost de mult \n
Cornwall.
– {i camera de la hotelul din Londra? De \ntâlnirea de la
Cambridge ai uitat?
– Nu pot pleca lini[tit; trebuie s-o a[tept pe prietena ta s`
apar`.
– Pot s`-mi port singur` de grij`, nu-]i face probleme din
cauza mea. Ridicase pu]in vocea [i cei din jurul lor din sala
restaurantului \i privir` impacienta]i. Mike, apreciez ce ai f`cut
pentru mine; cred c` n-a[ fi ajuns pân` aici f`r` ajutorul t`u,
dar nu po]i r`mâne.
UN STR~IN IREZISTIBIL 59

– De ce nu? o \ntrerupse el de data asta. Felul \n care


accentuase ultimele cuvinte \i d`du speran]e. Se uit` \mprejur
s` vad` dac` \i asculta cineva [i v`zând c` oamenii erau
ocupa]i cu altceva continu`: po]i avea probleme cu ma[ina.
Cornwall este o regiune cu drumuri \nguste [i abrupte nu este
prea u[or de condus.
– M` voi descurca.
– Nu cred.
Nu mergea prea r`u \[i spuse el. Leslie voia s` ia lucrurile
foarte \ncet. Atâta timp cât ea nu \ntreba din ce cauz`
r`mânea, nu era problem`.
– De ce vrei s` r`mâi? \l \ntreb` ea ridicând din sprâncene.
Iat` c` ajunsese [i la \ntrebarea cheie! Mike gemu \ncet.
– }i-am mai spus. N-am fost de câ]iva ani \n Cornwall. |mi
place atmosfera de aici, oamenii, mâncarea. De timp nu m`
plâng [i m` gândesc c` vei avea nevoie de ajutorul meu.
– Te afli de câtva timp \n Anglia, de ce n-ai venit \n
Cornwall? Nu ai argumentele necesare, Mike, pentru a
r`mâne.
El o privi lung c`utând un r`spuns inteligent. Nu putea s`
plece. Fiecare p`rticic` din trupul lui s-ar fi revoltat dac` ar fi
fost departe de ea. Nici el nu putea \n]elege aceasta nevoie
subit` [i disperat`, a[a c`, \n final, \i spuse exact ceea ce
gândea.
– Pentru c` vreau s` fac dragoste cu tine.
Leslie lovi cu putere masa. Atinse din gre[eal` [i cea[ca de
cafea, care s`ri mai \ntâi \n sus apoi c`zu dup` ce lichidul
fierbinte se v`rs` pe mas`. Lumea de la mesele vecine se uit`
spre ei.
60 LINDA CAJIO

– O, draga mea, se repezi doamna Drago spre mas`. Dup`


ce cur`]` locul, ea plec`, iar Mike reu[i s` \ngaime:
– |mi pare r`u, Leslie.
Dup` ce plec` doamna Drago, se aplec` spre el, peste
mas`, cu ochii sco[i din orbite.
– Ce-ai spus? Vrei s` repe]i, te rog?
Mike strânse din din]i [i repet`.
– Vreau s` fac dragoste cu tine. Ce este atât de greu de
\n]eles? Sunt b`rbat, iar tu o femeie mai \nalt` decât celelalte.
– Vrei s` te culci cu mine pentru c` sunt mai \nalt` decât
celelalte femei?
– Nu. Ba da. Cum naiba intrase \n \ncurc`tura asta? E[ti o femeie
atr`g`toare, Leslie, orice b`rbat ar vrea s` fac` dragoste cu tine.
Ea \ncepu s` râd`, iar Mike ro[i. Ea continu` s` râd`, iar
lumea din jur \ncepu s` zâmbeasc` [i s` comenteze. El se
\ndoia c` auziser` discu]ia, dar [tiau c` la masa lor sunt
probleme.
– Ei, m` bucur c` \ncepe]i ziua atât de vesel, zise doamna
Drago apropiindu-se cu o nou` fa]` de mas`.
– A[a este, zise Leslie.
Dup` ce doamna Drago le schimb` fa]a de mas` [i plec`,
Mike se aplec` spre ea.
– La naiba, Leslie! }i-a spus cineva vreodat` c` po]i strica
cheful unui b`rbat cu câteva vorbe?
– Numai ]ie ]i se putea \ntâmpla a[a ceva! exclam` ea.
– Ce vrei s` spui?
– Numai unui profesor distrat ca tine i se poate \ntâmpla
s` urm`reasc` o femeie prin toat` Anglia \n loc s` recurg` la
una de strad`.
UN STR~IN IREZISTIBIL 61

– De ce vrei s` banalizezi lucrurile, Leslie? Tu m-ai adus


pân` aici, tu e[ti cea care nu m-a refuzat!
Dintr-o dat` Leslie deveni foarte rigid`.
– Nu m` intereseaz` s` fiu preferat` de un b`rbat doar
pentru c` sunt mai \nalt`!
– V` caut` cineva la telefon, domni[oar`.
Mike fu recunosc`tor celui care o c`uta pentru c`-i l`sa un
moment de respiro. O urm` spre recep]ie unde Leslie \ncepu
s` strige:
– Alo? Gerry, tu e[ti? Apoi se \ncrunt` [i continu` s`
vorbeasc` timp de câteva minute. El nu-i putea auzi fiecare
cuvânt dar observ` c` Leslie se \nfuriase [i mai tare.
– Nu cred. Ai dep`[it limita, Gerry! Cum po]i spune c`-l
iube[ti pe individul `la? L-ai cunoscut acum trei zile!
A[adar, Gerry nu ap`rea nici acum, \[i spuse Mike cu un
zâmbet triumf`tor. |i p`rea r`u pentru Leslie. Cheltuise o
mul]ime de bani ca s` ajung` aici [i prietena ei \i strica con-
cediul. El ar fi vrut s`-i arate Anglia a[a cum trebuia v`zut`, cu
castelele ei minunate, catedralele, cârciumile de alt`dat`,
ber`riile. I-ar fi pl`cut, era sigur de asta. Poate cine [tie, i-ar
putea oferi câte pu]in din toate astea. Poate ar reu[i s` ias` [i
din impasul creat de afirma]ia lui. Se exprimase gre[it f`când-o
s` \n]eleag` c`-l interesa numai sexual. Nu era de mirare c`-l
considera nebun. Leslie puse receptorul \n furc` furioas`.
– Nu vine Gerry nici de data asta?
– Nu.
– Halal prieten`! exclam` el.
– La \nceput mi-am \nchipuit c` are probleme din cauza
drumului cu avionul, ea nu este a[a!
62 LINDA CAJIO

– Se pare c` [i ea [i eu avem aceea[i problem`, \ncerc` el


s-o \nveseleasc`. Cu singura deosebire c` eu sunt aici...
Ea pufni dispre]uitor.
– Mike, dac` a[a vrei s`-]i atragi simpatia mea, este mai
bine s` faci un du[ rece.
– Nu pot, nu am baie! Uite ce este, Leslie, n-a[ vrea s` fiu
\n situa]ia ta! Dar eu sunt aici dup` cum ]i-am mai spus, sunt
un gentleman, [i cunosc zona. Cel pu]in nu vei fi singur`. {i
nici nu vei putea spune c-ai pierdut banii.
– Mul]umesc, dar nu am nevoie, Mike. M` voi descurca
singur`.
Leslie plec` \n camer` f`r` s` m`nânce micul dejun. Mike
sim]ea c`-l rodea stomacul de foame [i nici nu avea unde s` se
retrag`. Se \ntoarse la mas` [i-i f`cu semn doamnei Drago.
– Prietena mea nu se simte prea bine. Pute]i trimite pe
cineva cu o cafea [i ni[te sandvi[uri \n camera ei? Trebuie s`
m`nânce ceva.
– Desigur.
– Iar eu vreau o omlet`. {i dup` aceea mi-a]i putea oferi o
camer` mai bun`?
– Cred c` o s` g`sesc ceva.
Cu Leslie va aranja el lucrurile. Doar venise cu ea pentru a
r`mâne!
Capitolul 4

– Am observat c` ai ie[it din hotel!


Leslie \l urm`ri cum \[i trage un scaun la masa ei [i se
a[az` non[alant. Nu-l v`zuse de câteva ore, de la telefonul lui
Gerry, care o sup`rase atât de tare. Ca [i afirma]ia lui legat`
de \n`l]imea ei, probabil. C`ci ea era de o \n`l]ime tocmai
potrivit` pentru el. {i ea se sim]ea atras` de el \n multe
privin]e. Mai precis, \l pl`cea tot mai mult, cu toat` incom-
patibilitatea lor. Iar el o pl`cea numai pentru c` era \nalt`!
Ei, [i asta era ceva. Se sim]i frustrat`, amuzat` dar [i insultat`
\n acela[i timp.
{i cu toate astea, se trezise visând cu ochii deschi[i la el
dup` ce terminase convorbirea cu Gerry [i se retr`sese \n
camera ei. Se a[ezase pe pat cu bra]ele \ntinse [i \ncepuse s`-[i
imagineze o scen` pasional` \ntre ei, cu un s`rut prelungit [i
\nfocat, ag`]ându-se unul de cel`lalt, picioarele ei strângându-i
coapsele... se \nfior`. Fusese o imagine atât de clar` [i de vie!
Ca o premoni]ie a ceea ce va urma.
64 LINDA CAJIO

– Dau un ban pentru gândurile tale, auzi glasul lui Mike.


Leslie ro[i, dar apoi \[i spuse c` n-avea cum s` ghiceasc` ce
gândise ea.
– Am crezut c-ai plecat la Cambridge, zise ea numai pentru
a nu l`sa s` se vad` starea de confuzie \n care se afla.
– Va veni [i momentul \n care voi pleca, nu-]i face
probleme. Mike chem` o chelneri]` c`reia \i ceru s`-i aduc`
exact ce mânca [i ea. Apoi \ncepu s`-i explice: poate nu m-am
exprimat corect. |mi placi [i pentru \n`l]imea ta, poate acesta
este primul lucru pe care l-am observat la tine, dar nu este sin-
gurul, ba pot spune chiar c` lista este foarte lung`, Leslie
Kloslosky.
– Adev`rat? zise ea sim]indu-se parc` mai bine.
El \i zâmbi.
– A[a este, Leslie. |mi place s` stau de vorb` cu tine, \mi
place s`-]i ar`t lucruri noi, cum ar fi Gigantul Cerne.
Ea ro[i.
– S` nu-mi spui c` nu ]i-a pl`cut!
– Era interesant, de ce nu? Am putea discuta [i despre
altceva?
– Desigur, de[i ai avut [ansa la Stonehenge. Mike \[i drese
glasul [i-i spuse: frumoas` zi. Ce-ai vrea s` faci?
– Nu prea multe. Am v`zut castelul Pendennis, dar nu m-a
impresionat \n mod special.
– Este firesc pentru c` nu este castel propriu zis, ci o
fort`rea]` ridicat` de Henry VIII, pentru a se ap`ra \mpotriva
amenin]`rii spaniole. Ai observat scara aceea atât de \ngust`
care coboar` \n pivni]`? Ai remarcat cât este de \ngust` \n
UN STR~IN IREZISTIBIL 65

compara]ie cu celelalte? Asta pentru c` jos locuiau servitorii.


Este fascinant s` observi cum diferen]ele sociale se oglindesc
\n lucruri atât de m`runte precum treptele sc`rilor.
– Este fascinant, \ntr-adev`r, zise ea urm`rindu-i buzele.
Mike avea o gur` foarte frumoas` [i dantura alb`, regulat`.
Apoi \[i spuse c` nu era normal ca o femeie s` se concen-
treze asupra danturii unui b`rbat. Probabil, \[i pierdea
min]ile.
– Ai v`zut caseta cu scene de lupt`?
– N-am v`zut nici un video acolo. Nu ne-au dus decât la
primul etaj care era gol. A[a c` am plecat numaidecât.
– Dar asta \nseamn` c` n-ai v`zut nimic, Leslie, dac` n-ai
explorat locul respectiv \ncercând s` te integrezi \n atmosfer`;
nu-mi spune c` n-ai v`zut nici e[afodul care se afl` la primul
etaj!
|l v`zuse dar o interesau mai mult gropi]ele pe care le f`cea
el \n obraji. Era un b`rbat atr`g`tor, de[i nu asta conta prea
mult \ntr-o rela]ie.
Imediat se \ngrozi la gândul c` deja se gândea la el ca la un
b`rbat cu care s` aib` o rela]ie. Acest b`rbat era nepotrivit
pentru ea [i chiar acum erau ca dou` vapoare care trec unul
pe lâng` cel`lalt \n noapte. Iar dac` r`spundea apelurilor lui
nu era bine. Gândul c` \l socotea predestinat era deja o
nebunie.
– De unde [tii atâtea despre acest castel?
– Am mai fost prin ]inuturile astea, dup` cum ]i-am spus.
Am fost prin peninsul` de patru cinci ori, am cutreierat-o de
la un cap`t la cel`lalt, [i am v`zut desigur [i castelul
66 LINDA CAJIO

Pendennis. Odat`, la un Cr`ciun, am \nchiriat chiar [i o c`su]`


din secolul [aptesprezece la Land,s End de la National Heritage.
– Cred c` a fost minunat, zise Leslie, observând [uvi]a
care-i c`zuse pe frunte. Ar`ta aproape ca un copil. Aproape.
Nici un copil n-ar fi putut s`-i ridice nivelul hormonilor ca
acest b`rbat. Atunci când se \nsufle]eau, ochii lui aveau o
str`lucire aparte.
Sosi [i mâncarea lui. Leslie observ` zâmbetul pe care i-l
aruncase chelneri]a \nainte de a pleca. El \[i unse o felie de
pâine cu unt apoi ad`ug` [i gem de c`p[uni, mu[c` [i lu` o
gur` de ceai. Leslie zâmbi observând c` profesorul distrat a[a
cum \l considera ea pe Mike, se concentra foarte bine atunci
când era vorba de mâncare.
– De fapt, acel Cr`ciun a fost un e[ec; eu [i Darlene ne-am
certat tot timpul.
– Darlene? repet` ea. Cine este Darlene?
El l`s` capul \n jos [i-i spuse:
– So]ia mea.
So]ie. Leslie sc`p` o \njur`tur` \n gând [i toat` atrac]ia
fizic` pe care o sim]ea fa]` de el \nghe]` \n acel moment. Din
p`cate nu muri a[a cum ar fi trebuit.
– Este vorba despre fosta mea so]ie, am divor]at acum
câ]iva ani.
Leslie oft` u[urat`, de[i n-ar fi trebuit s`-[i doreasc` s` afle
prea multe despre el; asta ducea la crearea intimit`]ii. Iar
intimitatea mental` [i emo]ional` duceau la intimitatea fizic`.
Trebuia s` fie vigilent`. Din nefericire, era mai mult curioas`
decât vigilent`.
El o privi lung.
UN STR~IN IREZISTIBIL 67

– Nu te-am \ntrebat niciodat`... am presupus doar c` nu


e[ti c`s`torit` pentru c` ai pornit \n aceast` excursie cu o pri-
eten`, dar poate... e[ti c`s`torit`, Leslie? Ai un prieten?
Ea ezit`, \ntrebându-se dac` putea s` scape cu o minciun`.
Poate dac` i-ar spune c` are pe cineva, ar l`sa-o \n pace [i ar
pleca. Dar se \ndoia acum c` ar suporta cu u[urin]` plecarea
lui. Ea nu [tiuse niciodat` s` mint`.
– Nu, sunt divor]at` ca [i tine.
– De ce?
– Ce vrei s` afli prin \ntrebarea ta?
– De ce ai divor]at? El mai lu` o gur` de ceai, a[teptând
r`spunsul ei.
Leslie ezit` din nou. Era via]a ei, o \ntrebarea foarte
personal`. Iar dac` i-ar spune adev`rul probabil l-ar alunga [i
pe el.
– Eram prea plictisitoare.
El mai lu` o gur` de ceai apoi pufni \n râs pe nea[teptate
\mpro[când ceaiul pe mas`. Lu` repede un [erve]el [i [terse
totul.
– Sper c` glume[ti!
Ea ridic` din umeri.
– Asta mi-a spus so]ul meu.
– Ce mitocan!
– Am fost m`ritat` cu acest mitocan! observ` ea.
– Ai gre[it enorm; dar fiecare o face.
Ea ura gre[elile, asta era problema. Iar \n privin]a unei
dragoste adev`rate nimeni nu se putea \n[ela. |n cazul ei,
dragostea asta durase un an [i jum`tate \nainte de a realiza c`
era ceva \n neregul`.
68 LINDA CAJIO

– {i c`snicia ta a e[uat? \l \ntreb` ea.


– Da, eram prea \nalt.
Ea \l privi uimit`.
– Glume[ti!
– Nu.
– Darlene era mult mai scund` decât mine; de asta nu
puteam dansa pentru c` ajungea cu capul la sub bra]ul meu,
iar sexul se desf`[ura cu unele restric]ii. Noul ei so] este mai
scund [i e foarte fericit` cu el. Acum \n]elegi de ce m-am
\ndr`gostit de tine?
– O, da, murmur` ea dezgustat`. Nu trebuie s` te apleci
când dansezi cu mine [i nici \n pat n-o s` m` rup \n buc`]i.
Mul]umesc, Mike, dar nu am nevoie.
El o privi zâmbindu-i.
– Nu cred c` te vei rupe \n pat, Leslie, vom rupe patul
\mpreun`.
Vorbele lui \i amintir` ce visase mai \nainte \n leg`tur`
cu el.
– Cred c-ar fi mai bine s` plec, se gândi ea ca fiind cea mai
bun` solu]ie.
Se ridic`, dar Mike o opri.
– Te rog s` te a[ezi, Leslie. }i-am promis c` voi fi un
gentleman, a[a c` nu voi \ncerca s`-]i dovedesc teoriile mele
chiar dac` a[ fi foarte tentat. {i apoi, nici nu ]i-ai terminat
micul dejun. |n Statele Unite nu vei g`si a[a ceva.
Leslie se a[ez` din nou fa]` \n fa]` cu b`rbatul cu care
str`b`tuse jum`tate din Anglia. Mai lu` o pr`jitur` cu gem de
caise pe care i-o l`udase el [i o g`si chiar foarte bun`.
Mike o privi.
UN STR~IN IREZISTIBIL 69

– Nici mama nu le face atât de bune, crede-m`.


Tocmai de asta \i era ei team`. |ncepuse s` aib` \ncredere
\n el, chiar s`-l [i plac`. Dar de fapt diferen]ele de via]a nu
prea mai contau acum.
– Ar`]i ca un iepura[ urm`rit de un câine, remarc` el. De
ce, Leslie?
– Descrirea este hazlie recunosc, dar nu este nimic din
ce-]i \nchipui, zise ea for]ându-se s`-i zâmbeasc`.
Leslie \[i pierdu siguran]a de sine. Ultimul lucru de care
avea ea nevoie era ca el s`-i observe sl`biciunea. De aceea se
for]` s` par` foarte serioas` [i \ncepu s` m`nânce.
Dup` ce termin` se ridic` \n picioare, iar el n-o mai putea
opri. Acum putea s` scape. Deschise gura s`-i mul]umeasc`,
nu pentru c` ar fi trebuit s-o fac`, ci pentru c` a[a i se p`ru
normal.
– |n Saint Mawes este o bisericu]`, \ncepu el \nainte ca ea
s` scoat` vreo vorb`. Din secolul doisprezece. Cu cinci sute de
ani mai veche decât orice biseric` din State.
El prezent` lucrurile atât de tentant \ncât ea se sim]i atras`.
Iar singur` nu putea ajunge acolo; nici m`car castelul
Pendennis nu-l v`zuse singur` ca lumea.
Dup` dou`zeci de minute se trezi \ntr-o capel` mic`, \n
care pa[ii \i r`sunar` pe dalele de piatr` mâncate de vreme. Un
altar din piatr` sculptat de artizanii normanzi se afla sub o
fereastr` \nalt` [i \ngust` prin care str`b`teau totu[i razele
soarelui. Erau doar ei doi \n`untru. Mai fusese un b`iat a c`rui
figur` i se p`ru cunoscut` la \nceput, de[I nu-l putea
identifica; apoi \[i alung` gândul din minte. Poate din cauz` c`
70 LINDA CAJIO

era singur` cu Mike avea tendin]a s` exagereze. Nu putea


gândi ca de obicei iar temperatura corpului ei avea mari
fluctua]ii.
– Strana este mai recent`, \i explic` el. Asta pentru c` \n
evul mediu lumea se aduna la slujb` atât boga]ii care st`teau
\n fa]` cât [i s`racii care se \nghesuiau \n spate. Aceasta zon` a
apar]inut mai \ntâi lui Richard de Beaumont care o de]inea \n
numele lui William de Normandia, apoi, \n secolul
[aisprezece, a trecut la familia Makefield care a ridicat veranda
[i a pus clopotul.
Leslie se \ntoarse spre el.
– De unde [tii toate detaliile?
– De aici, spuse el \ntinzându-i o bro[ur`. Afli foarte multe
despre trecutul unei ]`ri citind aceste prezent`ri.
– Sunt chiar impresionat`.
– Eu am descoperit-o!
– Da, pentru c` ai [i ochelari!
El f`cu o mi[care hazlie cu care [i-i aranj` mai bine pe
nas.
– Niciodat` nu m` vei \ntrece \n cuno[tin]ele de istorie.
– Am crezut c` e[ti profesor de literatur`.
– Am absolvit [i cursul de istoria Angliei.
Leslie \l privi zâmbindu-i. Senzualitatea lui atât de
pregnant` la cafenea se mai estompase aici, la biseric`, [i ea se
sim]i mai echilibrat`. Poate c` lucrurile aveau s` se schimbe [i
ea s` nu se mai simt` singur` \n Anglia, f`r` Gerry.
Mike continu`:
– Am fost atras \ntotdeauna de oamenii care s-au perindat
prin aceste biserici; cine erau, ce fel de via]` duceau. Iar pe
UN STR~IN IREZISTIBIL 71

tine \mi este foarte u[or s` mi te \nchipui cum ai fi ar`tat pe


vremurile acelea, ai fi avut un v`l [i ve[mânt negru pân` \n
p`mânt.
– Vrei s` spui c` a[ fi fost o c`lug`ri]` grozav`?
El \ncepu s` râd`.
– Tu? Nici vorb`! Ai fi fost o nobil` astfel \mbr`cat`, care
[tia ce are de f`cut [i conducea totul cu o mân` de fier
\mbr`cat` \ntr-o m`nu[` de catifea. Cu b`rba]ii ar fi fost de
ajuns s` ridici un deget amenin]`tor \n fa]a lor pentru ca s`
dispar` imediat.
– Eram un fel de Atilla?
– Nu exist` nici cea mai mic` asem`nare! L-ai fi \ntrecut cu
mult, mai ales prin iste]ime. {i \n plus, e[ti incredibil de sexy
atunci când vrei s` pari logic`.
Biserica deveni dintr-o dat` un cuptor cu o temperatur`
insuportabil`. {i ea crezuse c` aici era \n siguran]`, c` nu va
exista atrac]ie fizic`!
– Vreau s` ies pu]in, murmur` ea, este prea cald aici.
Leslie se strecur` spre u[`, fericit` ca Mike nu se afla \n
calea ei. Numai Dumnezeu [tie ce s-ar fi \ntâmplat dac` ar fi
fost acolo! Nimeni nu-i mai spusese vreodat` c` este sexy mai
ales când este foarte logic`. De fapt, fostul ei so] \i repeta c`
era prea plictisitoare.
Poate c` acest Mike avea [i p`r]ile lui bune dar sexul \ntr-un
cuplu nu este totul. {i \ntre ei nu putea fi altceva decât sex
pentru c` nu aveau altceva \n comun. Cu toate astea, se v`zu
for]at` s` recunoasc` un lucru; cu toate diferen]ele dintre ei,
Mike era un b`rbat fascinant.
72 LINDA CAJIO

