Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Istorie și Filosofie

Referat

Colonia Tomis

A efectuat: Irina Briceag, gr.I, an. III

A verificat: Dr. hab. Prof. univ.
Corobcean Andrei

Chișinău, 2019
Izvoare:
 Izvoare literare: Pseudo-Scymnos „Orbis descriptio”; Strabon
„Geographica”; Ovidius „Tristia” și „Pontica”; C. Plinius Secundus „Historia
Naturalis”; Pomponius Mela „De situ orbis sive Geographia”; Statius; Dio
Chrystomos; Appianos „De rebus Illyricis”; Pseuso-Hyginus „Fabulae”; Pseudo-
Apollodor „Bibliotheca”; Claudius Polemaios; „Arrianos „Periplus ponti euxini”;
Anonymi „Periplus ponti euxini”; Claudius Aelianus; Memnon „De rebus
Heracleae fragmenta”; Eutropius „Breviarum”
 Izvoare epigrafice: Inscripția pusă de Hermogenes pentru soția
sa;inscripția în constea lui Nelos al lui Timomachos; inscripția de pe piatra funerara
a lui Aurelius Demosthenes; inscripția din Vicus Turris Muca; Decretul onorific în
cinstea lui Diagoraș; inscripția în cinstea lui Niceratos; decretul în cinstea lui
Nilops din Tyras; inscripțiile pe bazele statuilor (Aur. Priscius Annanius, Aur.
Priscius Isidorus, P. Aelius Gaius etc); Tropaeum Traiani; Dedicații în cinstea lui
Trăian; documentele de caracter publicdecretele tomitane cu privire la paza
orașului; inscripția inedită Tomi-Oescus; zidul cetății; Stela funerară cu inscripția
greacă, basorelieful unui retiarius; monumente epigrafice cu privire la gladiatorii
din Tomis; diplome militare;
 Izvoare numismatice: în special cele publicate în lucrările lui M. C. Sutzu
(Monede inedite sau puțin cunoscute din urbele antice din Dobrogia), C. Moisil
(Introducere în numismatica Dobrogei) și C. Preda.
 Cercetările:
1881-1908 – Gr. Tocilescu a strâns şi publicat peste 600 de inscripţii. Toate monumentele
găsite de el au fost duse la București
1915 – V. Pârvan (a descoperit primele fragmente din zidul de fortificație al cetății, dar și
cel cu două porți, în baza rezultatelor a făcut primul plan topografic al ruinelor cetății antice;
1959-1969 – V. Canarache
1971-1972 – A. V. Rădulescu
După anii 90 până prin 2014– Covacef Zaharia
Printre cei ce merită să fie menționați sunt P. Alexăndrescu, Vl. Zirra (au descoperit un
ozaic), T. Ivanov, Iorgu Stoian. După anii 2000 cercetări preventive sau de salvare au efectuat:
Gheorghe Papuc, Gabriel Talmațchi, Octavian Mitroi, Caterinici Cristina, Covacef Zaharia,
Nopcea Cătălin-Mircea Aurelian Mototolea, Tiberiu Potârniche, Traian Cliante. În prezent se
efectuează ample cercetări arheologice subacvatice coordonate, în special de Muzeul de
Arheologie din constanța.
 Scurtă istorie a coloniei

