Sunteți pe pagina 1din 2

Povestea lui Harap Alb

Tema si viziunea depre lume

-citit la Junimea si apoi publicat in “Convorbiri Literare” in 1877


-tema speciei, respectiv lupta Binelui cu Raul si formarea unei personalitati
printr-o călătorie inițiatică.
-categoria estetica este fabulosul, acesta presupune existența unui tipar narativ,
prezența formulelor narative, aspațialitatea și atemporalitatea actiunii, personaje
reprezentând construcții schematizate , ilustrând categorii opuse sub raport
moral (bun-rău) sau fizic (frumos- urat), finalul nupțial., mesajul optimist,
limbaj popular dominat de oralitate.
-particularitatea stilistica , caracteristica lui Creanga este reprezentata de:
diminuarea fabulosului și nota realistă accentuată care apropie basmul de lumea
rurală , construirea unor personaje care depașesc schematismul operei populare
dar și atitudinea jovială, bonomie si umor

Elemnte caracteristice basmului prezente in opera

-Factorul care perturba echilibrul, echivalentul intrigii, este scrisoarea lui Verde
imparat care nu are moştenitor la tron, el având doar trei fete. În plus, sănătatea
lui precară sugerează o situaţie de criză de autoritate. Este evidentiat deci
motivul lipsei, al absentei, specific basmului, care trebuie suplinita.

-Acţiunea reparatorie constă în călătoria eroului care trebuie să corecteze


dezechilibrul, sa suplineasca lipsa şi să reinstaureze armonia.
-Trecerea probelor se face cu ajutoare şi donatori care răsplătesc omenia eroului
( Sf. Duminică,calul ,furnicile, albinele, cei cinci uriaşi)
Refacerea echilibrului constă în demascarea impostorului, iar răsplata eroului
este tronul împărăției și căsătoria cu fata iubită.

-Textul se deschide cu formula iniţială, clişeu care facilitează pătrunderea în


miraculos: „Amu cică era odată...”. La Creangă se observă concizia acestei
formule, în care elementul supranatural este aproape inexistent, ceea ce apropie
lumea basmului de cea reală.

-Adverbele amu si cica plaseaza intamplarile ulterioare sub semnul


incertitudinii, al impreciziei. Imperfectul era , expresie a trecutului indepartat isi
intareste semnificatia prin adverbul odata care are aceeasi conotatie vaga,
conditie a patrunderii in fabulos.
-Sub raport structural textul cuprinde opt secvenţe ample , marcate prin reluarea
formulelor mediane „Dumnezeu să ne ţie, că cuvântul din poveste înainte mult
mai este.”. Aceste formule mentin discursul narativ în timpul fabulei şi
sugerează durata, continuitatea.
-Timpul şi spaţiul au atributele lumii basmului.
In basm, se vorbeşte despre timpul anistoric sau “illo tempore” (Eliade); spaţial
sunt propuse două universuri antagonice: unul asemănător lumii reale şi
“tărâmul celălalt”, văzut ca spaţiu al dezechilibrului şi al rătăcirii eroului. In
basmul lui Creanga, distinctia intre cele doua nu se face atat de pregnant ca in
basmul popular, ceea ce intareste realismul viziunii.

Spatii mitice

Podul echivalează cu „trecerea de la imaturitate la maturitate” (cf. M.


Eliade) .

- Pădurea apare cu o semnificaţie ambivalentă, fiind deopotrivă un loc al morţii


şi al regenerării. Ea este echivalentul labirintului mitologic, aici având loc
rătăcirea simbolică a neofitului şi întâlnirea sa cu Spânul – omul monstruos,
însemnat, considerat în popor ca rău, crud, perfid, în stare de a deochia.
-Fântâna este spaţiul în care are loc prima renaştere a eroului , el primind acum
un nume care consfinţeşte statutul său de slugă, Harap-Alb. Coborârea în
fântână este echivalentul unei degradări în plan social , dar şi al unei regenerări
pe un nivel inferior (el devine slugă).
-Grădina Ursului şi pădurea Cerbului sunt de asemenea spaţii interzise
muritorilor de rând, pe care însă Harap Alb ajunge să le ia în stăpânire, prin
învingerea celor două elemente simbol, ursul şi cerbul. Trofeul vegetal (salata)
şi cel mineral şi animal (pielea bătută cu nestemate) sunt semnul superiorităţii
lui Harap Alb .