***

Pornir` spre Falmouth Bay, unde el cuno[tea un loc retras


[i foarte pl`cut. Pe drumul pe care-l str`b`tur` um`r lâng`
um`r ceea ce era o tortur` pentru ea, Mike \i ar`t` toate
pe[terile folosite de trafican]i de pe vremea \n care se d`duse
\n func]iune Canalul englez. V`zur` o pereche de lebede care
alunecau gra]ioase pe ap` l`sând \n urma lor o dâr` de spum`
alb`.
Leslie duse mâna strea[in` la ochi c`utând din priviri
intr`rile \n pe[terile despre care-i vorbise Mike. Era chiar fru-
moas` cu briza care i se juca \n p`r, dar nu p`rea con[tient`
de efectul pe care--l avea asupra lui. Oare nu-i mai spusese
nimeni c` era frumoas`?
P`cat c` n-o f`cuser`, se gândi Mike, fericit c` era primul
care s` deschid` acest capitol pentru ea, pentru c` de acum
\nainte avea de gând s`-i repete asta. Leslie fusese mai
abordabil` \n aceast` zi [i fusese o pl`cere s` se afle al`turi de
ea, s-o vad` relaxat` al`turi de el, bucurându-se de ceea ce-i
ar`ta el. {i, ce era cel mai important, Leslie p`rea c` se bucur`
de compania lui. F`cuser` progrese vizibile.
Se gândi s-o impresioneze \n continuare cu
cuno[tin]ele lui:
– Trafican]ii din Cornwall au fost descri[i \n multe lucr`ri,
mai ales din cauza Revolu]iei Franceze când spionii englezi [i
refugia]ii au fost for]a]i s` traverseze Canalul. |n realitate, erau
foarte brutali mai ales \n secolul optsprezece, oricând gata
UN STR~IN IREZISTIBIL 73

s`-l ucid` pe cel care colecta taxele, sau pe oricine i-ar fi


tr`dat. Pe atunci nu era mare lucru s` ucizi cu sânge rece sau
s` spânzuri pe cineva!
– Spune-mi, Mike, dac` tot vrei s` m` impresionezi cu
cuno[tin]ele tale, ai citit Golful francezului sau Hanul din
Jamaica ale lui Du Maurier? De[i unchiul din Hanul din
Jamaica, un bine cunoscut contrabandist, era o persoan`
foarte neprietenoas`, [i obscen`.
– Mda, nu se poate spune c` erau ni[te indivizi de treab`;
pe mine m-a impresionat \ns` ingeniozitatea lor.
– La ce te referi?
Mike privi \nc` o dat` suprafa]a apei \ntrebându-se ce oare
\i atr`sese aten]ia lui Leslie [i v`zu o umbr` \ntunecat`
despicând valurile.
– Este o foc`, \i spuse el.
– {tii c` n-am v`zut pân` acum foc`, rechin sau delfin? {i
ar fi trebuit s`-i v`d pentru c` se spune c` sunt destui, iar
drumul meu spre cas` merge de-a lungul ]`rmului.
– Sunt prea mul]i oameni la noi \n State [i prea mult`
poluare. Cred c` totu[i poluarea poart` cea mai mare vin`.
Dar golful Falmouth este unul dintre cele trei golfuri naturale
din lume unde nu prea exist` poluare.
– Ce multe lucruri [tii!
Mike \ncepu s` râd`.
– Trebuie s` [tii toate astea dac` vrei s` fii un profesor bun;
oricând te po]i a[tepta la \ntreb`ri din partea studen]ilor [i ar
fi penibil s` nu [tii s` r`spunzi. Iar eu sunt \nsetat de
informa]ie. Am câ[tigat de multe ori jocurile Trivia.
giannijollys
74 LINDA CAJIO

– {i eu, \n competi]ie cu [ase persoane.


– M` impresionezi, Leslie.
Ea \ncepu s` râd`.
– Dou` dintre ele erau bete a[a c` nu conteaz`.
– Victoria este victorie. Po]i s`-mi spui cine este \nmormântat
la Grant’s Tomb?
– Nimeni.
– Ai câ[tigat! Mike sim]i pornirea de a o strânge la piept,
de a-i fura zeci de s`ruturi. Ar fi vrut s`-i scoat` tot ce avea
pe ea, s-o mângâie, f`când-o s` geam` de pl`cere. Dar se
for]` s`-[i p`streze mâinile de-a lungul corpului.
Ner`bdarea trebuia st`vilit` cu orice pre] \n cazul acestei
femei, \[i spuse el.
– Unde te duci de obicei pe ]`rm?
– La Wildwood.
El \ncepu s` râd`.
– {i eu merg tot acolo. |mi aminte[te de anii [i colegii de
facultate cu care mergeam adesea pentru a evita un profesor
sau altul care nu ne pl`cea. A[adar, vezi c` soarta a f`cut s` ne
\ntâlnim?
Ea \ncepu s` râd`.
– Sau nenorocul.
El nu d`du mare aten]ie spuselor ei pentru c` observase
ceva mai important; soarele \i sc`lda fa]a \n lumin`, la fel ca
\n acea biseric` normand`. Figura ei era relaxat` [i p`rea feri-
cit`. Dar nefiind capabil s` reziste a[a cum \[i propusese, se
aplec` [i o s`rut`.
Ea nu realiz` la \nceput [i-[i desf`cu buzele \n
\ntâmpinarea lui. Apoi p`ru reticent` dar Mike o f`cu s`-[i
UN STR~IN IREZISTIBIL 75

\nfig` mâinile \n p`rul lui des [i s`-l trag` mai aproape. Capul
\ncepu s` i se \nvârteasc`, Leslie se pres` de pieptul lui, a[a
cum el [tiuse c` se va \ntâmpla. Leslie gemu u[or.
El o mângâie, sim]indu-i pielea catifelat`. Bluza u[oar` de
bumbac se ridic`, iar pielea ei \ncepu s`-i ard` degetele,
ad`ugându-se la caleidoscopul de senza]ii pe care le sim]ea.
Leslie avea pentru el gustul [i mirosul unei c`p[uni intro-
duse \n ciocolat`. Amândou` erau bune la gust luate separat
dar \mpreun` aveau gust de ambrozie. Fiecare parte a trupu-
lui lui \i spuse c` nu f`cuse o prostie traversând Anglia de
dragul ei.
Ar fi s`rutat-o la nesfâr[it dar con[tiin]a \i reaminti de
pactul f`cut cu ea. Doar \i promisese c` se va purta ca un gen-
tleman! |i eliber` gura cu p`rere de r`u, dar nu-i d`du drumul
din bra]e pentru a nu pierde definitiv contactul cu ea.
– Natura [tie ce face atunci când creeaz` femeia, cit` el din
Wendell Holmes.
– Poftim? \ntreb` Leslie eliberându-se din \mbr`]i[area lui.
– Nu m-am purtat ca un gentleman, a[a cum am promis.
Ea \l privi o clip`.
– Nici nu m` a[teptam!
Mike pufni \n râs.
– Acum c` suntem chit, ce-ai zice s` cin`m la Malpas? {tiu
un restaurant foarte bun acolo, sau, mai precis a[a era ultima
oar`.
Ea scutur` din cap.
– Cred c` am terminat cu ceea ce aveam de v`zut ast`zi.
Malpasul urm` a doua zi.
76 LINDA CAJIO

– Unde naiba este cheia despre care spunea Gerry?


|nf`[urat` \n prosopul de baie, Leslie scotocea \n
buzunarele exterioare ale valizei lui Gerry. Bine\n]eles, cheia
nu se afla la locul comunicat de aceasta. G`si doar o bucat` de
hârtie pe care era scris „verificat 23“. Acest 23 [tia probabil mai
bine ca ea unde se afla cheia.
– La naiba, repet` Leslie, apoi mai scotoci odat`
buzunarele valizei. Avea nevoie de usc`torul de p`r pentru ca
s` nu arate ca Femeia Pai, Regina Fâne]elor. Nu avea du[ [i-[i
udase p`rul aplecându-se deasupra c`zii de baie, un exerci]iu
menit s` \ncordeze mu[chii stomacului, dar uitase c` nu era
acas`. La Londra f`cuse rost de usc`tor dar aici...
Nu voia s` arate oribil \n fa]a acelui b`rbat care-i stârnea
toate sim]urile. Ar fi ap`rut \n fa]a lui ca Sperietoarea din
Vr`jitorul din Oz! Acest b`rbat o f`cea s`-[i piard` st`pânirea
de sine dar \i provoca [i o stare special`. Nici un b`rbat nu-i
f`cuse o curte atât de asidu` ca Mike. Ar fi trebuit s` se team`
de el, poate, c`ci lumea este plin` de nebuni dar se sim]ea [i
flatat`.
Iar s`rut`rile lui...
L`s` deoparte acele gânduri care nu-i d`deau pace. Era
uluitor ce putea face o mângâiere, un s`rut, [i o declara]ie din
partea unui b`rbat!
Dar din fericire sun` telefonul. |l ridic` repede a[teptându-se
s`-l aud` pe cel spre care se \ndreptau toate gândurile ei, dar
dup` ce spuse alo de câteva ori nu auzi nimic.
Leslie se \ncrunt` [i repet`:
UN STR~IN IREZISTIBIL 77

– Alo?
Se auzi cum se trânte[te receptorul.
Sun` la recep]ie [i imediat \i r`spunse doamna Drago.
– Mi s-a \ntrerupt convorbirea. Era cumva Gerry? Ce-a
spus?
– Era o voce de b`rbat draga mea, dar nu s-a prezentat. Te-a
cerut pe tine, atâta doar.
– O fi fost domnul Smith?
– Nu-]i pot face leg`tura \n camera lui. {i nici nu cred c-a
ie[it din hotel.
Dup` ce-i mul]umi doamnei Drago, Leslie \nchise. Se a[ez`
pe pat f`r` s`-i pese c` nu apucase s` se [tearg` uitându-se la
valiza lui Gerry, \ntrebându-se cu ce ar putea s-o deschid`.
Apoi, observ` c` lac`tul acela micu] era atârnat formal de fer-
moarul valizei. Nu era trecut prin cealalt` \ncuietoare. Valiza
fusese deschis` tot timpul.
Era una dintre multele dovezi de absen]` ale lui Gerry se
gândi ea dezgustat`, tr`gând fermoarul. Probabil c` nu se afla
nimic valoros \n ea, dar totu[i... Gerry era prea distrat`!
Desf`cu valiza [i v`zu un amestec de past` de din]i, perii,
deodorant, dar nici un foehn.
Leslie profer` furioas` o \njur`tur` la adresa lui Gerry. Ar fi
fost mai bine s` verifice chiar ea existen]a lucrurilor de baz`
chiar de la \nceput, \[i spuse ea, con[tient` c` nu trebuia s` se
bazeze pe Gerry.
Se \ntreb` apoi cât costa un usc`tor de p`r; dar acesta nu
i-ar mai fi fost de folos o dat` \ntoars` \n State. Obiectele elec-
trice erau diferite de la o ]ar` la alta, se gândi ea. Iar Gerry era
78 LINDA CAJIO

cea care promisese c` va lua [i adaptorul cu ea, lucru pe care


probabil, nu-l f`cuse. Voi r`mâne Femeia cu P`rul De Paie, \[i
spuse ea aruncând valiza pe pat, mi[care \n timpul c`reia se
v`rs` jum`tate din con]inut. Se duse la baie s` vad` ce putea
face cu p`rul ei.
Când ie[i din baie din cauza rezultatului nemul]umitor, se
sim]ea frustrat`, nervoas` [i era [i mai furioas` pe Gerry. Dar
nu putea s` n-o admire pentru felul \n care [tia s` se bucure
de fiecare clip` din via]`; Gerry nu se l`sa condus` de con-
ven]ii [i precau]ii. Lua [i d`dea lumii totul \ntr-o manier`
foarte vesel`.
Iar ea pl`tea acum tocmai pentru felul de a fi al lui Gerry.
Nu avea o tovar`[` de c`l`torie [i o mai a[teptau destule zile
de vacan]`.
Unul dintre lucrurile lui Gerry c`zute pe pat \i atrase
aten]ia. Era o pung` de plastic cu o carte \n`untru. Era o carte
veche, cam deteriorat`, [i se chinui s` citeasc` ce scria pe
copert`: Pamela sau Virtutea R`spl`tit`.
Interesant titlul \[i spuse ea, probabil c` era una dintre
c`r]ile vechi preferate de Gerry. Aceasta obi[nuia s` reciteasc`
doar c`r]ile care-i pl`cuser`. Desf`cu punga [i scoase cartea
strâmbând din nas când sim]i acel iz de vechi [i st`tut. V`zu o
dedica]ie:

Lui Abigail,
So]ia mea pentru totdeauna, \n aceasta prim` zi de
c`s`torie. Inima mea va fi a ta pe vecie.
John
UN STR~IN IREZISTIBIL 79

Cine erau Abigail [i John? se mir` Leslie. N-o auzise


niciodat` pe Gerry men]ionând numele lor. Probabil erau
rude ale ei, vreun unchi sau m`tu[` care muriser`, iar Gerry
luase cartea dup` moartea lor. Era frumos c` dragostea lor
d`inuia chiar [i pe o fil` de carte. Leslie \ncepu s-o
frunz`reasc` de curiozitate. Nuvela \ncepea cu o scrisoare de
la Pamela cu ocazia angaj`rii ei la un lord din ]inut. Paginile
p`reau c` se destram` [i-[i spuse c` era mai bine s` n-o mai
frunz`reasc`, dar se trezi fascinat` de afirma]iile fetei f`cute
sub lumina stelelor. |i revenir` \n minte vorbele lui Mike
despre castelul Pendennis; limbajul era arhaic dar foarte
cursiv.
Se \ntreb` cum ar fi dac` ea [i Mike s-ar juca de-a fecioara
[i cea virtuoas` [i lordul cel desfrânat. Acele prime imagini
crear` altele pân` când se v`zu cu el \n pat, iar Mike o
dezbr`ca.
Nu era de mirare c` Gerry recitea povestirea, se gândi
Leslie l`sând cartea deoparte. {i ar fi fost mai bine dac` nu
s-ar mai gândi la el [i la felul \n care ar face dragoste pentru
c` era un gând periculos. Din nefericire, ea avea o problem`
presant` pe care numai el putea s-o rezolve.
Ie[i pe hol \ndreptându-se spre camera lui. Mike deschise
uimit c-o vedea.
– De unde pot face rost de un foehn?
– De la mine, fu r`spunsul lui.
Ea \ncepu s` râd`.
– {tiam eu c` m` vei salva, eroul meu!
Capitolul 5

– Pentru ce-]i trebuie usc`torul? o \ntreb` Mike deschizân-


du-i u[a [i f`cându-i loc s` treac`. Apoi \[i \ndep`rt` o [uvi]`
ud` de pe frunte, c`ci abia ie[ise din baie. {i de ce sunt un
erou? Pentru c` am usc`torul cu mine? Nu m` plâng, te \ntreb
doar.
– Gerry trebuia s` aduc` usc`torul, dar n-a f`cut-o!
– |n]eleg.
Dup` un moment de ezitare, Leslie intr`. Tricoul [i blugii
se mulau perfect pe trupul ei punându-i formele \n eviden]`.
Mike \[i aminti totu[i promisiunea de a se comporta ca un
gentleman. Leslie \[i trecu o mân` prin p`r, atr`gându-i
aten]ia asupra trupului ei zvelt.
– Ce vezi r`u la p`rul t`u?
Ea \i evit` privirea.
– Am f`cut tot ce-am putut, dar rezultatul este dezastruos.
– Mie mi se pare c` ar`]i foarte bine. Nu v`d de ce ]i-ar
trebui usc`torul.
UN STR~IN IREZISTIBIL 81

El f`cu o pauz` realizând c` naviga deja \n ape tulburi.


Dac` ea credea c` p`rul nu-i st`tea bine pentru c` nu avu-
sese foehn, era mai bine s` nu spun` c` el nu vedea vreo
diferen]`.
.... nu este nici o problem`, ]i-l \mprumut pe al meu,
\ncheie el.
– E[ti sigur c` nu te deranjeaz`?
El scutur` din cap.
– Nu-l folosesc decât atunci când m` gr`besc. Altfel \l las s`
se usuce singur este mai s`n`tos.
El o asculta imaginându-[i-o goal`, \ntins` pe pat, cu p`rul
risipit pe pern`, cu sânii abia acoperi]i cu cear[aful. Oare sfâr-
curile ei erau roz sau ro[iatice? Sim]ea nevoia s` \ntind` mâna,
s` trag` cear[aful, s`-i vad` trupul gol...
– A[a c` va fi bine.
– Ce spuneai? \ntreb` el iar ea realiz` c` se gândea la
altceva. Ce va fi bine? \ntreb` el \ncercând s` se controleze.
Dar aten]ia \i fu atras` de o ven` albastr` care se zb`tea pe
gâtul ei delicat. Nu mi-ai r`spuns la \ntrebare, Leslie.
– Ce \ntrebare?
– De ce spuneai c` sunt un erou?
– Pentru c` Gerry trebuia s` ia foehnul [i a uitat s-o fac`.
– {i asta m` face pe mine erou?
– Ai avut ce mi-a trebuit la momentul oportun.
Ce spera el s` aud`? C` o salvase de ceva mai r`u decât
moartea? Sau c` nu putea tr`i f`r` el? Ideea asta \i surâdea.
Leslie \[i drese glasul.
– Voi pleca acum...
Mike se interpuse \ntre ea [i u[`.
82 LINDA CAJIO

– Dar nu ]i-am dat \nc` foehnul.


Mike se \ndrept` spre baie de unde veni cu foenul [i adaptorul.
– Pe primul \l pui \n priz`, pe cel de al doilea \n cel pus \n
priz`, [i foehnul \n adaptor.
Ea zâmbi.
– Parc` mi-ai da instruc]iuni de conducere...
– Urmeaz`-le, ca s` nu ai probleme cu aparatul.
Mike \i \ntinse prelungitorul, foehnul [i adaptorul, grijuliu
s` fac` transferul f`r` a sc`pa ceva. Pielea ei era atât de cald`
[i neted` [i nu [tia cum s` fac` s-o ating` mai mult.
Leslie reu[i s` ia toate acele obiecte din mâna lui, evitând
s`-l ating`.
– Le voi folosi cu aten]ie, promise ea.
– Tocmai de asta mi-era team`.
Ea \l privi peste um`r.
– Ce-ai spus?
– Comentam pe una dintre ironiile vie]ii.
Mike o conduse la u[`. Cu mâinile ocupate nu avea cum
s-o deschid`.
– Care este programul de ast`zi, Leslie? Vrei s` vezi Land’s
End? Putem merge cu ma[ina pân` la Tintagel, ruinele castelu-
lui \n care se presupune c` s-a n`scut regele Arthur. Ultimul
roman, primul britanic.
– Nu, i-o retez` ea. Cred c` ar mai trebui s` explorez
]inuturile dar... Leslie ridic` din umeri.
El o privi \n ochi.
– Nu vine Gerry? Foarte bine, este \ndr`gostit`, [i din câte
[tiu cei \ndr`gosti]i fac lucruri nebune[ti, a[a c` ai putea s` te
bucuri [i tu de vacan]a asta!
UN STR~IN IREZISTIBIL 83

– Vreau s` m` bucur de ceea ce mi-a mai r`mas din


vacan]`. {i nu cred c` oamenii când sunt \ndr`gosti]i fac
lucruri nebune[ti.
– Pe ce planet` tr`ie[ti, Leslie? Sunt oameni care
traverseaz` ]ara \n lung [i-n lat numai s` fie câteva ore cu
persoana iubit`. Al]ii se c`s`toresc \n timp ce fac
skydiving. Cum po]i s` spui c` \ndr`gosti]ii nu au [i o
doz` de nebunie?
– Oamenii se \nsoar` cu cei din apropierea lor, cu colegii
de [coal`, cu prima dragoste, cu cel care li se pare potrivit...
sau se c`s`toresc doar pentru a se a[eza la casa lor, a[a c` aleg
pe cineva care vrea [i el s` se a[eze...
– Leslie, tu n-ai f`cut nimic nebunesc \n via]a ta? Iubirea
este cea mai puternic` emo]ie pe care o sim]im. Nu este ceva
ce se poate scoate [i [terge de praf numai pentru c` vecinul
are vârsta [i sexul potrivite. Carlyle spune: dragostea este
\ntotdeauna \nceputul cunoa[terii, tot a[a cum focul este
\nceputul luminii, iar Moliere zice: scoate dragostea din via]a
ta [i nu mai ai nici o bucurie.
– Ce vin` are dragostea? \i r`spunse ea cu titlul unei
melodii interpretate de Tina Turner.
– Toat` vina este a ta! replic` el, prinzând-o de mân` [i
tr`gând-o spre el.
Mike o s`rut`. O s`rut` cu s`lb`ticie [i pasiune. Buzele ei
erau precum catifeaua [i promiteau multe. Sim]eau amândoi
foehnul [i accesoriile acestuia \ntre ei dar nu le p`sa. Leslie \i
rezist` \n prima clip` dar apoi se l`s` complet \n voia lui. Acest
abandon complet avu propria sa seduc]ie, f`când s`
84 LINDA CAJIO

explodeze toate dorin]ele [i nevoile lui. Cum ar fi restul? Se


gândi el. Voia mai mult, a[a era el, \ntotdeauna voia mai
mult…
Leslie se retrase brusc luându-l prin surprindere. Uluit el o
privi o secund`, [i v`zu cum femeia pe care o iubea \ncerca
s`-[i recapete respira]ia.
– Asta este numai sex, constat` ea \n final. Atrac]ie fizic`. {i
nu este de ajuns.
– Dumnezeule, exclam` el, de ce te temi, Leslie?
– Nu m` tem!
Mike continua s-o priveasc` l`sând t`cerea s` vorbeasc`
pentru ei.
– Nu m` tem, repet` ea.
Mike se sim]i frustrat [i oft`.
– Vin s` te iau \n zece minute, s` mergem la Tintagel.
– Nu vreau s`…
– Nu te \mpotrivi, Leslie, vei merge, zise el cu mult`
hot`râre. Vom discuta numai lucruri care nu au leg`tur` cu
noi doi [i m` vei suporta. Du-te s` te preg`te[ti.
Leslie ie[i f`r` a-[i lua ochii de la el. Mike trânti u[a,
\ntrebându-se dac` o va g`si \n camer`.

