Sunteți pe pagina 1din 246

Complexul Muzeal Național MOLDOVA Iași

DE LA NATURĂ LA CULTURĂ:
ARTA PRELUCRĂRII OSULUI ȘI CORNULUI
Catalog de expoziţie

editura iaşi
palatul
culturii 2016
Acest catalog este realizat de către
Complexul Muzeal Național MOLDOVA Iași,
cu finanțare din partea Ministerului Culturii
Complexul Muzeal Național MOLDOVA Iași

DE LA NATURĂ LA CULTURĂ:
ARTA PRELUCRĂRII
OSULUI ȘI CORNULUI
CATALOG DE EXPOZIŢIE

Coordonatori:
IOAN IAȚCU, SENICA ȚURCANU,
LOREDANA SOLCAN, LUMINIȚA BEJENARU

CONTRIBUȚII DE:
Luminița BEJENARU, Vasile CHIRICA,
Daniel CIUCĂLĂU, Maria DIACONESCU, George Dan HÂNCEANU,
Ioan IAŢCU, Ion IONIȚĂ, Lăcrămioara-Elena ISTINA,
Ciprian-Cătălin LAZANU, Tamilia-Elena MARIN,
Vasilica MÎRZA, Bogdan-Petru NICULICĂ,
Mircea OANCĂ, Eugenia POPUŞOI,
Constantin PREOTEASA, Loredana SOLCAN,
Senica ȚURCANU, Andreea VORNICU

Editura Palatul Culturii


Iași, 2016
Editor general: Lăcrămioara Stratulat
Editor volum: Cătălin Hriban
Fotografii: Mihai Neagu
Copertă și procesare imagine : Ioan Iațcu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

DE LA NATURĂ LA CULTURĂ: ARTA PRELUCRĂRII OSULUI ŞI CORNULUI. Expoziţie (2016 ; Iaşi)


De la Natură la Cultură: Arta prelucrării osului şi cornului : catalog de expoziţie, Iaşi 2016 / coord.:
Ioan Iaţcu, Senica Ţurcanu, Loredana Solcan, Luminiţa Bejenaru ; contrib. de:
Luminiţa Bejenaru, Vasile Chirica, Daniel Ciucălău, ... - Iaşi : Palatul Culturii, 2016
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-8547-18-3
I. Iaţcu, Ioan (coord.)
II. Ţurcanu, Senica (coord.)
III. Solcan, Loredana (coord.)
IV. Bejenaru, Luminiţa (coord.)
V. Chirica, Vasile
VI. Ciucălău, Daniel
903

Toate drepturile rezervate. Nicio parte din această publicație nu poate fi reprodusă sau
folosită în niciun fel și prin niciun mijloc– fotografic, electronic sau mecanic, inclusiv prin
fotocopiere, înregistrare sau sisteme de stocare și interogare a datelor – fără acordul prealabil scris
al editurii și/sau al autorilor. Autorii poartă responsabilitatea textului și fotografiilor conținute în
această publicație.
Drepturile de reproducere a portretelor cuprinse în aceast album aparțin instituțiilor în
patrimoniul cărora se află respectivele lucrări.

O publicație a Complexului Muzeal Național “Moldova” Iași


© Editura PALATUL CULTURII, 2016
Piața Ștefan cel Mare și Sfânt, Nr. 1, Iași 700028, Romania
Tel.: 0040 232 218383 www.palatulculturii.ro
ISBN 978-606-93119-6-7 
SUMAR

Cuvânt introductiv 7

Prelucrarea osului și a cornului în regiunile est-carpatice ale României 23

Materii dure de origine animală: Considerații biologice 29

CATALOG 39
Paleolitic 40 (116)
Neo-Eneolitic 44 (120)
Epoca Bronzului 70 (163)
Epoca Fierului (Hallstatt, La Tène și Dacii Liberi) 82 (188)
Antichitatea Târzie (Cultura Sântana de Mureș) 92 (201)
Evul Mediu Timpuriu (Secolele V-XII) 110 (216)

ABREVIERI 230

BIBLIOGRAFIE 232
6
CUVÂNT INTRODUCTIV

Comunitățile pre și protoistorice au avut, cu certitudine, o altă percepţie,


diferită de a noastră, a oamenilor din mileniul III, asupra regnului animal. Moluștele,
peștii, reptilele, păsările, mamiferele domestice sau sălbatice au furnizat comunităților
umane hrană, au constituit, în același timp, o sursă permanentă de produse exploatate
în activitățile cotidiene și, nu în ultimul rând, au fost investite cu virtuți totemice și
simbolice ca parte activă sau pasivă a imaginarului lumii lor.
Materiile dure animale, adică oasele, coarnele, dinții, scoicile și melcii, au
constituit materia primă pentru unelte, arme, recipiente și mânere, dar și pentru
obiecte de prestigiu (precum sceptrele) sau de podoabă (precum mărgele, accesoriile
vestimentare și pandantivele) încărcate, cu siguranță, cu valențe simbolice. Din păcate,
datorită caracterului lor organic, doar o mică parte dintre acestea pot fi descoperite
prin cercetările actuale.
Analiza lor furnizează informații foarte valoroase legate de aspecte diverse
(economie, paleotehnologie, habitat, schimburi, comportament simbolic și funerar).
În egală măsură, tipologia lor, diferitele forme de exploatare și selecţie ale elementelor
scheletice, ca și metodele lor de valorificare, dezvăluie elemente de identificare și
individualizare a comunităților umane, extrem de importante pentru specialiștii
implicați în studierea trecutului. Inițial, acești specialiști au fost arheologii, cei care
readuc la lumină, printr-o muncă sistematică, vestigiile civilizațiilor demult apuse.
In ultimele decenii – dezvoltând colaborări interdisciplinare cu cercetători din varii
domenii – în studierea artefactelor din materii dure animale au fost implicați și
arheozoologii. Parteneriatul dintre cele două categorii de specialiști, existent aproape
de la începuturile Arheologiei ca știință, și-a extins tematica de interes comun, de la
resturile faunistice descoperite în siturile arheologice, la artefactele ce au ca suport
materiile dure animale. Colaborarea a deschis noi direcții de analiză și a permis
nuanțări altădată neimaginate. Au fost aprofundate aspectele tipologice, tehnologice,
funcționale și simbolice și au putut fi recuperate date esențiale pentru reconstituirea,
în tușe fine, a epocilor demult apuse.

7
Lumea fascinantă a artefactelor obținute din materii dure animale a polarizat
interesul comunității de specialiști în arheozoologie, fapt care a determinat, în 2000,
crearea oficială în cadrul Consiliului Internațional de Arheozoologie* a unui Grup
de cercetare a oaselor prelucrate**. Anul acesta, în perioada 23-28 mai, a avut loc la
Iași, sub coordonarea doamnei conf. univ. dr. Luminița Bejenaru de la Facultatea de
Biologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, cea de-a 11-a întâlnire a acestui
grup de lucru***. Parteneri la organizarea acestui eveniment au fost Academia Română
– Filiala Iași, prin Institutul de Arheologie și Complexul Muzeal Național „Moldova”
Iași, prin Muzeul de Istorie a Moldovei.
Muzeului de Istorie a Moldovei i-a revenit sarcina de a realiza o expoziție
relevantă pentru tema de interes a celor 91 de specialiști din 23 de țări, reuniți la Iași. În
acest context, a fost proiectată expoziția From Nature to Culture: the Art of Processing
Bone and Antler/ De la Natură la Cultură: Arta prelucrării osului și cornului,
organizată în sălile de expoziții temporare ale Muzeului Unirii, la sediul acestuia din
str. Alexandru Lăpușneanu nr. 14.
Expoziția a avut ca obiectiv general prezentarea diacronică a industriilor
materiilor dure animale dezvoltate pe teritoriul est-carpatic al României din paleolitic,
până la sfârșitul mileniului I al erei noastre, cu accent pe specificitatea și particularitățile
regionale. Acest proiect, extrem de ambițios, a fost realizat în parteneriat cu toate
marile instituții deținătoare de patrimoniu din zona Moldovei: Muzeul „Vasile Pârvan”
Bârlad, Muzeul Județean Botoșani, Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra-Neamț și
Muzeul de Istorie Roman din cadrul Complexului Muzeal Județean Neamț, Muzeul
Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui, Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău,
Muzeul Bucovinei Suceava, Muzeul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, Centrul
de Studii Interdisciplinare în Arheologie din cadrul Facultății de Istorie a Universității
„Alexandru Ioan Cuza” din Iași și Institutul de Arheologie Iași.
Ținem să mulțumim, și prin intermediul acestor rânduri, tuturor directorilor și
managerilor acestor instituții (drd. Mircea Mamalaucă, dr. Aurel Melniciuc, dr. Dorin
Nicola, dr. Ramona-Maria Mocanu, dr. Mariana Popa, dr. Constantin-Emil Ursu,
dr. Ionuț Nistor, dr. Vasile Cotiugă, dr. Alexander Rubel), pentru implicarea în cadrul
proiectului nostru expozițional. In egală măsură, adresăm mulțumiri și recunoștință
colegilor noștri inimoși, muzeografi (Eugenia Popușoi, Mircea Oancă, dr. Andreea

*  Primul Congres al acestei organizații științifice transnaționale, cu denumirea oficială International


Council for Archaeozoology (abreviată ICAZ), a avut loc în 1971, la Budapesta. În prezent, ICAZ
reunește peste 500 de specialiști, din 50 de state ale lumii, reuniți în 14 Grupuri de lucru, fiecare
cu o anumită temă de interes și cu propriul program de întâlniri științifice.
**  Grupul, cu denumirea Worked Bone Research Group (abreviată WBRG), a fost, de fapt, creat
la Londra, în 1997, la inițiativa a trei arheozoologi inimoși (Alice Choyke, Ian Riddler și Libov
Smimova). In 2000, el a devenit Grup oficial, afiliat la ICAZ.
***  Denumirea oficială: 11th Meeting of the ICAZ Worked Bone Research Group.

8
Vornicu, Maria Diaconescu, dr. Daniel Ciucălău, dr. George-Dan Hânceanu, Lucian
Uță, drd. Ciprian Lazanu, dr. Lăcrămioara-Elena Istina, dr. Bogdan Petru Niculică,
drd. Vasilica Mîrza, drd. Radu-Ștefan Balaur, drd. Ștefan Caliniuc, dr. Lucian Munteanu,
dr. Tamilia-Elena Marin), conservatori (Ecaterina Dediu, Daniela Mustereț, Lucian
Calancea, Florin-Ion Macoveiu, Florentina Țehaniuc, Mioara Turcu, Ionela Scutaru,
Virgil Panaitescu, Ghiță Tanasă) sau cercetători experimentați (dr. Ion Ioniță, dr. Vasile
Chirica), care ne-au pus la dispoziție piese din colecțiile sau cercetările lor.
Am selectat, într-un final, peste 400 de piese. Peste 300 dintre ele se regăsesc în
paginile acestui Catalog; cele care lipsesc sunt piese inedite, care urmează a fi publicate
separat de către descoperitorii lor. Cele 332 de fișe de obiect, însoțite de fotografii,
sistematizează date despre piese care doar rareori au fost publicate separat. Multe
introduc în circuitul științific date inedite și, cel mai important în opinia noastră,
deschid o altă perspectivă asupra comunităților umane din zona est-carpatică a
României și a evoluției lor istorice din paleolitic și până în zorii Evului Mediu.
Piesele incluse în expoziţie, provenind în marea lor majoritate din săpături
arheologice sistematice și, mai rar, din cercetări de suprafaţă, sunt ilustrative pentru
o gamă largă de activități. Unele artefacte au fost utilizate la vânătoare (vârfuri de
lance sau săgeată) sau în practicarea meșteșugurilor casnice (împungătoare, ace,
tuburi, fusaiole, spatule). Altele indică preocupările agrare (săpăligi, brăzdare) sau
războinice (psalii și distribuitoare de curele, din componenţa harnașamentelor). Au
reunit indivizii în momente de socializare (piese de joc, instrumente muzicale) sau
ceremoniale (sceptre, idoli). O categorie aparte au reprezentat-o obiectele de podoabă
cu rol estetic, simbolic sau apotropaic care au cunoscut, de-a lungul istoriei, o evoluție
de la simplu la complex. Au fost, astfel, expuse cochilii de moluște și dinți perforați
de animale sălbatice dar și piese de un rafinament special, a căror realizare a depășit
stadiul de meșteșug și a implicat, prin forme și decoruri, gusturile și viziunile artistice
ale artizanilor lor, dezvăluind o lume fascinantă, încărcată de un simbolism aparte. Nu
în ultimul rând, piesele aflate în stadii diverse de prelucrare, cât și cele câteva ateliere
de prelucrare a osului și cornului, ne-au permis să evidențiem numeroase aspecte
tehnologice.
Pornind de la temele de interes indicate de piesele incluse în expoziție, am
integrat în Catalog câteva fișe generale, care furnizează informații despre piese cu
funcționalități încă neelucidate pe deplin (oase răzuite, astragale), apelând, pentru
redactarea lor la doamna dr. Andreea Vornicu-Țerna.
În economia expoziţiei noastre, una dintre cele două săli a fost destinată, în
exclusivitate, unui tip special de artefacte, și anume pieptenilor din corn de cerb.
Aceste obiecte, extrem de elaborate, atât sub aspect tehnic, cât și estetic, cunosc
apogeul rafinamentului în perioada Antichităţii târzii. Descoperirile arheologice din
zona noastră de interes ne-au permis să expunem o gamă variată de astfel de artefacte
și, extrem de interesant, atât pentru specialiști cât și pentru publicul larg, câteva

9
ateliere de realizare a pieptenilor descoperite în situri de referință din secolul IV p. Chr.
În cadrul expoziției, cei interesați au putut urmări, etapă cu etapă, transformarea
coarnelor de cerb în obiecte manufacturate cu o tehnică perfectă. Au fost incluse chiar
și elementele adiționale (plăcuțele de bronz pentru realizarea niturilor și creuzetele
pentru topit metalul).
De remarcat este că, de-a lungul timpului, pentru respectivele obiecte de toaletă
s-a menţinut o cerere ridicată, astfel că, până în timpurile moderne, ele au fost lucrate
cu preponderenţă din același material, fiind produse manual până în ultimii ani ai
veacului al XX-lea. Trebuie amintit că la nivel internaţional, pieptenii, indiferent de
material sau de zona de provenienţă, constituie o categorie de obiecte care fascinează
publicul și specialiștii (istorici sau etnologi), fiindu-le destinate prezentări publice cu
caracter special, cum ar fi expoziţia „Origins of the Afro Comb: 6000 years of culture,
politics and identity”, organizată la The Fitzwilliam Museum, University of Cambridge,
în perioada 2 iulie-3 noiembrie 2013.
În dorința de a include în Catalog cât mai multe date relevante adiacente
artefactelor expuse, am apelat la domnul cercetător științific dr. Ion Ioniță, care a
realizat un text cu accent special pe această categorie de material.
Textul realizat special de doamna dr. Luminița Bejenaru, dezvăluie date de
natură biologică, mai puțin cunoscute arheologilor și istoricilor, reușind, în opinia
noastră, să întregească imaginea modului de exploatare a materiilor dure animale. De
asemenea, tot doamnei Luminița Bejenaru îi datorăm și identificarea speciilor și a
elementelor scheletice utilizate ca surse de materie primă pentru artefactele incluse
în Catalog.
Expoziţia organizată la Iași s-a înscris într-o serie de evenimente realizate
în cadrul unor instituţii muzeale, din ţară și din străinătate. Expoziţii temporare și
programe de educație muzeală au fost dedicate, în ultimii ani, mai ales ca urmarea
a eforturilor unor specialiști cu preocupări în această direcție, artefactelor din
materii dure animale. Astfel, în România pot fi amintite expoziţiile „Arta osului: din
preistorie în zorii Evului Mediu” (Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia, 27 noiembrie
2009-31 ianuarie 2010) și „Artă și meșteșug în epoca Regatului Dac. Artefacte de os
și corn” (Muzeul Civilizaţiei Dacice și Romane Deva, 24 mai-30 aprilie 2012). De
asemenea, artefacte din os și corn, datând din preistorie și până în evul mediu, au
stat în centrul unor expoziţii organizate în alte câteva ţări din spaţiul european, cum
ar fi: Republica Moldova: „Arta prelucrării osului din preistorie până în perioada
premodernă” (Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei, Chișinău, 10-30 noiembrie
2011); Italia: „Artigiani dell’osso. Avorio e Palco. Ornamenti, utensili e giochi dalla
preistoria al medioevo” (Museo Storico-Archeologico dell’Università del Salento,
31 decembrie 2011 - 3  februarie 2012); Polonia: „Z kości i poroża” („Din oase și
coarne”) (Muzeum Pierwszych Piastów na Lednicy - Rezerwat Archeologiczny Gród
Piastowski w Gieczu/Museum of the First Piasts at Lednica-Archaeological Reserve

10
The Piast Castle-Town in Giecz, 15 mai-23 decembrie 2015). O parte a exponatelor din
aceste expoziţii se regăsesc și în cataloagele editate de specialiștii care s-au ocupat de
organizarea lor, dintre care putem enumera următoarele lucrări: Iosif Vasile Ferencz,
Corneliu Beldiman (coord.), Artă și meșteșug în epoca Regatului Dac. Artefacte de os
și corn. Catalog/Art and Craftmanship during the Dacian Kingdom. Bone and antler
Artefacts. Catalogue, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2012 și Jacobo De Grossi Mazzorin,
Artigiani dell’osso, avorio e palco: ornamenti, utensili e giochi dalla preistoria al
Medioevo, UniSalento Press, Lecce, 2012.
În intenția noastră inițială, participanții la Conferința ICAZ au constituit
„grupul țintă”, cei cărora le-a fost, în primul rând, dedicat demersul nostru expozițional.
Impactul pe care l-a avut expoziția noastră asupra acestora ne-a depășit așteptările.
Vizitând expoziția, au apreciat piesă cu piesă, vitrină cu vitrină; au făcut mici forumuri
de discuții; au schimbat păreri și, chiar, pornind de la exponatele noastre, s-au născut
noi relații de colaborare. Memorabilă (și extrem de măgulitoare pentru noi), a rămas
exclamația unui specialist care, în pragul sălii dedicate pieptenilor de os și prelucrării
lor, impresionat de piesele extrem de bine conservate a întrebat: „It’s real?”
Expoziția, programată a fi deschisă marți, 24 mai, era deja finalizată, sâmbătă,
21 mai, data la care a avut loc cea de-a XII-a ediție a Nopții Europeane a Muzeelor.
În acest context, a fost deschisă pentru public, fapt care a permis vizitarea ei, cu
prilejul acestui eveniment, de către aproximativ 7000 de vizitatori care au apreciat, la
superlativ, ideea inedită și exponatele aparte.
Prin realizarea acestui Catalog încercăm, în fapt, să favorizăm accesul la
materialele incluse în expoziție tuturor celor interesați de tematica abordată. Un
Catalog intră în biblioteci, circulă în mediul virtual, poate fi consultat și citat, și se
constituie într-o mărturie peste timp care transcende efemeritatea unui demers
expozițional. Apariția lui nu ar fi fost posibilă fără efortul celor 18 colaboratori științifici
cărora ținem să le mulțumim călduros (și pe această cale) pentru implicarea lor în acest
proiect, mai ales că, în mai toate cazurile, depășește limita preocupărilor lor științifice.
La finalul acestor rânduri, ținem să mulțumim conducerii Complexului Muzeal
Național „Moldova” Iași, Doamnei manager dr. Lăcrămioara Stratulat, pentru sprijinul
moral și susținerea cu mijloace materiale și financiare, atât de vitale oricărui demers
științific și cultural, a organizării expoziției și apariției Catalogului.