Vechea aşezare grecească de o parte a actualului oraş Constanţa este numită, în izvoarele
greceşti , cînd Tomis, cînd Tomeus, mai rar Tomoi, iar în cele latineşti mai des Tomi, dar şi
Tomis sau Tomoe. De aici în literatura modernă, formele Tomis şi Tomi-aceasta din urmă
frecventă în istoriografia română, începînd de la V. Pîrvan, cu al său cunoscut romano-centrism-
mai rar Tomoi, folosit mai ales în literatura de limbă germană.
Tomisul este una din numeroasele factorii devenite mai apoi colonii, întemeiate începînd
cu sec.VII a.Chr., de către Milet.
Originea milesiană a Tomisului, expres şi unanim atestată de izvoarele literare, este
confirmată şi de alte dovezi, între care, prezenţa triburilor ionio-milesiene (Argadeis, Aigikoreis,
Oinopes şi Hopleites), apoi a unor culte specific ioniene , ca acela a lui Poseidon Helikonios dar
mai ales al lui Apollon, al cărui preot va fi deţinut şi aici eponimatul cetăţii, în sfîrşit, prezenţa,
în calendarul tomitan, a lunii ioniene Apatureon.
Pentru existenţa unei aşezări timpurii pledează, în primul rînd, unele descoperiri
arheologice făcute la Constanţa – în zona dintre actuala Piaţă Ovidiu şi moschee, dar mai ales în
“Parcul Catedralei” (secolul al VI-lea a. Chr.) – şi, într-o mică măsură, cîteva inscripţii (de
caracter privat însă) din secolul al IV-lea.
Despre data întemeierii Tomisului, izvoarele nu ne dau nici o informaţie precisă.
Este însă mai mult ca sigur că, cel puţin sub forma de emporie, existenţa lui poate fi tot atît
de veche ca Histriei, de pildă, şi nici un caz mai tîrzie de a doua jum. a sec. al VI-lea a.Chr.
Situată pe un promontoriu înfipt, în direcţia SSE, în Marea Neagră, ca lama unui cuţit (gr.
Tomeus), ca o felie (gr. Tomos) sau, poate mai bine, ca o proeminenţă (de la rădăcina tracă cu
acest înţeles), numele cetăţii Tomis a dat naştere tot la tot atâtea etimologii, mai mult sau mai
puţin plauzibile. În orice caz încercările mai vechi sau mai noi, de a deriva acest nume din acela
al unui oarecare erou fondator Tomos, a cărui figură apare pe monetele locale.
Uitată şi căutată multă vreme, în cele mai diferite locuri (Kiev, Ovidiopol, Tulcea, Bbadag,
Capul Midia-Singoli, Tomiswar, Eski Pargana-Ieni, Tuzla-Burun, Mnagalia, Varna şi chiar
Timişoara-Temeswar sau Stein-am-Anger în Austria şi situată mai plauzibil pentru o vreme la
Anadolchioi, ea a fost identificată în cele din urmă definitiv, cu Constanţa de astăzi.
Tomisul a avut de timpuriu, încă de la primele case improvizate de milenii pe
promontoriu, regimul politic de polis cu organizare stabila, cu teritoriul său, cu individualitatea
sa politică si administrativă, cu portul si instalațiile sale.
Tomisul a fost un polis democratic, cele mai importante magistraturi tomitane erau:
eponimul cetăţii preotul-magistrat, magistratura supremă era arhontatul. Alte funcţii erau: funcţia
de agronom-supravegherea măsurilor şi greutăţilor, Sitonia- se ocupau cu aprovizionarea
oraşului cu pâine, Astynomii- se ocupau în afară de poliţia moravurilor şi curăţenia oraşului,
grija de buna rânduială în privinţa construcţiilor, reparaţia zidului de incintă al cetăţii.
Gymnasiarchia- avea în grija sa educarea tineretului, mai precis a efebilor (concursuri de
tot felul, însoţite de jertfe şi banchete, conferinţe), ceia ce nu era cu putinţă deţinătorilor unor
importante averi.
Constructiile portuare au inceput inca din prima faza a dezvoltarii sale ce se situeaza intre