***

Leslie nu se temea de el. Se for]` s` p`streze un ochi foarte


vigilent pe drumul prin Bodmin Moor, ignorându-l pe
pasagerul \nalt aflat lâng` ea. Nu-i era fric` de el, la naiba, de
ce i-ar fi fost?
UN STR~IN IREZISTIBIL 85

Aceast` fraz` \i r`sun` toat` ziua \n minte. De fapt, era ca [i


cum ar fi a[teptat s` fac` acest drum cu el ca s`-i arate c` nu
se teme. Acela[i gând \ntunec` frumuse]ea ruinelor magice de
la Tintagel pentru ea– chiar [i urcu[ul celor o sut` de trepte
pentru a vedea de sus acel golfule] care izola castelul [i toate
astea pentru c` nu-[i putea scoate acest gând blestemat din
minte!
Acum se \ntoarceau la hotel [i acela[i gând n-o p`r`sea.
Nu se temea. Sau…Mike o f`cea s` fie nervoas` [i s` par`
dezechilibrat`, admise ea. Iar faptul c` se afla al`turi de el
\ntr-un spa]iu restrâns era un exerci]iu de constrângere. Se
concentrase toat` ziua asupra lui. |l admira. Sim]ea [i acum
s`rutul lui. S`rutul lui pasional, s`lbatic, era con[tient` de
prezen]a lui. Avea un impuls continuu de a se arunca
asupra lui pentru a face dragoste. F`cuse \ns` tot posibilul
s` nu lase s` se vad` ce sim]ea. Era ca un boiler gata s`
explodeze.
– Ai observat c` Tintagel pare mai vechi de cât este? o
\ntreb` Mike pentru a rupe t`cerea. A fost construit \n secolul
doisprezece de un conte de Cornwall. Regele Arthur a tr`it
acolo \n secolul [ase. Oamenii cred c` Tintagel a fost ridicat
pe ruinele unui fost castel…
– Nu era men]ionat acest lucru \n bro[ur`, zise ea
for]ându-se s` priveasc` numai \nainte.
– Da, ai dreptate, eu am citit asta \n istoria Cornwalului, pe
care am studiat-o \n anul doi de facultate. Atunci s-a d`râmat
un alt mit pentru mine.
Leslie \[i aminti un alt detaliu legat de Tintagel [i se
\ncrunt`, ne[tiind dac` s`-l aduc` \n discu]ie apoi se decise
86 LINDA CAJIO

s-o fac`. Orice discu]ie care nu avea leg`tur` cu atrac]ia dintre


ei era binevenit`. Dar nu putea s`-[i alunge din minte gândul
c` ar putea s` fac` dragoste cu el… Curând, realiz` c` \n
pofida subiectului gândurile ei zburau tot spre el [i se for]` s`
[i le alunge: ai observat c` suntem urm`ri]i? \l \ntreb` ea.
Mike se \ncrunt`.
– Nu. Ce vrei s` spui, Leslie?
– L-am v`zut pe acest individ [i la Tintagel [i ieri \n biserica
aceea mic`.
– Dar am fost singuri \n biseric`! S` fiu oare gelos c` ai avut
ochi pentru alt b`rbat?
– Nu din acest motiv l-am observat, zise ea \ncepând s` se
simt` penibil. Mi s-a p`rut c-am v`zut acela[i b`rbat care se
afla ieri \n biserica din Falmouth.
– Vei vedea pe teritoriul Angliei multe figuri care ]i se vor
p`rea asem`n`toare, \i spuse Mike. Poate [i la noi exist` per-
soane cu aceea[i asem`nare fizic`. Probabil ai v`zut b`rba]i cu
tr`s`turile tipice din Cornwall, mai ales dup` ce camera ]i-a
fost aproape violat`.
– Vrei s` spui c` am c`p`tat accente paranoice?
Ce naiba putea ea s` ofere unui ho] ca s-o urm`reasc` pe
tot teritoriul Angliei?
– Am \ncercat doar s` fiu amabil, zise el. Nu te mai com-
porta ca o pisic` speriat`. Sunt aici pentru a te proteja, nu?
Acea voce sâcâitoare care o pisase toat` ziua \i reaminti ce
o speria pe ea de fapt. Nu posibila aventur` cu Mike. Dac` fos-
tul ei so] o considerase o femeie plictisitoare, banal`, poate c`
acest Mike, un timp foarte impulsiv, o va crede extrem de
plictisitoare. {i dac` n-o f`cea acum, o va face curând… Leslie
UN STR~IN IREZISTIBIL 87

se \nfior` amintindu-[i discu]ia lor despre dragoste, de


diminea]`. Foarte bine, se temea acum c` Mike o va abandona
curând pentru c` este plictisitoare, dar asta nu \nseamn` c`
va deveni sclava temerilor ei. Mike o \ntrebase dac` f`cuse vre-
odat` ceva spontan. Ea nu-[i amintea s` fi f`cut. Observ` c`
urma o curb`. Regiunea Bodmin Moor era un peisaj dezolant,
dep`[iser` doar câteva ma[ini pe drumul la ducere spre
Tintagel [i nici una la \ntoarcere. Se l`sa \ntunericul [i Leslie
consider` c` era bine s` nu se comporte impulsiv \n aceast`
situa]ie.
Ea nu ac]ionase niciodat` sub impuls. {i se descurcase
bine. Poate c` era acum momentul s` devin` impulsiv`. Un pic
mai mult. Se uit` la Mike [i [tiu c` ea nu era preg`tit` \nc`
pentru asta. Poate va putea s` fac` un mic pas s` nu mai fie
plictisitoare, dar acesta trebuia s` fie unul foarte mic. Dintr-o
dat`, drumul \ncepu s` [erpuiasc` apoi se \ngust` foarte mult.
Leslie \ncetini pentru a se putea obi[nui cu drumul.
– O, dar `sta nu este drumul! Exclam` Mike privind \n
urm`.
Ea ridic` din umeri.
– {i ce dac`? Am venit aici s` vedem mla[tinile, nu?
– Numai asta vom vedea aici, tot ]inutul este o mla[tin`.
– Atunci \l vom vedea, chicoti Leslie. Am crezut c` te va
interesa. Sau ai v`zut deja Bodmin?
– Nu… \ncepu el.
– Bine, atunci va fi o premier` pentru amândoi.
– Pe timp de noapte nu m` bucur` deloc.
– Nu tu erai acela care a insistat s` opresc s` miroas`
trandafirii? \ntreb` ea exasperat`.
88 LINDA CAJIO

– Leslie, nu te recunosc. {i asta m` \ngrijoreaz`.


– Nu [tii mare lucru despre mine, admise ea. De fapt, nu
[tii nimic.
– Bine, voi t`cea pentru ca s` ne putem bucura de
c`l`torie. El se a[ez` comod \n scaun, \ncruci[ându-[i mâinile
la piept.
Leslie nu \n]elegea ce-l deranja pe Mike. Nu se mai vedea
mare lucru \n fa]` iar farurile luminau pân` la câteva picioare
distan]`. Iarba era destul de \nalt` iar pe alocuri, flori viu [i
frumos colorate \[i ridicau capetele; ea recunoscu unele
dintre acestea, erau plante medicinale.
– Probabil drumul duce la o ferm`, zise Mike.
– Atunci vom \ntoarce acolo; te gr`be[ti?
– Eu… Mike f`cu o pauz` apoi \ncepu s` râd` citând „s`
m` gr`besc, zici, merg unde m` duci, Macduff.“
– Shakespeare, murmur` ea, \mi amintesc de la orele de
englez`, zise ea mândr`. Crezi c` a[ putea promova testul de
conducere dac` reu[esc s` merg f`r` probleme pe drumul `sta?
– Dac` reu[e[ti s` mergi f`r` probleme [i s` m` [i duci
\napoi la Londra, ai trecut testul de conducere pe drum de
]ar`, replic` el amuzat.
– Dumnezeule, e[ti mai dur ca tata!
– Nu asta este compara]ia pe care o a[teptam, Leslie.
Mda, se gândi ea, apoi \nchise c`ldura \n ma[in`, c`ci
atmosfera era sufocant`. Trebuia s` reu[easc` s` treac` de
]inutul mla[tinos, apoi se va descurca [i cu c`ldura.
Nu se vedea nici o lumin` \n fa]a lor, era \ntuneric bezn`.
Nici m`car o pas`re, o c`prioar`, nici nu se punea problema
unei alte ma[ini.
UN STR~IN IREZISTIBIL 89

– Drumul este prea lung, trebuie s` existe vreo ferm` la


cap`tul lui.
– Atunci o s` fie bine, zise ea ca s` par` curajoas`. Ar fi
f`cut orice pentru a nu fi o femeie plictisitoare cu reac]ii pre-
vizibile. Dar important era s` ajung` undeva.
O alt` cotitur`, se v`zu \n fa]`. Ce naiba, se gândi Leslie.
– Ce facem? se impacient` Mike, cred c` mergem spre nord
din nou, observ` el care era aruncat de colo-colo de ma[ina
care hurduc`ia prin gropi.
– De unde [tii? \ntreb` Leslie, \ncercând s` disting` ceva
prin parbrizul ma[inii. Nu era nici o stea pe cer.
– Fii atent`, Leslie! zise Mike, ia-o la dreapta.
– Dreapta? De ce \ntr-acolo?
– Pentru c` am un foarte dezvoltat sim] al direc]iei. Mi se
pare c` ne \ndrept`m spre nord.
– Dar am luat-o spre dreapta! Mergeam spre sud [i eu am
f`cut stânga. Apoi drumul a luat-o spre dreapta, a[a c` acum
ne afl`m din nou la sud, nu?
– Tu conduci, Leslie. Cu coada ochiului, Leslie \l v`zu cum
duce din nou mâna la buzunar, apoi se opre[te. Am uitat, zise
el, c` tu nu fumezi. Numai Dumnezeu [tie când voi mai avea
[i eu ocazia s-o fac.
Leslie \l privi lung.
– N-am spus niciodat` c` nu-mi place mirosul de pip`.
– Ba da, Leslie, ai spus-o \n lift.
– |mi amintesc foarte bine acel episod din lift, dar n-am
scos o vorb`.
– Dar ]i-am citit pe fa]`...
Ea chicoti.
90 LINDA CAJIO

– Este ilegal s` fumezi \n lift, mai ales \ntr-unul atât de


\ngust. M` \nvinuie[ti pentru asta?
– Nu, râse el. De fapt, uneori uit unde m` aflu.
– F`r` glum`, profesore! Leslie se gândi la tot ce citise
despre fum`torii pasivi, [i despre felul \n care fumatul \i putea
afecta lui via]a. Dar dac` tot se hot`râse s` \nceap` s` tr`iasc`
periculos... Po]i fuma \n ma[in`, nu m` deranjeaz` dac`
deschizi fereastra.
– Mul]umesc, Leslie, nu [tiu de ce am sentimentul c`
excursia asta a noastr` nu se va termina curând. Mike \[i scoase
pipa, trase cu nesa] câteva fumuri, apoi deschise geamul
ma[inii. Dup` aceasta ad`ug`: va fi chiar un drum foarte lung...
Leslie strânse din din]i, indignat` c` el nu-i aprecia
eforturile. La naiba, \[i spuse ea privind prin parbriz. Era o
noapte mai neagr` ca altele dar va \ncerca s` se bucure de ea,
chiar dac` Mike se ar`ta \ngrijorat. {i chiar se bucur` de ea
vreo dou`zeci de minute. Deodat`, ceva argintiu ap`rut dintr-o
dat` \n fa]a lor \i atrase aten]ia. Era o cea]` deas` s-o tai cu
cu]itul. Leslie sim]i un moment de panic`, mai ales când v`zu
c` nici Mike nu mai scoate o vorb`, apoi se for]` s` se relaxeze.
Important era s` nu p`r`seasc` [oseaua… |n câteva secunde
cea]a \i \nv`lui ca o p`tur` groas` aruncat` peste ma[in`, dar
Leslie nu intr` \n panic`.
Mergeau \nainte [i singurul lucru care se schimba era
cea]a. Era din ce \n ce mai dens`, iar ea se gândi s` mearg` tot
mai \ncet. I se p`rea c` intr` dintr-o perdea de cea]` \n alta.
Nu avea vizibilitate decât la patru metri \n fa]`. Abia putea
vedea capota ma[inii. Sim]ea doar frigul care intra pe fereastra
deschis` de Mike.
UN STR~IN IREZISTIBIL 91

– Mai sunt oare pe drum? \ntreb` ea cu u[oar` disperare \n glas.


Mike deschise portiera [i privi \n jos.
– E[ti, mergi lini[tit`, v`d marginea. Mike \[i scutur` pipa
de marginea portierei lovind-o u[or pentru a sc`pa de
scrum.
– Nu v`d mare lucru dar cred c` astfel te pot ghida
\ntrucâtva.
– Important este s` [tiu c` sunt \nc` pe drum, zise ea, alt-
fel a[ putea cita vorbele unui \n]elept, lordul Peter Wimsey:
m-am pierdut \n cea]` [i am ajuns \n mla[tin`...
– Nu sunt vorbele lui Sawyers? o \ntreb` Mike
surprinzând-o c` [tia cine era lordul Wimsey. Sawyers a
f`cut o foarte bun` traducere a Divinei Comedii a lui
Dante. Dar cred c-a murit \nainte de a termina Paradisul,
ultima parte a trilogiei.
– Mike fii atent la drum, altfel chiar ajungem \n mla[tin`!
– {i n-am vrea asta!
– Nu face glume macabre!
Leslie se \nfior` atât din cauza frigului din ma[in` cât
[i a povestirii \n care Wimsey c`zuse \ntr-o mla[tin` din
care sc`pase cu greu. De data asta era greu de presupus
c` vreun fermier se va ivi prin preajm` s`-i scoat` pe ei
doi.
Mike \i f`cu \n repetate rânduri recomand`ri legate de felul
\n care era bine s` conduc` pe drumul acela, ba chiar o \ncu-
raj` pentru felul \n care se descurcase. {i merser` destul de
bine pân` când pentru Leslie ap`ru o alt` problem`. Opri
ma[ina.
92 LINDA CAJIO

– Ce faci, Leslie? o \ntreb` el.


– Nu mai este destul` benzin`, \i r`spunse ea. Dac` mai
continu`m pe drumul `sta, putem r`mâne f`r` benzin` [i nu
[tiu cum ne vom descurca p`n` se ridic` cea]a. A[a c` este mai
bine s` ne oprim [i s` a[tept`m.
– E[ti atât de logic`! exclam` el.
– Sigur c` sunt. Leslie f`cu o grimas`: tocmai de asta ne-am
pierdut! Din cauza logicii mele!
– Dac` asta te face s` te sim]i mai bine, cred c` este un
complot pus la cale de tine pentru a m` face s` r`mân singur
aici cu tine, s` profi]i de trupul meu.
Ea \l privi \ngrozit` realizând c` \ntr-adev`r asta f`cuse.
Apoi izbucni \ntr-un râs s`lbatic, con[tient` c` \n pofida
tuturor ideilor care-i trecuser` prin cap, la asta nu se
gândise.
– Mul]umesc, murmur` el. Iar trupul meu nu arat` chiar
atât de r`u.
Ea se opri din râs. Era adev`rat, el avea un trup armonios
dar nu avea de gând s` recunoasc` asta. Nici nu voia s` se gân-
deasc` la acest aspect, mai ales c` se afla atât de aproape [i
erau singuri...
– Nu voi mai fi impulsiv` niciodat`, promise ea. Uite unde
m-a dus impulsivitatea.
– E[ti singur` \n mijlocul mla[tinii noaptea cu un
b`rbat, chicoti el. {i asta este r`u pentru o femeie sensibil`
ca tine. Dar crede-m`, Leslie, oricine ar trebui s` aib` o
aventur` din când \n când. Numai c` tu nu ]i-ai ales
momentul.
UN STR~IN IREZISTIBIL 93

– Po]i s` repe]i asta!


Leslie \ncepu s` tremure.
– Vrei s` \nchizi fereastra, dac` tot nu mai fumezi? Mi-e
cam rece.
– Desigur.
Cea]a deveni tot mai dens`, lucru la care ea nu s-ar fi a[tep-
tat, mai ales acum. P`rea c` i se a[az` pe parbriz [i pe
ferestrele portierelor de parc` ma[ina ar fi fost \ngropat` \n
z`pad`.
– Ai mai v`zut cea]` ca asta? \l \ntreb` ea.
– Asta este cea]a englezeasc` tipic`, draga mea. Nici nu [tii
când [i cum apare. Vine de niciunde [i este extrem de groas`.
|mi aminte[te de povestirea lui Doyle,“ Câinele din
Baskerville“. Aminte[te-]i când se aflau \n ]inutul ml`[tinos
Gripen Moor pierdu]i \n cea]a atât de dens` de nu vedeau la
un pas \n fa]` urm`ri]i de acel ogar ciudat \n timp ce Holmes
[i Watson \l c`utau pe cel pierdut \nainte ca uciga[ul s`-l
g`seasc`.
Leslie se \nfior` din nou. |ncerc` s`-[i imagineze acele
imagini terifiante relatate de Mike, apoi \ncepu s` fredoneze
melodia forma]iei Creedence Clearwater Revival: Bad Moon
Rising.
Mike i se al`tur` cu glasul lui de bariton, potrivit vocii ei de
altist`. Când terminar`, pufnir` amândoi \n râs.
– La viitoarea selec]ie vom cânta:“Când r`sare luna peste
Miami“.
– ~la nu este un cântec adev`rat!
– Ai dreptate, voiam doar s` m` prostesc pu]in.
– |mi place s-o faci, Leslie!
94 LINDA CAJIO

– Adev`rat? ea tremur` din nou dorindu-[i s` fi avut un


pulov`r. |n Anglia era mult mai rece vara decât \n
Pennsylvania. Din nou \[i spuse c` aceste frisoane erau din
cauza frigului [i nu a anticip`rii.
– Trebuie s` te \nc`lze[ti pu]in; peste noapte va fi [i mai
frig, zise el privind-o cu duio[ie sau cel pu]in a[a i se p`ru ei.
{i el era \ntr-o c`ma[` cu mâneca scurt` [i nu avea ce s`-i
ofere, dar apoi se gândi [i-i spuse \ntinzând bra]ele: vino aici.
Leslie \l privi, ridicând din sprâncene.
– Mul]umesc, dar nu este necesar.
– Te temi? Vino, voi fi b`iat cuminte. Promit. Când v`zu c`
ea nu face nici o mi[care, el gemu: de ce ]i se pare c` ar`t ca
un violator \n serie, Leslie?
|i era frig, \i cl`n]`neau din]ii, dar nu voia s` se apropie de
el. Nu accepta invita]ia lui pentru c` nu avea \ncredere \n ea
\ns`[i. Iar dac` \i dest`inuia asta, i-ar fi relevat mai multe
despre tr`irile ei decât ar fi vrut ea s` se [tie.
Se sprijini de sp`tarul scaunului [i-[i prinse bra]ele cu
palmele formând un fel de barier` pentru ca el s` nu-i poat`
atinge sânii. Mike o prinse \n bra]e. Cum putea s` nu simt`
c`ldura emanat` de trupul lui?
– Vezi, nu este chiar atât de r`u. Dar ai putea da lec]ii
despre felul \n care po]i afecta egoul unui b`rbat.
– Cineva trebuie s-o fac` [i pe asta!
Minutele treceau, iar Leslie \ncepu s` se simt` mai bine.
Pieptul lui era ca o pern` pe care-[i a[ezase confortabil capul.
O prinsese cu bra]ele dar n-o ]inea strâns de parc` ar fi a[tep-
tat un semnal din partea ei. Mike \[i sprijini b`rbia \n p`rul ei
ca [i cum ar fi fost cel mai natural lucru. Mirosul lui de colonie
UN STR~IN IREZISTIBIL 95

\i p`trunsese sim]urile; numai atunci realiz` ea ce mult


suferise \n ultimii ani, privându-se de atingerile unui b`rbat.
Femeie fiind sim]ea nevoia s` fie astfel ]inut` \n bra]e, sim]ea
nevoia companiei din seara asta, care r`spundea singur`t`]ii [i
golului din sufletul ei. Fiin]a ei, sim]ea cu fiecare fibr` nevoia
s` strige cu satisfac]ie; \n sfâr[it! Nu se mai sim]ise atât de
pierdut` pân` acum.
Se apropie mai mult de el, pl`cându-i ce sim]ea.Faptul c`
era cu el \ntr-un ]inut ml`[tinos noaptea nu mai consituia o
amenin]are. Era doar o inconvenien]`, o simpl` a[teptare. Nu
mai conta acum c`-l l`sase pe Mike s-o ]in` \n bra]e pe lâng`
faptul c` o alt` fiin]` uman` ar`ta c`-i pas` de ea. |[i aminti de
premoni]ia lui Gerry, ceea ce i se p`ru din nou o prostie, dar
faptul c` era ]inut` \n bra]e de Mike \i pl`cea.
{i ca la un semnal \ntoarser` amândoi capul unul spre
cel`lalt. Dorindu-[i mai mult, ea \ntinse mâinile [i-l trase spre ea.
Capitolul 6

Lui Mike \ncepu s` i se \nvârt` capul, la s`rutul lui Leslie.