Senica ȚURCANU, Ioan IAȚCU

11
12
13
14
15
16
17
18
19
PRELUCRAREA OSULUI ȘI
A CORNULUI ÎN REGIUNILE
EST-CARPATICE ALE ROMÂNIEI

Însemnările ce urmează nu au pretenția unui studiu exhaustiv asupra temei,


ci reprezintă doar unele reflecții prilejuite de o foarte interesantă, cuprinzătoare și
binevenită expoziție temporară, adresată deopotrivă publicului larg și specialiștilor.
Având ca titlu De la Natură la Cultură: Arta prelucrării osului și cornului, expoziția
organizată de Muzeul de Istorie a Moldovei din Iași, în intervalul 21 mai – 26 iunie
2016, a constituit o adevărată revelație pentru specialiști, provocată atât de valoarea
deosebită a exponatelor, cât și de numărul lor cu mult mai mare – atunci când toate au
fost adunate împreună –, decât au bănuit inițial organizatorii.
La vizitarea expoziției, datorită preocupărilor mele de totdeauna, mi-am
îndreptat atenția mai ales asupra artefactelor din perioada Antichității târzii, asupra
cărora mă voi referi cu prioritate în rândurile ce urmează. Cum însă și descoperirile de
obiecte de os și corn din celelalte perioade istorice sunt la fel de valoroase și atrăgătoare,
nu am avut puterea de a le neglija cu totul. Așadar, câteva observații vor fi făcute și
asupra unora dintre ele.
Activitatea de prelucrare a osului și a cornului de-a lungul timpului în spațiul
est-carpatic nu a constituit până acum o preocupare deosebită pentru specialiști, cu
toate că descoperirile arheologice au oferit materiale și informații numeroase, uneori
chiar consistente, cel puțin pentru anumite perioade istorice. Referiri punctuale la
descoperirile de obiecte lucrate din os și corn datând din diferite epoci au fost făcute
cu destulă regularitate și până acum, dar studiile speciale sau de sinteză pentru
deplina lor valorificare științifică ocupă încă un spațiu cu totul insignifiant în literatura
domeniului. Înainte de diverse alte motivații, situația se datorează faptului că multă
vreme s-a acreditat și menținut ideea că piesele lucrate din os și corn provenite
din siturile arheologice cercetate ar fi mult prea puține pentru a furniza informații

23
suficiente inițierii unor studii cuprinzătoare și relevante despre această activitate
meșteșugărească.
Astfel, o privire, fie ea și sumară, asupra publicațiilor din ultimele 5-6 decenii
referitoare la regiunea est-carpatică ne oferă o imagine diferită decât aceea tradițională,
în sensul că artefactele de os și corn descoperite au devenit mult mai numeroase decât
se cunoștea anterior. În consecință, posibilitățile de a realiza studii cuprinzătoare pe
această temă au crescut simțitor. Un prim exemplu poate fi ilustrat cu descoperirile
de obiecte de os și corn din așezările culturii Criș. În acest sens, este suficient să
menționăm importanta așezare Criș de la Trestiana (com. Grivița, jud. Vaslui),
cercetată de-a lungul a peste trei decenii, din care provin peste o sută de unelte, între
care sunt de menționat ace de cusut, spatule, împungătoare, dăltițe, gratoare, o săpăligă
și altele. Potrivit specialiștilor care au investigat obiectele de os și corn din cultura Criș,
acestea ar fi fost realizate în fiecare gospodărie și nu ar fi fost produse executate de
meșteri specializați (Popușoi 2005, 69-72, 97, fig. 26-35, care menționează și principala
bibliografie referitoare la prelucrarea osului și a cornului în cultura Criș).
Analizând problema în ansamblul ei, nu cred că existența unor meșteri
specializați în prelucrarea osului și a cornului la nivelul culturii Criș ar trebui cu totul
exclusă, chiar dacă unele din aceste obiecte au putut fi realizate și în fiecare gospodărie.
Prezența unor meșteșugari specializați în mediul culturii Criș este oricum confirmată,
înainte de toate, prin unele recipiente ceramice cu ornamente pictate, care nu puteau
fi realizate decât de meșteri olari cu o foarte bună pregătire în domeniu.
O altă perioadă în care prelucrarea osului și a cornului a ocupat un loc deosebit
de important în activitatea economică a comunităților umane din regiunile est-
carpatice ale României este aceea a culturii Noua de la sfârșitul epocii bronzului. Faptul
că purtătorii acestei culturi au avut creșterea animalelor, în special a cornutelor mari,
ca una din principalele activități economice, explică și utilizarea pe scară foarte largă a
osului și a cornului ca materie primă pentru realizarea diferitor obiecte necesare. Între
piesele lucrate din aceste materiale, de o mare diversitate, sunt de menționat brăzdare,
săpăligi, seceri, dălți, cuțite, răzuitoare, împungătoare, mânere, ace, fusaiole, butoni,
figurine, piese de harnașament, vârfuri de săgeți ș.a. (Florescu 1991, fig. 115-157; Florescu,
Florescu 2000). Dacă o bună parte din aceste obiecte puteau fi realizate fără dificultate
în fiecare gospodărie, altele, cum ar fi butonii, figurinele și piesele de harnașament, erau
lucrate doar de meșteșugari bine specializați.
Cea de a doua epocă a fierului oferă, de asemenea, o cantitate apreciabilă de
obiecte lucrate din os și corn, descoperite mai ales în așezările dacice întărite de tip
dava. Astfel, din dava de la Brad (com. Negri, jud. Bacău), identificată cu localitatea
antică Zargidava, pentru care dispunem deja și de o amplă monografie publicată,
provine un foarte mare număr de obiecte lucrate din os și corn. Între acestea semnalăm
artefacte de tot felul, cum ar fi seceri, străpungătoare, patine, mânere, spatule,
lustruitoare, ace, dălți, fluiere, unelte pentru răsucit frânghii și pentru plantat răsaduri,

24
fusaiole, cutiuțe amulete, instrumente medicale, piese de joc, jetoane și altele (Ursachi
1995, 135-138, pl. 19-31; 230/18-44; 231-233). Cele mai multe piese au fost lucrate de
meșteșugarii localnici, dar altele, cu o execuție de mare finețe, cum ar fi acul de fildeș
cu o reprezentare a unui cap de lebedă, sunt evident de proveniență romană (Ursachi
1995, pl. 29/2).
O altă așezare dacică în care s-a descoperit un număr mare de obiecte lucrate
din os și corn este aceea de la Poiana (jud. Galați), tot de tip dava și identificată cu
localitatea antică Piroboridava. Printre artefactele de aici găsim împungătoare,
spatule, plăsele, mânere de cuțite, ace de păr, tuburi pentru ace, pandantive amulete,
cutiuțe amulete, fluiere, nasturi, un pieptene cu mânerul de formă trapezoidală lucrat
dintr-o singură placă ș.a. (Vulpe, Teodor 2003, 51-53, fig. 82-90). Câteva piese de
formă discoidală, pentru care nu s-a stabilit funcționalitatea (Vulpe, Teodor 2003, 52,
fig. 82/1-3, 5, 7), sunt piese de joc de tipul jetoanelor, importate din Imperiul roman
(Ioniță, Șovan 2014, 147, fig. 1, 14-15, 17-19). Tot ca evidente importuri romane la Poiana
trebuie considerate și câteva ace de păr, unele lucrate din fildeș (Vulpe, Teodor 2003,
52, fig. 88/2-5).
În sfârșit, ajungem la unul din cele mai semnificative segmente ale acestei
expoziții, în cuprinsul căreia facem cunoștință nu doar cu produsele prelucrării osului
și a cornului, ci chiar cu celebrele ateliere din așezarea de la Bârlad - Valea Seacă, în
care se desfășura o astfel de activitate meșteșugărească. Aici, diversitatea artefactelor
și talentul, iscusința sau ingeniozitatea cu care acestea au fost realizate de meșteșugarii
de atunci par să rămână în plan secundar, întrucât artefactele aflate în diferite stadii
de prelucrare, unele în cantități incredibil de mari, produc o puternică impresie nu
doar publicului larg, ci chiar specialiștilor din domeniu, neobișnuiți cu atâta bogăție de
materiale și de informații despre această activitate meșteșugărească.
Stațiunea de la Bârlad - Valea Seacă este prima așezare în care au fost descoperite
ateliere de prelucrare a osului și a cornului în această civilizație din perioada Antichității
târzii. Arheologii i-au dat numele de cultura Sântana de Mureș - Černjachov (sec.
IV  p. Chr.), după două importante descoperiri de necropole, una de la Sântana de
Mureș, în Transilvania și alta de la Černjachov, din regiunea Niprului mijlociu. Această
cultură, care se întinde pe un spațiu enorm, din bazinul Donețului nordic la est până
în Transilvania la vest și din Volynia și Podolia la nord până la Dunărea inferioară și
Marea Neagră la sud, a fost pusă de multă vreme în legătură cu aria de expansiune a
triburilor gotice, care, la granița dintre secolele III și IV p. Chr., au migrat din nordul
continentului spre această zonă, peste o populație dacică aflată în teritoriile de la vest
de Nistru și peste diverse populații sarmatice în regiunile estice.
Primele investigații în așezarea de la Bârlad - Valea Seacă au fost ocazionale
(1960, 1961 și 1967) și au dus la descoperirea a cinci ateliere, publicate de V. Palade
cu promptitudine în revistele Arheologia Moldovei și Carpica (Palade 1966; 1969).
Au urmat apoi săpături arheologice metodice, desfășurate cu unele întreruperi, din

25
1967 până în 1986, prin care s-au descoperit în total 45 de locuințe, diverse anexe
gospodărești, două cuptoare de olărie și peste 40 de gropi cu resturi menajere. Un
număr de 23 de locuințe (5 locuințe de suprafață și 18 locuințe adâncite în sol) și 9 din
construcțiile anexe funcționau ca ateliere pentru prelucrarea osului și a cornului. Este
de-a dreptul impresionant să constați existența a 32 de ateliere pentru desfășurarea
aceleiași activități meșteșugărești într-o singură așezare, care nici măcar nu a fost
cercetată pe toată întinderea ei. În anii 1971-1980, paralel cu săpăturile din așezare,
V. Palade a cercetat și întreaga necropolă cuprinzând 547 de morminte, așadar și ea de
dimensiuni impresionante, fiind cea mai mare din cele cercetate până acum în arealul
acestei culturi.
Fără îndoială, nu toate atelierele au funcționat în același timp și pe întreaga
durată a așezării. După toate aparențele, unele din ele au funcționat un timp mai
îndelungat, iar altele în perioade mai scurte, fapt pentru care o eventuală aproximare a
timpului de folosire sau a numărului de ateliere ce au funcționat concomitent nu poate
fi făcută cu argumente credibile. Cu mare probabilitate se poate aprecia, totuși, că pe
toată durata așezării, de circa un secol, au funcționat concomitent mai multe ateliere.
Indiferent de felul în care au funcționat, existența a atât de multe ateliere într-o singură
așezare atestă, indubitabil, că aici a funcționat un adevărat centru meșteșugăresc de
prelucrare a osului și a cornului, în care se lucrau cu prioritate piepteni.
Autorul săpăturilor a făcut eforturi deosebite pentru a clarifica întregul proces
de prelucrare a coarnelor de cerb și de confecționare a pieptenilor, publicând mai
multe studii (Palade 1981) și o amplă monografie asupra întregului complex arheologic
de la Bârlad - Valea Seacă (Palade 2004).
Situl de la Bârlad - Valea Seacă, din care numai necropola a fost cercetată în
totalitate, dar nu și așezarea, rămâne un unicat pe imensa arie de răspândire a acestei
culturi. El este un unicat prin dimensiunea centrului meșteșugăresc de prelucrare a
osului și a cornului de cerb din așezare, dar deopotrivă și prin marea necropolă cu cele
547 de morminte, cu un inventar extrem de bogat și de variat.
În arealul culturii Sântana de Mureș - Černjachov au mai fost descoperite
ulterior alte trei așezări în care au fost identificate ateliere de prelucrare a osului și
a cornului de cerb. Foarte interesant este faptul că două din acestea, descoperite și
cercetate prin mici sondaje tot de V. Palade, sunt situate relativ la o depărtare nu prea
mare de situl de la Bîrlad - Valea Seacă. Una din acestea se află la Fedești (com. Șuletea,
jud. Vaslui) (Palade 1971), iar alta la Zorleni (jud. Vaslui) (Palade 1989).
Atelierele de la Fedești și Zorleni vin să extindă activitatea meșteșugărească de
prelucrare a osului și a cornului de la un singur centru meșteșugăresc, cel de la Bârlad
- Valea Seacă, la o zonă mult mai largă specializată în această activitate economică,
aflată la contactul Podișului Central Moldovenesc cu Depresiunea Huși - Elan -
Horincea. Această redimensionare, în creștere, a activității de prelucrare a osului și a

26
cornului presupune că zona era foarte bine populată cu cervidee, de la care se putea
recolta suficientă materie primă pentru a întreține funcționarea tuturor atelierelor.
În sfârșit, cea de a treia așezare în care s-a descoperit și cercetat un atelier de
prelucrare a osului și a cornului se află la Velyka Snitynka (Ucraina), în regiunea Niprului
mijlociu, în care, pe lângă coarne de cerb, au fost găsite și coarne de elan (Magomedov
1992). Atelierul de la Velyka Snitynka atestă că prelucrarea osului și a cornului era o
activitate practicată în întreg arealul culturii Sântana de Mureș - Černjachov. Desigur,
artefacte rezultate din această activitate erau cunoscute de multă vreme, dar dovada
că și producerea lor era la fel de generalizată nu exista.
În atelierele de la Bârlad - Valea Seacă, Fedești, Zorleni și Velyka Snitynka s-au
lucrat cu prioritate absolută piepteni, fapt confirmat și de numărul foarte mare de
exemplare, atât în așezări, cât mai ales în necropole. Descoperirile de piepteni în așezări
sunt mai puține (exceptând cele în care s-au găsit ateliere), iar exemplarele întregi sunt
destul de rare (Ioniță 1966, 208, fig. 19/1, 20). În schimb, pieptenii, într-o gamă largă de
tipuri și variante, sunt mult mai numeroși și aproape întotdeauna întregi în inventarul
mormintelor. Edificatoare în acest sens sunt exemplarele din necropolele de la Sântana
de Mureș (Kovàcs 1912), Târgșor (Diaconu 1965), Spanțov, Independența (Mitrea,
Preda 1966), Mihălășeni (Șovan 2005), Barcea (Țau, Nicu 2011), Lunca (Dragomir
2001), Dănceni (Rafalovič 1986), Budești (Vornic 2006, fig. 135), Černjachov (Petrov
1964) ș.a.
În aceleași ateliere au mai fost lucrate și alte categorii de piese, cum ar fi unele
amulete. Astfel, una din cele mai frecvente prezențe, mai ales în inventarul mormintelor
de femei, este cea a pandantivelor de formă piramidală, decorate aproape întotdeauna
cu cercuri concentrice, care de multă vreme au fost interpretate cu deplin temei ca
reprezentând măciuca lui Hercules (Werner 1964).
Tot aici trebuie amintite și cochiliile de scoici marine, mai ales Murex și
Cypraea, prezentând de obicei orificii și verigi de bronz pentru atârnare, descoperite
tot în inventarul mormintelor de femei (Schuze-Dörrlamm 1986), rozetele de corn
de cerb sau colții de mistreț cu orificiu (Kokowski 2001, care face și unele legături cu
cultura Wielbark).
De asemenea, unele piese de joc sunt, cel puțin în parte, rodul activității
acelorași ateliere de prelucrare a osului și a cornului. Între acestea sunt de menționat
zarurile și jetoanele, dar și falangele cu orificiu (MacGregor 1985, 102-13, fig. 59) sau
chiar astragalele (Schädler 1993, cu unele informații de la autorii antici despre jocul cu
astragale).
Revenind la piepteni, principala categorie de obiecte lucrate în atelierele de
tipul celor deja menționate, trebuie subliniat că marea lor frecvență la comunitățile
umane din cultura Sântana de Mureș - Černjachov se datorează utilizării lor pe scară
largă în mediul acestora. De altfel, interesul aparte arătat acestui instrument pentru

27
igiena corporală este confirmat de studiile și publicațiile de tot felul (monografii, studii
speciale, capitole în diverse lucrări) făcute de-a lungul timpului referitoare la apariția
și evoluția lui în diferite regiuni ale continentului european și nu numai (Winter 1906;
Thomas 1960; Nikitina 1969; Rikman 1975, 164-166; Hoffmann 1984; Kokowski 1997,
655-656, Abb. 3; Ulbricht 2000; Schach-Dörges 1994; Harhoiu 2000; Magomedov
2001, 84, fig. 78-79).
Investigațiile asupra pieptenilor au încercat uneori să găsească și alte
funcționalități ale acestui instrument de toaletă, cum ar fi simbolistica părului și a
pieptenelui sau semnificația vaselor decorate cu frize de piepteni (van den Boom
2001), precum și a pieptenilor de mici dimensiuni purtați ca amulete (Beilke-Voigt
1998, 26-28).
Specialiștii care au studiat mai îndeaproape cultura Sântana de Mureș -
Černjachov și-au exprimat opinia că originea pieptenilor din cuprinsul acesteia ar fi
gotică. Legăturile dintre culturile Wielbark și Sântana de Mureș - Černjachov sunt
atât de evidente, încât nu au nici o șansă de a fi combătute cu argumente pertinente.
Totuși, investigațiile din ultima vreme atestă și o influență mult mai mare venită din
lumea romană. O serie de exemplare de piepteni sunt indubitabil importuri romane.
Spre exemplu, pieptenii cu decor animalier pe mâner, cum ar fi cei de la Tg. Mureș,
Mediaș și Lețcani, sunt de factură romană. Într-unul din ultimele sale studii publicate,
J. Werner arăta că pieptenii de acest tip își au originea pe Dunărea mijlocie, în atelierele
romane din zona dintre Intercisa (Salamon 1976) și Carnuntum (Werner 1988, 283-
285, Abb. 21-23). De aceeași proveniență romană sunt și pieptenii bilaterali, cum ar
fi cei de la Spanțov, Barcea și Mihălășeni, precum și amuleta în formă de lebădă de la
Bârlad - Valea Seacă. De altfel, importul unor piese romane de os, corn și fildeș încep
încă din perioada Latenului târziu, așa cum o arată unele descoperiri din stațiunile de
la Brad și Poiana.
Studiul activității meșteșugărești de prelucrare a osului și a cornului, așa
cum a fost reflectată în cuprinzătoarea și splendida expoziție a Muzeului de Istorie
a Moldovei din Iași, poate primi acum imbolduri noi și șanse mai bune de a atrage
atenția specialiștilor, mai ales a celor din domeniile arheologiei și arheozoologiei.