secolele VI - III i.d. Hr. Descoperiri subacvatice au demonstrat ca o parte din constructii existau
in secolele IV - III i.d. Hr.
Numeroase vestigii de cultura materiala probeaza cu pregnanta rolul comercial al
Tomisului înca din faza inițială cand probabil era port natural
Directiile principale ale comertului maritim realizat de Tomis sunt determinate de parteneri
comerciali ca insulele egeene si coloniile din partea stanga si nordica a Marii Egee. Legaturi
comerciale a avut Tomisul cu insula Lesbos, insula Thasos, Sinope, Rhodos, Cnidos,
Cos, Paros s.a.
Corabiile aduceau la Tomis amfore, vase de lux, stofe si panzeturi, podoabe de aur
si argint, mirodenii, papirusuri, uleiuri, vinuri si incarcau cereale, animale, miere, branzeturi,
peste, vanat, sclavi s.a.
Încă la mij. sec. al III-lea a.Chr. în izvoare Tomisul e întîlnit cu denumirea tot de emporia .
Pentru explicarea cestei situaţii, se poate invoca şi s-au invocat mai multe cauze, dintre care nu
putea lipsi, fireşte, concurenţa, mai mult chiar presiunea exercitată asupra sa de Histria şi
Callatis, care ar fi reuşit să facă din Tomis, alternativ sau simultan, o simplă dependenţă a lor.
Aşa s-ar explica împrejurarea că, până către mijlocul sec. al III-lea a.Chr., Tomisul, deşi va fi
trecut, în general prin aceleaşi probleme ca şi ele (dominaţia sau influenţa persană, odrysă,
macedoniană, celtă), evenimente petrecute în această regiune, ca de pildă luptele cu Alexandru şi
mai ales cu Lysimach.
La mijlocul sec. al III-lea mai precis pe la 260 a.Chr.-Tomisul devine obiect de litigiu între
Callatis, ajutată de Histria, şi Byzanţ, aceasta din urmă înţelegând să ia locul celor dintâi sau
numai să declare Tomisul port liber, situație din urma căreia nu avea decât de câştigat.
Locul Callatiei va fi luat tot mai mult de către Tomis, strângând graţie monetei proprii, tot
mai mult legăturile cu băştinaşii şi cu sciţii aşezaţi în împrejurimile sale.
În sec.III-I a.Chr. prezenţa unei sau unor formaţiuni statale scite este copios atestată, între
Tomis şi Odessos, mai ales prin numeroase monete, asemănătoare ca tip, al unui şir întreg de regi
sciţi: Tanusa, Kanites, Charaspes, Akrosas şi Sarias. În plus, pentru Tomis avem în ceia ce
priveşte cuprinderea lui în regatul scitic, mărturie a lui Pseudo-Scymnos (sec.III a.Chr.).
Influienţa de care se bucură un negustor la curtea lui Kanites ne probează că acest suveran era
pătruns de civilizaţia elenă, el proteja şi oraşul Odessos, situat în afara teritoriului său. Pentru
epoca imediat următoare conflictului Byzanţ-Tomis cu Callatis – Histria – cotitură importantă în
istoria Tomisului.
Astfel nu încape în nici o îndoială că şi el va fi avut de suferit, într-o măsură mai mare sau
mai mică, în tot cursul sec. III-II a.Chr. de pe urma nesiguranţei provocate de desele atacuri ale
tracilor şi bastarnilor, la care se vor adăuga în sec. al II-lea a.Chr. incursiunile tot mai frecvente
ale piraţilor, cu toată protecţia temporară şi mai mult sau mai puţin eficace acordată poate şi
Tomisului de unii şefi geţi, ca Rhemaxos de pildă.
După cucerirea Tomisului de către Burebista se produce o anumită getizare a oraşului. În
teritoriul rural, geţii formau, dacă nu majoritatea, o bună parte a populaţiei. În această privinţă,
documentele tomitane sunt foarte numeroase, de şi aproape numai din epoca romană. Ele
reflectă, însă, cu siguranţă, o realitate mult mai veche. Dominaţia getă este urmată de o tot atât de