Nu se a[teptase la asta. De fapt, femeia asta avea reac]ii
imprevizibile [i pentru el constituia o atrac]ie. Dar faptul
c`-l s`rutase ea... \l luase pe nepreg`tite. Era o aventur`
pentru ea.
Mike \[i spuse c` trebuia s` opreasc` ceea ce tocmai se
declan[ase, dar nu mai avu puterea s-o fac` sim]indu-i bra]ele
moi, calde, \mbietoare.
S`rutul ei deveni tot mai arz`tor, iar senza]iile provocate
de ea \l trimiser` \ntr-o cea]` mai deas` decât cea de afar`.
Sângele \i pulsa puternic prin vene. Leslie juca un profund joc
al seduc]iei. Mike \[i \nfipse degetele \n p`rul ei, sim]indu-i
m`tasea p`rului. |i d`du capul pe spate s`rutând-o din nou.
Ea gemu \ncet, cu bra]ele prinse de gâtul lui, ]inându-l strâns,
de parc` i-ar fi fost team` s` nu se \nece f`r` el. |[i \nfipse
unghiile \n spatele lui. El \i eliber` gura pentru a o s`ruta pe
gât, pe obraji, oriunde o putea s`ruta. |[i \ngrop` apoi gura \n
curba gâtului ei sim]indu-i pulsul puternic.
UN STR~IN IREZISTIBIL 97

Leslie gemu din nou, cu capul dat pe spate, strângându-l \n


bra]e. Mike \i r`spunse descheindu-i bluza pentru a-i s`ruta
pielea de m`tase. G`si sutienul care constituia o piedic` \n
calea lui; Mike cu greu se mai putea controla. Sim]i c` [i ea \i
descheia nasturii c`m`[ii. Sim]i dintr-o dat` aerul rece când
Leslie \i scoase c`m`[a cu o mi[care rapid`, dar palmele ei
ap`sate pe pieptul lui erau fierbin]i, \ndep`rtând frigul. |i
atinser` apoi spatele cu mi[c`ri u[oare, ca atingerea unei aripi
de fluture.
– Dumnezeule, nu te opri, Leslie, murmura el. |[i sim]i
propriile mâini ca de plumb când trebui s`-i desfac` sutienul.
Reu[i s` i-l \ndep`rteze \n cele din urm`; sânii ei erau reci, \i
s`rut` unul câte unul. Leslie se arcui sub s`rutul lui, iar
mâinile ei \l traser` mai aproape. El o explor` [i o s`rut` pân`
când Leslie \ncepu s` geam` disperat`, iar mâinile ei, prin
mi[c`rile lor, cerându-i s` duc` acel chin mai departe. Iar el fu
fericit s` se conformeze pân` când nu se mai putu controla.
|[i ridic` \n cele din urm` capul dintre sânii ei [i trase aer
adânc \n piept. O s`rut` cu atâta pasiune [i realiz` doar \ntr-un
târziu c` fusese cam dur. Iar ea se ag`]ase din nou cu bra]ele
de gâtul lui lipindu-se de el f`r` a-i l`sa aer m`car pentru a
respira.
Dar lui nu-i p`sa. Leslie avea nevoie de el, \l dorea. Numai
asta era important. Sim]ind-o atât de aproape de el experi-
menta o senza]ie nou`, greu suportabil` [i-[i dorea mai mult.
– Poate ar fi bine s` ne oprim aici, Leslie, murmura el.
– Nu! izbucni ea strângându-l tot mai tare.
– Slav` Domnului! Mike nu fusese niciodat` atât de
recunosc`tor Domnului ca \n aceste momente. Iar el nu [tia
98 LINDA CAJIO

cum putea s` se mai opreasc` acum; era ca o maree de emo]ii


[i senza]ii. Cred c` un pat ar fi mai confortabil, dar asta este
problema ta.
– Nu g`sesc nimic distractiv, zise Leslie \n timp ce el \ncepu
s`-i mângâie coapsele lungi, zvelte, cu pielea de m`tase,
ridicându-i fusta pân` la mijloc.
– O, Mike, suspin` ea, avem nevoie de mai mult spa]iu,
[opti ea. Leslie se aplec` \n fa]` \ncercând s` ajung` \ntre el [i
u[`.
– Ce… \ncepu el.
Sp`tarul scaunului lui se l`s` deodat` pân` ajunse s` ating`
bancheta din spate. Mike se trezi stând pe spate, cu Leslie dea-
supra lui. |[i spuse c` putea s` moar` fericit a[a cum se afla cu
Leslie \ntins` peste el, realizând un contact complet \ntre
piepturile, coapsele lor.
– Parc` e mai bine a[a, murmura Leslie s`rutându-l.
– F`r` \ndoial`, iubito, murmur` el mângâindu-i spatele cu
palmele.
Ca r`spuns la mângâierile lui Leslie se mi[c` \ncet. Era
incredibil. De fapt, era a[a cum intuise el. Sim]ise asta de
prima dat` când fuseser` singuri \n acel lift \ngust; nu putea fi
decât foc \ntre ei. O mângâie pân` când Leslie deveni
s`lbatic`, mu[cându-l, zgâriindu-l, \nnebunindu-l.
– Mike, te rog, murmur` ea. Ai cumva..
El [tiu imediat despre ce era vorba.
– |n portmoneu…
Printr-un miracol, f`r` s` [tie cum, Mike \[i g`si port-
moneul de unde scoase c`r]i de credit [i bani dar [i obiectul
c`utat. Leslie \l dezbr`case deja. Aflat` deasupra lui, ea \i [opti
UN STR~IN IREZISTIBIL 99

numele, iar el \nchise ochii, for]ându-se s` nu explodeze de


atâta pl`cere. F`când dragoste, Mike realiz` c` a[a cum esti-
mase, Leslie i se potrivea ca o m`nu[`. Repede, mult prea
repede, totul se transform` \ntr-o t`cere cald` care constituia
ad`postul lor \mpotriva ce]ii. {i a nop]ii. |mpotriva a orice.
|mpreun`.

***

La un moment dat, Leslie v`zu lumin`. Dintr-o dat`, deveni


con[tient` c` picioarele amor]ite o dureau cumplit; mâinile \i
erau larg desf`cute [i se sim]ea strivit` de ceva cald [i dur.
Spatele \ns`, \i era \nghe]at. Realiz` c` se f`cuse ziu`; era cul-
cat` peste Mike [i purta doar un tricou de bumbac. |ncerc`
imediat s` se acopere cu ceva. Ce naiba f`cuse \n efortul ei de
a deveni o femeie diferit` de cea pe care o repudiase so]ul ca
fiind plictisitoare [i neinteresant`? {tia, desigur.
Mike morm`i ceva \nainte de a se trezi. Vrând s` se ridice
din pozi]ia \n care se afla \nainte ca el s` se trezeasc`, Leslie
st`tu nemi[cat` o clip` a[teptând ca el s` adorm` din nou. Nu-[i
putea imagina cum un b`rbat de \n`l]imea lui adormise \ntr-o
ma[in`, cu ea deasupra. Acest gând \i readuse viu \n memorie
noaptea care trecuse. Felul \n care f`cuser` dragoste \n
repetate rânduri. Nu i se mai \ntâmplase s` cedeze atât de
repede unui b`rbat. L`s` s`-i scape o exclama]ie de disperare
realizând c` a devenit exact ce a detestat [i evitat toat` via]a.
O femeie disperat` s`-[i doveasc` disponibilitatea spre acte
necugetate, s` scape de acea acuza]ie de previzibilitate care o
urm`rea de atâta timp.
100 LINDA CAJIO

Mike \ncepu s` respire regulat, semn c` adormise din nou,


iar ea se ridic` \ncet c`utându-[i fusta. Mi[c`ri petrecute afar`
\i captar` aten]ia [i r`mase privind prin parbriz la drumul care
se afla la câ]iva metri mai \ncolo. Ma[ini [i camioane treceau
\n vitez` gr`bindu-se cine [tie unde. Fusese atât de aproape de
salvare, atât de aproape!
Se uit` pe fereastra pasagerului [i v`zu o f`ptur` lipit` de
geam; \nnebunit`, Leslie \ncerc` s` g`seasc` ceva s` se
acopere, dar din gre[eal` lovi claxonul cu cotul [i f`ptura fugi
speriat`. Fusese doar o v`cu]` curioas`, care \n graba de a se
dep`rta de obiectul curiozit`]ii ei, lovi ma[ina zguduind-o.
Mike se trezi speriat.
– Ce este? Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` el confuz.
– S-a luminat de ziu`, murmur` Leslie ro[ind, v`zându-l
dezbr`cat. Apoi realiz` c` era a[ezat chiar pe fusta ei, a[a c`
\ncepu s` trag` de ea s-o \mbrace apoi s`-[i \ncheie nasturii.
– Diminea]`, zici? Mike se uit` pe fereastra ma[inii. La
naiba, ai dreptate! Ei, uite drumul acolo! {i nu este cel spre
partea de nord a mla[tinii. Este o autostrad`, cred c` A 38. Ce
zici, Leslie, am ajuns \n partea opus`!
Leslie gemu disperat`.
– Am v`zut [i eu!
– Bun` treab`! exclam` el. Dar f`r` alte comentarii, se
aplec` [i-o s`rut` pe obraz. Data viitoare o s` fiu mai atent. O,
Dumnezeule, parc` am fost c`lcat de o ma[in`! Leslie vru s`
spun` ceva dar realiz` c` el se referea la somnul \n condi]iile
improprii din ma[in`; cu toate astea ro[i iar obrajii \ncepur` s`-
i ard` atât de tare \ncât sim]ea c` [i-ar arde degetele dac` le-ar
duce la fa]`. Mike se \ntinse lene[ apoi \[i \mbr`c` pantalonii.
UN STR~IN IREZISTIBIL 101

– Leslie, trebuie s` recunosc c` m-ai l`sat f`r` grai, zise el


râzând. Nu ne lipse[te nici vaca pentru a completa un decor
romantic. Bine c` n-am mai avut [i al]i vizitatori…
– Plec`m imediat, zise ea, dorindu-[i din tot sufletul s` se
afle \n patul ei, unde s`-[i poat` trage p`tura peste cap, s` uite
ce se \ntâmplase.
El deveni dintr-o dat` foarte serios.
– Leslie, totul este \n ordine cu tine?
– Da, este, [i a[ vrea s` plec`m imediat de aici.
– Nu cred c` lucrurile stau chiar a[a cum spui.
– M` simt foarte bine, repet` ea, \nc`l]ându-[i pantofii.
Mike \ncerc` s-o prind` \n bra]e.
– Ce naiba faci?
– |ncercam s`-]i spun bun` diminea]a.
– Ai f`cut-o deja!
– Ce naiba este cu tine, Leslie?
– Totul a fost o gre[eal`, \n]elegi? spuse ea \ncercând s`-[i
g`seasc` [i restul lucrurilor \n ma[in`. Apoi, se a[ez` la volan,
r`suci cheia \n contact [i motorul reveni brusc la via]`. Ma[ina
porni printre vacile care p`[teau f`r` probleme.
– N-a fost nici o gre[eal`, \i spuse el. {i tu ]i-ai dorit asta la
fel ca mine. Poate c` nu era locul potrivit, dar..
– La naiba, Mike! A fost prea devreme!
– A fost necesar, Leslie, asta conteaz`!
– Necesar? pufni ea, ie[ind \n [osea. Ceea ce s-a \ntâmplat \ntre
noi nu era necesar. Nu m` intereseaz` o aventur` de vacan]`…
– Leslie, chiar m` uime[ti! Cum te-ai comportat asear` [i
cum e[ti acum! Mike \[i trecu nervos degetele prin p`r. Te rog
s` m` ier]i. S` uit`m totul.
102 LINDA CAJIO

– Tocmai asta este problema, replic` Leslie v`zând \n


oglind` cum \i st`tea p`rul. Probabil ca al unei femei care
f`cuse dragoste toat` noaptea. Cum putuse s`-[i piard`
ra]iunea pân` \ntr-atât? Ajunsese \ntr-o situa]ie intim` cu el
f`r` a se gândi c` acest b`rbat i-ar putea \ntoarce spatele ime-
diat. |ncrederea \ntr-un b`rbat se câ[tiga cu timpul [i asta
aducea dup` sine [i rela]iile sexuale. Iar ea i se aruncase \n
bra]e dup` primul s`rut.
– B`nuiesc c` vrei s` ui]i [i de asta, zise Mike ridicând \n
mân` un obiect de lenjerie intim` al ei. Leslie i-l smulse
\ngrozit` din mân`. Restul drumului pân` la hotel se desf`[ur`
\ntr-o t`cere deplin`. Dar acolo \i a[tepta un alt moment de
jen` teribil` c`ci doamna Drago \i opri imediat:
– Dragii mei, am crezut c` a]i avut un accident, v-am a[tep-
tat toat` noaptea, exclam` ea, nici m`car la micul dejun n-a]i
ap`rut!
– Ne-am pierdut \n cea]` noaptea trecut`, \i explic` Mike
– Tocmai de asta m-am temut, [tiam c` voi, americanii, nu
sunte]i obi[nui]i cu cea]a de pe aici.
– Dar suntem bine, n-am p`]it nimic, \i explic` Leslie,
\nainte de a disp`rea din fa]a femeii, sigur` c` aceasta \n]ele-
sese ce se petrecuse \ntre ei. Când ajunse \n camera ei \nchise
u[a [i se rezem` cu spatele de ea. Reu[ise \n cele din urm` s`
pun` ceva \ntre ea [i restul lumii. Oft`. Ce noapte avusese!
Fusese ridicat` pe culmile extazului apoi \n adâncimile dis-
per`rii. Mike o acuzase c` fugea de el [i avea dreptate, a[a era,
chiar fugea de el. Ceea ce sim]ea fa]` de el ap`ruse prea
repede, era un sentiment prea profund, iar dac` va continua
nu va mai putea evita durerea imens` care va urma la
UN STR~IN IREZISTIBIL 103

desp`r]ire. Iar desp`r]irea de el era inevitabil`. El era b`rbat


[i, de obicei, b`rba]ii o p`r`seau. Nu voia s` mai simt` durere
din nou pentru nici un b`rbat. Poate c` acum, când ob]inut
de la ea ceea ce-[i dorea va pleca. |[i sim]i inima \n ghearele
dezn`dejdii. Lupt` s` alunge acest sentiment [tiind c`, va fi cu
atât mai dureros, cu cât va dura mai mult. Era bine ca el s`
plece acum. Se \ndrept` spre oglind` s` se priveasc`. Gemu
disperat` când se v`zu. Nu-[i g`sise sutienul; probabil se afla
pe undeva prin ma[in`, iar sub ochi avea ni[te semne negre
de la rimelul care se scursese, f`când-o s` arate ridicol. Ro[i de
ru[ine. L`s` apa s` curg` \n cad` [i intr` st`tu acolo minute \n
[ir, dar amintirile despre felul \n care f`cuse dragoste cu el
noaptea trecut` o n`p`dir`. Ie[i din cad`, \[i usc` p`rul [i
\ncerc` s` se culce pu]in, dar somnul o ocoli cu toate c` nu
dormise toat` noaptea. Deschise „Pamela“, sperând c` pu]in`
lectur` \i va readuce somnul. De obicei, asta era re]eta când
era prea obosit`. {i stomacul \i era gol, dar asta n-o putea face
s` coboare la mas`. Va sta aici pân` va sc`pa de nelini[te,
confuzie, emo]iile necontrolate.
Pamela, chiar la \nceputul c`r]ii, se afla la prima \ntâlnire
cu st`pânul ei, pe care reu[i s`-l evite [i s`-[i p`streze virtutea.
Trânti cartea [i \ncerc` s` doarm`, dar fu imposibil.

***

Leslie revenise prea repede la felul ei de a fi. Mike l`s`


s`-i scape o \njur`tur` nedemn` de un profesor de literatur`
englez`, \ntrebându-se dac`-i l`sase timp destul s` se calmeze.
Tot nu putea s` \n]eleag` de ce era atât de afectat` de cele
104 LINDA CAJIO

\ntâmplate \ntre ei. Cu toate c` nu putea nega c` f`cuser`


dragoste minunat. A[a c`, de ce naiba el era la bar iar ea sin-
gur` \n camera ei? Pentru c` o l`sase singur` s`-[i consume
\ndoielile [i pentru c` era sup`rat pe ea.
– N-am deschis \nc` barul, domnule, dar v` pot aduce o
b`utur` dac` dori]i.
Mike \i zâmbi absent doamnei Drago. De câteva zile de
când se aflau acolo, ar fi trebuit s` [tie c` scumpa doamn`
Drago se ocupa de tot hotelul, numai barul era responsabili-
tatea so]ului ei. Fusese singurul loc \n care-l v`zuse.
– A[ dori doar ap` mineral`, \i spuse el. Am intrat mai mult
pentru c` era u[a deschis` [i n-am v`zut pe nimeni.
– Imediat, domnule, r`spunse domnul Drago ap`rut din
senin. Altul ar fi \ntrebat care era problema, dar domnul
Drago avea propriile-i concep]ii \n privin]a felului \n care tre-
buia s` fie un bar. Mike primi apa mineral` [i r`mase cu ochii
a]inti]i asupra paharului, \n care i se servise apa f`r` ghea]`, cu
toate c` tot mai multe localuri engleze[ti \ncepuser` s` adopte
stilul americ`nesc de a servi totul cu ghea]`. Se gândi dac` nu
era cumva mai bine s`-[i \mpacheteze lucrurile [i s` plece la
Cambridge, unde avea multe de f`cut. Dar nu se putea
obi[nui cu gândul c` rezultatul acestei cuno[tinte fusese
gre[eala lui. Se desf`[urase totul \n ma[in`, pe un câmp, cu
vaci \mprejur. Nu era de mirare c` femeia asta era jenat` [i
sup`rat`. Nu fusese preg`tit` s` fac` dragoste, el [tiuse asta. {i
el obi[nuia s` fac` mai \ntâi curte unei femei, de[i era o
no]iune \nvechit`, \nainte de a ateriza \n pat cu ea [i chiar asta
\ncercase cu Leslie. Cum i-ar mai putea dovedi c` nu fusese
doar o aventur` trec`toare dac` pleca la Cambridge? {i dac`
UN STR~IN IREZISTIBIL 105

nu pleca acum, ea oricum mai avea pu]in [i pleca acas`. Va


trebui s` r`mân` s` vad` ce se mai putea salva. Cum s-o
conving` c` de oriunde s-ar afla s-ar \ntoarce la ea? |ncrederea
nu avusese timp destul s` se dezvolte \ntre ei. Dup` o or`,
continua s` se \ntrebe cum o rela]ie atât de frumoas` ajunsese
s` se transforme \ntr-un dezastru. Singura cale de remediere,
confruntarea cu Leslie, p`rea s` fie singura viabil`. Dar dup`
cum spunea Terence: norocul \i favorizeaz` pe curajo[i. |[i
aminti [i una dintre preceptele Tang Soo Do karate, care
spunea s` nu te retragi niciodat` din lupt`.
Sim]indu-se capabil s` dea ochii cu ea porni spre recep]ie
unde doamna Drago \nregistra un alt oaspete, un tân`r a c`rui
figur` i se p`ru cunoscut`. Dar \[i alung` din minte acest gând
[i \ncepu s` urce treptele câte dou`, apoi se \ntoarse [i ie[i din
hotel, spunându-[i c` nu avea rost s` plece f`r` muni]ie la el.
Se \ndrept` spre curtea interioar` a hotelului de unde cu
regret [i un cu]it devast` mica gr`dina a doamnei Drago
alc`tuind un buchet de garoafe, trandafiri, margarete [i urc` pe
scara exterioar` pân` \n camera ei. Trase aer \n piept [i cioc`ni.
– Cine este? se auzi vocea ei.
Mike \[i imagin` c` [tia prea bine cine era, a[a c`-i spuse
doar:
– Vreau s` st`m de vorb`.
– Nu este o idee prea bun`.
Mike decise c` ru[inea \[i avea [i ea un loc \n lume.
– Leslie, zise el, dac` nu-mi deschizi o s` bat la u[a ta pân`
când o s-o faci. Tocmai voia s`-[i repete amenin]area când u[a
se deschise. |i \ntinse florile. Astea sunt pentru tine.
Spre uimirea lui, le primi.
106 LINDA CAJIO

– De unde le-ai luat?


– Nu pune astfel de \ntreb`ri!
– Vezi? Asta este problema. Dac` eu ]i-a[ fi adus flori, f`r`
s`-]i r`spund la \ntrebare ai fi f`cut alergie.
El se \ncrunt`.
– Dar eu nu sunt alergic la flori!
– {tiu, tocmai de asta nu ]i-am adus!
Mike sim]i c` ea voia s` evite discu]ia despre tema care-i
preocupa pe amândoi.
– Putem sta de vorb`?
– Mike, n-ar fi de nici un folos.
– Eu sunt convins de contrariu. {tiu c` n-ar fi trebuit s`
facem dragoste azi noapte, iar azi diminea]`…
– Mike! Exclam` ea. Vine cineva!
El \ntoarse capul [i v`zu o familie de patru persoane care
se \ndrepta probabil spre o \nc`pere vecin`.
– Vezi, tocmai de asta te rog s`-mi dai drumul!
– Nu po]i pleca?
– Nu, Leslie.
Ea f`cu o grimas` care lui Mike \i spuse c` va fi refuzat. Dar
apoi deschise u[a larg. El f`cu fericit un pas \n`untru. Observ`
c` patul era r`v`[it, de parc` ea ar fi \ncercat s` doarm`.
– M` \mbr`cam pentru mas`, zise ea, realizând c` era cam
dezbr`cat` pentru a primi musafiri. Mike sim]i dintr-o dat`
dorin]a s-o ating`, s-o simt` \n bra]ele sale, dar \[i suprim`
dorin]a când ea \i spuse:
– Voiam s`-]i aduc usc`torul de p`r.
– P`streaz`-l. Vei mai avea nevoie de el. Folose[te-te de el
atât cât ai nevoie. Dar nu pentru usc`tor am venit, Leslie.
UN STR~IN IREZISTIBIL 107

Draga mea, ce-a fost azi noapte nu este ce mi-am dorit, adic`
nu era locul [i nici momentul potrivit.
– Azi noapte n-am f`cut dragoste, ci sex. A fost doar dorin]`
fizic`.
– Eu consider c-a fost mult mai mult, Leslie.
– Prefer s` pun florile \n vaz`, \l \ntrerupse ea disp`rând \n
baie.
Mike realiz` c` pierdea b`t`lia chiar de la \nceput. F`r` nici
o retragere \[i aminti el, for]ându-se s`-[i adune gândurile.
Dar \n momentul acela privirea \i fu atras` de cartea pe care o
citea ea. Curiozitatea \nvinse [i lu` cartea \n mâini, realizând
imediat c` nu era o carte oarecare ci una veche, autentic`.
Avea dimensiuni mai mici, iar dup` felul \n care era legat` se
putea vedea c` avea o vechime considerabil`. De fapt, era o
carte foarte veche p`strat` \n condi]ii aproape perfecte. Mike
citi pe copert` c` avea \n mâini Pamela lui Richardson. De obi-
cei, oamenii nu prea mai citesc c`r]i vechi, \[i spuse el, din
cauz` c` sunt d`un`toare.
Ca orice iubitor de carte, \[i trecu mâna peste copert` apoi
o deschise. |ncepur` s`-i tremure mâinile când citi inscrip]ia.
{tia c` nu era o carte obi[nuit`. Era un Adams. Leslie era pro-
prietara unui Adams? Da, avea dovada \n mâinile sale. Dar de
ce o adusese cu ea \n Anglia? {i o citea! Nu [tia ce pot face
substan]ele emanate de pielea omului unei astfel de rarit`]i?
– Pentru Dumnezeu, Leslie! }i-ai pierdut min]ile? Asta este
istorie! N-o trata astfel!
– Cum s` n-o tratez? Ce tot spui? Leslie \l privea de parc`
omul din fa]a ei [i-ar fi pierdut min]ile.
– Ai un Adams! strig` el.
Capitolul 7

– Ce Adams? Ce tot spui, Mike? |l privi ciudat. Cu o clip` \n


urm` \i vorbea despre rela]ia lor pentru ca \n clipa urm`toare
s` spun` ceva despre un oarecare Adams. Ce leg`tur` aveau
Gomez [i Morticia?
– Ce Adams! o maimu]`ri Mike. Leslie, vino \ncoace, nu
pretinde c` nu [tii despre ce vorbesc! Asta este Pamela lui
Richardson.
– Da, [tiu, tocmai o citeam.
– Leslie [tii ce mare r`u pot face mâinile tale unei astfel de
c`r]i? |n]elegi ce spun?
Câteodat` nu. Ceea ce este o problem`. Mâinile tale pot fi
murdare iar gr`simile secretate pot distruge cartea, ca s` nu
mai vorbim c` l`sând-o deschis` poate suferi un accident!
Po]i v`rsa ceva pe ea. Ar trebui s` stea undeva sub sticl`, are
dou` sute de ani vechime.
– Dou` sute de ani? De unde [tii? \l \ntreb` ea uluit`.
– Pentru c` este un Adams! Strig` el disperat, cred c` ai
pl`tit o avere pe ea!
UN STR~IN IREZISTIBIL 109

– N-am pl`tit nimic, este a lui Gerry.