Ion IONIȚĂ

28
MATERII DURE DE ORIGINE
ANIMALĂ: CONSIDERAȚII
BIOLOGICE

Alături de materialul litic și lemn, materia primă de origine animală a fost


folosită în decursul timpului de către om pentru confecționarea de unelte, podoabe,
arme ori alte tipuri de obiecte utilitare.
O largă variabilitate de materii prime de origine animală era obținută, cel
mai adesea, recuperând diverse produse din carcasele folosite în principal pentru
alimentație (de exemplu, oasele și dinții), ori, alteori, erau colectate în mod special
în vederea prelucrării lor (de exemplu, coarne de cervide căzute în mod natural și
periodic).

1. Anatomia materiilor prime de origine animală

În activitatea artizanală pot fi folosite ca materii prime atât produse moi (piele,
tendoane, viscere) sau cornificate (tocul cornos al cornului de cavicorne, părul, pana),
cât și structuri dure, puternic mineralizate, precum oasele, coarnele cervidelor, dinții,
cochiliile etc. (Bejenaru, Stanc 2004). Materiile moi și cele cornificate nu se conservă
în timp, decât excepțional, în condiții speciale, cum sunt cele oferite de mediile
deșertice, glaciare sau turbăriile acide. În schimb, produsele dure prelucrate de om
apar destul de frecvent în siturile arheologice.
1.1. Materii moi și cornificate
În mod normal, în condițiile climatului temperat, materiile moi și cele de
natură cornoasă nu se păstrează în timp, decât în condiții speciale: medii deșertice
(puternica circulație a aerului), imersie în apă (stațiuni litorale), turbării acide,
temperaturi foarte scăzute.
Pieile și blănurile erau prelucrate prin tăbăcire (pentru sporirea unor calități
precum impermeabilitatea, flexibilitatea, elasticitatea și rezistența) și folosite încă din
preistorie pentru îmbrăcăminte, încălțăminte, căptușirea locuințelor, harnașament,
diferite accesorii sau pentru obținerea pergamentelor.

29
Pielea speciilor de mamifere este constituită din țesuturi moi (epiderma, derma
și țesutul subcutanat), dintre care mai rămâne în urma procesului de tăbăcire doar
partea profundă a dermei, foarte bogată în fibre de colagen, cele care asigură calitățile
unei bune materii prime.
Analiza histologică a perilor păstrați la nivelul pielii prelucrate poate indica
specia animală de proveniență, iar prin analiza chimică se poate determina produsul
folosit pentru prepararea ei.
Tendoanele și viscerele. Se presupune că tendoanele, structuri moi dar foarte
bogate în fibre de colagen, au fost utilizate încă din Paleoliticul superior – dovadă
fiind oasele tarsiene de ren găsite în conexiune anatomică și purtând urme tipice de
extragere a tendonului lui Achille.
Câteva descoperiri atestă utilizarea tendoanelor și a intestinelor de animale
pentru confecționarea corzilor de arc, fără a se putea însă determina specia de origine.
Tocul cornos al cornului de la cavicorne (bovine, oi, capre, antilope etc.) este
partea cornificată, de natură epidermică, care acoperă un cep osos (proces cornular)
crescut pe o apofiză a osului frontal. Acest tip de corn este simplu, neramificat,
permanent și prezent la ambele sexe. Tocul cornos al cornului de la cavicorne a fost
utilizat pentru obținerea recipientelor de băut, a geamurilor de felinar, a mânerelor de
cuțit, a nasturilor sau pieptenilor. Există numeroase dovezi arheozoologice indirecte
în acest sens – resturi de procese cornulare osoase cu tăieturi la bază, rămase adesea
în atelierele de prelucrare a cornului.
Lâna a avut un rol foarte important în dezvoltarea societății umane. Cele mai
vechi dovezi ale folosirii lânii provin din turbăriile daneze, fiind datate pentru anii
1500 a. Chr. Se pare că pâslirea lânii a precedat ţesutul acesteia – proces ce implica
toarcerea. Lâna s-a dezvoltat progresiv la unele specii domestice (oaie, lamă etc.), prin
diminuarea perilor lungi și aspri în favoarea celor mai scurţi și mai fini. De asemenea,
a avut loc și o evoluţie a diametrului diverselor fibre.
1.2. Materii dure de origine animală
Categoria materiilor dure de origine animală cuprinde, în general, părți endo-
și exoscheletice cu un conținut mineral ridicat, ceea ce le conferă rezistenţă.
1.2.1. Oasele
Osul a fost frecvent utilizat fie în stare brută, ca suport, fie prelucrat pentru
obiecte utilitare și de artă, arme etc. Varietatea pieselor de os prelucrat este deosebit
de mare și marcată de specificitate biologică (taxonomică, anatomică), cronologică
și culturală.
Osul viu este constituit dintr-un tip particular de țesut dur de susținere –
țesutul osos. Constituenţii fundamentali ai țesutului osos sunt reprezentați de celule

30
(osteoblaste, osteocite, osteoclaste) și matrice intercelulară organică (oseina), bogată
în fibre conjunctive (predominante fiind cele de colagen) și impregnată cu substanțe
minerale (fosfat și carbonat de calciu).
Compoziția chimică. În esență, osul animalelor vertebrate (Kardong
2014) are în compoziția sa circa o treime parte organică (în principal colagen – o
proteină fibrilară, care determină elasticitatea și rezistenţa la tracțiune a osului) și
circa două treimi componentă anorganică (în principal fosfat de calciu sub forma
de hidroxiapatită – Ca10(PO4)6(OH)2), care asigură rigiditatea și rezistenţa osului la
compresiune. Durabilitatea osului este asigurată de organizarea cristalelor mici de
hidroxiapatită (circa 50 Å în diametru și 400-2000 Å în lungime) în jurul fibrelor de
colagen.
Structura. Din punct de vedere structural, se disting două tipuri principale de
os: haversian și fibros.
În osul haversian, specific vertebratelor superioare, substanța osoasă este
dispusă sub formă de lame în jurul unui canal central numit haversian, care adăpostește
vase sanguine și limfatice, precum și nervi. În interiorul lamelor osoase, precum și
între ele, se găsesc spaţii numite osteoplaste, care adăpostesc celulele osoase mature
(osteocite). Ansamblu format din canalul haversian și lamele osoase care îl înconjoară
constituie o unitate morfo-funcțională numită osteon sau sistem haversian.
După modul de aranjare a lamelor osoase, se pot deosebi două variante ale
acestui tip de os: compactși spongios. Osul compact prezintă o formă superioară de
organizare, cu înaltă specializare, având sistemele haversiene compactizate cu lame
osoase interstițiale, fără spaţii între ele. El constituie partea externă osoasă, fiind mai
gros la nivel diafizar și subțire la capetele epifizare ale oaselor lungi. Osul spongios,
situat în interiorul elementelor scheletice, are o structură mai laxă, cu numeroase
spaţii neregulate, areolare (care sunt considerate a fi de fapt canale haversiene),
delimitate de trabecule osoase (constituite din lame osoase dispuse în jurul areolelor)
cu o dispunere neregulată.
Osul fibros este un tip structural mai primitiv, în care predomină fibrele de
colagen grupate în fascicule, în detrimentul celulelor care sunt rare sau chiar absente,
precum și a spaţiilor medulare care sunt mult reduse. Acest tip de os poate fi întâlnit
la peștii osoși, caz în care osul este acelular, iar spaţiile interne umplute cu depuneri
de minerale. La vertebratele superioare, precum mamiferele, acest tip de țesut este
caracteristic osului tânăr în formare sau poate fi identificat în primele stadii de
vindecare a fracturilor.
Mecanica. Din punct de vedere mecanic, osul este anizotrop, întrucât structura
internă este neomogenă. Astfel se explică faptul că este necesară o energie mai mare
pentru fracturarea unui os proaspăt, transversal faţă de moleculele de colagen, decât
în lungul lor; în acest caz, marginile fracturilor transversale apar tăioase și ascuțite ca

31
dinții de fierăstrău. În cazul tratării termice a osului la temperaturi de peste 200o C,
datorită deprecierii fibrelor de colagen, fracturile transversale apar mai netede și
continui. Fracturile longitudinale în raport cu orientarea fibrelor de colagen sunt,
indiferent de tratarea termică sau nu a osului, mai netede decât cele transversale.
O serie de alți factori, precum vârsta și chiar dieta animalului, deshidratarea
după descărnare, condițiile postdepoziţionale, pot produce denaturarea colagenului
influențând tipul de fractură pe care îl poate suferi (Olsen 1984).
Distincția dintre os și alte țesuturi calcifiate din organismul animal este,
în cele mai multe cazuri, ușor de realizat. Astfel, calcificarea unui cartilaj diferă de
osificare. Se poate face o separare tranșantă între cele două formațiuni, atât după
criterii biochimice, cât și morfologice. Cartilajul calcifiat păstrează caracterele sale
morfologice generale iniţiale, iar depozitul de fosfat de calciu în substanţa intercelulară
se face cel mai adesea sub o formă granulară. Osul are o structură diferită de cea a
cartilajului, posedă o vascularizaţie proprie, iar în substanţa intercelulară fosfaţii de
calciu se depun în particule foarte mici, de mărimi inferioare puterii de separare a
microscopului fotonic, de unde rezultă aspectul său structural omogen.
O calcificare, mai mult sau mai puţin puternică, poate fi întâlnită la nivelul
cartilajelor laringiene, a inelelor traheale de mamifere mari sau la nivelul cartilajelor
costale.
1.2.2. Cornul
Cornul de la cervide (ren, cerb, căprior, elan etc.) a fost frecvent folosit în
trecut, fiind descoperite numeroase artefacte manufacturate din această materie
primă.
Acest tip de corn poate fi prelevat direct de la animale (cu sau fără uciderea lor
– în ultimul caz prin tăiere) sau pot fi culese după ce au fost lepădate în mod natural,
ca urmare a ciclului lor de dezvoltare. Cornul de cervid este ramificat, plin și caduc;
este purtat doar de masculi (cu excepția femelei de ren, care poartă astfel de coarne,
dar mai mici ca ale masculului), dezvoltarea lui fiind ciclică (în fiecare an este lepădat,
după care crește din nou).
Tija osoasă a cornului de cervid crește pe o apofiză a osului frontal, care poate
fi identificată în descoperirile arheologice prin observațiile asupra bazei cornului,
reprezentând un indiciu că animalul a fost vânat și tranșat.
Structural, tija osoasă a cornului diferă de un os tipic al scheletului prin faptul
că partea spongioasă internă este lipsită de trabecule distincte și cavități medulare,
iar stratul extern, cortical, nu are densitatea osului compact. Tija osoasă a cornului
crește foarte repede, anual, fiind acoperită în perioada de creștere de o piele bogat
vascularizată, cu aspect de catifea.

32
Anatomia acestui tip de corn diferă în funcție de specie, dar și intraspecific în
funcție de vârstă și sezon. Proporția dintre osul cortical și cel spongios este importantă
în procesul de prelucrare. De exemplu, la speciile de ren partea densă corticală este
mai groasă decât partea spongioasă.
Maniera de prelucrare a cornului, ca și produsele obţinute, depind de specie. În
Paleoliticul superior, renul a furnizat cea mai mare parte a materiei prime. Coarnele
acestei specii de cervid prezintă o structură internă relativ compactă, partea medulară
fiind redusă la câteva canale fine. De aceea, se poate utiliza toată grosimea unei tije.
În plus, suprafaţa cornului este mai netedă și nu necesită o șlefuire prea intensă.
Elasticitatea și rezistenţa sunt superioare coarnelor de cerb. Morfologia predominant
rotunjită a diverselor arme și obiecte (harpoane, vârfuri, ace etc.) se explică deci chiar
prin structura cornului de ren.
Mai târziu, de la începutul Holocenului, în fauna Europei, cerbul a înlocuit
renul ca urmare a încălzirii climatice. Cornul de cerb se caracterizează printr-o
suprafaţă perlată, o zonă corticală rezistentă și o parte medulară spongioasă și
fragilă. Morfologia armelor și a obiectelor obținute din astfel de coarne este, prin
urmare, diferită. Obiectele (harpoane, vârfuri de suliţe, împungătoare etc.) devin
plate – pentru obţinerea cărora coarnele erau scobite, rezultând porţiuni care erau,
în continuare, finisate. Erau obţinute,de asemenea, unelte mai robuste, precum
topoarele, de regulă din porţiunile bazale ale coarnelor, dar și alte diverse obiecte,
precum piepteni, catarame etc.
Coarnele altor cervide, precum căpriorul și elanul, par să fi fost mai puţin
utilizate.
1.2.3. Dinții
Dinții au fost utilizați frecvent ca materii prime, păstrându-se foarte bine
din cele mai vechi timpuri preistorice datorită conţinutul ridicat de minerale în
țesuturile dure care îl compun (dentina și smalțul, în special). Determinarea specifică
a obiectelor de această natură este complexă, de tipul microscopiei și a geochimiei
izotopice.
Dentina este țesutul care constituie partea cea mai cuprinzătoare a dintelui,
având o structură asemănătoare cu cea a osului, dar cu un conținut mineral ușor
superior acestuia din urmă. În lumea animală, există mai multe forme de dentină.
Fildeșul (ivoriu) este o variantă de dentină mai densă, deosebit de elastică și
flexibilă, existentă în dinții cu creștere continuă (numiți și colți), precum incisivii
superiori de la elefant, mamut, ori caninii de suine, morsă, hipopotam. Calitățile
tehnologice foarte bune ale fildeșului permit obţinerea unui număr mare de obiecte
utilitare sau estetice. Frecvent a fost utilizat fildeșul de proboscidieni (mamut,
elefant), considerat adevăratul fildeș, cu o densitate mai mare și o granulație fină, cu
posibilitatea de a obține piese mari datorită dimensiunii dintelui care, la maturitatea

33
animalului, este format numai din dentină, fără smalţ, și cu o cavitate pulpară foarte
restrânsă. Ivoriu de la alte specii a fost de asemenea folosit, precum cel de hipopotam
în Orientul Apropiat sau de mistreț în Europa, însă densitatea acestuia este mai mică,
iar cavitatea pulpară a dintelui mult mai largă, limitând mărimea obiectelor obținute.
Smalţul este extrem de dens și dur (mai greu de prelucrat), fiind aproape lipsit
de componentă organică și format, în principal, din cristale de hidroxiapatită. El
acoperă, într-un strat relativ subțire, suprafața externă a coroanei dentare, constituind
o barieră de protecție a dintelui împotriva factorilor dăunători. În cazul dinților cu
dentină foarte densă, ca în exemplele anterioare, smalţul este redus la fâșii înguste sau
chiar lipsește. Acest material dentar, în formă simplă, apare rar utilizat, de exemplu în
cadrul pectoralilor neolitici făcuţi din plăcuţe de smalţ perforat provenit de la caninii
masculilor de suine.
1.2.4. Cochiliile
Cochiliile de moluște, atât scoici cât și melci, au servit adesea pentru
confecţionarea obiectelor de podoabă și decorare; de asemenea, s-au descoperit
cochilii de scoici utilizate ca instrumente pentru realizarea/decorarea ceramicii.
Cochilia, care servește pentru protecția masei viscerale a moluștelor, prezintă
o structură unitară în cadrul grupului: un strat extern format din conchiolină –
materie organică care nu se păstrează în timp; stratul mijlociu, prismatic, constituit
din prisme de calcit și/sau aragonit; stratul intern, lamelar, format din lame dispuse
paralel cu suprafața cochiliei, alternativ de aragonit și conchiolină. În structura
cochiliei de scoică predomină calcitul, iar la melc aragonitul (un compus mai solubil
decât calcitul); astfel se explică diferența de conservare a cochiliilor – de regulă mult
mai bună la scoici în comparație cu melcii.

2. Diversitatea și disponibilitatea
surselor de materii prime

2.1. Specii de animale ca sursă de materii prime


Speciile animale de la care erau obținute materiile prime dure în vederea
prelucrării, erau fie dintre cele comune și ușor accesibile comunității – din fauna
sălbatică (ren, cerb, căprior, mistreț, lup, urs) sau domestică (bovine, oi/capre, porc,
cal, câine), fie dintre cele exotice, rare și mai scumpe (ghioc, Spondilus etc.). Însă, din
oricare sursă ar fi provenit materia primă, trebuie să fi existat o asociere în mintea
artizanilor între aceasta și animalele de la care provenea. Alegerea materiei prime
respecta diverse criterii, atât de ordin fizic (durabilitate, eficienţă în prelucrare și
utilizare), precum și simbolic și estetic (Choyke, O’Connor 2013).

34
Disponibilitatea surselor de materii prime de origine animală depindea de
frecvenţa unei specii în mediul înconjurător, abundenţa unei materii în raport cu
altele și cunoașterea de către o comunitate a resursei respective. Selectivitatea se
manifesta nu doar faţă de taxon ci și în raport cu alți factori, precum tipul de element
anatomic, sexul animalului (de exemplu, masculii în cazul utilizării coarnelor de cerb,
a caninilor de mistreț), vârsta (de regulă erau evitate animalele imature, cu oase mai
mici, neepifizate, mai puțin rezistente; în alte cazuri, dimpotrivă, puteau fi preferate
oasele tinere neepifizate, fiind astfel ușurată prelucrarea).
Considerând selecția taxonilor, speciile sălbatice au fost prioritare pentru
o lungă parte a trecutului (chiar în exclusivitate în paleolitic – de exemplu, renul,
mamutul, calul sălbatic). Speciile sălbatice trebuiau să fie, de regulă, accesibile prin
vânat pentru a furniza materii prime – oase mai ales, dar și coarne, deși acestea
puteau fi procurate mai ușor prin adunarea celor lepădate în mod natural. Astfel
ar fi cazul cerbului, preferat ca vânat și ca sursă de materii prime de prelucrat de
către majoritatea comunităților din estul României, din neolitic și perioadele care
au urmat. Cerbul asigura multe din necesitățile acestor comunități: carne (mușchi,
viscere) pentru alimentație; tendoane pentru fibre de cusut, corzi de arc, legarea
vârfurilor; piele pentru îmbrăcăminte; oase pentru confecționarea diferitelor obiecte
utilitate (vârfuri, ace, spatule etc.); coarne din care se obțineau unelte, recipiente,
piepteni, pandantive și diferite alte obiecte utilitare și de podoabă; dinți (canini și
incisivi) folosiți ca pandantive sau pentru decorarea îmbrăcămintei (Figura 1).
Alte specii sălbatice, mai greu de procurat, puteau avea importanţă simbolică,
uneori în cadrul ritualurilor. Comunitățile asociau animalele cu anumite puteri,
precum forța, viclenia, agilitatea, agresivitatea – astfel, dinții canini ai unor specii
carnivore (lup, vulpe, urs) erau purtați ca ornamente (pandantive) simbolizând,
probabil, calitățile animalului de la care provin.
Taxonul ales influențează calitatea fizică a materiei dure de prelucrat – de
exemplu, osul poate avea peretele mai drept și subțire, potrivit pentru obținerea de
tuburi sau instrumente muzicale (oase de păsări, iepure) sau are peretele mai gros
din care se pot pregăti împungătoare, ace, spatule etc. (oase de mamifere ungulate de
talie mare).
Oasele provenite de la speciile sălbatice au, în general, densitatea mai mare
– fiind astfel mai rezistente decât oasele speciilor domestice, datorită influenţei
asupra structurii osoase a unor factori, precum dieta și mișcarea. Cu toate acestea
însă, speciile domestice au constituit o sursă mult mai accesibilă pentru obținerea
de materii prime de prelucrare, pe măsură ce vânătoarea a pierdut ca importanţă în
cadrul economiilor locale.