scurtă perioadă de relativă independenţă, schimbată repede într-o dominaţie ce va deveni
definitivă romană, în urma expediţiilor proconsolului Macedoniei M. Licinius Crassus (29/28
a.Chr.).
Despre activităţile comerciale intese ale Tomisului ne-o dovedeşte prezenţa , în inscripţii şi
pe emblema oraşului a Dioscurilor, cum şi menţionarea, în inscripţii şi în plastică, dar mai ales
pe monete, a divinităţilor legate de comerţ (Poseidon, Hermes). Reprezentarea pe monete a
spicului sau a Demetrei cu spicul.
Ofensiva economică şi politică a romanilor nu merge însă fără rezistenţe serioase, mai ales
din partea geţilor şi sciţilor băştinaşi, la care se vor alătura în curând, şi cetăţile greceşti, mai cu
seamă în urma formidabilei coaliţii formate, la sf. sec.II şi înc. sec.I a.Chr., împotriva Romei de
către Mythridates al VI-lea Eupator.
Dovada aderării la această luptă, împotriva cotropirii romane, a Tomisului, de celelalte
cetăţi pontice în cadrul coaliţiei lui Mythridates, o constituie în primul rând numeroşii stateri de
aur găsiţi aici-mai numeroşi decât la Callatis şi Histria – purtând chipul regelui Pontului sau al
unui membru al familiei sale, de pildă Pharnaces. Aceşti bani serveau, desigur la întreţinerea
trupelor, formate aici împotriva romanilor, mai ales din geţi şi sciţi băştinaşi.
În urma victoriei celor doi Lucullus împotriva lui Mythridates. Dobrogea este cucerită în
72/71 a.Chr. Odată cu aceasta, Tomisul ca şi celelalte cetăţi greceşti din Pontul stîng, este forţat
să accepte “ alianţa“ Romei, fiind încorporată, împreună cu surorile sale, desigur, ca civitas
foederata, la provincia Macedonia.
Portul Tomis - sub stapanire romana
 Romanii au acordat o atenție deosebită consolidării pozițiilor pe litoralul vestic al Marii
Negre, înființând prefectura țărmului maritim.
Tomisul a cunoscut o dezvoltare ascendentp, în secolul II d. Hr. era cea mai importantă
localitate de pe litoralul vestic al Marii Negre, fiind denumit in izvoare prea stralucitul oraș al
tomitanilor.
Desigur, la Tomis romanii au facut amenajari portuare hidrotehnice care nu ne sunt
cunoscute datorita suprapunerii lucrarilor moderne. Cheurile portului se gaseau la circa 20 - 30 m
spre dreapta fata de “Edificiul roman cu mozaic”. După vestigiile descoperite pâna în prezent, s-
a tras concluzia că incinta portului Tomis se întindea în perioada romana pe circa 2 km.
O legatura directă cu activitatea comercială a portului Tomis a avut-o cladirea denumita
de arheologii constănțeni, dupa descoperirea in anul 1959, “Edificiul roman cu mozaic”.
Construită în trei terase, pe faleza de vest a portului, clădirea făcea legătura între nivelul
orașului și cel al platformei portuare. Aici se întalneau negustori, armatori, marinari si locuitori
de vază ai orașului pentru a efectua tranzactii comerciale, a discuta probleme economice si
politice, a privi corabiile care veneau ori plecau din port.
Materialul arheologic descoperit in cele 11 incaperi utilizate ca magazii si depozite
permite formarea unei imagini corespunzatoare atat asupra marfurilor care se manevrau in port,
cat si a zonelor de provenienta a acestora. S-au gasit 120 de amfore intregi, lingouri mari de fier,
bucati de colofoniu, rasini ca maxtix si stirax.
In fata “Edificiului roman cu mozaic” s-au descoperit incaperi dispuse in zig-zag cu
latura in jur de 12 m. S-a emis opinia ca zidurile cheurilor ar fi putut fi tot in forma de zig-zag,
solutie prin care se putea mari capacitatea de acostare a corabiilor.