– A lui Gerry? repet` el, la fel de uluit. |n acest caz este
colec]ionar` de c`r]i rare!
Leslie se \ncrunt`.
– Gerry nu este genul care s` aprecieze o carte…
– Nu mai \n]eleg nimic. Este o edi]ie original`. Este con-
siderat` primul roman modern. Iar aceast` carte a fost un dar
de nunt` a lui John Adams pentru so]ia lui Abigail.
– John Adams! exclam` ea. Cel de al doilea pre[edinte al
Statelor Unite, John Adams? Lui Abigail, so]ia lui?
– N-ai v`zut dedica]ia?
– Da, dar am crezut c` sunt rude ale lui Gerry, [opti ea,
c`zând efectiv pe sofaua din \nc`pere. Am crezut c` vorbe[ti
despre Gomez [i Morticia Addams, nume scris cu doi d.
– Leslie, un coleg al meu ar face orice, cel mai nebunesc
lucru s-o aib`. De asta [tiu despre acest exemplar.
– Dar ce naiba caut` la Gerry?
– Colec]ioneaz` c`r]i?
Leslie scutur` enervat` din cap.
– Cite[te destul de mult, dar de obicei lecturi facile. {i
mi-ar fi spus dac` ar fi colec]ionat astfel de c`r]i rare.
Oricum, nu [i-ar permite un astfel de exemplar. Cred c` face
o avere!
– Este o bucat` de istorie, Leslie, o dovad` istoric`
minunat` despre devotamentul pe termen lung a doi oameni
care simt ceva unul pentru cel`lalt.
– De unde o are Gerry, oare?
– Nu po]i s-o suni s`-]i spun`?
Leslie s`ri \n picioare.
110 LINDA CAJIO

– Nici m`car nu mi-a l`sat un num`r de telefon! S-a gr`bit


când m-a sunat, iar eu eram atât de nervoas` [i sup`rat` pe ea,
\ncât n-am mai \ntrebat-o. Nici numele acelui individ nu mi-l
amintesc. Tomy, Toomey… Terry… nu [tiu! Probabil a
mo[tenit aceast` carte, nu [tiu de unde. Dar nu [tiu s` aib`
rude cu astfel de preocup`ri. De fapt, cred c` Gerry nici nu are
rude \n Massachusetts. Iar ea, nu [tie ca [i mine de altfel, s`
foloseasc` o carte veche. Am g`sit-o \n valiza ei \ntr-un pung`
de plastic.
– Atunci, s-o punem la loc acolo. El lu` cartea din mâinile
lui Leslie [i dup` ce o introduse \n punga de plastic o a[ez`
cu grij` \n valiza lui Gerry, trase fermoarul pentru a se asigura
c` era \n siguran]`. Uite cine are un Adams, morm`i el.
Leslie \l privi ciudat apoi decise c` se comportase
proste[te.
– O s` \ntreb dac` hotelul are un seif pentru oaspe]i, se
oferi ea.
– M` \ndoiesc c` ar avea.
Leslie sun` la recep]ie convingându-se c` Mike avusese
dreptate, iar când se \ntoarse spre el \l g`si \n aceea[i pozi]ie,
cu valiza lui Gerry \n bra]e ]inând-o ca pe o comoar`
nepre]uit`. Sim]i c` nu era corect ca Mike s-o dea atât de
repede uit`rii pentru o carte.
– }ine-o la tine, \i spuse ea.
– Ce-ai spus, Leslie? \ntreb` el transfigurat.
– S` ]ii cartea \n camera ta, morm`i ea, [tiind c` aceasta era
oriunde altundeva \n siguran]`. Eu a[ fi tentat` s-o citesc, dac`
r`mâne aici.
UN STR~IN IREZISTIBIL 111

– |n acest caz este \n siguran]` la mine pân` plec`m.


– Pân` pleci tu, \l corect` Leslie. Dar Mike ie[ise deja. Se
gr`bea s` ascund` la loc sigur Adamsul. Leslie trase aer \n
piept pentru a se calma. Dar, de fapt, ea ce dorea? La ce se
a[tepta? Cele \ntâmplate \i confirmaser` c` interesul lui pen-
tru ea fusese ceva trec`tor. |[i lu` po[eta [i ie[i din hotel s`
g`seasc` un local unde s` m`nânce, evitându-l astfel pe Mike.

***

Mike observ` c` Leslie nu ap`rea la mas`. Plec` \ncruntat


dup` ce-i mul]umi doamnei Drago [i se duse direct \n camera
ei, dar Leslie nu se afla acolo. Era sigur c` o va g`si \n camer`;
de fapt, un alt oaspete al hotelului care avea camera aproape
de a ei \l asigurase c-o v`zuse ie[ind din hotel. Se duse s`
verifice ma[ina; aceasta se afla \n acela[i loc. Se gândi s-o caute
prin ora[ dar ar fi fost aproape imposibil s` dea de ea; bagajul
[i ma[ina ei se aflau aici, ea se va \ntoarce cu siguran]`. Dar de
ce naiba plecase? Mike sper` c` era din cauza unei pr`jituri
vechi de trei zile pe care o servea doamna Drago, iar Leslie
prefera pr`jiturile proaspete. |[i aprinse pipa savurând par-
fumul tutunului \n lini[te. Soarele se afla sub linia orizontu-
lui, iar ro[ul s`u aprins se transforma \ncet \ntr-un albastru
cenu[iu, care exist` doar \n momentele dintre apus [i c`derea
\ntunericului. Câteva stele \[i f`cuser` deja apari]ia pe cer. Era
atâta lini[te! Nici m`car briza nu deranja frunzele copacilor.
Mike oft` v`zând atâta frumuse]e. {i mai mult. Adamsul. Tot
nu-i venea s` cread` c` atinsese o astfel de raritate. Ca [i
\nsemn`rile lui Jonson despre Shakespeare, acel mesaj
112 LINDA CAJIO

constituia o mare bucurie. Se \ntreb` apoi de câte ori o fi citit


Abigail Adams cartea \n timpul c`sniciei. Oare o ajutase cât
timp fusese departe de so]ul ei? Oare Adams le transmisese
un mesaj anume prin intermediul c`r]ii, cum c` virtutea,
dragostea [i integritatea le vor fi r`spl`tite? |l sus]inuse pe so]
\n nop]ile lungi când [tia c` so]ia lui este departe având cartea
drept tovar`[?
Fascinant, \[i spuse Mike zâmbind fericit. Apoi, se \ncrunt`.
De ce oare nu se \ntorsese Leslie \nc`? Falmouth era un or`[el
sigur dar nu-i pl`cea ideea ca ea s` hoin`reasc` dup` c`derea
serii. Mai ales când aveau lucruri de rezolvat. Descoperirea
acestei c`r]i rare, \l ab`tuse de la problema lor. Timpul lor
\mpreun` era destul de scurt [i f`cuse un pas \napoi pe lâng`
fiecare pas \nainte. Dar faptul c` ea avusese \ncredere s`-i
\ncredin]eze Adamsul era ceva bun. Dintr-o dat`, obiectul
dorin]elor [i gândurilor lui i se ivi \n fa]a ochilor. Mike \i zâmbi
[i \i veni \n \ntâmpinare.
– Nu mi-ai spus c` ie[i s` m`nânci \n ora[, zise el f`r`
\ns` s-o ating` realizând c` trebuia s` se poarte foarte atent
cu ea.
– N-am [tiut c` trebuia s-o fac, replic` ea f`r` a-l privi.
– Este adev`rat c` nu trebuia, dar \]i repet c` n-am vrut s`
te for]ez s` te culci cu mine noaptea trecut`, Leslie.
– Ai dreptate, n-ai f`cut-o, eu port r`spunderea pentru
totul. {tiu c` a[ fi putut s` m` \mpotrivesc [i atunci poate nu
s-ar fi \ntâmplat nimic.
– Ai dreptate, \ncepu el fericit c` puteau \n sfâr[it discuta.
– Nu trebuie s` subliniezi faptul c` din cauza mea s-a
petrecut totul, m` simt deja ca o femeie u[uratic`…
UN STR~IN IREZISTIBIL 113

– Leslie! strig` el f`când s` se \ntoarc` capetele trec`torilor.


Cum po]i afirma asta despre tine? \ntreb` el \ngrozit numai la
gândul c` ei \i trecuse asta prin minte. Asta \n ce m-ar trans-
forma pe mine? |ntr-un u[uratic? Ca s` nu mai vorbim c-am
f`cut-o \n ma[in`.
– |n mijlocul unei p`[uni, chiar. Dar totul a fost spontan
[i… minunat.
Leslie se opri pe treptele hotelului.
– Te rog, Mike. S` nu mai discut`m despre ce a fost. Am
gre[it, `sta este adev`rul. Leslie intr` apoi \n hotel. Mike o
urm`. Nici acum când era mânios [i sup`rat pe ea nu putea s`
nu-i admire silueta zvelt`.
– Ce faci, Mike? se \ntoarse ea.
– Tu, ce faci? o \ntreb` el \n loc de r`spuns.
– M` duc \n camera mea.
– {i eu \ntr-a mea, care este pe acela[i coridor cu a ta, \]i
aminte[ti?
– Nu suport s`-mi aduci argumente!
Mike zâmbi [i-[i continuar` drumul fiecare spre camera sa.
Mike [i-ar fi dorit s-o conving` cumva c`-i pas` de ea, de ceea
ce se \ntâmpla cu ei. Dar cum putea el s` spun` asta mai bine
decât o f`cuse? Timpul era \mpotriva lui din nefericire; ei toc-
mai de asta aveau nevoie, de timp pentru a fi \mpreun`, pen-
tru a se cunoa[te mai bine. Când ajuser` \n dreptul camerei
ei, Mike avu pornirea de a o opri cumva pentru a-i spune din
nou c` gre[ea. Cu toate astea se decise s` n-o fac`. O agasase
deja destul cu toate insisten]ele sale. Poate un somn bun era
ceea ce-i trebuia ei pentru a reconsidera lucrurile dintr-o alt`
perspectiv`. {i asta nu era o retragere din b`t`lie, ci o
114 LINDA CAJIO

regrupare. Singura lui \ngrijorare era s` nu plece pe timpul


nop]ii. De aceea, se decise s` discute cu familia Drago s` le
cear` s`-l anun]e imediat ce Leslie pleca din hotel.
– Noapte bun`, zise ea deschizând u[a.
– Noapte bun`, spuse el trecând mai departe.
El apuc` s` fac` doi pa[i când o auzi exclamând:
– O, nu!
Se \ntoarse imediat cu un nod \n stomac. Se uit` \n camera
ei care era r`v`[it` de parc` cineva ar fi c`utat acolo un obiect
foarte mic care putea fi ascuns oriunde. Toate sertarele erau
deschise, hainele scoase din dulap, valiza r`v`[it`, scaunele
erau \ntoarse cu fundul \n sus, cear[afurile r`v`[ite.
– Ai avut vreo confruntare cu cineva? o \ntreb` Mike.
Leslie \i arunc` o privire care ar fi \nghe]at pe oricine.
– Nu pot s` cred c` mi se \ntâmpl` asta a doua oar` \ntr-o
singur` c`l`torie.
– De data asta au p`truns \n camer`. Se pare c` Anglia nu
mai este o ]ar` sigur` pentru turism. Nu are o rat` ridicat` a
criminalit`]ii, dar cea a [omajului este destul de mare. Faptul
c` nu au o slubj` \i face pe oameni dispera]i. Mai bine verific`
dac`-]i lipse[te ceva, pa[aportul, banii, bijuteriile.
– Am banii [i pa[aportul cu mine, iar alte bijuterii, \n afar`
de cerceii cu diamante, nu am. Le-am l`sat acas`. Simt c`
mi-a fost violat` intimitatea [i asta m` scoate din min]i.
Mike \i puse haina lui pe umeri. Nu suporta s-o vad`
vulnerabil` [i ura pe oricine o adusese \n starea asta.
– {tiu, Leslie, te \n]eleg foarte bine, te-a urm`rit nenorocul.
– Nu voi mai pleca de acas` f`r` cardul American Express,
zise ea. Sau mai precis nu voi mai pleca niciodat` de acas`.
UN STR~IN IREZISTIBIL 115

– Voi aduce eu lumea la tine, fii lini[tit`. Ar trebui s` ne


uit`m prin lucruri, s` vedem ce lipse[te, apoi s` chem`m
poli]ia.
Leslie se \ndrept` spre dulap.
– Asta lipsea! O alt` noapte petrecut` \n compania
Scotland Yardului [i a procedeelor lor \nvechite. Nici doamnei
Drago nu-i va pl`cea asta!
– Ai dreptate, dar se \ntâmpl` frecvent \n hoteluri.
Mike se duse s-o informeze pe doamna Drago despre cele
\ntâmplate, \n timp ce Leslie \[i verific` lucrurile.
– Nu-mi lipse[te nimic, zise ea de cum \l v`zu.
– Nimic, repet` el nevenindu-i s` cread`.
– Nimic. Nu am foarte multe lucruri dar pân` [i cerceii cu
diamante sunt la locul lor. {i erau chiar la vedere!
– Poate n-a [tiut c` sunt diamante! Poate c` a fost \ntrerupt
la fel ca la Londra. Mike se \ntreb` dac` Adamsul avea vreo
leg`tur` cu cele \ntâmplate. Sau poate cineva a vrut s`-]i
r`v`[easc` camera?
Doamna Drago intr` \ngrijorat` anun]ându-i c` poli]ia era
pe drum. Dup` chipul ei \ngrijorat \n]eleser` c` astfel de
lucruri nu se \ntâmplau prea des \n hotelul ei. |n timp ce
mergeau spre poli]ie Mike \[i puse tot felul de \ntreb`ri, dar
concluzia era c` se sim]ea fericit c` datorit` acestei \ntâmpl`ri
Leslie nu putea pleca pe neanun]ate. Sim]i nevoia s`-l s`rute
pe ho] oricine ar fi fost el.

***
116 LINDA CAJIO

Leslie abia \[i mai târa picioarele pe sc`rile hotelului dup`


ce r`spunsese la \ntreb`rile sec]iei locale de poli]ie [i comple-
tase zeci de formulare. Domnul Drago venise cu ei, dar nu
scosese o vorb`. Fusese trimis de durdulia [i simpatica lui
so]ie, s` vegheze asupra „celor doi mielu[ei“ [i exact asta
f`cuse. Veghease.
– Am ajuns totu[i la o or` decent`, zise Mike a[teptând ca
domnul Drago s` le descuie u[ile. O dat` intra]i, acesta le f`cu
un semn cu mâna [i-i l`s` \n holul de la intrare, iar ei pornir`
epuiza]i pe sc`ri. Leslie oft`.
– Nici nu [tiu dac` trebuie s` fiu mul]umit` c` nimeni
altcineva din hotel n-a fost c`lcat de ho]i. Am eu ceva anume
ce-i atrage? Acas` n-am fost furat` niciodat`, ce naiba se
\ntâmpl` aici?
– Oamenii tr`iesc cu ideea, oriunde \n lume, c` americanii
sunt foarte boga]i, zise Mike. Era normal s` cread` c` au ce
fura de la tine.
– Nu m-ar fi crezut nimeni c` sunt doar o mâ]` le[inat` [i
pân` [i usc`torul de p`r este \mprumutat!
– Eu te iubesc [i a[a, Leslie!
Ea sim]i dintr-o dat` c` garda pe care o ridicase \n jurul
emo]iilor ei \ncepuse s` se sl`beasc`. Mike \i f`cuse f`r` s`
vrea o declara]ie care o f`cuse s` se simt` bine. Fusese din nou
minunat, o sprijinise la fiecare pas. Dup` felul \n care \l
respinsese orice alt b`rbat i-ar fi \ntors spatele. Dar nu [i Mike.
Se p`rea c` nu putea s` scape de el, dar nici nu voia. Asta o
speria cel mai tare.
Mergând \mpreun` pe coridorul acela lung, Leslie
sim]i c` sup`rarea \ncepe s`-i treac` l`sând-o doar foarte
giannijollys
UN STR~IN IREZISTIBIL 117

vulnerabil`. |l dorea. Chiar dac` fusese ru[inat` [i [ocat`


de cele \ntâmplate noaptea trecut`, tot \l dorea.
– Nu m` simt prea bine [tiindu-te singur` aici, \i spuse el
apropiindu-se de camera ei.
– {i unde crezi c` mi-ar fi mai bine?
– Leslie, nu te sup`ra pe mine din nou! Voiam s`-]i sugerez
c` am putea schimba camerele, atât.
– N-ar fi o problem`, \i r`spunse ea privindu-l altfel ca pân`
acum o or`. De[i bunul sim] \i spunea c` intrusul se afla deja
departe, c` era prea speriat s` mai \ncerce s` fac` ceva. De
aceea, camera ei i se p`rea cea mai sigur` din toat` Anglia.
– M`car las`-m` s` intru primul, zise el luând cheia din
mâna ei. Ea nu protest`, iar Mike ie[i \ntinzându-i cheia.
– Totul este \n ordine.
– Mul]umesc pentru ajutor, Mike, cred c` voi accepta
oferta ta.
El \i zâmbi.
– Este mai bine a[a, Leslie.
Ea \l privi lung convins` c` ceva din privirea ei o tr`da. Va
trebuie s` fie mai atent` pe viitor. Acest gând o durea cel mai
tare.
– O s`-mi iau câteva lucruri.
– Bine, Leslie.
El a[tept` la u[` pân` când ea strânse c`ma[a de noapte,
halatul, articolele de toalet`, iar Mike o escort` \n fosta sa
camer` descuie u[a [i-i d`du cheia.
– Aminte[te-]i c` sunt tot pe acest hol. Sun`-m` dac` te
sim]i speriat`, sau ]ip` dac` se \ntâmpl` ceva.
Ea \i zâmbi.
118 LINDA CAJIO

– |]i mul]umesc, Mike, vacan]a asta ar fi fost un dezastru


f`r` tine.
– De mult a[teptam s` aud vorbele astea, Leslie!
Ea \l privi [i gratitudinea ei se transform` \n ceva mai
puternic. Hot`rârea de a-l ]ine la distan]` i se p`ru ridicol`.
Ea lupta de fapt \mpotriva propriilor nevoi [i dorin]e. De ce
era atât de speriat`? Chiar dac` era doar o aventur` de
vacan]`…Nu va putea [ti niciodat` dac` nu va intra \n
aceast` rela]ie. Poate Gerry avusese dreptate. {i un alt motiv
era c` nu voia s` doarm` singur` \n noaptea asta. Se \ntinse
[i-l s`rut`, apoi \l prinse de gât cu bra]ele l`sând toate
lucrurile s` cad` pe podea. Parfumul aftershave-ului \i
invad` sim]urile. |i sim]ea c`ldura latent` a trupului, luat
prin surprindere. Buzele lui erau fierbin]i, bra]ele lui o
prinser` ca \ntr-o menghin`; iar ea se atârn` de gâtul lui.
Leslie \[i dori mult mai mult… [i va avea mult mai mult…
chiar \n noaptea asta.
Mike se desprinse din \mbr`]i[area ei.
– Nu, Leslie, trebuie s` ne oprim acum ca s` nu fie prea
târziu.
– Dar…
El o prinse din nou \n bra]e, o mai s`rut` o dat` [i disp`ru
luând-o \napoi pe culoar. Leslie intr` \n camer`, ame]it` de
senza]iile pe care le sim]ise la atingerea lui [i uluit` de felul \n
care el reac]ionase. I se oferise [i nu [tia dac` s` fie furioas`
sau s`-i mul]umeasc` pentru c` el \[i p`strase ra]iunea. Se
schimb` [i se culc` mul]umit` c` Mike \i oferise un refugiu
sigur. Dar treptat, \ncepu s` realizeze primejdia \n care se afla.
Era \n patul lui, culcat` pe perna lui, \ntinzându-[i trupul pe
UN STR~IN IREZISTIBIL 119

aceea[i saltea. Acest gând \i p`trunse toate sim]urile f`cându-i


sângele s` pulseze puternic. |i sim]i mirosul pe pern` iar ima-
gini cu ceea ce ar fi putut face acum \i invadar` mintea.
Absen]a lui \i umplu sufletul de dorin]`. Nu va putea dormi
toat` noaptea, [tia asta.

|n pofida tonelor de fard pe care [i le puse pe fa]` era


sigur` c` Mike va observa cearc`nele adânci de sub ochi, sem-
nele unei nop]i nelini[tite. Iar dac` observase, el nu coment`.
– A fost o noapte lini[tit`, zise el, l`sând-o s` intre. Tu cum
ai dormit?
– Bine, min]i ea.
– A[a [i trebuia, morm`i el.
Leslie zâmbi unui gând ascuns. |i f`cu pl`cere s` [tie c` [i
el suferise.
– Ce vei face ast`zi? o \ntreb` el.
Ea se \ncrunt`.
– Nu [tiu.
– Am putea merge la Penzance [i Saint Michael's Mont.
Este o m`n`stire aflat` pe o insul` la care po]i ajunge doar pe
jos, la flux.
– Am crezut c` este \n Fran]a, zise ea fiind foarte atent` s`
nu se apropie prea mult de el.
Sun` telefonul, iar ea se repezi s` ridice receptorul,
spunându-i:
– Poate este poli]ia cu ceva informa]ii.
Chiar dac` nu-i lipsea nimic ea se sim]ea mai bine dac` [tia
c` vinovatul se afla \n spatele gratiilor. Dar era prietena ei
Gerry.
120 LINDA CAJIO

– Las`-m` s` ghicesc, nu vii nici la Shrewsbury.