35
2.2. Selecția elementelor anatomice
Selecția anumitor elemente anatomice este determinată de strânsa corelație
dintre tipul de artefact care trebuie obținut și morfologia materiei prime. Oasele
lungi, în general, erau intens folosite datorită formei diafizei și a durabilității peretelui
diafizar. Astfel, majoritatea împungătoarelor erau confecționate din oase lungi,
pentru că forma naturală a elementului anatomic ajută obținerea de piese prelucrate
alungite.
Oase precum metapodalele, ulna, peroneul sunt ușor de prelucrat implicând
puțin efort. Femurul, în mod particular, are o secțiune transversală a diafizei rotunjită,
fiind potrivit pentru obținerea de inele sau alte obiecte circulare. Oasele plate, în
special scapula, sunt potrivite pentru obținerea unor piese subțiri.
Luminița BEJENARU

36
Figura 1. Scheletul de cerb (Cervus elaphus)

37
ABREVIERI
Instituții:
CISA – Centrul Interdisciplinar de Studii Arheoistorice,
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași, Facultatea de
Istorie.
CMIAB – Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău.
IAI – Institutul de Arheologie Iași, Academia Română,
Filiala Iași.
MBS – Muzeul Bucovinei Suceava.
MIAPN – Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra-Neamț,
Complexul Muzeal Județean Neamț.
MIMIS – Muzeul de Istorie a Moldovei, Complexul Muzeal
Național „Moldova”, Iași.
MIR – Muzeul de Istorie din Roman, Complexul Muzeal
Județean Neamț.
MJB – Muzeul Județean Botoșani.
MJV – Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui.
MVPB – Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad.
MUAIC – Muzeul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași.

Alte abrevieri:
D = Diametru
Db = Diametru bază
Dmax = Diametru maxim
Dmin = Diametru minim
Dp = Diametru perforație
G = Grosime
H = Înălțime
Hmax = Înălțime maximă
L = Lungime
Lmax = Lungime maximă
l = lățime
lb = lăţime bază
lmax = lățime maximă
lmin = lățime minimă
CATALOG
PALEOLITIC
3

5
4

42
9
6 7

43
NEO-ENEOLITIC
13
11
10

14

12

17
15
16

46
18

19
20

21
23
22

24

47
25

26

27

48
28

29

30

49
31

32

33
34 35

36 38

37

40

39

42
41

50
44
43 45

46 47
48

49 50 51

51
52 53

54 55

56 57

58

59 60 61

52
62
64
63

65

66

69
68
67

53
70

54
71

73

72

74

76
75

55
80

78

77

79

82

83
81

56
84

85

86

88
87

57
91
90
89

93
92

58
94

95

96 97

59
98

99

100

60
101

102

103

61
106
107
104

105

62
109

108

110

63
113
111

112

114

116
115

64
117 118
119

122
121
120

65
66
123

67
124

125

126

68
127

128

129

130
131

69
EPOCA BRONZULUI
132

133

134

72
135

136

137

73
138

139

140

142 143 144


141

74
145

148

146 147

151
149
152
150

75
153 154 155
156 157

159

160

158

161
162

76
166
164 165
163

167

168 169

170 171

77
172 174 175
173

176

179
177 178

182 181 184


180 183

78
185 186

187
189
188

192
191 190

79
193

194

195

196

197

80
201
200

199

198

202

204
203

205

208

206
207 209

81
EPOCA FIERULUI

(Hallstatt, La Tène
și Dacii Liberi)
211
210

212

84
213 214

85
217

216
215

219
218
220

86
222
223

221

225

224

227

226

87
230

228

229

231

233

232

88
235

234 236

237

238

89
239

241
242
240

243

244

90
245

246 247

91
ANTICHITATEA
TÂRZIE

(Cultura Sântana
de Mureș)
248

249

94
250

95
251

96
97
253 254

252

255

98
256

257

258 259

99
260

261

262

100
263

264

265

101
266

267

268

102
269

270

271

103
272

273

104
274

275

276

105
277

278

279

106
280

281

107
282

283

108
285
284

286

287
288

291

289 290

109
EVUL MEDIU
TIMPURIU

(Secolele V-XII)
294
293
292

299
297

295

298
296

112
302

304 303
300
301
305
306

309 310

308
307

311

312 313 314

113
316
315

318

317
319

322

321

320

324
323

114
327
326
325

329

330

328

331
332

115
PALEOLITIC

1.
1. Denumirea piesei: Vârf de lance de tip Mladec
2. Încadrare culturală și/sau cronologică: Descoperit în 1992, la adâncimea
de 13,24 m, caroul J-4, care corespunde Aurignacianului I inferior (ciclul
climatic V, unitatea sedimentologică 12 b), datat 31.160 ± 530 BP
3. Material: Corn de ren (Rangifer tarandus)
4. Dimensiuni: L = 10,8 cm; l = 1,2 cm; Dmax = 1,8 m
5. Locul de descoperire: Mitoc - Malul Galben, com. Mitoc, jud. Botoșani
6. Deținător, număr de inventar: IAI, 319990/40
7. Scurtă descriere: Fragment de lance cu baza masivă, circulară în secțiune,
ușor aplatizată. Corpul piesei este oval în secțiune, aplatizat la nivelul bazal,
circular spre extremitatea distală. Suprafața a fost obținută prin raclaj
longitudinal. Piesa a fost descoperită fragmentată în patru bucăți. Stare
proastă de conservare.
8. Bibliografie: Chirica, Noiret 2007, 143-144, fig. 1/2; Chirica, Bodi 2011, 190-
204; Chirica, Chirica, Bodi 2014, 34-54, fig. 21/2; Chirica, Vornicu 2015, 201-
224.
9. Autorul fișei: V. Chirica

2.
1. Deșeu de fabricație
2. Gravettian
3. Corn de ren (Rangifer tarandus)
4. L = 44 cm; l = 2,7 cm; G = 1,9 cm
5. Cotu Miculinți, com. Coțușca, jud. Botoșani
6. MJB, 17632
7. Fragment de ax mezial de la un corn de ren rezultat în urma debitajului
prin extracție. Piesa prezintă stigmate asociate tehnicii de debitaj utilizate,
anume șănțuirea axială dublă.
8. Inedit.
9. A. Vornicu

116
3.
1. Ciocan-târnăcop
2. Gravettian
3. Corn de ren (Rangifer tarandus)
4. Lbraț = 16 cm; Lnivel mâner = 14,7 cm
5. Cotu Miculinți - Gârla Mare, com. Coțușca, jud. Botoșani
6. MJB, 6377
7. Ciocan-târnăcop realizat pe partea proximală a unui corn de ren căzut. Are
forma literei T, fiind retezat la nivelul razei bazilare care servește drept mâner
și al axului proximal, amenajat prin perforare longitudinală. Considerată
unealtă dublă, baza cornului fiind utilizată ca ciocan, iar capătul opus ca
element receptor.
8. Brudiu 1979, 7-16.
9. A. Vornicu

4.
1. Netezitor
2. Gravettian
3. Os lung de mamifer
4. L = 14,1 cm; lmax = 3,4 cm; G = 1,1 cm
5. Cotu Miculinți, com. Coțușca, jud. Botoșani
6. MJB, 17634
7. Netezitor realizat pe fragment diafizar de os lung, cu marginile rectilinii
regularizate prin percuție directă. Partea activă este amenajată pe fața
posterioară, are conturul convex și prezintă așchieri de dimensiuni medii
provocate de utilizare.
8. Brudiu 1987, 82, fig. 12/1.
9. A. Vornicu

5.
1. Vârf de suliță
2. Gravettian
3. Os – metapod de ren (Rangifer tarandus)
4. L = 15 cm; l = 1,4 cm; G = 1 cm
5. Crasnaleuca - Staniște, com. Coțușca, jud. Botoșani
6. MJB, 300
7. Vârf de suliță rupt din vechime la partea proximală, realizat pe fragment
diafizar de os lung. Este oval în secțiune și prezintă pe ambele fețe câte o
canelură adâncă ce se oprește la cca. 10 mm sub apex.
8. Brudiu 1987, 78, fig. 3/1.
9. A. Vornicu

117
6.
1. Lance
2. Gravettian
3. Corn de ren (Rangifer tarandus)
4. L = 24 cm; lmax = 3 cm; G = 1,2 cm (distal)/ 1 cm (medial)
5. Cotu Miculinți, com. Coțușca, jud. Botoșani
6. MJB, 17633
7. Lance realizată pe ax de corn de ren prin procedeul extracției. Stigmatele
asociate metodei de debitaj prin dublă șănțuire sunt vizibile pe ambele
margini ale piesei. Prezintă ruptură din vechime la nivelul părții active și
modificări ale suprafeței la partea proximală, cele din urmă sugerând faptul
că piesa a fost prinsă în mâner.
8. Inedit.
9. A. Vornicu

7.
1. Harpon
2. Gravettian
3. Corn de ren (Rangifer tarandus)
4. L = 12,6 cm; lmax = 2,2 cm; G = 0,9 cm
5. Cotu Miculinți, com. Coțușca, jud. Botoșani
6. MJB, 17486
7. Harpon realizat pe segment de ax de corn, rupt la extremități și la nivelul
marginilor. Pe ambele laturi au fost amenajați doi, respectiv trei dinți, ale
căror vârfuri sunt rupte. Spre partea proximală a fost realizată o perforație
bifacială. În dreptul acesteia, pe una dintre margini, piesa prezintă trei
crestături transversale.
8. Brudiu 1987, 80, fig. 4/2.
9. A. Vornicu

8.
1. Propulsor/Baston perforat
2. Gravettian
3. Os – metatars de cal (Equus ferus)
4. L = 26,2 cm; Dmaxperforație = 3,1 cm; Dminperforație = 2,3 cm
5. Crasnaleuca - Staniște, com. Coțușca, jud. Botoșani
6. MJB, 299
7. Metatars de cal perforat la nivelul metafizei distale. Nu prezintă alte
tipuri de amenajări, păstrând morfologia naturală a osului. Interpretat de
descoperitori ca baston perforat, poate fi considerat și propulsor.
8. Brudiu 1987, 80, fig. 9/1.
9. A. Vornicu

118
9.
1. Pandantiv
2. Caroul O4, la adâncimea de 6,28 m care corespunde Gravettianului
dispersat, unității sedimentare 3a, datată între 20.300 și 20.540 BP
3. Os lung
4. H = 4,56 cm; l =1,87 cm; Dp= 0,68 x 0,73 cm
5. Mitoc - Malul Galben, com. Mitoc, jud. Botoșani
6. IAI, 319990/39
7. Fragment de așchie de os lung de formă trapezoidal-alungită. A fost realizat
prin tăiere și șlefuire parțială pe una din suprafețe. Nu are decor. În partea
superioară, prezintă o perforație biconică.
8. Chirica, Noiret 2007, 143-144, fig. 2/2; Chirica, Bodi 2011, 196; Chirica,
Chirica, Bodi 2014, 36-37.
9. V. Chirica

119
NEO-ENEOLITIC

10.
1. Împungător
2. Cultura Starčevo-Criș
3. Os
4. L = 6,1 cm
5. Trestiana, com. Grivița, jud. Vaslui
6. MVPB, A/8695
7. Împungător realizat din os, ascuțit la un capăt.
8. Popușoi 2005.
9. M. Oancă

11.
1. Împungător
2. Cultura Starčevo-Criș
3. Os
4. L = 4,8 cm
5. Trestiana, com. Grivița, jud. Vaslui
6. MVPB, A/8683
7. Lucrat din os, puternic ascuțit la vârf. Descoperit în locuința C/L 3.
8. Popușoi 2005.
9. E. Popușoi

12.
1. Spatulă
2. Cultura Starčevo-Criș
3. Os
4. L = 14,3 cm
5. Trestiana, com. Grivița, jud. Vaslui
6. MVPB, A/714
7. Stare fragmentară, s-a păstrat doar vârful spatulei. Descoperită în locuința
L1.
8. Popușoi 2005.
9. E. Popușoi

120
13.
1. Spatulă
2. Cultura Starčevo-Criș
3. Os
4. L = 4,3 cm
5. Trestiana, com. Grivița, jud. Vaslui
6. MVPB, A/8696
7. Stare fragmentară, lipsește coada. Descoperită în locuința C/L 4.
8. Popușoi 2005.
9. E. Popușoi

14.
1. Răzuitor
2. Cultura Starčevo-Criș
3. Os
4. L = 7,9 cm
5. Trestiana, com. Grivița, jud. Vaslui
6. MVPB, A/8685
7. Lucrat din lamă de os.
8. Popușoi 2005.
9. M. Oancă

15.
1. Manșon
2. Cultura Starčevo-Criș
3. Os lung de mamifer de talie mare
4. D = 5,3 cm
5. Trestiana, com. Grivița, jud. Vaslui
6. MVPB, A/7220
7. Manșon cu laturile finisate.
8. Popușoi 2005.
9. M. Oancă

16.
1. Împungător
2. Aspectul cultural Stoicani-Aldeni
3. Os – metapod de cerb? (Cervus elaphus?)
4. L = 12,1 cm
5. Fruntișeni, com. Fruntișeni, jud. Vaslui
6. MVPB, A/10320
7. Confecționat din metapod, probabil de cerb, ascuțit la un capăt. Bine lustruit
pe toată suprafața.

121
8. Inedit.
9. M. Oancă

17.
1. Împungător
2. Aspectul cultural Stoicani-Aldeni
3. Os – metapod de căprior? (Capreolus capreolus?)
4. L = 8,9 cm
5. Fruntișeni, com. Fruntișeni, jud. Vaslui
6. MVPB, A/10322
7. Confecționat dintr-un fragment proximal de metapod, probabil de căprior,
bine ascuțit la un capăt.
8. Inedit.
9. M. Oancă

18.
1. Împungător
2. Cultura Precucuteni, faza I
3. Os – metapod de căprior? (Capreolus capreolus?)
4. L = 6,6 cm; l = 1 cm
5. Traian - Dealul Viei, com. Zănești, jud. Neamț
6. MIAPN, 7869
7. Piesa este întreagă. A fost prelucrată prin șlefuire. Are forma alungită,
profilul relativ drept, secțiunea asimetrică și vârful ascuțit. Pe partea
posterioară prezintă un șanț longitudinal.
8. Marinescu-Bîlcu 1974, fig. 11/15.
9. C. Preoteasa

19.
1. Daltă
2. Cultura Precucuteni, faza I
3. Os
4. L = 10,5 cm; l = 4,5 cm
5. Traian - Dealul Viei, com. Zănești, jud. Neamț
6. MIAPN, 3978/11
7. Piesa este întreagă. A fost prelucrată prin tăiere și șlefuire. Are forma relativ
trapezoidală, profilul ușor curb, secțiunea și tăișul asimetrice. Pe partea
posterioară prezintă un șanț longitudinal.
8. Inedită.
9. C. Preoteasa

122
20.
1. Pandantiv en violon
2. Cultura Precucuteni, faza II
3. Os
4. L = 5,2 cm; l = 2,7/ 2,6/ 1,95 cm; lla ruptură = 1,1 cm; Dp = 0,3 cm
5. Isaiia - Balta Popii, com. Răducăneni, jud. Iași
6. MUAIC, MCC 122
7. Pandantiv realizat pe o plăcuță de os extrasă din peretele diafizar al unui os
lung. Forma sa generală este tronconică, cu lateralele denticulate, rotunjite
și puternic șlefuite. Perforația, spartă în momentul descoperirii, este situată
la extremitatea părții superioare. Piesa este calcinată.
8. Ursulescu et al. 2003; Ursulescu, Tencariu 2006, 18.
9. V. Mîrza

21.
1. Împungător
2. Cultura Precucuteni, faza III
3. Os
4. L = 20 cm; l = 1,5 cm
5. Poduri - Dealul Ghindaru, com. Poduri, jud. Bacău
6. MIAPN, 10906
7. Piesa este întreagă. A fost prelucrată prin șlefuire. Are forma alungită,
profilul ușor curb, secțiunea asimetrică și vârful ascuțit. Pe partea posterioară
prezintă un șanț longitudinal.
8. Inedit.
9. C. Preoteasa

22.
1. Împungător
2. Cultura Precucuteni, faza III
3. Os
4. L = 16,8 cm; l = 1,9 cm
5. Poduri - Dealul Ghindaru, com. Poduri, jud. Bacău
6. MIAPN, 10899
7. Piesa este fragmentară, partea sa proximală fiind ruptă parțial. A fost
prelucrată prin tăiere și șlefuire. Are forma alungită, profilul relativ drept,
secțiunea semicirculară și vârful ascuțit. Pe partea posterioară prezintă un
șanț longitudinal. Are fisuri longitudinale pe suprafață.
8. Monah et al. 2003, 165, nr. 129.
9. C. Preoteasa

123
23.
1. Daltă
2. Cultura Precucuteni, faza III
3. Os
4. L = 8,4 cm; l = 3,2 cm
5. Târpești - Râpa lui Bodai, com. Petricani, jud. Neamț
6. MIAPN, 7432
7. Piesa este fragmentară, extremitățile sale fiind rupte parțial. A fost prelucrată
prin tăiere și șlefuire. Are forma relativ trapezoidală, profilul drept, secțiunea
și tăișul asimetrice. Pe partea posterioară prezintă un șanț longitudinal.
8. Marinescu-Bîlcu 1974, fig. 24/9; Eadem 1981, fig. 48/36, 52/20.
9. C. Preoteasa

24.
1. Astragale
2. Cultura Precucuteni, faza III
3. Os – astragale de bovină
4. L  =  8,4  cm; l  =  5,2  cm/ L  =  6,1  cm; l  =  3,5  cm/ L  =  6,8  cm; l  =  4,3  cm/
L = 6,2 cm; l = 3,6 cm/ L = 7,7 cm; l = 5 cm/ L = 6,6 cm; l = 4,2 cm
5. Târgu Frumos - Baza Pătule, jud. Iași
6. CISA, F13, F16, F34, F35, F36, F42.
7. Astragale de bovine. Unele exemplare prezintă urme de tocire/uzură, mai
mult sau mai puțin accentuată, care a determinat aplatizarea proeminenţelor
de pe faţa anterioară. Două piese conservă grupe de câte trei linii incizate
realizate transversal, aproximativ simetric, pe laturile feţei anterioare.
8. Ursulescu et al. 2002, 42, fig. 10/7.
9. S. Țurcanu

25-30. Oase răzuite


Oasele răzuite, cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de
șlefuitoare/lustruitoare, constituie o categorie de artefacte bine individualizată ca tip și
ca prezență în preistoria spațiului est-carpatic. Acestea alcătuiesc unul dintre cele mai
numeroase tipuri de obiecte din materii dure animale din siturile Precucuteni-Tripolie
A din întreg arealul de răspândire a culturii și constituie o tradiție specifică acestui
palier cronologic ce dispare odată cu începutul fazei A a culturii Cucuteni. Oasele
răzuite sunt prezente și în Europa Centrală, în situri aparținând culturilor Lengyel și
Tisza și, cu o frecvență mai redusă, la nord de Dunăre, în culturile Boian și Dudești.
Din punct de vedere morfologic, acestea sunt oase lungi, de obicei metapodii,
provenind de la ungulate de talie mare, care prezintă la nivelul diafizei una sau mai multe
fațete de aspect alveolat, mărginite de muchii mai mult sau mai puțin ascuțite. Aceste
elemente morfologice definitorii au stat la baza ipotezelor privind modul de utilizare a