La 200 m est de “Edificiul roman cu mozaic”, edilii Tomisului au construit termele
publice. Deci aceasta zona era cea mai importanta si mai animata a Tomisului.
Desigur si in portul Tomis a existat un personal pregatit pentru munca portuara de la
magistrati pana la sclavi. Bogatul material arheologic descoperit si numeroasele inscriptii
tomitane dovedesc ca negustorii si armatorii realizau afaceri rentabile cu marile porturi ca
Bizant, Cyzic, Smyrna, Athena, Alexandria, Heracleea Pontica, Prusa, Palmyra s.a.
Produsele de trafic ale portului Tomis proveneau din hinterlandul sau, ce cuprindea nu
numai zona dintre Dunare si Marea Neagra, ci si regiuni intinse din stanga fluviului. S-au
comercializat, de asemenea, produse din atelierele orașului si desigur cele aduse de pe piața
externă.
Tomisul a furnizat și în această etapă porturilor cu care a avut adevarate linii maritime:
grâu, peșște, piei, fier, lemn, frânghii, țesaturi ș.a. Din celelalte porturi s-au adus: vinuri și
băuturi fine, podoabe si parfumuri, purpură, arme ș.a. Negustori din Alexandria, Bizanț, Prusia și
Nicomedia s-au stabilit la Tomis. In perioada romana la Tomis a functionat un puternic colegiu
al corăbierilor.
Progresele realizate de oraș si port au făcut ca in secolul III d. Hr. în partea de sus a
orașului sa se construiască un nou cartier caruia i s-a dat numele de Constantia sau Constantiana,
de unde a derivat mai tarziu numele de Constanța.
Desi regiunea dintre Dunare si Marea Neagra si portul Tomis s-a bucurat de atentia unor
imparați ca Valens (364-378), Anastasius (491-518), si in special Iustinian (527-567), ea nu a
fost ferită de invaziile si atacurile unor popoare barbare cu consecințe grele pentru viața
locuitorilor si activitatea comercială.
La începutul secolului VII, Tomisul continua sa joace un rol maritim important, cum o
demonstreaza materialul recuperat de pe o nava bizantina scufundata la Yassi Ada, mica insula
în Marea Egee.
În jurul anului 680 Tomisul a fost atacat din nou de o puternică armată a slavilor si avarilor
care au distrus cea mai mare parte a clădirilor, edificiilor și instalațiilor portuare. O parte a
locuitorilor au pierit in lupte, alții probabil au fost luați prizonieri iar o bună parte s-au refugiat.
Izvoarele istorice sunt sărace în informații referitoare la aceste evenimente care încheie tragic cea
mai stralucită perioada din antichitatea portului Tomis.
Bibliografia coloniei:
Kurt regling în Pick-Regling, Die Antiken Munzen von Dacien and Moesien II, 1910

Iorgu Stoian La citta pontica di Tomis” în „Dacia”, V, 1961

V. Pîrvan Începuturile vieții romane la gurile Dunării, Buc. 1923

G. Glotz Histoire grecque I, Paris, 1925, Paris 1961

C. Daicoviciu Situația teritoriului geto-dacic de la Dunărea de Jos în vremea relegării lui

Ovidiu în „Steaua” VIII, nr. 11, 1957

Jean Berard L`expansion et la colonisation grecques jusqu”aux guerres mediques, 1960

Bibliografia folosită
Iorgu Stoian „Tomitana”, București 1962

A. V. Rădulescu. C. Scorpan Gh. Papuc, E. Coman, C. Stavru Recente cercetări arheologice la

Tomis (1971, 1972) în: Pontica VI, 2012, 333-350

https://www.ziuaconstanta.ro/stiri/ziua-dobrogei/scriedobrogea-vasile-parvan-de-veghe-
printre-ruinele-tomisului-galerie-foto-645053.html
http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=1591
http://www.simpara.ro/-em-In-memoriam--em--Petre-Alexandrescu-225.htm
https://www.minac.ro/