– Nu-l pot l`sa singur, Leslie, \l iubesc; te rog, \n]elege-m`!
– De[i te voi omor\ când ne vom \ntâlni, te \n]eleg!
– O, Dumnezeule, n-am mai avut o prieten` ca tine, e[ti
minunat`.
– Ai uitat s` pui usc`torul de p`r cum te-ai l`udat, Gerry?
– N-am uitat, \i r`spunse ea. L-am pus, cu siguran]`, [tiam
c` m` vei ucide dac`-l uit.
– Dar nu este \n valiza ta, Gerry.
– Imposibil.
Leslie se \ncrunt`.
– Acum, nu mai conteaz`. Gerry, ce naiba faci tu cu acea
carte de valoare? }i-ai pierdut min]ile? O po]i deteriora la o
simpl` atingere. Ce-]i trebuie ]ie un Adams?
– Ce carte? Ce Adams, Leslie?
– „Pamela, Virtutea R`spl`tit`“ de Samuel Richardson. Este
o prim` edi]ie d`ruit` lui Abigail Adams de so]ul ei, John. N-ai
citit dedica]ia? De unde o ai?
– Despre ce tot spui acolo, Leslie? Nu am decât Johanna
Lindsey, nu [tii c` o citeam \n avion?
Leslie \[i aminti c` Gerry avea o carte \n mân` pe care o
r`sfoia nervoas` la un moment dat. {i \n mod sigur nu era
Pamela!
– Dar nu mai \n]eleg nimic, zise Leslie, stai o clip`. Puse
receptorul jos [i se duse la valiza lui Gerry.
– Ce este? \ntreb` Mike.
– Nu [tiu, r`spunse Leslie, v`rsând con]inutul pe pat, apoi
lu` din nou receptorul \n mân`; Gerry?
UN STR~IN IREZISTIBIL 121

– Este un b`rbat cu tine? \ntreb` aceasta, am auzit o voce


acolo. L-ai cunoscut? De asta nu e[ti sup`rat` pe mine?
– Gerry, ascult`-m`! Ce past` de din]i ai \n valiz`?
– Aim.
Pe tubul de past` de din]i scria mare Crest.
– Ce culoare de pieptene?
– N-am decât o perie. Dar ce se \ntåmpl`, Leslie?
– O s`-]i spun alt` dat`. Ce deodorant ai?
– Un stick.
– Ce-ai mai avut \n valiz`?
– Farduri, c`ma[` de noapte, lenjerie intim`, pastilele
pentru sinuzit`.
Nimic din acestea nu se afla \n valiza lui Gerry.
– Gerry, cred c` ai luat alt` valiz`. Eu plec mâine la
Shrewsbury, sper c` m`car \n avion la \ntoarcere s` ne vedem.
{i \nchise.
– Adams-ul nu este al ei, \i spuse ea lui Mike.
Asta explic` totul.
Capitolul 8

– Ce vrei s` spui prin „asta explic` totul?“


Mike f`cu o grimas`.
– Iubito, gânde[te-te o clip` [i vei realiza c` dou` \ncerc`ri
de a fi tâlh`rit`, \n dou` col]uri de ]ar` nu pot fi o
coinciden]`...
– {i totu[i se poate \ntâmpla...
– Da, cu o probabilitate de unu la un milion. Poate. Acum
\ns` [tim c` Adams-ul nu-i apar]ine lui Gerry iar cineva
\ncearc` disperat s` recupereze cartea asta de valoare ajuns`
la cine nu trebuia.
– Dar de ce n-o cer \napoi? De ce \ncearc` s-o fure?
– Poate pentru c` n-o pot cere...
– Pentru c` ei au fost cei care au furat-o primii, \ncheie
Leslie, l`murit`. {i când te gânde[ti c` citesc toate c`r]ile cu
misteruri. Cum mi-a sc`pat ideea?
– Pentru c` nu este un Sherlock Holmes. Este via]`
adev`rat`.
UN STR~IN IREZISTIBIL 123

– Stai o clip`, zise ea, bunul ei sim] [i ra]iunea \nvingând.


Este prea mult s` cred c` ceea ce mi s-a \ntâmplat are leg`tur`
cu cartea din valiza lui Gerry. Cred c` la mijloc se afl` vreun
colec]ionar pasionat care acum este \nnebunit la ideea c` a
l`sat o carte de asemenea valoare \ntr-o valiz` care nu-i
apar]ine [i care a disp`rut cu o anume Gerry. Norocul lui c`
valiza a ajuns la mine. Probabil Gerry ar fi citit-o \n timp ce
f`cea baie \n cad`.
Mike se \ngrozi la gândul c` umiditatea [i s`punul ar fi
putut afecta paginile c`r]ii. Iar dac` imaginara Gerry o mai [i
sc`pa din mân` \n cad`...
– Dumnezeule, nici nu vreau s` m` gândesc la asta! Adams-ul
este o comoar`, trebuie tratat` ca atare!
– Cred c` exagerezi cu cartea asta!
Grimasa ei \l f`cu s` \n]eleag` c` era enervat` peste m`sur`.
Mike ridic` din sprâncene.
– Ce se \ntâmpl`, Leslie? E[ti geloas` pe o carte?
– Nu te prosti, Mike! Discutam posibilitatea ca aceast`
carte s` fi fost pierdut` sau \ncurcat` \n aglomera]ie, nu furat`.
– Tu ai fost cea care a \nceput s` exagereze lucrurile. Cred
c` e[ti geloas`, totu[i!
– Nu fi ridicol, Mike!
El o \ntrerupse cu un s`rut. Sim]i trupul ei moale [i pl`cut
lipindu-se de trupul lui, parfumul trupului ei umplându-i
n`rile. O s`rut` \ncet bucurându-se de ea de felul \n care
unghiile ei se \nfipser` \n spatele lui.
– |mi place c` e[ti geloas`, iubito, murmur` el ridicând
capul.
124 LINDA CAJIO

– Eu n-a[ fi a[a de sigur c` este gelozie, [opti ea cu trupul


lipit de al lui.
Mike zâmbi [i-i d`du drumul.
– Spuneai c`...
Ea trase aer \n piept.
– Spuneam c` te-ai gr`bit s` tragi concluzii \n privin]a
c`r]ii.
– Indiferent ce gânde[ti, ar fi bine s` lu`m Adams-ul [i s`
mergem la poli]ie.
Leslie gemu \ncet.
– Nu \ncepe din nou cu poli]ia. Te rog...
Mike pufni \n râs. N-o putea \nvinui pentru reac]ia ei. Ie[ir`
pe coridor iar el o prinse de umeri, \n timp ce se \ndreptau
spre lift. Se a[tepta ca Leslie s` vrea s` se elibereze dar ea n-o
f`cu. Era ca [i când ea i se predase deja fizic. Dar nu [i men-
tal, emo]ional. Asta dureaz` mai mult, de obicei. Poate era
doar o reac]ie a faptului c` nu voia ca Mike s` cread` c` era
geloas` pe o carte. Mike [tia c` Leslie \ncepea oricum s`-i
apar]in`. Iar el sim]ea nevoia s-o ]in` \n bra]e, realizând cât de
mult o dorea.
– Am fost un prost noaptea trecut`, zise el când deschiser`
u[a camerei lui [i v`zur` patul nef`cut. Patul \n care dormise
ea singur`. Ar fi trebuit s` dorm aici cu tine, erai speriat` ner-
voas`, aveai nevoie de cineva, dar eu m-am temut c` te voi face
din nou s` mi te d`ruie[ti, iar tu nu erai gata pentru asta. La
naiba, ar fi trebuit s` fiu aici, cu tine!
– Nu, n-ar fi trebuit!
El gemu, frustrat.
UN STR~IN IREZISTIBIL 125

– Nu spune asta, Leslie, te doresc destul de mult ca s` te a[tept.


Leslie deveni dintr-o dat` sfioas`, ro[ind. Luar` Adams-ul
[i se \ndreptar` spre poli]ie; ca de obicei era aglomera]ie
acolo, mult` lume care reclama furturi [i pierderi, iar al]ii per-
soane care lipseau. Mike [i Leslie fur` introdu[i \n cele din
urm` \ntr-un birou unde se afla un ofi]er care dup` ce declar`
c` este pu]in dep`[it de situa]ie \ncepu s` dea ni[te telefoane.
|n cele din urm` le spuse:
– Va trebui s` v` re]inem ca martori pân` vine cineva de la
Scotland Yard pentru a \ncepe investiga]iile.
– Dar de ce? \ntrebar` amândoi \ntr-un glas.
Ofi]erul \i privi ciudat.
– Se pare c` aceast` carte a fost furat`.
– Dar n-a furat-o Leslie, \n nici un caz! exclam` Mike
realizând c` Leslie devenea principalul suspect. Ea a g`sit-o!
– Comandantul care se va ocupa de asta va stabili dac` este
a[a!
– N-am putea s` ne \ntoarcem la hotel [i s` a[tept`m?
Promitem s` nu plec`m de acolo, zise Leslie, plin` de
speran]`.
– |mi pare r`u, dar nu se poate.
Mike s`ri \n picioare.
– Dar este ridicol! De ce naiba ar fi venit s` predea cartea
dac` ar fi furat-o ea? Nu are sens!
– Poate nu, dar mi s-a spus s-o re]in pân` vine Scotland
Yardul.
– Nu cuno[ti nici un avocat bun? \ntreb` Leslie cu lacrimi
\n ochi.
Mike se a[ez` din nou [i o prinse \n bra]e.
126 LINDA CAJIO

– Iubito, totul va fi bine, \]i promit. Ai \ncredere \n mine.


– |mi pare r`u pentru dumneavoastr`, zise ofi]erul. {i
pentru dumneavoastr`, domnule.
– Asta \nseamn` c` m` re]ine]i [i pe mine.
– Sunte]i \n aceea[i situa]ie cu domni[oara.
– Dar ne-am cunoscut aici, la Londra!
– |]i mul]umesc pentru c`-mi iei ap`rarea, Mike! zise Leslie
pufnind \n plâns.
El o prinse din nou \n bra]e.
– Sunt al`turi de tine draga mea, numai c` sunt foarte
[ocat!
– Se \ntâmpl` asta [i \n America, nu? zise ofi]erul, sau cel
pu]in a[a am v`zut \n filme.
– Nu chiar a[a. Cel pu]in dac` nu e[ti arestat po]i fi liber
dup` ce te chestioneaz`. Oricum e[ti considerat nevinovat
pân` ce nu se dovede[te c` ai gre[it cu ceva. Aici cred c` este
tocmai invers, te consider` vinovat pân` nu demonstrezi c` nu
este a[a!
Ofi]erul \ncuviin]`.
– Cam a[a.
Leslie se \nfior`.
– |mi place sistemul nostru juridic mai mult. Iar cum ce
putem face? S` mergem \n celulele noastre pân` vine
individul?
– Am putea avea m`car ni[te celule \nvecinate? \ntreb`
Mike.
Ofi]erul \ncepu s` râd`.
– Nu, trebuie s` sta]i aici, \n birou. Cu ce s` v` servesc?
Ceai? cafea?
UN STR~IN IREZISTIBIL 127

– Ceai pentru amândoi, spuse Mike.


Când plec` ofi]erul, Leslie \[i \ngrop` fa]a \n mâini.
– Cred c` avem dreptul la o convorbire telefonic`, pe cine
ar fi bine s` sun`m?
– Ambasada american`, \i r`spunse Mike cu
promptitudine.
– Ai mai fost vreodat` \n astfel de \ncurc`turi?
– Leslie, am consim]it s` fiu re]inut aici al`turi de tine doar
pentru a-]i dovedi c` te iubesc.
Ea \ncepu s` râd`.
– E[ti un b`rbat minunat!
El o s`rut`.
– Voiam s` aud vorbele astea din partea ta, iubito. Voi
veni cu tine [i la Shrewsbury [i nu vreau s` aud nici o
\mpotrivire!
– Nici nu mai am puterea de a m` \mpotrivi.
Ap`ru [i detectivul Scotland Yardului, un individ mic de
statur`, care p`rea foarte nervos. Le permise \ntr-adev`r s`
sune la ambasad`, care le promise un ajutor \n termeni destul
de vagi. |n cele din urm`, detectivul le spuse strâmbând din
nas: \mi pare r`u dar nu ave]i adresa prietenei dumneavoas-
tr`, sau num`rul de telefon, cu toate c` s-a confirmat c` a]i
venit \mpreun` \n Anglia.
– V-am spus, zise Leslie exasperat`, cred c` ea a luat alt`
valiz`!
– {i n-a]i observat? zise detectivul privind-o ne\ncrez`tor.
Cum poate cineva s` nu observe c` i s-a schimbat bagajul?
– Dac` a]i cunoa[te-o pe prietena mea a]i [tii c` este
posibil!
128 LINDA CAJIO

Leslie ridicase glasul iar Mike privind-o realiz` c`-[i pierdea


controlul. F`cu un pas \n fa]`.
– Domnule, dac` v-a]i adresa liniei aeriene a]i afla c` de
multe ori se \ntâmpl` ca oamenii s` schimbe valizele mai ales
când sunt modele comune. Numai c` acum ]ine]i aici
persoana nepotrivit`.
– Doamna este martorul, singurul implicat, i-o \ntoarse
detectivul. {i \ntreaga povestire mi se pare cam bizar`. M`
\ntreb dac` nu cumva dumneavoastr` a]i \nceput s`-i face]i
curte ca s` pune]i mâna pe Adams!
– Domnule! exclam` Mike.
– De ce nu? {ti]i care este valoarea c`r]ii. Probabil a]i
urm`rit-o pe doamna de la \nceput, i-a]i f`cut curte, a]i \nso]it-o
aici \n Cornwall.
Mike se ridic` revoltat \n picioare.
– Leslie este o femeie frumoas` domnule detectiv, a avut
probleme din cauza prietenei ei care a plecat cu un b`rbat, eu
am ajutat-o. Iar dumneata, care nu ai nici cea mai vag` no]iune
de cavalerism, nu po]i crede toate astea! Mi se pare normal!
}i-am spus s` verifici datele mele la universit`]ile Cambridge
[i Temple.
– Mai r`mâne s` afirmi c-o iube[ti, domnule, zise
detectivul.
– Da, poate c` a[a este! La naiba, domnule, noi am adus
cartea aici, nu ne-a]i prins cu ea! N-am [tiut c` este furat`!
– Sta]i jos, domnule, \l lini[ti detectivul. L`sa]i lucrurile la
aprecierea mea, v` rog!
Mike se a[ez` al`turi de Leslie gândindu-se: dac`-i dai
unui nebun o insign`, o ia la fug` cu ea [i \ncepe s` cread`
UN STR~IN IREZISTIBIL 129

c` are [i autoritate. De ce naiba nu-[i instruiau toate ]`rile


aparatul poli]ienesc s` fie civilizat [i s` nu mistifice vorbele
martorilor? |n acel moment el realiz` c` Leslie \l privea
uluit`.
– Ce s-a \ntâmplat, draga mea?
– Ai vrut s` spui c`... ai putea fi \ndr`gostit?
Mike clipi confuz apoi \[i aminti afirma]ia f`cut`.
– Cred c` a[a este. Tu ce crezi?
– Nu [tiu, Mike, nu mai [tiu nimic acum, zise ea gata s`
plâng`.
– Vom relua discu]ia asta, iubito, o lini[ti el, apoi se
\ntoarse spre detectiv; domnule, Leslie este foarte obosit` [i
alte elemente noi nu putem furniza. Ea este consultant pe
probleme de management iar eu sunt profesor de literatur`.
Am \napoiat o carte valoroas` [i \n afar` de asta nu mai [tim
nimic.Trimite]i-ne la hotel, l`sa]i-ne s` ne odihnim, [i nu vom
face nici o mi[care f`r` [tirea voastr`.
Omul \l m`sur` din cap pân` \n picioare. Mike rezist` cu
greu tenta]iei de a-l pocni peste fa]` pentru a nu-i mai vedea
mutra aceea impasibil`.
– Dup` cum voiam s` v` spun chiar eu, cu toate c` nu
mi-a]i dat adresa sau num`rul de telefon al prietenei doamnei
Kloslosky, v` voi permite totu[i s` v` continua]i vacan]a \n
Anglia, cu condi]ia s` ]ine]i leg`tura cu mine permanent.
Leslie s`ri \n sus [i practic se arunc` de gâtul detectivului.
Mike o privi cam dezam`git c` nu el era cel care primea
\mbr`]i[`rile.
– V` rog, doamn`, zise detectivul ro[u la fa]` ca sfecla.
Leslie \i d`du drumul.
130 LINDA CAJIO

– Nici nu [tiu cum s` v` mul]umesc, domnule. A fost un


adev`rat co[mar!
– V` cred, zise b`rbatul \nc` fâstâcit de explozia lui Leslie.
Plecar` [i numai dup` ce ajunser` \n sta]ia de autobuz Mike
\[i rec`p`t` graiul [i \ncepu s-o certe:
– M`garul `sta ne-a f`cut s` trecem prin clipe de iad iar tu
te-ai aruncat de gâtul lui, Leslie!
– |mi pare r`u, zise ea \mbr`]i[ându-l.
Mike o prinse \n bra]e [i o lipi de el;
– A[a e mai bine. Acum s` mergem acas`. Acas` \nsemna la
hotel unde doamna Drago se agita toat` a[teptându-i. Ea o
expedie pe Leslie \n camer` cu o ciocolat` fierbinte iar el
r`mase fluierând a pagub`. Când ajunse \n camera lui, se
sim]i foarte vulnerabil, a[a cum nu se sim]ise vreodat` [i
realiz` c` ea se sim]ea probabil [i mai r`u. Era prea agitat pen-
tru a adormi a[a c` se dezbr`c` \[i puse pijamaua, apoi f`cu
câteva mi[c`ri din gama antrenamentului karatist.
Când \n cele din urm` se a[ez` \n pat era obosit fizic [i-[i
repet` c` via]a era uneori un iad.

Leslie gemu ducându-[i mâinie la tâmplele care o dureau


cumplit. Ce \nv`lm`[eal` \n via]a ei! se gândi ea r`sucindu-se
\n pat f`r` a putea s` adorm`. Ea nu era femeia care s` cread`
\n dragoste la prima vedere, iar situa]ia \n care se afla acum era
atât de incitant` \ncât realiz` cât de monoton` \i fusese via]a
pân` atunci. Realiza desigur c` \nc` se afla \ntr-un mare peri-
col; putea fi oricând arestat`. Iar a fi de]inut mai ales \ntr-o
]ar` str`in`, era probabil unul dintre cele mai \ngrozitoare
UN STR~IN IREZISTIBIL 131

lucruri care i se puteau \ntâmpla. Poate Mike credea c` este


\ndr`gostit de ea din cauza acestei tevaturi. Poate c` nu
avusese r`gazul pentru a-[i analiza sentimentele. Nu voia s`
fac` o gre[eal` \n privin]a lui. Leslie Kloslosky cea care avea
\ntotdeauna bun-sim] nu voia s` [i-l piard` acum. Se tot r`suci
\n pat neg`sind o pozi]ie confortabil`, cu gândurile zburându-
i departe. V`zând c` nu poate adormi se d`du jos din pat,
\mbr`c` un capot [i dup` ce-[i lu` cheia se \ndrept` spre
camera lui. B`tu \ncet \n u[`. V`zând c` u[a nu se deschise
instantaneu bunul sim] \i reveni [i-i spuse c` trebuia s`
plece imediat. Mike deschise u[a; avea doar pantalonii de
pijama.
– Simt nevoia s` fiu ]inut` \n bra]e, \i spuse ea.
El deschise u[a larg [i o prinse \n bra]e. Se lipi de pieptul
lui; era un b`rbat puternic [i real, era acum cu ea.
– Totul s-ar putea transforma \n ceva periculos pentru tine,
Leslie, zise el.
– Nu-mi pas`; nu mai puteam suporta s` fiu singur` \n
camer` [tiind c` ar putea veni poli]ia s` m` aresteze.
El \ncepu s` râd`.
– Nu te aresteaz` nimeni, iubito, ar fi f`cut-o deja!
Deodat`, el se \ntoarse spre telefonul din \nc`pere.
– |n State nu este prea târziu a[ putea suna, s`-mi \ntreb
prietenul \n ce condi]ii a fost furat` cartea. Poate dac` vom [ti
asta vom afla [i motivul [i astfel vom sc`pa de acuza]ie sau mai
r`u. A[az`-te aici, iar eu voi suna.
Dup` un moment de ezitare, Leslie se a[ez` pe pat
permi]ându-i lui Mike s-o acopere cu p`tura. Ca [i seara tre-
cut`, mirosul after-shave-ului lui \i p`trunse n`rile, dar de data
132 LINDA CAJIO

asta era ceva reconfortant. Leslie se ghemui mai bine, sim]ind


cum \i piere toat` \ncordarea. Mike era cu spatele la ea, forma
num`rul de telefon, [i avu ocazia s`-i admire musculatura
puternic`, abia rezistând dorin]ei de a-l atinge. |l pl`cea, `sta
era adev`rul.
– Jim? rosti Mike. Nu, n-am v`zut scenariul lui Jonson
\nc`... nu sunt la Cambridge... a ap`rut altceva... \mi cer scuze
c` te sun atât de târziu, dar trebuie s`-mi dai o informa]ie; ce
[tii despre prima edi]ie a Pamelei lui Richardson? A fost cumva
furat`?
Leslie \nchise ochii, mul]umit` c` auzea timbrul lui pro-
fund [i se sim]ea protejat`. Fiecare simte probabil nevoia s` se
simt` protejat din când \n când.
... \n]eleg. De fapt, sunt cu cea care a g`sit-o... da... da, Jim,
este frumoas`, foarte frumoas`, \n condi]ii bune p`strat`...
am avut-o \n mân`...
Mike continu` conversa]ia cu acel cunosc`tor de carte, iar
Leslie fu atât de lini[tit` de vocea lui de calmul lui \ncât nu mai
avu putere s`-[i deschid` ochii. Adormi ca un prunc.

