Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ortopedie
Ortopedie
ORTOPEDIE – TRAUMATOLOGIE
FRACTURILE
DEFINITIE Fractura – o solutie de continuitate la nivelul osului, produsa in
urma unui traumatism de o oarecare violenta; uneori, fractura se produce in
urma unui traumatism de mai mica importanta, care actioneaza asupra unui
os fragilizat printr-o suferinta anterioara (osteoporoza, tumoare osoasa,
osteita etc.).
ETIOLOGIE
=> Frecventa. Se apreciaza ca fracturile reprezinta 10% din totalul
traumatismelor si sunt de 10 ori mai frecvente decat luxatiile. Aceasta
frecventa creste in mod deosebit in cazuri de catastrofe, accidente
de circulatie.
=> Varst:= frecventa cea mai mare se situeaza intre 20—40 de ani.
= La copii frecventa lor este mai mica, daca le raportam la numarul mare de
traumatisme pe care acestia le sufera. Aceasta se explica prin elasticitatea
mai mare a oaselor, prin greutatea mai mica a corpului si prin masa
musculara mai redusa. In schimb decolarea epifizara este mai obisnuita.
= La batrani, fractura se produce si dupa un traumatism mai putin violent, din
cauza fragilitatii particulare a osului prin osteoporoza.
SEDIUL FRACTURII
Este important pentru diagnostic, prognostic si tratament;
Unui os lung i se disting: diafiza, doua metafize si doua regiuni epifizare;
Intre metafiza si epifiza, la copil exista placile de crestere;
Fractura diafizara are o suprafata redusa de contact;
Fractura metafizara si epifizara are suprafata mai intinsa de contact;
Fracturile epifizare au uneori traiectul situat articular, in acest caz se numesc
fracturi intraarticulare.
EXAMEN RADIOLOGIC
Doua incidente avand intre ele un unghi de 90 (fata si profil); rareori sunt
necesare si incidente oblice;
Doua articulatii vecine focarului de frctura;
Radiografii ale celor doua membre comparativ (necesare relativ rar);
Imediat dupa traumatism, unele traiecte de fractura sunt dificil de descoperit
(exemplu: fractura de scafoid); pentru a evita o greseala se vor executa in
astfel de cazuri doua radiografii: in urgenta si la 10-14 zile dupa accident. !
radiografiile trebuie sa fie de buna calitate
TRATAMENTUL FRACTURILOR
Obiectivul principal al tratamentului fracturilor il constituie restabilirea functiei
si, pe cat posibil, si a formei membrului. De aceea tratamentul trebuie sa
realizeze:
Refacerea, pe cat posibil anatomica, a osului fracturat, prin reducerea fracturii
si imobilizarea ei pana la formarea unui calus solid.
Mentinerea in stare functionala a articulatiilor, muschilor si circulatiei
membrului sau restabilirea cat mai rapida a acestora. Acestea se realizeaza
prin reducerea timpului de imobilizare la minimum necesar, compatibil cu
consolidarea fracturii si prin instituirea, cat mai precoce, a unui tratament de
recuperare functionala, prin contractii musculare si mobilizarea articulara chiar
din timpul imobilizarii fracturii.
Metode: 1. tratamentul ortopedic, fara deschiderea focarului de fractura
2. tratamentul chirurgical.
reducerea fracturii.: usurata daca contractura musculara este anihilata prin
anestezie sau prin tractiune continua, timp suficient
imobilizarea ei.: aparatul gipsat trebuie sa imobilizeze cel putin o articulatie
deasupra si o alta sub focarul de fractura, evitand astfel miscarile de rotatie in
ax. Membrul trebuie sa fie imobilizat, pe cat posibil in pozitie functionala,
pentru a preveni redorile, atrofia musculara si osoasa.
PRIMUL AJUTOR
Prima etapa este la locul accidentului:
=>Calmarea durerii
=> Degajarea corecta a bolnavului cu evitarea unor miscari care pot produce
complicatii (exemplu: evitarea flexiei in . . traumatismele coloanei vertebrale)
=>Refacerea aproximativa a anatomiei regiunii prin tractiunea in ax;
=>Imobilizarea provizorie, care in aceasta etapa este de cele mai multe ori
improvizata: se utilizeaza mijloace avute la . indemana (bete, scanduri,
cartoane, usa)
A doua etapa a primului ajutor este acordata de persoane specializate
=>Administrarea unui calmant , eventual pansament (fractura deschisa)
=>Reducerea aproximativa prin tractiune in ax
=>Imobilizare provizorie corecta a fracturii
=>Eventuala seroprofilaxie antitetanica (fractura deschisa)
=>Garou in cazul leziunilor vasculare (ora aplicarii garoului va fi mentionata
pe biletul de trimitere)
TRATAMENTUL CONSERVATOR : Metoda ortopedica pura ; Metoda
extensiei continue ; Metoda functionala
1)METODA ORTOPEDICA PURA intrebuintata in cazul fracturilor stabile sau
fara deplasare
= Se face in trei timpi: reducerea, imobilizarea si reeducarea functionala.
Timpul I: **Reducerea fracturii deplasate ; **Anestezie adecvata care inlatura
durerea si spasmul ;** Reducere . prin extensie, **Contraextensie si
manipulare in focar ;**Reducerea instrumentala
Timpul II: Contentia (imobilizarea) fracturii se face cu ajutorul aparatului gipsat
TRATAMENTUL CHIRURGICAL
=Metoda de tratament care vizeaza restabilirea continuitatii osului fracturat
(sectionat sau rezecat) cu ajutorul unor materiale biologice sau metalice
poarta numele de osteosinteza