124
așa-numitelor lustruitoare. Astfel, S. Semenov, pornind de la aspectul fațetelor și unele
observații de natură traseologică făcute pe câteva piese din situl tripolian de la Luka
Vrubleveckaja, propunea funcția de lustruitor pentru vasele de ceramică (Semenov
1964), ipoteză ce va fi mai apoi preluată și utilizată pe scară largă și de către arheologii
români. Un mod de utilizare asemănător, ca lustruitor pentru materii organice moi,
precum lemnul, sau chiar pentru obiecte de os, a fost propus de către J. Neustupný
(1952). Îndreptându-și atenția spre cel de al doilea element morfologic ce definește
,,lustruitoarele”, M. Klek considera că partea activă a acestor artefacte sunt de fapt
muchiile, utilizate ca răzuitoare pentru prelucrarea pieilor de animale (Klek 2009).
O altă perspectivă privind destinația acestor artefacte este oferită de analiza
traseologică realizată de autoarea acestor rânduri pentru colecțiile din siturile
Precucuteni de la Târgu Frumos și Isaiia, care arată că artefactele în discuție nu au
fost utilizate ca unelte, ci constituie deșeuri rezultate în urma procesului de extragere
a pudrei de os prin răzuire succesivă (Vornicu 2013). Astfel, fațetele și muchiile se
formează treptat pe parcursul etapelor de răzuire, iar rupturile vizibile în multe
cazuri la nivelul diafizei sunt provocate de subțierea osului cortical și indică epuizarea
suportului osos. Rămâne de stabilit destinația pudrei de os, cea mai plauzibilă ipoteză
fiind aceea a utilizării acesteia pentru obținerea culorii albe aplicate în incrustațiile de
pe vasele ceramice specifice culturii Precucuteni.
Bibliografie: Klek 2009; Neustupný 1952, 170-173; Tóth 2013, 251-261; Semenov
1964; Vornicu 2013.
A. Vornicu

25.
1. Șlefuitor/Os răzuit
2. Cultura Precucuteni, faza I
3. Os – metatars de bovină domestică (Bos taurus)
4. L = 25,5 cm; l = 6,8 cm; G = 5,7 cm
5. Traian - Dealul Viei, com. Zănești, jud. Neamț
6. MIAPN, 1810
7. Piesa este întreagă, dar are canalul medular parțial deschis ca urmare a
șlefuirii intense. Are profilul asimetric și secțiunea rectangulară.
8. Marinescu-Bîlcu 1974, fig. 12/10.
9. C. Preoteasa

125
26.
1. Șlefuitor/Os răzuit
2. Cultura Precucuteni, faza II
3. Os – metacarp de bovină domestică (Bos taurus)
4. L = 19,5 cm; l = 5,9 cm; G = 3,6 cm
5. Poduri - Dealul Ghindaru, com. Poduri, jud. Bacău
6. MIAPN, 24391
7. Piesa este întreagă. A fost prelucrată prin șlefuire. Are forma alungită,
profilul curb și secțiunea asimetrică. Pe una dintre laturi, în zona mediană,
prezintă spărturi longitudinale rezultate în urma șlefuirii intense.
8. Inedit.
9. C. Preoteasa

27.
1. Șlefuitor/Os răzuit
2. Cultura Precucuteni, faza III
3. Os – metatars de bovină domestică (Bos taurus)
4. L = 19,2 cm; Dmax = 5,4 cm
5. Târgu Frumos - Baza Pătule, jud. Iași
6. CISA, IIG 85
7. Metapod fragmentar de bovină domestică care prezintă pe suprafața
laterală a diafizei o porțiune răzuită intens. Răzuirea osului a ajuns până la
canalul medular.
8. Inedit.
9. S. Țurcanu

28.
1. Șlefuitor/Os răzuit
2. Cultura Precucuteni, faza III
3. Os – metacarp de cal (Equus caballus)
4. L = 25 cm; Dmax = 4,7 cm
5. Târgu Frumos - Baza Pătule, jud. Iași
6. CISA, IIG 19
7. Metacarp întreg de cal care prezintă răzuiri intense pe toate cele patru
suprafețe ale diafizei. Activitatea pentru care a fost exploatat suportul a dus
la îngustarea zonei mijlocii a suportului până la 1,3 cm.
8. Ursulescu et al. 2002, 42, fig. 10/3.
9. S. Țurcanu

126
29.
1. Șlefuitor/Os răzuit
2. Cultura Precucuteni, faza III
3. Os – metacarp de bovină domestică (Bos taurus)
4. L = 19,3 cm; Dmax = 5,8 cm
5. Târgu Frumos - Baza Pătule, jud. Iași
6. CISA, IIG 85
7. Metacarp întreg de bovină domestică. Suprafața anterioară a diafizei
prezintă două planuri de exploatare.
8. Inedit.
9. S. Țurcanu

30.
1. Șlefuitor/Os răzuit
2. Cultura Precucuteni, faza III
3. Os – metatars de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 34 cm; Dmax = 5,3 cm
5. Târgu Frumos - Baza Pătule, jud. Iași
6. CISA, IIG 1
7. Metatars întreg de cerb. Răzuirea este intensă pe suprafața laterală a diafizei
și ușoară pe faţa anterioară.
8. Ursulescu et al. 2002, 42, fig. 11/4.
9. S. Țurcanu

31.
1. Brățară
2. Cultura Precucuteni, faza III
3. Cochilie – scoică (Spondylus gaederopus)
4. L = 6,3 cm; l = 0,6/ 0,4/ 0,5 cm
5. Târgu Frumos - Baza Pătule, jud. Iași
6. MUAIC, MCC 311
7. Fragment semilunar, plat, obținut prin extracția inelului din zona comisurii.
Extrem de îngrijit fasonat. În zona mediană a fragmentului se conservă o
incizie adâncă, perimetrală, care nu este exclus să fi avut rol de fixare. Piesa
a putut fi utilizată ca aplică, accesoriu vestimentar cu rol estetic, dar și ca
brățară.
8. Ursulescu et al. 2002, 42,50, fig. 8/4.
9. V. Mîrza

127
32.
1. Pandantiv
2. Cultura Precucuteni, faza III
3. Dinte – incisiv de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 4 cm; l = 1,1/ 0,5/ 0,1 cm
5. Târgu Frumos - Baza Pătule, jud. Iași
6. MUAIC, MCC 307
7. Incisiv întreg de cerb, perforat transversal, bilateral, spre vârful rădăcinii.
8. Inedit.
9. V. Mîrza

33.
1. Pandantiv (?)
2. Cultura Precucuteni, faza III
3. Sidef – fragment cochilie de scoică
4. L = 0,6 cm; l = 0,6 cm; G = 0,3 cm
5. Târgu Frumos - Baza Pătule, jud. Iași
6. MUAIC, MCC 310
7. Realizat dintr-un fragment de scoică. A fost perforat pe orizontală. Piesa
rezultată, cu un profil trapezoidal, a putut servi ca accesoriu decorativ
vestimentar, pandantiv sau nasture.
8. Inedit.
9. V. Mîrza

34.
1. Mărgea tubulară
2. Cultura Precucuteni, faza III
3. Os lung
4. L = 1,7 cm; l = 0,15 cm
5. Târgu Frumos - Baza Pătule, jud. Iași
6. MUAIC, MCC 309
7. Tub de os obținut prin evidarea unui segment diafizar de os lung. Piesa,
întreagă, a fost folosită, cu cea mai mare probabilitate, ca mărgea.
8. Ursulescu et al. 2002, 42, 50, fig. 8/3.
9. V. Mîrza

35.
1. Mărgea tubulară
2. Cultura Precucuteni, faza III
3. Os lung
4. L = 2,6 cm; D = 0,3 x 0,5 cm
5. Târgu Frumos - Baza Pătule, jud. Iași

128
6. MUAIC, MCC 308
7. Tub de os obținut prin evidarea unui segment diafizar de os lung. Piesa,
gracilă, conservă morfologia suportului care are o formă aplatizată pe o
parte.
8. Ursulescu et al. 2002, 42, 50, fig. 8/3.
9. V. Mîrza

36.
1. Pandantiv
2. Cultura Precucuteni, faza III
3. Os
4. L = 3,1 cm; l = 1,5 cm
5. Târgu Frumos - Baza Pătule, jud. Iași
6. CISA, IIG 142
7. Pandativ foliaceu realizat pe o așchie de os desprinsă dintr-un perete diafizar.
Prezintă o perforație ovoidală cu diametrul maxim de 3 mm. Muchiile piesei
sunt neregulate, execuția sa crează impresia de neglijență.
8. Inedit.
9. S. Țurcanu

37.
1. Pandantiv
2. Cultura Precucuteni, faza III
3. Dinte – canin inferior mistreț (Sus scrofa)
4. L = 2,7 cm; l = 1,1 cm; G = 0,3 cm
5. Târgu Frumos - Baza Pătule, jud. Iași
6. CISA, 88
7. Pandativ rectangular realizat pe un segment de perete de canin de mistreț.
Prezintă o perforație circulară cu un diametru de 2 mm, realizată unifacial,
pornind dinspre suprafața ventrală a piesei. Muchiile piesei sunt aplatizate
prin șlefuire.
8. Ursulescu, Bejenaru, Cotiugă 2006, 66, pl. 14/1.
9. S. Țurcanu

38.
1. Pandantiv
2. Cultura Precucuteni, faza III
3. Dinte – canin inferior de mistreț (Sus scrofa)
4. L = 6,1 cm; lmax = 2,2 cm
5. Târgu Frumos - Baza Pătule, jud. Iași
6. CISA, 22

129
7. Pandativ fragmentar de formă subtriunghiulară realizat pe un segment de
perete de canin inferior de mistreț. Îi lipsesc ambele extremități. Muchiile
piesei, aplatizate prin șlefuire, erau convergente și formau un vârf. Prezintă
o perforație circulară cu un diametru de 4 mm, atent fasonată. Semilunară
în secțiune, piesa conservă arcuirea naturală a suportului pe care este
realizată.
8. Ursulescu, Bejenaru, Cotiugă 2006, 66, pl. 14/5.
9. S. Țurcanu

39.
1. Pandantiv
2. Cultura Precucuteni, faza III
3. Dinte – canin inferior de mistreț (Sus scrofa)
4. L = 6,9 cm; lmax = 2 cm
5. Târgu Frumos - Baza Pătule, jud. Iași
6. CISA, 23
7. Pandativ fragmentar realizat pe un segment de perete de canin de mistreț.
Îi lipsește partea proximală. În zona distală, muchiile piesei converg și
formează un vârf a cărui extremitate este spartă.
8. Ursulescu et al. 2002, 42, fig. 8/9.
9. S. Țurcanu

40.
1. Pandantiv
2. Cultura Precucuteni, faza III
3. Dinte – canin inferior de mistreț (Sus scrofa)
4. L = 11,4 cm; lmax = 2,7 cm
5. Târgu Frumos - Baza Pătule, jud. Iași
6. CISA, 24
7. Piesă de formă semilunară obținută dintr-un perete de canin inferior de
mistreț despicat longitudinal. Se conservă fragmentar, lipsindu-i una
dintre extremități. Laturile arcuite, neregulate, converg și formează, la
cealaltă extremitate, un vârf ascuțit. Partea ventrală a piesei este brută, fiind
prelucrată prin șlefuire doar în zona vârfului. În aceeași zonă, este plasată
o perforație circulară, realizată unilateral pornind dinspre partea ventrală.
8. Ursulescu, Bejenaru, Cotiugă 2006, 66, pl. 14/4.
9. S. Țurcanu

130
41.
1. Defensă de mistreț prelucrată
2. Cultura Precucuteni, faza III
3. Dinte – canin inferior mistreț (Sus scrofa)
4. L = 9,3 cm; l = 1,2 cm
5. Târgu Frumos - Baza Pătule, jud. Iași
6. CISA, 58
7. Piesă semilunară, fragmentară, realizată pe un segment extras din partea
laterală a unui perete de canin inferior de mistreț. Muchiile exterioare sunt
teșite și aplatizate prin șlefuire. Designul piesei ne determină să presupunem
că reprezintă o porțiune dintr-un accesoriu vestimentar/ceremonial, de
tipul aplicelor sau pectoralelor.
8. Ursulescu, Bejenaru, Cotiugă 2006, 66, pl. 11/3, 12/1a.
9. S. Țurcanu

42.
1. Piesă tehnică
2. Cultura Precucuteni, faza III
3. Dinte – canin inferior de mistreț (Sus scrofa)
4. L = 10,5 cm; lmax = 2,2 cm
5. Târgu Frumos - Baza Pătule, jud. Iași
6. CISA, 52
7. Canin inferior de mistreț despicat longitudinal în vederea extragerii unui
segment de perete.
8. Inedit.
9. S. Țurcanu

43.
1. Piesă cu partea activă liniară
2. Cultura Precucuteni, faza III
3. Dinte – canin inferior de mistreț (Sus scrofa)
4. L = 6,4 cm; lmax = 1,8 cm
5. Târgu Frumos - Baza Pătule, jud. Iași
6. CISA, 11
7. Piesă fragmentară realizată pe un segment de perete de canin de mistreț. Nu
putem spune cu certitudine dacă avea, sau nu, perforație în partea proximală,
deoarece aceasta lipsește. În zona distală, cele două muchii paralele converg
și formează o parte activă liniară, lată de aproximativ 4 mm, asemănătoare
cu cea a dăltițelor pentru gravat.
8. Ursulescu, Bejenaru, Cotiugă 2006, 66, pl. 14/3.
9. S. Țurcanu

131
44.
1. Vârf
2. Cultura Precucuteni, faza III
3. Dinte – canin inferior de mistreț (Sus scrofa)
4. L = 4,4 cm; lmax = 1,6 cm
5. Târgu Frumos - Baza Pătule, jud. Iași
6. CISA, 26
7. Vârf foliaceu realizat pe un segment de perete de canin de mistreț. Îi lipsește
extremitatea distală. Muchiile paralele, aplatizate prin șlefuire, converg și
formează un vârf ascuțit. De-a lungul tuturor muchiilor se observă striații și
știrbituri fine datorate utilizării.
8. Ursulescu, Bejenaru, Cotiugă 2006, 66, pl. 13/1.
9. S. Țurcanu

45.
1. Împungător
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os – metacarp de căprior (Capreolus capreolus)
4. L = 6,7 cm; Db = 1,5 cm
5. Cucuteni - Cetățuie, com. Cucuteni, jud. Iași
6. MIMIS, 13655
7. Piesă întreagă realizată pe fragment distal de metacarp de căprior. Spart
pe lungime, conservă fragmentar epifiza. Partea activă, un vârf solid, a fost
obținută prin șlefuirea laturilor convergente.
8. Inedit.
9. S. Țurcanu

46.
1. Vârf
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os – peroneu suine
4. L = 6,5 cm; l = 0,8 cm; G = 0,5 cm (distal)/ 0,6 cm (medial)
5. Drăgușeni - Ostrov, com. Drăgușeni, jud. Botoșani
6. MJB, 9053
7. Vârf realizat pe peroneu distal de suine prin debitaj transversal. Suportul
a fost fasonat doar la nivelul părții distale, păstrând în rest caracateristicile
anatomice ale elementului scheletic.
8. Marinescu-Bîlcu, Bolomey 2000, fig. 51/7.
9. A. Vornicu

132
47.
1. Vârf
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os – metapod de rumegătoare mari
4. L = 6,5 cm; l = 0,6 cm (distal); G = 0,50 cm (distal)/ 0,6 cm (medial)
5. Drăgușeni - Ostrov, com. Drăgușeni, jud. Botoșani
6. MJB, 3082
7. Vârf realizat pe metapod proximal de la o specie de rumegătoare mari prin
procedeul cvadripartiției. Păstrează o parte a epifizei proximale ca mâner.
Piesa se îngustează brusc spre extremitatea distală, vârful având aspect
înălțat.
8. Marinescu-Bîlcu, Bolomey 2000, fig. 51/9.
9. A. Vornicu

48.
1. Vârf
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os – metatars oaie/capră (Ovis aries/Capra hircus)
4. L = 9,3 cm; l = 1,1 cm; G = 0,5 cm (distal)/ 1,2 cm (medial)
5. Drăgușeni - Ostrov, com. Drăgușeni, jud. Botoșani
6. MJB, 9042
7. Vârf realizat pe un fragment proximal de metatars de oaie/capră, fracturat
oblic la nivelul diafizei. Partea distală a fost amenajată la nivelul fracturii
prin abraziune. Epifiza proximală a osului a fost păstrată fără intrevenții
tehnologice, jucând rol de mâner.
8. Marinescu-Bîlcu, Bolomey 2000, 71, fig. 51/5.
9. A. Vornicu

49.
1. Împungător
2. Cultura Cucuteni
3. Os
4. L = 10,7 cm
5. Igești - Scândureni, com. Blăgești, jud. Vaslui.
6. MVPB, A/10281
7. Confecționat din așchie de os lung, ascuțit la un capăt.
8. Inedit.
9. M. Oancă

133
50.
1. Împungător
2. Cultura Cucuteni
3. Os – metapod de căprior (Capreolus capreolus)
4. L = 9,9 cm; l = 2,2 cm
5. Piatra Șoimului - Horodiștea, com. Piatra Șoimului, jud. Neamț
6. MIAPN, 710
7. Piesa este întreagă. A fost prelucrată prin tăiere și șlefuire. Are forma
alungită, profilul drept, secțiunea relativ semicirculară și vârful ascuțit. Pe
partea posterioară prezintă un șanț longitudinal.
8. Inedit.
9. C. Preoteasa

51.
1. Împungător
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os – metapod de cerb? (Cervus elaphus?)
4. L = 17,5 cm; l = 3,9 cm
5. Poduri - Dealul Ghindaru, com. Poduri, jud. Bacău
6. MIAPN, 2930/1
7. Piesa este întreagă. A fost prelucrată prin tăiere și șlefuire. Are forma
alungită, profilul relativ drept, secțiunea semicirculară și vârful ascuțit. Pe
partea posterioară prezintă un șanț longitudinal.
8. Monah et al. 2003, 202, nr. 241.
9. C. Preoteasa

52.
1. Împungător
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os
4. L = 10,9 cm; l = 2,9 cm
5. Poduri - Dealul Ghindaru, com. Poduri, jud. Bacău
6. MIAPN, 24281
7. Piesa este întreagă. A fost prelucrată prin tăiere și șlefuire. Are forma alungită,
profilul și secțiunea asimetrice și vârful ascuțit. Pe partea posterioară are o
spărtură în zona proximală și un șanț longitudinal în zona distală.
8. Inedit.
9. C. Preoteasa

134
53.
1. Împungător
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os – metapod de oaie/capră (Ovis aries/Capra hircus)
4. L = 7,5 cm; l = 2,1 cm
5. Poduri - Dealul Ghindaru, com. Poduri, jud. Bacău
6. MIAPN, 24441
7. Piesa este întreagă. A fost prelucrată prin tăiere și șlefuire. Are forma
alungită, profilul drept, secțiunea asimetrică și vârful ascuțit.
8. Inedit.
9. C. Preoteasa