... este o poveste lung`, zise Mike realizând c` st`tuse cam


mult la telefon.
– Ai avut cartea \n mân`? \l \ntreb` Jim pentru a zecea oar`.
El nu [tia nimic despre furtul c`r]ii.
– Am v`zut John Hancock a lui Adams [i restul, zise Mike.
N-ar fi un [oc teribil s` afl`m c` dedica]ia a fost de la Hancock?
Jim \ncepu s` râd`.
UN STR~IN IREZISTIBIL 133

– Ar fi mai mult decât \n Adulterul R`spl`tit [i cu o valoare


mult mai mare...
– Dac` auzi ceva d`-mi de [tire, Jim, da? Uite num`rul la
care m` g`se[ti. Cred c` mai st`m o zi sau dou` apoi plec`m
la Shrewsbury.
– |n ]ara fratelui Alaric.
– A[a este, zise Mike zâmbind. Chiar c` trebuia s` citeasc`
acum c`r]ile. Jim, [eful departamentului de literatur` englez`
[i expert \n lingvistic`, era ahtiat dup` c`lug`rul Alaric [i aven-
turile sale. Te mai sun de acolo.
Mike puse receptorul \n furc` [i se \ntoarse. Leslie dormea
tun cu mâinile sub cap. O privi câteva secunde apoi \]i
blestem` soarta [i stinse lumina. Se strecur` lâng` ea [i [tiu c`
pentru el va \ncepe o adev`rat` tortur` dac` o va prinde \n
bra]e. Dar Leslie nu se mi[c`. Pentru el \ncepu iadul, dar fu
unul pl`cut.
Capitolul 9

Leslie deschise ochii \ncet, con[tient` c` nu mai era singur`


\n pat. Imediat, intr` \n panic`. Nu [tia ce s` fac`. Nu se putea
mi[ca. Nu putea s` gândeasc`.
Dup` ce inspir` adânc \[i reaminti ce se \ntâmplase cu o
sear` \n urm` când se sim]ise singur` [i vulnerabil`, ne[tiind
ce va face poli]ia cu ea. Avea nevoie s` discute cu o fiin]` ome-
neasc`, una care s-o \n]eleag` [i aceasta nu putea fi altcineva
decât Mike. Dar el exercita o seduc]ie foarte puternic` asupra
ei; chiar [i acum cu c`ma[a de noapte ridicat`, ea [tia c` nu
se \ntâmplase nimic \ntre ei. {i era ciudat amintindu-[i cât de
vulnerabil` fusese cu sear` \nainte. Sau poate el n-o mai
dorea.
Acest gând o puse pe jar. Sim]i c` se sufoc` la aceast` idee
care devenea tot mai posibil` din moment ce Mike nici nu
\ncercase s` fac` dragoste cu ea. Ultimul lucru pe care [i-l dori
era s` se afle acum \n pat cu el. {i nici nu-[i dorea s-o vad` a[a
cum era, ciufulit`, f`r` s` se fi sp`lat pe din]i. Atunci, chiar c`
UN STR~IN IREZISTIBIL 135

n-ar mai fi dorit-o. |ncerc`, dup` ce v`zu ceasul lui de c`l`torie


care indica ora [apte, s` se ridice f`r` s`-l trezeasc`, dar Mike
o opri:
– Relaxeaz`-te, Leslie. E[ti \n siguran]` cu mine... din
p`cate.
Se \ntoarse [i-l privi. {i el era ciufulit, avea un aer copil`ros,
[i \ncepuse s`-i creasc` barba. V`zându-l, nu-[i mai f`cu
probleme c` nu se sp`lase pe din]i [i sim]i o pornire nebun`
de a-l s`ruta.
– Te-am rugat s` nu-]i mai faci probleme când e[ti cu mine,
Leslie. Crezi c` un b`rbat [i o femeie nu pot dormi \n acela[i
pat f`r` s` se \ntâmple ceva \ntre ei?
Leslie se sim]i mai relaxat`, de[i dac` s-ar fi \ntors cu fa]a
spre el toate inten]iile ei bune s-ar fi pierdut. A[a c` puse
capul din nou pe pern`.
– Poate dac` am vorbi te-ai sim]i mai bine, zise Mike.
– Nu [tim prea multe unul despre cel`lalt, admise ea.
– Dar [tim ceea ce este mai important, spuse el.
– Nu avem idee despre lucrurile m`runte din via]a celuilalt
cum ar fi existen]a animalelor de companie, de exemplu. Ai
vreunul?
– Da, am un c`]el, un basset pe nume Keats. Cred c` te-ar
\ndr`gi imediat. Dar tu? Sunt convins c` ai pisic`. Ele sunt mai
sensibile.
– Ai ghicit, am un motan, Tobias, care este cam insen-
sibil [i-mi creeaz` multe probleme. Cu toate astea, \l
iubesc.
– Deci tot Keats al meu este mai convenabil, nu se mi[c`
deloc din fotoliul s`u.
136 LINDA CAJIO

– Care este culoarea ta preferat`?


– Ro[u. A ta?
– Albastru.
– Ce canal urm`re[ti?
– Trei.
– Eu [ase. |]i place \ngheta]a de vanilie?
– De banane.
Nu se prea potriveau, se gândi ea, apoi renun]` la gândul
acesta.
– Sportul \]i place?
– Nu.
– Ai avut o copil`rie fericit`?
– Da, nu s-ar putea spune. Tu?
– {i eu, dar sunt foarte sensibil` [i nu din cauza asta.
– Ai vreun vis secret? o \ntreb` el.
Leslie se \ntoarse cu fa]a spre el.
– Un vis secret?
– Da, ceea ce ]i-ai dori cel mai mult s` po]i \nf`ptui. Visul
meu este s` ajung cânt`re] de rock, nu glumesc. {i te rog s`
nu râzi.
Leslie pufni totu[i \n râs, imaginându-[i-l pe o scen` cu o
chitar` \n mâini.
– Eu nu am un vis secret, murmur` ea.
Mike o privi ciudat ridicând din sprâncene.
– Cum a[a? Leslie, este imposibil, fiecare are un vis anume.
Unul vrea s` ajung` pre[edinte, altul stea de cinema sau
milionar. Trebuie s` ai [i tu un vis.
Ea scutur` din cap.
UN STR~IN IREZISTIBIL 137

– Nu te feri de mine, nu voi râde de tine.


Ea scutur` din cap cu putere, iar lacrimile \ncepur` s`-i
\mpânzeasc` ochii.
– Crede-m` când \]i spun, nu am un vis secret. |ntotdeauna
am fost o fiin]` care n-a ie[it din comun prin nimic, n-am vrut
niciodat` s` fiu altceva decât ceea ce sunt, de aceea so]ul meu
avea dreptate când spunea c` sunt plictisitoare.
Mike o privea f`r` s` cread` ce auzea.
– Este imposibil, Leslie, fiecare are un vis secret. O s` g`sim
unul [i pentru tine.
Mike se aplec` spre ea [i buzele lor se atinser`. Leslie
\ntinse mâna [i-i mângâie obrazul pl`cându-i cum se sim]ea
barba lui abia crescut`. S`rutul \i puse pe jar pe amândoi. Se
transform` \ntr-unul pasional.
– Leslie, te doresc atât de mult, dar trebuie s` ne oprim...
– Nu, zise ea, tr`gându-l tot mai aproape.
De data asta ea renun]` la orice pudoare, c`ci scuzele [i
constrângerile erau o nimica toat` pe lâng` dorin]`. F`când
dragoste [i ajungând pe culmile \mplinirii Leslie sim]i o anu-
mit` siguran]` \n sufletul ei [i mai mult, sim]i c` senza]ia asta
va dura pentru totdeauna. A[a cum \i promisese Mike \i g`sise
visul secret.

***

– V`d c` n-am rupt \nc` patul.


– Pari dezam`git! spuse ea râzând.
– M-am gândit c` vom mai avea nevoie de el. Am gândit
bine, Leslie?
138 LINDA CAJIO

– Da, \i r`spunse ea din tot sufletul, vom avea, Mike.


El se relax` vizibil.
– M` bucur` ce-mi spui, iubito.
Leslie \[i spuse c` n-ar fi trebuit s` se simt` bine a[a cum
era goal` \n fa]a lui, dar nu era a[a. Obosise s` tot aib` bun-
sim] [i s` fie o femeie previzibil`. Nu se a[tepta ca rela]ia lor
s` dureze dup` terminarea vacan]ei dar se va descurca. Mai
tr`ise o astfel de desp`r]ire [i supravie]uise. Dar pân` acum
tr`ise ca o femeie sensibil`, de[i prea ra]ional`; via]a nu era
pentru oamenii sensibili a[a c` va \ncerca s` se adapteze.
– Când plec`m la Shrewsbury? o \ntreb` el.
Era ultima parte a c`l`toriei pe care o a[teptase atât de
mult, pentru care economisese bani; acum atârna ca o bucat`
nedorit` de plumb \n fa]a ei. Nu voia s` mearg`, pentru c`
\nsemna sfâr[itul vacan]ei [i desp`r]irea de Mike. Poate se vor
mai vedea \n Statele Unite, nu [tia deocamdat` dar nu voia s`
se a[tepte la nimic de la el.
– Poimâine.
– Foarte bine, zise el.
Leslie nu-[i putea ascunde durerea la gândul c`-l va pierde.
– Cât vom sta acolo? o \ntreb` Mike.
– Cinci zile. Ceea ce nu voia ea s` spun` era: apoi vom
merge fiecare acas`.
– Leslie, nu uita pentru mine nu e[ti o aventur` de vacan]`,
\i [opti el de parc` i-ar fi citit gândurile.
– Nu, [opti ea, dorindu-[i ca el s` spun` adev`rul.
El \i zâmbi satisf`cut c` Leslie \i acceptase afirma]ia. {i ea
chiar o f`cu pân` la un anumit nivel. Era oarecum convins` c`
el \i spusese ce sim]ea, dar tot nu putea s` nu cread` c` bunele
UN STR~IN IREZISTIBIL 139

lui inten]ii vor disp`rea imediat ce se vor desp`r]i. Ca [i \n


cazul a doi liceeni \ndr`gosti]i care se cunosc \n tab`r`
dragostea va muri o dat` cu venirea lunii septembrie. La [apte-
sprezece ani omul are dorin]`, la treizeci \ncepe disperarea. {i
mai r`u, Mike nu repetase c` o iubea.
Leslie respir` adânc apoi renun]` la aceste gânduri negre.
Fie ce-o fi! Trebuia doar s` accepte ce-i aducea fiecare zi.
– Ce crezi c` se va \ntâmpla cu cartea? \l \ntreb` ea.
– B`nuiesc c` va fi p`strat` ca prob`, \i r`spunse el zâm-
bind. Tot nu-mi vine s` cred c` am avut-o \n mân`!
– Iar eu am citit-o, chiar! Dar n-am apucat s-o termin, nu-i
[tiu sfâr[itul.
– Pamela se c`s`tore[te cu st`pânul ei, pe care-l
\mblânze[te prin virtutea [i standardele ei morale ridicate.
Leslie \[i aminti c`“ Virtutea R`spl`tit`“ era cel de al doilea
titlu al c`r]ii.
– Mi-ar pl`cea s` termin cartea, chiar dac` [tiu c` sfâr[itul
este fericit. Nu-mi place s` las lucrurile neterminate.
– Nici mie. O s` v`d dac`-]i pot procura o copie. }i-e
foame, Leslie?
Ea scutur` din cap. Probabil ar fi trebuit s`-I fie, dar nu voia
s` se scoale din pat. Voia s` se bucure \n continuare de trupul
lui musculos s` vad` cum i se destind tr`s`turile când râde,
ochii str`lucind ca ni[te safire. Voia s`-i simt` mâinile pe
trupul ei. Sim]ea nevoia de a-[i trece palmele peste pieptul lui
puternic.
– Ai o lucire ciudat` \n priviri, Leslie, constat` Mike.
– Este o privire ademenitoare, \l inform` ea.
– M` consider deja ademenit. Mike o trase spre el.
140 LINDA CAJIO

– {tii ce mi-a[ dori, Mike?


– Ce, Leslie?
– S` fac dragoste cu o stea a rockului.
– Este un vis secret?
B`taia din u[` veni chiar la momentul oportun.
– O clip`! r`spunse Mike, disperat c` fusese \ntrerupt.
Tocmai se lansaser` \ntr-o discu]ie despre rela]ia lor. Cine
este?
– Doamna Drago. A sosit un poli]ist care vrea s` v`
vorbeasc`. Leslie este cu dumneata?
Mike se uit` la Leslie care \i arunc` o privire \ngrozit`.
– Da, este, a[tepta]i o clip`. Mike \ncepu s`-[i caute
hainele.
– O, Dumnezeule, murmur` Leslie, \mbr`cându-[i c`ma[a
de noapte [i capotul. Aranj` apoi patul [i se a[ez` pe singurul
scaun din \nc`pere cu un aer foarte demn.
Mike \mbr`c` [i el un halat pentru c` nu-[i g`sea toate
hainele, \[i trecu o perie prin p`r pe care apoi i-o \ntinse lui
Leslie. Ea ro[i apoi \[i trecu peria prin p`r. |i murmur` lui
Mike:
– Nu-mi vine s` cred. Nu puteau s` mai a[tepte? Nu suport
s` fiu arestat` nesp`lat` pe din]i.
Mike [tiu c` gluma ei avea darul s` mai detensioneze
atmosfera devenit` brusc \nc`rcat`. Nu astfel planificase el
ziua pentru ei. Sau era deja sear`? Deschise.
– |mi pare r`u, se scuz` doamna Drago, dar domnul
poli]ist a insistat s` v` vad`, zise ea l`sând s` se vad` figura
unui poli]ist care dup` ce rânji, ridic` o saco[` pe care o ]inea
\n mân`.
UN STR~IN IREZISTIBIL 141

– Este adev`rat c` am insistat cam mult, zise el,


sco]ându-[i permisul. Sunt inspectorul Lawton. |mi pare r`u
c` v` deranjez, dar a[ vrea s` avem o discu]ie despre cartea pe
care a]i g`sit-o.
Mike se uit` la Leslie care \ncerca s` par` destins`, apoi
f`cu un pas \n spate.
– Pofti]i, zise el.
– Eu o s` plec, le spuse doamna Drago ie[ind \n grab`.
Mike avu sentimentul c` femeia abia a[tepta s` scape de cei
doi musafiri problem` din hotelul ei.
– Domni[oar` Kloslosky, zise Lawton.
Leslie ro[i, dar nu l`s` s` se vad` mare lucru pe
figura ei.
Mike \nchise u[a [i veni lâng` ea. Era con[tient c` prin fap-
tul c` st`tea \n picioare [i era [i foarte \nalt \l domina pe detec-
tiv dar acesta nu p`rea nicidecum intimidat. Mike puse o
mân` pe um`rul lui Leslie.
– Sper c` nu vom mai avea probleme, domnule.
– Nu. De fapt am venit pentru a-mi cere scuze c` n-am fost
liber când mi s-a raportat despre carte. Cel trimis de Scotland
Yard nu cuno[tea astfel de probleme [i cred c` a fost pu]in
cam dur. {tim c` nici unul din dumneavostr` n-a fost implicat
\n furt.
Mike sim]i cum Leslie r`sufl` u[urat`.
– Slav` Domnului, zise ea.
– Urm`rim o band` de ho]i de câtva timp, le explic`
Lawton. Fur` obiecte aparent f`r` valoare [i se folosesc de per-
soane inocente care s` le transporte prin acest sistem de
142 LINDA CAJIO

schimbare a bagajelor. Sunt destul de bine organiza]i. Fac


schimbul de bagaje doar \n ultimele minute când \n
\nv`lm`[eala creat` nimeni nu observ` nimic; un altul
a[teapt` la cel`lalt cap`t al terminalului [i ia valiza. Nu r`nesc
pe nimeni. Totul este foarte simplu. Am mai avut un caz al
unui domn care imediat dup` decolare [i-a dat seama c` valiza
pe care o avea nu era a lui [i a dat-o unui \nso]itor de bord.
Cu aceast` ocazie am aflat metodele lor. Dar cu dumneavoa-
str` au f`cut o mare gre[eal`. {ti]i cumva dac` [i prietenei
dumneavoastr` i s-a cotrob`it prin camer`? Nu era nimic
men]ionat \n raport.
Leslie scutur` din cap.
– N-a spus nimic. Dar nu cred s` fi fost a[a, pentru c`
atunci când i-am povestit ce mi s-a \ntâmplat a fost afectat`.
– Dac` ar fi dat peste ea probabil ar fi avut probleme. Sunt
dispera]i acum pentru c` au dat gre[ de dou` ori.
– Ho]ii [tiu c` am predat cartea? \l \ntreb` Leslie.
– Nu, [i va r`mâne secret de[i este pu]in probabil c` vor
\ncerca din nou s-o recupereze imediat. Am vrea s` folosi]i cu
non[alan]` aceast` valiz` fiind aten]i la oricine pare interesat
de ea. Asta desigur dac` vre]i s` ne ajuta]i. Dac` nu, vom
\n]elege. Cartea nu se afl` \n ea.
Mike se \ncrunt`.
– Nu-mi place ideea, ar putea fi periculos.
– Ace[ti ho]i nu sunt violen]i, preciz` Lawton. Dac` ar fi
fost nu v-am fi cerut asta. Iar dac` v` ia cineva valiza, nici o
problem`. Nu vrem decât o descriere a persoanei. Suntem
siguri doar c` nu sunt violen]i.
Leslie \ntinse mâna luând valiza de la detectiv.
UN STR~IN IREZISTIBIL 143

– Suntem bucuro[i s` fim de folos.


– Nu, nu vom face asta, o contrazise Mike.
– Mike, gânde[te-te c` nu risc`m ajut`m doar la prinderea
ho]ilor. Am \n]eles punctul de vedere al inspectorului iar tu
care e[ti pasionat de c`r]ile rare ar trebui s` \n]elegi mai bine.
Mike nu se l`s` convins.
– Relaxeaz`-te, Mike. Nu suntem \ntr-un film. Nu se va
\ntâmpla nimic. Ne-am putea distra chiar \n turul din
Shrewsbury. Acolo mergem acum, \i spuse ea inspectorului.
– A, merge]i s`-l vede]i pe fratele Alaric?
– Toat` lumea \l cunoa[te, morm`i Mike.
Detectivul zâmbi satisf`cut.
– Ei bine, v` las acum. Nu v` face]i probleme, domnule, ar
putea s` nici nu apar`. El scoase o carte de vizit` din port-
moneu. Aici sunt numerele mele de telefon, suna]i-m` dac`
afla]i ceva deosebit.
Omul se \nclin` [i p`r`si \nc`perea. De cum ie[i, Mike se
repezi spre Leslie.
– Ai \nnebunit?
Ea \ncepu s` râd`.
– Relaxeaz`-te, nu se va \ntâmpla nimic. {i \n cel mai r`u
caz, cineva ne va smulge valiza albastr`, atâta tot.
Capitolul 10

– Vezi? Sunt numai doamne \n vârst`, cu p`rul alb!


Leslie rânji triumf`toare privind prin holul hotelului
Abbots Mead. Celelalte cinci persoane care se aflau
acolo p`reau nevinovate. Leslie condusese tot drumul
venind dinspre Cornwall [i se sim]ea acum mai st`pân`
pe sine.
– A[ fi vrut ca acest hotel s` fie \n stil medieval nu georgian,
zise ea, dar este frumos [i a[a.
Fa]ada, care data de dou` sute de ani, era construit` cu
ferestre mari [i coloane superbe de marmur`. Când ea [i
Gerry optaser` pentru acest hotel [i-l imaginaser` ca fiind din
scrierile lui sir Walter Scott.
– Eu sper c` vom putea schimba camera ta cu una dubl`,
morm`i Mike s`rutând-o \n fug`. |ntotdeauna dai dovad` de
sensibilitate [i asta-mi place mult la tine. Numai valiza asta \mi
este nesuferit`, zise el indicând valiza albastr` adus` de
detectiv.
UN STR~IN IREZISTIBIL 145

– Relaxeaz`-te, Mike!
La recep]ie, reu[ir` s` schimbe camera. Urcar` [i imediat ce
intrar` \n camera lor Mike r`sufl` u[urat, rezemându-se cu
spatele de u[`.
– Acum m` simt cu adev`rat bine.
Leslie care-l privea lung \i spuse amuzat`:
– Ba ar`]i ca o giraf` care a fost prea mult timp pe mare.
Mike o trase spre el.
– |]i mul]umesc pentru compara]ie, `sta este aerul meu cel
mai sexy.
Alt`dat`, se gândea c` atunci când va ajunge la Shrewsbury
primul lucru pe care-l va face va fi s` exploreze ora[ul. Dar
acum alerg` \n bra]ele lui Mike fiind sigur` c` inima ei \i
apar]inea [i c` va face totul ca lucrurile s` continue a[a.
Mai târziu, când coborâr` mân` \n mân` la mas`, ea sim]i
c` vechea Leslie cea plin` de sensibilitate disp`ruse pentru
totdeauna. N-o voia \napoi. Trebuia s` admit` [i c` Gerry avu-
sese dreptate cu premoni]iile ei. Mike fusese primul care
reac]ionase cu dragostea la prima vedere dar [i ea \l prinsese
repede din urm` [i risca s`-l dep`[easc`. Totu[i nu putea fi
sigur` c` \ntre ei era o dragoste adev`rat` pentru c` nu prea
credea \n ideea de dragoste la prima vedere. Dar de fapt cine
putea fi sigur de o alt` persoan`?
Se admonest` singur` spunându-[i c` fiecare din ei avea
dreptul s` ia lucrurile mai \ncet. Chiar acum se afla cu un
b`rbat care-i ocupa gândurile [i inima, ca s` nu mai vorbim c`
erau ]inta pe care o voiau cei care furaser` Adams-ul. Ce-[i
putea dori o femeie mai mult decât dragoste [i aventur`? |i va
declara \n seara asta cât de mult ajunsese s`-l iubeasc`, ce
146 LINDA CAJIO

\nsemna pentru ea. |i va spune c` este \ndr`gostit` de el.