54.
1. Împungător
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os – tibie de iepure de câmp (Lepus europaeus)
4. L = 7,4 cm; Dmax = 1,6 cm
5. Scânteia - Dealul Bodeștilor, com. Scânteia, jud. Iași
6. MIMIS, 17314/2
7. Vârf întreg realizat pe un fragment distal de tibie de iepure. Epifiza este
conservată ca extremitate proximală a împungătorului. Partea activă a fost
obținută prin debitaj oblic-longitudinal aplicat aproximativ la jumătatea
suportului și șlefuirea marginilor convergente. Vârful propriu-zis are
secțiunea semicirculară.
8. Mantu, Țurcanu 1999, 76, cat. no. 78.
9. S. Țurcanu

55.
1. Împungător
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os – metacarp de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 14,80 cm; Dmax = 3,5 cm
5. Scânteia - Dealul Bodeștilor, com. Scânteia, jud. Iași
6. MIMIS, 18053
7. Piesă întreagă. Realizată pe un fragment proximal de metacarp de cerb
debitat longitudinal. Conservă epifiza care a jucat, cu certitudine, rol
de mâner. Corpul piesei este semicircular în secțiune. Vârful propriu-
zis, obținut prin șlefuirea totală a muchiilor convergente, este solid și are
secțiunea aproximativ ovală.
8. Mantu, Țurcanu 1999, 78, cat. no. 87.
9. S. Țurcanu

135
56.
1. Împungător
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os – metacarp de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 11,60 cm; Dmax = 3,4 cm
5. Scânteia - Dealul Bodeștilor, com. Scânteia, jud. Iași
6. MIMIS, 18087
7. Vârf întreg realizat pe un fragment distal de metacarp de cerb, prin procedeul
bipartiției. Conservă o parte din epifiza care a jucat, cu certitudine, rol de
mâner. Vârful propriu-zis, obținut prin șlefuirea muchiilor convergente,
este solid, cu secțiunea semicirculară.
8. Mantu, Țurcanu 1999, 75, cat. no. 71.
9. S. Țurcanu

57.
1. Împungător
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os – metacarp de oaie/capră (Ovis aries/Capra hircus)
4. L = 5,1 cm; Dmax = 1,2 cm
5. Scânteia - Dealul Bodeștilor, com. Scânteia, jud. Iași
6. MIMIS, 19490
7. Piesă întreagă realizată pe un fragment distal de metacarp de oaie/capră.
Suportul anatomic a fost fracturat oblic-longitudinal pe diafiză, conservând
și epifiza corespunzătoare. Laturile convergente astfel obținute au fost
șlefuite pentru a forma un vârf ascuțit.
8. Inedit.
9. S. Țurcanu

58.
1. Împungător
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os – metapod de căprior (Capreolus capreolus)
4. L = 14,8 cm; Dmax = 1,4 cm
5. Scânteia - Dealul Bodeștilor, com. Scânteia, jud. Iași
6. MIMIS, 17314/1
7. Spart la extremitatea proximală. A fost realizat pe metapod de căprior, prin
procedeul cvadripartiției. Corpul piesei are secțiunea semicirculară. Vârful
propriu-zis, obținut prin șlefuire, este solid, cu secțiunea aproximativ ovală.
8. Mantu, Țurcanu 1999, 78, cat. no. 86.
9. S. Țurcanu

59.

136
1. Împungător
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os – metapod de cerb? (Cervus elaphus?)
4. L = 9,3 cm; Dmax = 0,9 cm
5. Scânteia - Dealul Bodeștilor, com. Scânteia, jud. Iași
6. MIMIS, 18051
7. Spart la extremitatea proximală. Realizat pe metapod provenit, probabil,
de la cerb, prin procedeul cvadripartiției. Vârful propriu-zis, obținut prin
șlefuire, este solid, cu secțiunea aproximativ ovală.
8. Mantu, Țurcanu 1999, 77, cat. no. 82.
9. S. Țurcanu

60.
1. Împungător
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os – tibie? de mamifer
4. L = 8,2 cm; Db= 2,5 cm
5. Trușești - Țuguieta, com. Trușești, jud. Botoșani
6. MIMIS, 508
7. Fragment diafizar de formă subtriunghiulară, probabil din tibia unui
mamifer de talie mare. Laturile convergente sunt șlefuite pentru a obține un
vârf extrem de ascuțit. Extremitatea proximală este ușor arcuită.
8. Inedit.
9. S. Țurcanu

61.
1. Împungător
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os – metapod de cerb? (Cervus elaphus?)
4. L = 11,2 cm; Db = 1,8 cm
5. Trușești - Țuguieta, com. Trușești, jud. Botoșani
6. MIMIS, 505
7. Vârf întreg realizat pe diafiză de metapod, probabil de cerb, prin procedeul
cvadripartiției. Corpul piesei are secțiunea semicirculară. Vârful propriu-
zis, obținut prin șlefuire, este solid, cu secțiunea circulară.
8. Inedit.
9. S. Țurcanu

137
62.
1. Împungător dublu
2. Cultura Cucuteni
3. Os
4. L = 10,8 cm
5. Fedești - Cetățuie, com. Șuletea, jud. Vaslui
6. MVPB, A/7721
7. Piesă cu ambele capete ascuțite.
8. Inedit.
9. M. Oancă

63.
1. Împungător dublu
2. Cultura Cucuteni
3. Os
4. L = 5,1 cm
5. Cucuteni, com. Cucuteni, jud. Iași
6. MVPB, A/846
7. Împungător din os cu ambele capete ascuțite.
8. Inedit.
9. M. Oancă

64.
1. Împungător dublu
2. Cultura Cucuteni
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 9,2 cm; Dmax = 0,8 cm
5. Trușești - Țuguieta, com. Trușești, jud. Botoșani
6. MIMIS, 490
7. Piesă cu secțiunea circulară, cu ambele extremități fasonate în formă de
vârf, unul mai ascuțit, celălalt mai bont. În zona mediană, ușor descentrat,
prezintă o porțiune îngroșată care păstrează urmele țesutului spongios
și care poate să fi avut scopul susținerii degetelor celui care utiliza piesa.
Conservă urme fine de decorticare.
8. Inedit.
9. S. Țurcanu

65.
1. Împungător (?) dublu
2. Cultura Cucuteni
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 14,2 cm; Dmax = 1,2 cm

138
5. Trușești - Țuguieta, com. Trușești, jud. Botoșani
6. MIMIS, 504
7. Piesă cu secțiunea aproximativ ovală, cu ambele extremități fasonate în
formă de vârf, unul mai ascuțit, celălalt mai bont, ambele păstrând luciul
datorat utilizării. În zona mediană, prezintă o perforație realizată bilateral,
cu un diametru de 3-4 mm. Conservă urme fine de decorticare, mai evidente
pe una dintre suprafețe.
8. Stratulat et al. 2008, 243, cat. no. R 242.
9. S. Țurcanu

66.
1. Împungător
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os – tibie de căprior? (Capreolus capreolus?)
4. L = 10,7 cm; Dmax = 2,7 cm
5. Ruginoasa - Dealul Drăghici, com. Ruginoasa, jud. Iași
6. MIMIS, 19403
7. Vârf extrem de ascuțit realizat pe un fragment diafizar cu laturile
convergente, perforat proximal. Materia primă este reprezentată, probabil,
de un segment de tibie de căprior. Perforația, cu un diametru de 4 mm,
este realizată bilateral. Extremitatea proximală, păstrată fragmentar, a fost
ușor subțiată și rotunjită. Secțiunea copului piesei este semicirculară, cea a
vârfului, circulară.
8. Țurcanu, Bejenaru 2012, 177, fig. VIB.4/17.
9. S. Țurcanu

67.
1. Împungător
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os – humerus de iepure de câmp (Lepus europaeus)
4. L = 8,1 cm
5. Fulgeriș - La 3 cireși, com. Pâncești, jud. Bacău
6. CMIAB, 36466
7. Confecționat din humerus de iepure, șlefuit uniform. În partea proximală,
piesa conservă perforația naturală a suportului anatomic, care, probabil, a
fost exploatată funcțional.
8. Inedit.
9. E.-L. Istina

139
68.
1. Împungător
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os – metacarp de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 14,4 cm; Dmax = 2,4 cm
5. Scânteia - Dealul Bodeștilor, com. Scânteia, jud. Iași
6. MIMIS, 19457
7. Piesă întreagă realizată pe un fragment proximal de metapod de cerb, prin
procedeul bipartiției. Extremitatea proximală conservă epifiza; extremitatea
distală este îngustată și formează un vârf gros. În laterala dreaptă a
extremității proximale se conservă, ca o urechiușă, perforația naturală a
suportului anatomic. Apreciem că această perforație a avut un rol funcțional,
servind la deplasarea unor fire în anumite activități casnice (împletit, cusut).
Piesa are secțiunea cvasitriunghiulară. Muchiile longitudinale sunt tocite și
lustruite ca urmare a utilizării. Provine din anexa locuinței 9.
8. Inedit.
9. S. Țurcanu

69.
1. Spatulă
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os – metatars căprior (Capreolus capreolus)
4. L = 10,5 cm; l = 0,9 cm; G = 0,2 cm (distal)/ 0,4 cm (medial)
5. Drăgușeni - Ostrov, com. Drăgușeni, jud. Botoșani
6. MJB, 3078
7. Spatulă de os realizată pe metatars proximal de căprior, prin metoda
bipartiției. Corpul piesei este aplatizat, iar partea activă are forma rotunjită.
Jumătate din epifiza proximală a fost păstrată, fără a fi însă amenajată,
jucând rol de mâner.
8. Marinescu-Bîlcu, Bolomey 2000, 72, fig. 51/11.
9. A. Vornicu

70.
1. Spatulă
2. Cultura Cucuteni
3. Os – metacarp de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 17,5 cm; Dmax = 2,4 cm
5. Iași - zona Doi băieți, jud. Iași
6. MIMIS, 18663
7. Piesă întreagă realizată pe un fragment distal de metacarp de cerb, prin
procedeul bipartiției. Extremitatea care conservă epifiza a jucat, cu
certitudine, rol de mâner. În această zonă a fost realizată o spirală simplă,

140
incizată, poziționată orizontal; extremitatea opusă este îngustată și rotunjită.
Piesa are secțiunea semicirculară. Muchiile longitudinale sunt tocite și
lustruite ca urmare a utilizării intense.
8. Inedită.
9. S. Țurcanu

71.
1. Spatulă
2. Cultura Cucuteni
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. H = 8,6 cm; lmax = 2,8 cm
5. Cucuteni - Cetățuie, com. Cucuteni, jud. Iași
6. MIMIS, 13672
7. Piesă întreagă, cu un aspect general oarecum neîngrijt. A fost realizată
dintr-un fragment de perete de corn, nedecorticat. Partea activă este
reprezentată de un front convex; laturile lungi sunt ușor convergente, cu
muchiile asimetrice. Prezintă o perforație realizată bilateral (cu un diametru
de 12 mm), situată în zona proximală. Urma de perforație situată pe latura
superioară documentează faptul că fragmentul a fost remodelat.
8. Inedită.
9. S. Țurcanu

72.
1. Spatulă/Împungător?
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os – peroneu de porc (Sus domesticus)
4. L = 9,8 cm; Db = 1,2 cm
5. Trușești - Țuguieta, com. Trușești, jud. Botoșani
6. MIMIS, 509
7. Ustensilă realizată din peroneu de porc. Epifiza, conservată ca extremitate
proximală, era folosită cu mare probabilitate ca zonă de sprijin a degetelor
cu ajutorul cărora unealta era manipulată. Laturile lungi sunt ușor tocite
ca urmare a utilizării pe o porțiune de aproximativ 35 mm. Extremitatea
distală, spartă, a fost refasonată ca vârf. Pe o porțiune de aproximativ 20
mm din zona distală se observă urme de pigment roșu.
8. Inedit.
9. S. Țurcanu

141
73.
1. Spatulă crestată
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os plat – rumegătoare mari
4. L = 13,9 cm; G = 0,7 cm
5. Drăgușeni - În deal la Lutărie, com. Drăgușeni, jud. Botoșani
6. MJB, 727
7. Spatulă realizată pe os plat (probabil coastă) de la o specie de rumegătoare
mari. Una dintre extremități are forma ovală, iar celălalt capăt are aspect
de vârf. De la jumătate, spre porțiunea mai îngustă, marginile piesei sunt
amenajate cu câte trei grupe de crestături mici.
8. Crîșmaru 1971, 22, fig. 14/3, 15/6.
9. A. Vornicu

74.
1. Spatulă
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os
4. L = 10,7 cm; l = 3,6 cm
5. Poduri - Dealul Ghindaru, com. Poduri, jud. Bacău
6. MIAPN, 18345
7. Piesa este întreagă. A fost prelucrată prin șlefuire. Are forma relativ
trapezoidală, cu colțurile rotunjite, profilul drept și secțiunea plată.
8. Monah et al. 2003, 204, nr. 246.
9. C. Preoteasa

75.
1. Spatulă
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os
4. L = 9,3 cm; l = 2,4 cm
5. Poduri - Dealul Ghindaru, com. Poduri, jud. Bacău
6. MIAPN, 9418
7. Piesa este fragmentară, una dintre extremitățile sale fiind ruptă. A fost
prelucrată prin tăiere, șlefuire și perforare. Are forma alungită, profilul
ușor curb și secțiunea plată. La extremitatea întreagă prezintă o perforație
circulară, realizată transversal.
8. Monah et al. 2003, 204, nr. 247.
9. C. Preoteasa

142
76.
1. Spatulă (?)
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os – coastă de mamifer
4. L = 23,3 cm; l = 2,8 cm; lmax = 3,6 cm
5. Ruginoasa - Dealul Drăghici, com. Ruginoasa, jud. Iași
6. MIMIS, 19400
7. Piesă fragmentară realizată pe un segment de corp costal de erbivor mare.
Prelucrată prin despicare și șlefuire. Terminația uneia dintre extremități a
fost fasonată în formă aproximativ ovală. Nu se poate indica cu certitudine
funcționalitatea piesei. Putem presupune că a fost utilizată ca retușor pentru
ceramică sau ca spatulă. A fost supusă unui tratament termic.
8. Țurcanu, Bejenaru 2012, fig. VIB.5/15.
9. S. Țurcanu

77.
1. Piesă cu funcționalitate incertă
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 22,6 cm; lmax = 1,7/2,5 cm; lmin = 1,4 cm
5. Ruginoasa - Dealul Drăghici, com. Ruginoasa, jud. Iași
6. MUAIC, MCC 219
7. Piesă de formă semilunară alungită, spartă longitudinal și transversal. Piesa
a fost realizată prin despicarea longitudinală a unui segment de corn de
cerb din care a fost îndepărtat țesutul spongios. Suprafața exterioară a
fost decorticată și șlefuită, îndepărtându-se rugozitățile specifice cornului.
Extremitatea păstrată prezintă un front arcuit, ușor convex, asemănător cu
cel al unei spatule. Conservând morfologia suportului, secțiunea piesei este
arcuită. Prezintă o perforație situată lateral față de axul longitudinal.
8. Țurcanu, Bejenaru 2012, 186, fig. VIB.6/1.
9. V. Mîrza

78.
1. Dăltiță
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os – metapod rumegătoare mari
4. L = 13,9 cm; l = 1,7 cm; G = 0,5 cm (distal)/ 0,7 cm (medial)
5. Drăgușeni - Ostrov, com. Drăgușeni, jud. Botoșani
6. MJB, 9052
7. Dăltiță realizată pe metapod distal de la o specie de rumegătoare mari.
Suportul a fost obținut prin bipartiție, păstrându-se epifiza distală ca mâner.
Partea activă este teșită și are conturul rotunjit.

143
8. Marinescu-Bîlcu, Bolomey 2000, fig. 51/10.
9. A. Vornicu

79.
1. Săpăligă
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 27 cm; Dmax = 5,9 cm
5. Scânteia - Dealul Bodeștilor, com. Scânteia, jud. Iași
6. MIMIS, 17311
7. Piesă întreagă, realizată din axul principal al unui corn de cerb tânăr;
conservă rozeta, fapt ce arată că acesta a fost cules; i-au fost îndepărtate
două raze secundare. Partea activă este reprezentată de un vârf oblic,
situat pe axul principal, care conservă, pe una din suprafețe, o porțiune de
aproximativ 13 cm cu tocire accentuată și lustru puternic.
8. Mantu, Țurcanu 1999, 74, cat. no. 65.
9. S. Țurcanu

80.
1. Săpăligă
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 19 cm; Dmax = 2,8 cm
5. Poduri - Dealul Ghindaru, com. Poduri, jud. Bacău
6. MIAPN, 24462
7. Piesa este întreagă. A fost prelucrată prin perforare. Are forma alungită,
profilul curb, secțiunea circulară și vârful ascuțit. Spre bază prezintă o
perforație circulară, realizată transversal.
8. Inedită.
9. C. Preoteasa

81.
1. Săpăligă
2. Cultura Cucuteni
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 15,4 cm; Dmax = 5,2 cm
5. Mărgineni - Dealul lui Tanasă, com. Mărgineni, jud. Neamț
6. MIAPN, 822/1
7. Piesa este fragmentară, baza sa fiind ruptă parțial în dreptul perforației. A
fost prelucrată prin șlefuire și perforare. Are forma alungită, profilul curb,
secțiunea relativ ovală și tăișul simetric. Spre bază prezintă o perforație
circulară realizată transversal.