Numai când se vor desp`r]i [i vor fi acas`, f`r` a se mai
vedea numai atunci va realiza fiecare dac` dragostea lor
este adev`rat`. Dar seara care urma va fi una special`
pentru ei.
– Ah, exclam` Mike. Un lift! |mi amintesc cum te-am cunos-
cut la Londra! El o s`rut`.
Leslie \i zâmbi.
– Cred c-au \nceput s`-mi plac` lifturile la nebunie.
El ap`s` pe butonul liftului care \ncepu coborârea. Apoi
u[a se deschise l`sând s` se vad` mai multe persoane care
a[teptau s` urce.
– Nu v` urca]i \n acesta, murmur` Leslie, \ncercând s` vad`
dac` printre acele persoane se afla vreun suspect care s`-[i
doreasc` valiza lor.
– Nu-i nimic, iubito, vom cobor\ pe sc`ri.
Scara nu era atât de larg` ca la Londra.
– Când te \ntorci acas`? \l \ntreb` ea, atingând subiectul
care o durea atât de tare.
Mike \i d`du drumul la mân` apoi o prinse de mijloc.
– Peste trei luni, Leslie.
Ea \nghe]`.
– Trei luni!
El \ncuviin]`, strângând-o la piept.
– O s` m` simt ca o giraf` care a fost prea mult timp pe
mare. Promite-mi c-o s` m` a[tep]i, Leslie. Te rog s` ai
\ncredere \n mine [i s`-mi fi devotat` trup [i suflet.
– O voi face oricum. Sunt prea \nalt`, n-am nerv [i sunt
prea sensibil`; exact ce evit` orice b`rbat.
UN STR~IN IREZISTIBIL 147

– Din contr`, e[ti magnific`, sexy, e[ti tot ce-mi doream,


zise el s`rutând-o.
– Ce frumos este s` fii tân`r! se auzi o voce de undeva de
deasupra.
Se \ntoarser` amândoi \n acela[i timp s` vad` o doamn` cu
p`rul alb care le zâmbea cu toat` gura.
– Scuza]i-ne, v` st`m \n drum, zise Leslie.
– Nu v` deranja]i. Eu sunt Mary Wilkens.
– Mike Smith [i Leslie Kloslosky, zise Mike privind peste
um`r. D`dur` mâna. Doamna Wilkens era scund`, durdulie,
cu p`rul alb-alb`strui, cu bucle care \nconjurau o figur` ridat`.
Purta o rochie de m`tase, iar ochelarii \i erau de prin anii
cincizeci.
– Nu v` re]in sunte]i tineri [i trebuie s` v` distra]i, le
spuse ea.
Leslie \ncepu s` râd`.
– C`ut`m o hart` a ora[ului.
– O draga mea, se \ncrunt` b`trâna. Domnule, ar trebui
s-o duci \ntr-un loc plin de romantism [i insist s-o faci.
Dup` ce le mai spuse o dat` la revedere, femeia porni spre
coridor.
– Nu cred c` poate fi trecut` pe lista persoanelor suspecte,
zise Leslie.
– {i eu cred c` o putem elimina de pe list`. La Londra
sp`rg`torii sunt \nal]i, slabi [i mai ales b`rba]i.
– Iar eu n-o v`d trecând pe lâng` doamna Drago f`r` s` se
opreasc` la bârf`.
Luar` harta [i ie[ir`. Cerul avea acea culoare minunat` de
catifea cenu[ie, pe care o avea vara englezeasc`, f`când zilele
148 LINDA CAJIO

mai lungi decât \n Pennsylvania. Mike o conduse prin English


Bridge [i Abbey Foregate, Severn River. Silueta \ntunecat` a
aba]iei se ridica \n fa]a lor.
Leslie oft`, pe deplin satisf`cut`:
– Unde mergem, Mike? Nu c` mi-ar p`sa...
– Am urmat sfaturile doamnei Wilkens... te duc la o plim-
bare romantic` sub clar de lun`.
Leslie sim]ea c` o doare stomacul de foame.
– A[ prefera ceva de mâncare mai \ntâi.
Mike o conduse \n primul restaurant care le ap`ru \n cale.
Dup` ce mâncar`, se gr`bir` spre camera lor de la hotel.
– S` sper`m c` n-a fost [i asta r`v`[it`, zise Leslie.
– Mai bine mu[c`-]i limba!
Mike descuie u[a, iar lui Leslie inima \ncepu s`-i bat` mai
tare.
– Leslie! strig` Gerry O'Hanlon repezindu-se spre ea cu
bra]ele \ntinse, cu lacrimi pe fa]`.
– Cum ai intrat?
– Doamna de la recep]ie m-a l`sat, dar nu mai conteaz`. O,
Leslie, Tully nu m` mai vrea!
– Eu o s` verific camera, hot`r\ Mike privind-o cu
sub\n]eles pe Lelsie. Dac` i-au dat ei voie s` intre au dat [i
altcuiva.
– El cine este? \ntreb` Gerry printre lacrimi.
– Mike Smith, \i r`spunse Leslie.
Gerry se uit` la patul dublu, apoi deschise dulapul unde se
afla valiza lui Mike, dup` care o privi din nou pe Leslie.
– }i-ai g`sit pe cineva? }i-am spus eu! Apoi izbucni \n
plâns. Numai eu n-am reu[it s`-l p`strez pe Tully.
UN STR~IN IREZISTIBIL 149

Leslie vru s`-i spun` c` ea n-ar fi avut \ncredere \ntr-un


b`rbat care acosteaz` femeile \n avion.
– Ai avut probleme, Gerry? }i-a spart cineva camera? Au
\ncercat s`-]i ia valiza?
– Nu, de ce? \ntreb` Gerry printre lacrimi.
– Valiza ta este aici, spuse Mike, indicând valiza albastr`.
– A]i luat valiza...
– Nu asta este cea schimbat`! \i spuse Mike.
– Ce valiz` schimbat`? Ce vrei s` spui? Leslie \i explic` totul
despre aventura Adams-ului.
Gerry f`cu ochii mari.
– Dar cum s`-mi fi schimbat cineva valiza f`r` [tirea mea?
– Nu [tim cum, dar s-a \ntâmplat.
Gerry pufni din nou \n plâns.
– Am fost o proast` din nou, Leslie, [i m` simt vinovat` fa]`
de tine. Nu mai [tiu ce fac [i ce spun. De ce naiba m` ag`] ca dis-
perata de orice b`rbat? Scuz`-m`, nu este momentul s` pun
\ntreb`ri acum. Nici nu mi-am dat seama c` e[ti cu cineva. I-am
ar`tat doamnei de la recep]ie scrisoarea de confirmare a
rezerv`rii [i mi-a spus c` este o gre[eal`, pentru c` \n camera ta
mai locuie[te deja cineva. Cred c` trebuie s`-mi iau o camer`.
Leslie vru s`-i spun` c` a[a trebuia s` fac`, de[i o durea
sufletul pentru e[ecul lui Gerry, care probabil avea nevoie s`
fie consolat`.
– Nu, Gerry, tu vei sta cu Leslie, eu voi lua o alt` camer`.
Leslie vru s` protesteze.
– Nu, nu este drept pentru voi.
– Gerry, nu mai discut`m, zise Mike autoritar [i ie[i \nainte
ca aceasta s` riposteze.
150 LINDA CAJIO

Leslie fugi spre u[` dup` Mike. O lu` pe sc`ri dup` el dar
nu-l mai prinse, probabil c` luase liftul. Când \l v`zu se afla
deja la recep]ie, unde cerea o alt` camer`.
– Nu po]i face asta!
– Leslie, iubita mea. Ne-am sim]i amândoi ca naiba dac`
am l`sa-o singur`.
– Eu o pot face. Gerry este prietena mea, dar...
– |mi pare r`u, o \ntrerupse recep]ionerul, un tân`r cam
nervos. Nu avem camere.
|l privir` amândoi cu ochii mari.
– Nu se poate!
– Trebuie s` mai existe o camer`!
– V` rog s` m` crede]i toate sunt ocupate. O s` v` mai
punem un pat \n camer`, care va costa zece lire pe noapte. |mi
pare r`u, este singura solu]ie.
– Mike, chiar dac` va trebui s` te ucid, vei dormi cu mine!
– Ce minunat este s` [tiu c`-]i pas` de noi, iubito!
– Toate hotelurile sunt supra\nc`rcate, mâine \ncepe
Festivalul Florilor, altfel i-a[ fi g`sit prietenei dumneavoastr` o
camer` \n alt` parte, se scuz` recep]ionerul.

***

Mike se culc` \n col]ul cel mai \ndep`rtat al patului. Nici


nu-[i d`du seama ce tortur` urma pentru el s` fie cu ea \n
acela[i pat [i s` n-o poat` atinge. Strânse pumnii pentru a nu
fi tentat s` \ntind` mâna. Nici nu avea Gerry idee la ce \i
supunea prin simpla ei prezen]`! Un alt b`rbat ar fi fost poate
\ncântat de ideea de a se afla cu dou` femei \n camer`, dar nu
UN STR~IN IREZISTIBIL 151

[i Mike. Primejdia legat` de Adams era atât de departe acum;


de aceea sim]ea tot mai mult c` este momentul ca pe ultimele
zile ale acestei vacan]e cu Leslie s` o fac` s` se lege tot mai
mult de el, \nainte de perioada lung` de desp`r]ire care-i
a[tepta. Dar aceasta posibilitate disp`ruse o dat` cu sosirea lui
Gerry. Mike sim]i nevoia s`-l \ntâlneasc` pe cel care o p`r`sise
pe Gerry, s`-i aplice o lovitur` zdrav`n`, pentru ceea ce
implicit le f`cuse lui [i lui Leslie.
Pl`nuise s`-i spun` \n noaptea aceea c` o iubea din ce \n ce
mai mult. Voia s` fac` totul pentru ca ea s`-l a[tepte pân` el
se va \ntoarce \n Statele Unite. Trebuia s`-[i \ndeplineasc`
sarcinile pentru care venise la Londra [i asta nu se putea face,
din p`cate, prea repede. Atunci când deschisese for]at u[ile lif-
tului la Londra, Mike [tiuse ceea ce-i trebuia pentru restul
vie]ii. Nu avea nevoie decât de timp pentru ca s-o fac` pe
Leslie s` gândeasc` la fel \n privin]a lui. Dar din p`cate nu mai
avea timpul necesar.
A doua zi diminea]a pornir` \n turul pentru care pl`tiser`
cele dou` prietene. Mike se \nscrise [i el; ar fi vrut ca Gerry s`
r`mân` m`car acum la hotel pentru a le da ocazia s` discute.
Ghida, o femeie \ntre dou` vârste, le explic` itinerariul, apoi
le spuse ceva despre locul \n care vor cina; a doua zi vor face
un alt tur cu un microbuz, \n suburbiile ora[ului, iar cea de a
treia zi o vor petrece \n Wales. Privind chipurile celor care
porneau o dat` cu ei, Mike nu g`si nici unul care s` fie
nepotrivit; erau mai mult cupluri de oameni \n vârst`, câteva
familii cu copii, [i printre ace[tia [i doamna Wilkens. Dar Mike
se temea c` \n ultimul moment s-ar putea \ntâmpla ceva care
152 LINDA CAJIO

s`-i pun` pe gânduri; [i chiar a[a fu, b`rbatul pe care \l mai


sesizase Leslie o dat` \n spatele lor la m`n`stire se ivi \n
ultimul moment.
Turul ora[ului Shrewsbury se petrecu f`r` nici un
incident. Vizitar` castelul aflat \n mijlocul unei insule ale
c`rei ziduri \n lumina soarelui p`reau de foc. Leslie o urm`
pe ghid` care le ref`cu itineriul fratelui Alaric. Mike o prinse
de mijloc pe Leslie privirile fiindu-i a]intite doar asupra ei. La
un moment dat se \ntoarse din polite]e, spre a vedea ce se
\ntâmpla cu Gerry, iar privirea lui se intersect` cu a tân`rului
cu care se mai aflaser` o dat` \n m`n`stire. Acesta \ntoarse
capul imediat.
– Cred c` vom avea probleme, \i [opti el lui Leslie.
– Ce probleme? \ntreb` Leslie, cu privirea a]intit` asupra
buzelor lui.
– Tân`rul din spatele lui Gerry, pe care l-am mai v`zut la
m`n`stire, nu ne scap` din ochi [i mi se pare c` are o figur`
ciudat`, diferit` de a celor care ar putea fi \n mod normal
interesa]i de un tur al monumentelor istorice. Fii atent` cum
te ui]i la el.
Leslie se sprijini de el, ar`tându-i un co[ mare cu flori aflat
undeva pe cealalt` parte a str`zii.
– Gerry, vezi florile acelea? Nu sunt minunate? Acas`
nimeni nu s-ar gândi s` amestece petuniile cu gardeniile.
Tân`rul pe care-l suspectau, care o urm`rise pân` atunci pe
Leslie se pref`cu interesat de un catalog al monumentelor
istorice pe care \ncepu s`-l r`sfoiasc`.
– Leslie, mama spune c` atunci când te intereseaz` prea
mult florile \ncepi s` \mb`trâne[ti!
UN STR~IN IREZISTIBIL 153

– N-ai dreptate, Gerry, interveni Mike. Am o gr`dini]` \n


spatele casei [i vara trecut` am petrecut momente foarte
pl`cute \ngrijindu-mi florile. Iar despre mine nu se poate
spune c` sunt o femeie care se apropie de mijlocul vie]ii!
Gerry \ncepu s` râd`, amuzat`.
– Nu este tipul pe care l-am v`zut \n Cornwall, \i [opti
Leslie. Cu toate astea ne evit` privirile.
|n sfâr[it, sc`par` de Gerry cu ajutorul doamnei Wilkens
care o angaj` pe aceasta \ntr-o discu]ie. Mike [i Leslie ar fi vrut
s`-i mul]umeasc` b`trânei doamne pentru c` \n]elesese atât
de bine situa]ia lor f`r` ca vreunul din ei s`-i fi dat cel mai mic
am`nunt. Nici b`rbatul de la care nu-[i mai dezlipeau privirea
nu p`rea s` fac` vreun gest deosebit, sau cel pu]in a[a crezur`
ei pân` când acesta disp`ru pe neobservate.
– Cred c` vom avea aceea[i problem`, spuser` amândoi
\ntr-un glas; camera ne va fi din nou vandalizat`! S` ne
\ntoarcem!
Dar nu se \ntâmplase nimic din ceea ce se a[teptau s`
g`seasc` la \ntoarcere, iar valiza albastr` trona \n mijlocul
\nc`perii a[a cum o l`saser`.
– P`cat! zise Leslie, dezam`git` c` nu se \ntâmplase nimic.
Indiferent cine era acel tân`r nu era implicat \n furtul c`r]ii.
Apoi reveni la gânduri mai bune, c`ci Mike se afla al`turi de ea
[i-[i petreceau ultimele zile \mpreun`. Va c`uta s` le fac` de
neuitat. Gerry st`tea pe pat, ca Cenu[`reasa care aflase c` nu
va merge la bal.
– Cred c` voi r`mâne \n camer` disear`, nu merg nici la
cin` nici la dans cu voi.
154 LINDA CAJIO

– E[ti sigur`?
– Po]i merge cu noi, dac` vrei, Gerry, o invit` Mike din
polite]e.
Leslie \l privi ciudat.
– P`i… \ncepu Gerry.
Leslie o privi [i pe ea ca s`-i taie cheful, iar privirea ei se
dovedi util`. Gerry le spuse c` voia s` se odihneasc`. Se auzi
o b`taie \n u[` [i doamna Wilkens se strecur` \n \nc`pere.
– Dumnezeule! exclam` ea, observând c` se aflau trei
persoane \n \nc`pere. N-am [tiut c`…
– Doamn` Wilkens, \ncepu Leslie, Gerry se afl` cu noi pen-
tru c` toate hotelurile sunt pline ochi din cauza Festivalului
Florilor.
– Desigur, \n]eleg, zise b`trâna doamn`, dar se petrec
lucruri teribile, hotelul este evacuat, cineva a anun]at c` a fost
pus` o bomb`.
– Sper c` glumi]i! zise Leslie.
– Ar fi mai bine s` ie[im, le spuse Mike f`cându-le loc s`
ias`.
Leslie \i zâmbi dorind s`-i spun` c`-l iube[te. Era un
sentiment care o luase pe nepreg`tite. Leslie se \ndrept` spre
dulapul din camer`.
– Sper c` nu vrei s` iei valiza, la naiba! \i spuse Mike.
Dar doamna Wilkens avea arma \ndreptat` asupra ei. Purta
o rochie la fel de veche [i ridicol` ca [i celelalte dar mâna \n
care ]inea arma nu-i tremura deloc.
– Vreau valiza, le spuse b`trâna doamn`.
– Dar spunea]i ceva de amenin]area cu bomb`… \ncepu
Leslie.
UN STR~IN IREZISTIBIL 155

– V-am spus asta ca s` v` scot din camer`, dar v`d c` vre]i


s` face]i numai gre[eli. Voi, ni[te americani neispr`vi]i n-a]i
vrut s` m` l`sa]i s`-mi desf`[or opera]iunea \n lini[te. O
jum`tate de milion de lire nu este o glum`. Da]i-mi valiza!
Leslie \l privi pe Mike nevrând s` se gândeasc` la ce se va
\ntâmpla când femeia nu va g`si cartea \n`untru.
– Nu cred c`…
– Foarte bine, i-o retez` femeia, nici nu trebuie s` crezi
ceva. D`-mi valiza!
– D`-i valiza, Leslie, zise Mike.
Leslie \i \ntinse b`trânei valiza albastr` adus` de detectiv.
Spre uimirea ei aceasta n-o lu`. |i spuse \ns` lui Mike:
– Deschide u[a.
Mike se \ncrunt` dar execut` ce i se ceruse.
– Charlie! strig` doamna Wilkens.
Un tân`r \nalt [i slab pe care nu-l mai v`zuser` intr` \n
camer`.
– Vezi dac` m`car acum te po]i descurca a[a cum trebuie.
Ia valiza! |n trecere pe lâng` Leslie b`rbatul o lovi cu cotul ca
din gre[eal`. Mike explod`. Tân`rul se trezi luat pe sus [i
curând, fiind strâns de gât de Mike \i ie[ir` ochii din cap
\ntr-un mod foarte nepl`cut. Leslie realiz` c` doamna Wilkens
era preocupat` de cele derulate sub privirile ei a[a c` se
arunc` asupra ei ]intuind-o pe pat; dar b`trâna \i opuse rezis-
ten]`. De unde putea s` aib` atâta for]`? Doamna Wilkens nu
mai era acea b`trânic` pa[nic`.
– Am sunat la recep]ie, zise Gerry.
– |n sfâr[it o persoan` cu capul pe umeri, exclam` Mike
felicitând-o pentru ini]iativ`.
156 LINDA CAJIO

– Mike, te iubesc, \ndr`zni Leslie.


– Abia acum spui?
Leslie \i zâmbi fericit` [tiind c`-[i pierduse complet
ra]iunea [i controlul, dar nu mai conta; era fericit`.

***

|n cele din urm`, veni [i clipa desp`r]irii. Mike o s`rut` cu


disperare pentru c` era ultimul loc pân` unde o putea
conduce.
– Sunt dou`sprezece s`pt`mâni, Leslie, zise el strângând-o
disperat la piept. Dac` n-a[ avea nevoie de slujba de acum…
Leslie \i \ntoarse s`rutul cu aceea[i ardoare, pân` când
Gerry \i desp`r]i, c`ci sosise momentul s` urce \n avion.
– Inima mea va fi mereu al`turi de tine, iubito, strig` Mike.
Leslie trecu prin detectorul de metale. Te iubesc, Leslie! Mai
strig` el.
– {i eu te iubesc, Mike!
Mike se \ntoarse [i plec` pentru ca lumea din jur s` nu-i
vad` lacrimile pe obraji. Nu putea a[tepta pân` la plecarea
avionului, era prea dureros.
– Pari foarte calm`, Leslie, observ` Gerry dup` decolarea
avionului.
Leslie privi \nc` o dat` spre cl`direa terminalului.
– Chiar sunt calm`. Mike va reveni dup` trei luni, [tiu asta.
– Acum tu e[ti cea care are presim]iri?
– Sunt mai mult ca sigur` c` va veni, Gerry.
Epilog

– Michael Alfred Smith, te-am rugat s` nu mai aduci aici


jocul acela mult prea zgomotos.
Leslie \ntinse mâinile c`tre fiul ei cel mare care avea opt
ani [i preocup`rile tipice unui b`iat de vârsta lui. Era deja
cel mai \nalt din clas`, p`rea c`-[i va \ntrece [i tat`l \n
\n`l]ime.
– Promit c` n-o s`-l scot din buzunar, zise pu[tiul
\ncercând s`-[i apere punctul de vedere. Se aflau la o
ceremonie la Smithsonian Institute. Mike scrâ[ni din
din]i [i-i d`du so]iei sale jocul fiului lor. Ea \l privi
descump`nit`.
– Ce s` fac cu el, Mike?
– Pune-l \n po[et`: dac` n`zdr`vanii a[tia vor avea jocul la
\ndemân` nu vor ezita s`-l foloseasc`.
Leslie \i zâmbi so]ului s`u. Mike era un so] grozav, dar
\[i mai pierdea r`bdarea când [i când. Mike reu[ise s`
158 LINDA CAJIO

strecoare ini]ialele poetului s`u preferat A.E.Housman \n


numele copiilor lor. Tân`rul Mike se numea [i Alfred, dar
era strigat astfel doar pentru a fi disciplinat. Jeremy, cel de
[ase ani, se numea [i Edward, iar micu]a Melissa,
Housman. Leslie \l prevenise pe Mike c` nu va fi ea cea
care s`-i explice copilei când va cre[te mare. |ncercase
s`-l numeasc` pe unul dintre b`ie]i Alaric, dar Mike se
opusese.
Mike se \ntorsese \n ]ar` exact dup` trei luni [i la dou` zile
dup` aceea se c`s`toriser`. Ceremonia fusese una f`r` pre-
ten]ii, c`ci Mike era foarte ocupat cu lucrarea de doctorat
despre Jonson care avea s`-l fac` decan la Rutgers. Zilele lor
fuseser` pline de iubire pe atunci, iar nop]ile de pasiune.
Acum, dup` atâ]ia ani era convins` c` Mike fusese cel mai
potrivit b`rbat pentru ea.
Curatorul muzeului urc` pe un podium [i anun]`
zâmbind:
– Domnilor [i doamnelor, am ast`zi bucuria de a v`
prezenta ultima achizi]ie de la Smithsonian donat` de
doamna Stanford Peabody. Ne-am adunat aici s` arunc`m o
privire asupra felului \n care au tr`it americanii de-a lungul
timpurilor. A[ vrea s` mul]umesc profesorului Michael
Smith [i so]iei sale care sunt al`turi de noi ast`zi, aici. Ei au
avut un rol cheie \n restituirea Adams-ului doamnei
Peabody cu ani \n urm`. |n fa]a lor se afla o carte deschis`.
Adamsul se afla acum la loc sigur pentru ca toat` lumea s`
se poate bucura de ea.
UN STR~IN IREZISTIBIL 159

– P`cat c` n-a putut veni [i Gerry, zise Leslie. Aceasta se afla


\n luna de miere. Dup` nou` ani de c`ut`ri g`sise \n sfâr[it un
b`rbat care s-o iubeasc` sincer.
– De fapt tu, iubito, ai reu[it s` readuci cartea la locul \n
care este acum, zise Mike s`rutându-[i so]ia pe frunte.
– {i tu ai avut un rol important, iubitule.
– A[a e tat`, tu l-ai luat de guler pe ho], zise tân`rul
Michael.
Jeremy, un pu[ti nu prea vorb`re] [i prea serios pentru
vârsta lui ad`ug`:
– Dar tu, tat`, ai fost eroul. A[a spune mama.

Sfâr[it

giannijollys