144
8. Inedită.
9. C. Preoteasa

82.
1. Săpăligă
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 18,8 cm; lmax = 7 cm; Dmaxperforație = 1,9 cm
5. Fulgeriș - La 3 cireși, com. Pâncești, jud. Bacău
6. CMIAB, 35312
7. Săpăligă realizată din ramură de corn de cerb, prin tăiere și șlefuire. Prezintă
o perforație în zona proximală. Partea activă este ruptă din vechime.
8. Istina 2015b, 410, pl. 46/4.
9. E.-L. Istina

83.
1. Piesă în curs de prelucrare
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 16 cm; Dmax = 9 cm
5. Trușești - Țuguieta, com. Trușești, jud. Botoșani
6. MIMIS, 512
7. Corn de cerb în curs de creștere, detașat de pe craniul unui animal vânat.
Destinată a fi utilizată ca topor-ciocan sau săpăligă, piesa este în curs de
perforare. Deasupra rozetei păstrează începutul unor perforații bifaciale,
aflate în stadii diferite de realizare, executate, cel mai probabil, cu un vârf
litic.
8. Inedită.
9. S. Țurcanu

84.
1. Brăzdar
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 21,5 cm; Dmax = 9,3 cm
5. Scânteia - Dealul Bodeștilor, com. Scânteia, jud. Iași
6. IAI, 3016
7. Piesă masivă din care se păstrează doar partea proximală. Este realizată
din axul principal al unui corn de cerb; conservă partea bazală; i-au fost
îndepărtate rozeta și cele două raze secundare din proximitatea ei. Deși
îi lipsește partea activă, urmele de lustru indică existența, la extremitatea
distală, a unui vârf oblic. Prezintă o perforație transversală, ușor oblică, cu

145
secțiunea cilindrică și diametrul de 37 mm, plasată în zona bifurcației razei
ochiului, al cărei scop era prinderea în dispozitivul special destinat pentru
arat.
8. Mantu, Știrbu, Buzgar 1995, 125, fig. 9/1; Mantu, Țurcanu 1999, 73, cat. no. 64.
9. S. Țurcanu

85.
1. Brăzdar
2. Cultura Cucuteni
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 32 cm
5. Chițoc, com. Laza, jud. Vaslui
6. MJV, 16416
7. Piesa a fost confecționată dintr-o ramură principală de corn căzut. Orificiul
de prindere a fost realizat prin tăiere. Partea activă a fost prelucrată prin
tăiere și șlefuire. Brăzdarul prezintă puternice urme de uzură, vizibile pe
tăiș. Stare bună de conservare.
8. Inedit.
9. C.-C. Lazanu

86.
1. Brăzdar
2. Cultura Cucuteni
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 22 cm; l = 8 cm; Dp = 2,2 cm
5. Dănești, com. Dănești, jud. Vaslui
6. MJV, 18163
7. Piesa a fost confecționată dintr-o ramură principală de corn. Este ruptă, se
mai păstrează doar partea superioară unde se află și orificiul de prindere.
Se pot observa urme de prelucrare. Orificiul de prindere este circular. Stare
bună de conservare.
8. Inedit.
9. C.-C. Lazanu

87.
1. Brăzdar
2. Cultura Cucuteni
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 42 cm; Dmax = 8,5 cm
5. Dolhasca, jud. Suceava
6. MIMIS, 18813

146
7. Piesă masivă, integral conservată. Este realizată din axul principal (prăjina)
unui corn cerb din care a fost îndepărtată partea bazală și raza ochiului.
Partea activă este reprezentată de un vârf oblic, situat pe axul principal,
care conservă, pe una din suprafețe, o porțiune de aproximativ 15  cm cu
tocire accentuată și lustru puternic. Extremitatea sa este rotunjită convex.
Prezintă o perforație transversală, cu secțiunea cilindrică și diametrul de 32
mm, plasată în zona bifurcației razei ochiului al cărei scop era prinderea în
dispozitivul special destinat pentru arat.
8. Chirica, Tănăsache 1977, 309-311.
9. S. Țurcanu

88.
1. Topor-ciocan
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 12 cm; l = 6 cm; Dp = 3 x 2,5 cm
5. Mărgineni - Cetățuia, com. Mărgineni, jud. Bacău
6. CMIAB, 14238
7. Confecționat din corn, perforat pe mijloc; prezintă spărturi din vechime.
8. Inedit.
9. E.-L. Istina

89.
1. Pumnal
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os – metatars de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 19,5 cm; Dmax = 2,3 cm
5. Ruginoasa - Dealul Drăghici, com. Ruginoasa, jud. Iași
6. MIMIS, 21865
7. Vârf întreg, extrem de solid și ascuțit, realizat pe un fragment proximal de
metatars de cerb. Se conservă o parte din extremitatea suportului anatomic,
epifiza, care indică obținerea piesei prin metoda cvadripartiției. Secțiunea
corpului piesei este subtriunghiulară, cea a vârfului, circulară. Muchiile
provenite în urma extracției au fost aplatizate prin șlefuire. Păstrează, pe una
dintre suprafețe, o canelură care, alături de vârful propriu-zis, ne determină
să îl încadrăm în grupa așa-numitelor pumnale eneolitice.
8. Stratulat et al. 2008, 243, cat. no. R 238;Țurcanu, Bejenaru 2012, 183, fig.
VIB.4/23.
9. S. Țurcanu

147
90.
1. Pumnal
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os – metapod de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 15,2 cm; Db = 1,4 cm
5. Trușești - Țuguieta, com. Trușești, jud. Botoșani
6. MIMIS, 506
7. Vârf fragmentar realizat pe diafiză de metapod de cerb, prin procedeul
cvadripartiției. Toate muchiile provenite în urma extracției au fost aplatizate
prin șlefuire. Păstrează, pe una dintre suprafețe, o canelură care, alături de
vârful propriu-zis, solid, cu secțiunea aproximativ ovală, ne determină să îl
încadrăm în grupa așa-numitelor pumnale eneolitice.
8. Inedit.
9. S. Țurcanu

91.
1. Pumnal
2. Cultura Cucuteni, faza B
3. Os de mamifer
4. L = 10,2 cm; Dmax = 3,4 cm
5. Cucuteni - Cetățuie, com. Cucuteni, jud. Iași
6. MIMIS, 13674
7. Fragment de pumnal refolosit, după ruperea lamei, ca spatulă. Se conservă
mânerul (de formă rectangulară cu colțurile rotunjite, ușor albiat), o parte
din lama propriu-zisă (cu nervura mediană clar evidențiată) și o porțiune
din tăișul stâng (profilat, în urma unei operațiuni de subțiere efectivă). Este
realizat pe un fragment de os de mamifer de talie mare. A fost descoperit în
locuința LIII/20.
8. Petrescu-Dîmbovița, Văleanu 2004, 147, fig. 74/1; Țurcanu 2012, 7-24.
9. S. Țurcanu

92.
1. Vârf de suliță
2. Cultura Cucuteni
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 7,5 cm; Dmax = 2,2 cm
5. Piatra Șoimului - Horodiștea, com. Piatra Șoimului, jud. Neamț
6. MIAPN, 10614
7. Piesa a fost prelucrată prin tăiere, șlefuire și perforare. Are forma alungită,
profilul drept, secțiunea circulară și tăișul simetric. Baza este integral
scobită, decupată parțial la extremități și prevăzută cu o perforație circulară,
realizată transversal. Prezintă fisuri longitudinale pe suprafață.

148
8. Inedit.
9. C. Preoteasa

93.
1. Vârf de lance
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 15,5 cm; Dmax = 3,7 cm
5. Poduri - Dealul Ghindaru, com. Poduri, jud. Bacău
6. MIAPN, 9255
7. Piesa este întreagă. A fost prelucrată prin tăiere și șlefuire. Are forma conică,
cu baza circulară și vârful ascuțit.
8. Monah et al. 2003, 202, nr. 240.
9. C. Preoteasa

94.
1. Mâner
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 19 cm; Dmax = 2,7 cm
5. Cucuteni - Cetățuie, com. Cucuteni, jud. Iași
6. MIMIS, 13642
7. Segment arcuit de rază de corn folosit ca mâner, după îndepărtarea țesutului
spongios. Adâncimea golului intern, conservat fragmentar, este de 66 mm.
8. Petrescu-Dîmbovița, Văleanu 2004, 146, fig. 73/9.
9. S. Țurcanu

95.
1. Mâner de os cu împungător de cupru
2. Cultura Cucuteni
3. Os – metacarp de căprior (Capreolus capreolus); cupru
4. Mâner de os: L = 8,2 cm; l = 2,25/ 1,2/ 0,8 cm; G = 1,2/ 0,8 cm; Împungător
cupru: L = 11,4 cm; l = 0,2/ 0,1 cm
5. Poduri - Dealul Ghindaru, com. Poduri, jud. Bacău
6. MUAIC, MCC 221
7. Mâner întreg, confecționat din fragment distal de metacarp de căprior,
secționat transversal pe diafiză. Păstrează epifiza, ca extremitate proximală.
Interiorul spongios osos a fost evidat pentru a crea suportul în vederea
fixării împungătorului. Împungătorul de cupru este întreg. Nu prezintă
urme de utilizare.
8. Monah et al. 2003, 209, cat. no. 269-270.
9. V. Mîrza

149
96.
1. Tub
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Os – radius de pasăre
4. L = 11,4 cm; D = 0,8 cm
5. Ruginoasa - Dealul Drăghici, com. Ruginoasa, jud. Iași
6. MIMIS, 21859
7. Piesă de formă cilindrică obținută prin prelevarea unui fragment de radius
de pasăre (specie indeterminabilă), prin tăiere transversală. Extremitățile
sunt regularizate prin șlefuire. Nu sunt decelabile urme de utilizare. Ar
putea reprezenta un tub destinat păstrării unor piese de mici dimensiuni
(ace de cupru, de exemplu), caz în care extremitățile erau acoperite cu
material organic, o piesă decorativă într-un costum, un element într-o
structură compusă, sau chiar un fluier în curs de prelucrare.
8. Țurcanu, Bejenaru 2012, 185-186, fig. VIB.4/19.
9. S. Țurcanu

97.
1. Lingură
2. Cultura Cucuteni
3. Os
4. L = 9,4 cm; l = 2,6 cm; D = 1,3 cm
5. Piatra Șoimului - Horodiștea, com. Piatra Șoimului, jud. Neamț
6. MIAPN, 5715
7. Piesa este fragmentară, extremitățile sale fiind rupte. A fost prelucrată
prin tăiere și șlefuire. Are profilul asimetric, căușul fiind alveolat și plat în
secțiune, iar coada lungă, circulară în secțiune și cu fisuri longitudinale pe
suprafață.
8. Inedită.
9. C. Preoteasa

98.
1. Recipient
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 9,6 cm; l = 5,3 cm; H = 4,6 cm
5. Drăgușeni - În deal la Lutărie, com. Drăgușeni, jud. Botoșani
6. MJB, 723
7. Recipient realizat pe partea proximală a unui corn de cerb (rozetă și
medalion), prin divizare transversală la baza axului proximal și a razei
bazilare, urmată de îndepărtarea țesutului spongios. Recipentul a fost intens
fasonat pe ambele fețe și pe margini, pereții devenind foarte subțiri și netezi.

150
8. Inedit.
9. A. Vornicu

99.
1. Recipient
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. Hmax = 10, 8 cm; Lmax = 22 cm; adâncime căuș = 4,7 cm; Db = 5,9 x 5,2 cm
5. Fulgeriș - La 3 cireși, com. Pâncești, jud. Bacău
6. CMIAB, 36488
7. Recipient realizat din corn de cerb, șlefuit; prezintă două brațe, unul mai
înalt, fragmentar, iar celălalt mai mic, cu marginile foarte fin șlefuite; căușul
este oval, cu baza convexă.
8. Istina 2015a, 16, fig. 18; Eadem 2015b, 410, pl. 46/6.
9. E.-L. Istina

100.
1. Recipient
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. H = 4,3 cm
5. Mărgineni - Cetățuia, com. Mărgineni, jud. Bacău
6. CMIAB, 20126
7. Confecționat din corn de cerb, modelat la cald.
8. Sztancs, Beldiman 2005, 289, fig. 7/74.
9. E.-L. Istina

101.
1. Recipient
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 8,6 cm; l = 6/ 4,5 cm; H = 4,5/ 2,7 cm; deschidere = 4/1,8 cm
5. Ruginoasa - Dealul Drăghici, com. Ruginoasa, jud. Iași
6. MUAIC, MCC 217
7. Recipient conservat în proporție de aproximativ 60%, realizat în zona
proximală a unui corn de cerb. A fost obținut prin divizare transversală la
baza axului proximal și a razei bazilare, urmată de îndepărtarea țesutului
spongios. A fost intens fasonat pe ambele fețe și pe margini, pereții devenind
subțiri și netezi. Profilul său longitudinal este tronconic, ușor asimetric.
Fundul este îngust, ovoidal; gura mai largă, de aceeași formă, prezintă pe
una din laterale un „cioc”, utilizat probabil pentru scurgerea unor substanțe
lichide sau semilichide.

151
8. Inedit.
9. V. Mîrza

102.
1. Recipient
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. Dmax = 11,7 cm; Db = 5,8 cm; H = 5,1 cm
5. Scânteia - Dealul Bodeștilor, com. Scânteia, jud. Iași
6. MIMIS, 21863
7. Recipient păstrat fragmentar realizat în zona proximală a unui corn de cerb.
A fost obținut prin divizare transversală la baza axului proximal și a razei
bazilare, urmată de îndepărtarea țesutului spongios. A fost intens fasonat
pe ambele fețe și pe margini, pereții devenind subțiri și netezi. Profilul său
transversal este tronconic. Are fundul îngust, ovoidal, și gura mai largă, de
aceeași formă. Obținută prin secționarea axului și a razei ochiului, singura
laterală îngustă a vasului păstrată până astăzi, este un „cioc”, facil de utilizat
pentru scurgerea unor substanțe lichide sau semilichide.
8. Mareș 2009, 106, cat. no. 196.
9. S. Țurcanu

103.
1. Recipient
2. Cultura Cucuteni, faza A-B
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 17,5 cm; l = 6 cm; H = 8 cm
5. Vorniceni - Pod Ibăneasa, com. Vorniceni, jud. Botoșani
6. MJB, 17403
7. Piesa a fost realizată din partea de la baza unui corn căruia i-a fost înlăturată
rozeta și extras miezul spongios. A fost șlefuit și lustruit la interior și
exterior. Obiectul are fundul slab conturat, cu partea centrală albiată. Este
ușor asimetric, are formă alungită, cu o gură de turnare.
8. Diaconescu 2011, 37-44.
9. M. Diaconescu

104.
1. Pandantiv
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Dinte – canin inferior de mistreț (Sus scrofa)
4. L = 3,8 cm; l = 1,7 cm; Dp = 0,4 cm
5. Fulgeriș - La 3 cireși, com. Pâncești, jud. Bacău
6. CMIAB, 35102

152
7. Piesă prelucrată din canin de mistreț, realizată prin șlefuire; prezintă o
perforație la partea proximală.
8. Istina 2015a, 35, fig. 42/4.
9. E.-L. Istina

105.
1. Pandantiv
2. Cultura Cucuteni
3. Dinte – canin inferior de mistreț (Sus scrofa)
4. L = 14,2 cm; l = 2,3 cm
5. Bodești - Frumușica, com. Bodești, jud. Neamț
6. MIAPN, 799
7. Piesa este fragmentară, una dintre extremitățile sale fiind ruptă. A fost
prelucrată prin tăiere și șlefuire. Are forma alungită, profilul curb, secțiunea
asimetrică și vârful ascuțit. Pe partea posterioară prezintă spărturi și fisuri
longitudinale.
8. Inedit.
9. C. Preoteasa

106.
1. Pandantiv
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Dinte – canin inferior de mistreț (Sus scrofa)
4. L = 7,5 cm; lmax = 2,7 cm
5. Fulgeriș - La 3 cireși, com. Pâncești, jud. Bacău
6. CMIAB, 34938
7. Piesă prelucrată din canin de mistreț, realizată prin șlefuire, având forma
aproximativ ovală, cu una din extremități terminându-se în vârf. Pandantivul
prezintă o perforație la partea proximală.
8. Istina 2015a, 35, fig. 42/5.
9. E.-L. Istina

107.
1. Pandantiv
2. Cultura Cucuteni, faza A
3. Dinte – canin inferior de mistreț (Sus scrofa)
4. L = 6,7 cm; Dmax = 3 cm
5. Scânteia - Dealul Bodeștilor, com. Scânteia, jud. Iași
6. MIMIS, 18093
7. Pandativ foliaceu realizat pe un segment de perete de canin inferior de
mistreț. Extremitatea superioară este rotunjită, cea inferioară este ascuțită

153
formând un vârf, posibil cu utilitate practică. Prezintă o perforație cu un
diametru de 4 mm.
8. Mantu, Țurcanu 1999, 145, cat. no. 370.
9. S. Țurcanu

108.
1. Împungător
2. Cultura Cucuteni, faza A-B
3. Os lung de mamifer
4. L = 24,5 cm; l = 2,2 cm
5. Vorniceni - Pod Ibăneasa, com. Vorniceni, jud. Botoșani
6. MJB, 17253
7. Obiectul a fost prelucrat prin tăiere dintr-un os lung, fasonat integral, șlefuit.
Are formă alungită, profil drept, vârful ascuţit, prezintă un șanţ longitudinal
pe faţa posterioară.
8. Eternul Cucutenian 2004; Fascinaţia culturii Cucuteni 2004.
9. M. Diaconescu

109.
1. Împungător
2. Cultura Cucuteni, faza A-B
3. Os – metacarp de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 13,3 cm; Dmax = 4 cm
5. Traian - Dealul Fântânilor, com. Zănești, jud. Neamț
6. MIAPN, 3977/2
7. Piesa este întreagă. A fost prelucrată prin tăiere și șlefuire. Are forma
alungită, profilul drept, secțiunea asimetrică și vârful ascuțit. Pe partea
posterioară prezintă un șanț longitudinal.
8. Inedit.
9. C. Preoteasa

110.
1. Ac
2. Cultura Cucuteni, faza A-B
3. Os lung
4. L = 6,9 cm; l = 0,6 cm
5. Vorniceni - Pod Ibăneasa, com. Vorniceni, jud. Botoșani
6. MJB, 17299
7. Obiect prelucrat prin tăiere și șlefuire, are formă alungită, cu vârful foarte
ascuţit.
8. Eternul Cucutenian 2004; Fascinaţia culturii Cucuteni 2004.
9. M. Diaconescu

154
111.
1. Șlefuitor
2. Cultura Cucuteni, faza A-B
3. Os – astragal de oaie/capră (Ovis aries/Capra hircus)
4. L = 2,8 cm; l = 1,6 cm
5. Cucuteni - Dâmbu Morii, com. Cucuteni, jud. Iași
6. MIMIS, 616
7. Astragal de oaie/capră folosit ca netezitor-șlefuitor. Tocirea, ca urmare a
utilizării, este evidentă pe partea laterală. Provine din locuința 2.
8. Inedit.
9. S. Țurcanu

112.
1. Lustruitor
2. Cultura Cucuteni, faza A-B
3. Os – metacarp? de cerb? (Cervus elaphus?)
4. L = 8,5 cm; l = 2,2 cm
5. Cucuteni - Dâmbu Morii, com. Cucuteni, jud. Iași
6. MIMIS, 618
7. Piesă fragmentară. Unealta a fost realizată pe un fragment diafizar, probabil
de metacarp de cerb. Extremitatea păstrată este convexă. Funcționalitatea
de lustruitor este indicată de uzura accentuală a suprafeței ventrale, plană în
acest moment, ca urmare a utilizării. A fost descoperită în locuința 2.
8. Inedit.
9. S. Țurcanu

113.
1. Săpăligă
2. Cultura Cucuteni, faza A-B
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 11,7 cm; Dmax = 2,7 cm
5. Traian - Dealul Fântânilor, com. Zănești, jud. Neamț
6. MIAPN, 3948/3
7. Piesa este fragmentară. Are forma alungită, profilul asimetric, secțiunea
relativ circulară și vârful ascuțit. Spre bază și spre partea mediană prezintă
perforații circulare, realizate transversal. Probabil piesa a fost prevăzută
inițial doar cu perforația dinspre bază, iar după fragmentare a fost realizată
cea din partea mediană pentru a putea fi refolosită.
8. Inedită.
9. C. Preoteasa

155
114.
1. Mâner
2. Cultura Cucuteni, faza A-B
3. Os – tibie de oaie/capră (Ovis aries/Capra hircus)
4. L = 7,5 cm; l = 2 cm
5. Vorniceni - Pod Ibăneasa, com. Vorniceni, jud. Botoșani
6. MJB, 17620
7. Obiect prelucrat prin tăiere, șlefuire și evidare la capătul distal. Extremitatea
proximală păstrează epifiza distală.
8. Inedit.
9. M. Diaconescu

115.
1. Sceptru (?)
2. Cultura Cucuteni, faza A-B
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 17,5 cm; l = 3,6 cm
5. Vorniceni - Pod Ibăneasa, com. Vorniceni, jud. Botoșani
6. MJB, 17621
7. Piesa este realizată din partea de la baza unui corn de cerb tânăr – axul
longitudinal – , căruia i s-au suprimat razele secundare, rozeta de la bază și
cortexul rugos. Obiectul are un aspect tubular, slab curbat. Capătul de la baza
cornului este îngroșat faţă de restul piesei, care este rotunjit. Extremitatea
distală este deschisă, piesa prezintă un canal, urmare a înlăturării ţesutului
spongios din interior.
8. Diaconescu 2011, 37-44.
9. M. Diaconescu

116.
1. Pandantiv
2. Cultura Cucuteni, faza A-B
3. Os
4. L = 3,8 cm; l = 2,1 cm; G = 0,2 cm
5. Vorniceni - Pod Ibăneasa, com. Vorniceni, jud. Botoșani
6. MJB, 17252
7. Piesa are formă trapezoidală, prezintă o perforaţie circulară pentru agăţat.
Latura superioară este ornamentată cu un motiv zimţat. A fost prelucrată
prin tăiere, perforare și șlefuire.
8. Eternul Cucutenian 2004; Fascinaţia culturii Cucuteni 2004.
9. M. Diaconescu

156
117.
1. Împungător
2. Cultura Cucuteni, faza B
3. Os – peroneu de porc (Sus domesticus)
4. L = 8,7 cm; Db = 1,6 cm
5. Cucuteni - Cetățuie, com. Cucuteni, jud. Iași
6. MIMIS, 13656
7. Vârf întreg realizat din peroneu de porc, ascuțit pe diafiză. Epifiza este
întreagă, asigurând zona de sprijin a degetelor cu ajutorul cărora unealta
era manipulată. Provine din locuința LIII/13.
8. Petrescu-Dîmbovița, Văleanu 2004, 87-88.
9. S. Țurcanu

118.
1. Împungător
2. Cultura Cucuteni, faza B
3. Os – metacarp de căprior (Capreolus capreolus)
4. L = 9 cm; Db = 1,1 cm
5. Cucuteni - Cetățuie, com. Cucuteni, jud. Iași
6. MIMIS, 13659
7. Vârf întreg realizat pe un fragment proximal de metacarp de căprior, prin
metoda bipartiției. Epifiza fragmentară este conservată ca extremitate
proximală. Partea activă (un vârf cu secțiune circulară, extrem de ascuțit
și de bine conservat) este obținută prin șlefuire. Provine din locuința LII/9.
8. Stratulat et al. 2008, 243, cat. no. R 241; Petrescu-Dîmbovița, Văleanu 2004,
62-64, fig. 74/6.
9. S. Țurcanu

119.
1. Împungător
2. Cultura Cucuteni, faza B
3. Os – cubitus de căprior (Capreolus capreolus)
4. L = 8,4 cm; Db = 2,4 cm
5. Cucuteni - Cetățuie, com. Cucuteni, jud. Iași
6. MIMIS, 13647
7. Piesă întreagă realizată pe un fragment proximal de cubitus de căprior.
Anatomia suportului a fost adaptată în vederea obținerii unui vârf, cu
secțiunea aproximativ ovală, ușor de mânuit. Piesa a fost descoperită în
locuința III/13.
8. Inedit.
9. S. Țurcanu

157
120.
1. Împungător
2. Cultura Cucuteni, faza B
3. Os – metapod de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 12,5 cm; l = 2,8 cm
5. Ghelăiești - Nedeia, com. Bârgăuani, jud. Neamț
6. MIAPN, 14086
7. Piesa a fost prelucrată prin tăiere și șlefuire. Are forma alungită, profilul ușor
curb, secțiunea relativ semicirculară și vârful ascuțit. Pe partea posterioară
prezintă un șanț longitudinal.
8. Inedit.
9. C. Preoteasa

121.
1. Împungător
2. Cultura Cucuteni, faza B
3. Os – metapod de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 18,5 cm; l = 2 cm
5. Ghelăiești - Nedeia, com. Bârgăuani, jud. Neamț
6. MIAPN, 5949
7. Piesa a fost prelucrată prin tăiere și șlefuire. Are forma alungită, profilul
relativ drept, secțiunea asimetrică și vârful ascuțit. Pe partea posterioară
prezintă un șanț longitudinal.
8. Cucoș 1999, 248, fig. 22/3.
9. C. Preoteasa

122.
1. Dăltiță
2. Cultura Cucuteni, faza B
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 6,8 cm; Db = 4,1 cm
5. Valea Lupului - Fabrica Chimică, com. Valea Lupului, jud. Iași
6. MIMIS, 631
7. Piesa conservă intactă partea activă, fiind păstrată fragmentar în zona
distală. Pentru realizarea ei a fost utilizată, în mod ingenios, o rază de corn
de mici dimensiuni. Vârful acesteia a fost curățat de rugozități și șlefuit până
la obținerea unui tăiș cu lățimea de 11 mm. Conținutul a fost golit și a servit,
probabil, ca suport pentru fixarea unui mâner.
8. Inedită.
9. S. Țurcanu

158
123.
1. Depozit de astragale
2. Cultura Cucuteni, faza B
3. Depozitul conține 497 de astragale, dintre care 489 provin de la cornute
mici (oaie și capră) și opt de la porc, fără a se observa preferințe în selectarea
elementelor osoase după criteriul lateralității.
5. Ghelăiești - Nedeia, com. Bârgăuani, jud. Neamț
7. Cea mai mare parte a colecției este reprezentată de astragale brute, care
nu prezintă modificări de natură tehnologică sau asociate utilizării (306
exemplare). Restul au fost modificate în diferite moduri, pe una sau mai
multe fețe. Astfel, 145 de piese au fețele laterală, medială și anterioară
aplatizate la diferite grade de intensitate. Altele două sunt perforate la
nivelul șanțului trohleei proximale. La o serie de astragale a fost îndepărtată,
total sau parțial, fața medială prin abrazare intensivă (15 exemplare) sau prin
tăiere (8 piese). Un ultim tip de astragale din depozit sunt cele incizate pe
conturul feței laterale (21 de exemplare). Unele piese din colecție poartă
urme de arsură puternică.
Contextul descoperirii: Cele 497 de astragale au fost descoperite într-
un vas mare de provizii în partea de nord-est a locuinței nr. 5. Din aceeași
structură, interpretată ca locuință-sanctuar, provine și binecunoscutul
complex de cult format din vase și statuete antropomorfe din lut.
Contextul cultural: Depozitul de astragale de la Ghelăiești se înscrie
într-un tip de descoperiri specific neo-eneoliticului, prezent pe un vast
areal geografic, din Orientul Apropiat până în Europa Centrală. Acumulări
de astragale în contexte domestice sunt cunoscute în spațiul nord-dunărean
în diferite etape ale culturii Cucuteni și în aria culturilor Stoicani-Aldeni și
Gumelnița, atestând perpetuarea unei tradiții pe parcursul mileniului V și a
primei jumătăți a mileniul IV BC.
Funcționalitate: De-a lungul timpului, au fost emise variate ipoteze
privind utilizarea acestei categorii de obiecte, fiindu-le atribuite, pe rând, o
funcție practică (unelte folosite pentru netezirea sau șlefuirea ceramicii, sau
în procesul de prelucrare a pieilor), simbolică/ritualică (pandantive, trusă
de divinație) sau socială/ludică – piese de joc.
8. Cucoș 1999, 49, 192; Sidera, Vornicu 2016
9. A. Vornicu

159
124.
1. Săpăligă
2. Cultura Cucuteni, faza B
3. Corn (Cervus elaphus)
4. L = 9,3 cm; Dmax = 2,4 cm
5. Poduri - Dealul Ghindaru, com. Poduri, jud. Bacău
6. MIAPN, 10896
7. Piesa a fost prelucrată prin perforare. Are forma alungită, profilul curb,
secțiunea circulară și vârful ascuțit. Spre bază prezintă o perforație circulară,
realizată transversal.
8. Inedită.
9. C. Preoteasa

125.
1. Săpăligă
2. Cultura Cucuteni, faza B
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 16 cm; Dmax = 3 cm
5. Poduri - Dealul Ghindaru, com. Poduri, jud. Bacău
6. MIAPN, 9256
7. Piesa este întreagă. A fost prelucrată prin perforare. Are forma alungită,
profilul curb, secțiunea asimetrică și vârful ascuțit. Spre bază prezintă o
perforație circulară, realizată transversal. Are numeroase fisuri longitudinale
pe suprafață.
8. Monah et al. 2003, 234, nr. 346.
9. C. Preoteasa

126.
1. Săpăligă
2. Cultura Cucuteni, faza B
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 21,3 cm; l = 7,7 cm; G = 2,5 cm
5. Poduri - Dealul Ghindaru, com. Poduri, jud. Bacău
6. MIAPN, 16095
7. Piesa este fragmentară, una dintre extremitățile sale fiind ruptă parțial. A
fost prelucrată prin șlefuire și perforare. Are forma alungită și neregulată
la una din extremități, profilul curb, secțiunea asimetrică și tăișul simetric.
Spre bază prezintă o perforație circulară, realizată transversal. Are fisuri
orientate diferit pe suprafață.
8. Inedită.
9. C. Preoteasa

160
127.
1. Brăzdar
2. Cultura Cucuteni, faza B
3. Corn de creb (Cervus elaphus)
4. L = 17,5 cm; l = 10 cm; G = 4,5 cm
5. Poduri - Dealul Ghindaru, com. Poduri, jud. Bacău
6. MIAPN, 15762
7. Piesa este fragmentară, latura sa scurtă fiind spartă longitudinal. A fost
prelucrată prin tăiere, șlefuire și perforare. Are forma literei „L”, profilul,
secțiunea și tăișul asimetrice. În zona comună a celor două laturi prezintă
o perforație circulară, realizată transversal. Are fisuri longitudinale pe
suprafață.
8. Monah et al. 2003, 235, nr. 348.
9. C. Preoteasa

128.
1. Brăzdar
2. Cultura Cucuteni, faza B
3. Corn (Cervus elaphus)
4. L = 23,5 cm; l = 7,7 cm; G = 6,5 cm
5. Poduri - Dealul Ghindaru, com. Poduri, jud. Bacău
6. MIAPN, 16615
7. Piesa este fragmentară, fiind spartă parțial. A fost prelucrată prin tăiere și
perforare. Are forma alungită, profilul, secțiunea și tăișul asimetrice. Spre
bază prezintă o perforație circulară, realizată transversal.
8. Monah et al. 2003, 235, nr. 350.
9. C. Preoteasa

129.
1. Brăzdar
2. Cultura Cucuteni, faza B
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 18,5 cm; l = 6,3 cm; G = 3,5 cm
5. Poduri - Dealul Ghindaru, com. Poduri, jud. Bacău
6. MIAPN, 15652
7. Piesa este fragmentară, una dintre extremitățile sale fiind ruptă parțial. A
fost prelucrată prin perforare. Are forma alungită, profilul curb și secțiunea
asimetrică. Spre una dintre extremități prezintă o perforație circulară,
realizată transversal. Are fisuri longitudinale pe suprafață.
8. Inedit.
9. C. Preoteasa

161
130.
1. Ciocan-târnăcop
2. Cultura Cucuteni, faza B
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 19 cm; Dmax = 6,9 cm
5. Trușești - Țuguieta, com. Trușești, jud. Botoșani
6. MIMIS, 514
7. Piesă cu funcționalitate dublă. Capul „ciocan” este conservat integral;
extremitatea opusă, terminată într-un vârf oblic, este spartă ca urmare a
utilizării intensive. Corpul piesei este realizat din partea bazală a axului
principal, decorticată și lustruită. Prezintă o perforație transversală,
cilindrică, cu diametrul de 27 mm, plasată în apropierea capului „ciocan”.
8. Inedit.
9. S. Țurcanu

131.
1. Mâner
2. Cultura Cucuteni, faza B
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 6,5 cm; l = 0,6 cm; G = 0,6 cm
5. Cucuteni - Cetățuie, com. Cucuteni, jud. Iași
6. MIMIS, 13650
7. Piesă fragmentară (se păstrează partea proximală), realizată din corn de
cerb. Secțiunea pătrată ne determină să presupunem că fragmentul păstrat
reprezintă, cel mai probabil, un mâner. A fost descoperit sub podeaua
locuinței 12.
8. Petrescu-Dîmbovița, Văleanu 2004, 104.
9. S. Țurcanu

162
EPOCA BRONZULUI

132.
1. Pandantiv
2. Cultura Horodiștea-Foltești
3. Dinte – canin inferior de mistreț (Sus scrofa)
4. H = 4 cm; l = 2,7 cm
5. Stoicani - Cetățuie, com. Stoicani, jud. Galați
6. MIMIS, 765
7. Pandantiv rectangular, cu colțurile rotunjite, realizat pe un segment de perete
de canin inferior de mistreț. Aproximativ la mijlocul jumătății superioare,
prezintă o perforație cu un diametru de 3 mm. Urma de perforație situată
pe latura superioară documentează faptul că provine dintr-un pandantiv de
dimensiuni mai mari, care a fost remodelat, probabil în momentul spargerii
perforației.
8. Petrescu-Dîmbovița 1953, 107, fig. 45/8.
9. S. Țurcanu

133.
1. Piesă de podoabă (brățară)
2. Cultura amforelor sferice
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 12 cm; l = 5,5 cm
5. Dolheștii Mari - Dealul Vântului, com. Dolhești, jud. Suceava
6. MIMIS, 781
7. Fragment dintr-o podoabă (posibil brățară), lucrată din corn de cerb,
decorată, pe una dintre fețe, cu linii și crestături incizate paralele. În vederea
prelucrării, cornul de cerb a fost supus unui tratament termic.
8. Dinu 1961, 47, 51-52, fig. 5/7.
9. L. Solcan

163
134.
1. Aplică
2. Cultura amforelor sferice
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 12,1 cm; l = 3,2 cm
5. Dolheștii Mari - Dealul Vântului, com. Dolhești, jud. Suceava
6. MIMIS, 785
7. Aplică confecționată dintr-o placă de corn, cu două deschideri alungite și
înguste și un orificiu circular, decorată pe o singură față. Între cele două
fante, a fost realizat un decor cu linii incizate în V, organizat în trei metope
demarcate de linii paralele. Orificiul circular este individualizat de două
grupuri de câte două linii paralele care converg spre centru. Restul piesei
este decorat cu o linie incizată perimetrală și cu două grupuri de câte trei
linii paralele, poziționate central, precum și cu crestături fine.
8. Dinu 1959, 217-218, fig. 5/2; Idem 1961, 47, 51-52, fig. 5/6.
9. L. Solcan

135.
1. Aplică
2. Cultura amforelor sferice
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 12 cm; l = 3 cm
5. Dolheștii Mari - Dealul Vântului (com. Dolhești, jud. Suceava)
6. MIMIS, 786
7. Piesă fragmentară, lucrată dintr-o placă de corn, cu două deschideri alungite
și înguste și un orificiu circular, decorată pe o singură față. Între cele două
fante, a fost realizat un decor cu linii incizate în V, organizat în trei metope
demarcate de linii paralele. Orificiul circular este individualizat de două
grupuri de câte două linii paralele care converg spre centru. Restul piesei
este decorat cu linii incizate longitudinale paralele, precum și cu crestături
fine.
8. Dinu 1961, 47, 51-52, fig. 5/5.
9. L. Solcan

164
136.
1. Aplică
2. Cultura amforelor sferice
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 5 cm; l = 4,3 cm
5. Dolheștii Mari - Dealul Vântului, com. Dolhești, jud. Suceava
6. MIMIS, 783
7. Fragment dintr-o aplică (posibil cataramă) confecționată din corn. Piesa
este decorată, pe una dintre fețe, cu motive geometrice incizate.
8. Dinu 1961, 47, 51-52, fig. 5/1.
9. L. Solcan

137.
1. Aplică
2. Cultura amforelor sferice
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 10,1 cm; l = 2,6 cm
5. Șcheia - Muncel, com. Șcheia, jud. Iași
6. MIMIS, 9996
7. Aplică fragmentară confecționată dintr-o placă de corn. Piesa are două
deschideri lungi și înguste și este decorată, pe una din fețe, cu linii incizate
longitudinale paralele, unite din loc în loc de linii în formă de V, cu vârful
orientat spre centru.
8. Burtănescu 2002, 373, 552, pl. XLVI/4.
9. L. Solcan

138.
1. Aplică
2. Bronz timpuriu
3. Os
4. Dmax = 3,4 cm
5. Gârceni - Capul Plopilor, com. Gârceni, jud. Vaslui
6. MIMIS, 764
7. Aplică manufacturată din os, de formă circulară, cu un orificiu cu manșon
în zona centrală.
8. Florescu, Florescu 1959, 225, fig. 5/2.
9. L. Solcan

165
139.
1. Piesă cu funcționalitate incertă
2. Epoca Bronzului
3. Os – falangă de bovină domestică (Bos taurus)
4. L = 6,7 cm
5. Răcăciuni, com. Răcăciuni, jud. Bacău
6. MIMIS, 818
7. Obiect din os, cu perforație transversală, circulară.
8. Inedit.
9. L. Solcan

140.
1. Împungător
2. Cultura Noua
3. Os
4. L = 7,6 cm
5. Cotu Morii - Toloacă, com. Popricani, jud. Iași
6. MIMIS, 18743
7. Piesa este realizată prin tăierea și șlefuirea unui fragment de os. Partea
activă a piesei – ascuțită – a fost realizată prin retezarea osului.
8. Iconomu, Tanasachi 1992, 23, 32, fig. 8/6.
9. T.-E. Marin

141.
1. Împungător
2. Cultura Noua
3. Os lung
4. L = 10 cm
5. Gârbovăț - Zahareasca, com. Ghidiceni, jud. Galați
6. MIMIS, 11269
7. Împungător din os, cu capătul aplatizat.
8. Inedit.
9. L. Solcan

142.
1. Împungător
2. Cultura Noua
3. Os – peroneu de porc (Sus domesticus)
4. L = 8,1 cm
5. Trușești - Movila Șesul Jijiei, com. Trușești, jud. Botoșani
6. MIMIS, 870
7. Împungător din os cu partea proximală aplatizată. Vârful este rupt.

166
8. Florescu 1964, 163, fig. 13/24.
9. L. Solcan

143.
1. Împungător
2. Cultura Noua
3. Os – metapod rudimentar de cal (Equus caballus)
4. L = 12 cm
5. Popeni - La Cerchez, com. Găgești, jud. Vaslui
6. MVPB, A/6525
7. Piesă cu vârful conic, bine ascuțit.
8. Rotaru 1983, 77-78, fig. 2/10.
9. E. Popușoi

144.
1. Împungător
2. Cultura Noua
3. Os – metapod rudimentar de cal (Equus caballus)
4. L = 11,2 cm; l = 3,1 cm
5. Vădeni - Gura Hulubăț, oraș Murgeni, jud. Vaslui
6. MJV, 18777
7. Piesa a fost confecționată dintr-un metapod rudimentar de cal, partea activă
fiind prelucrată prin șlefuire. Se păstrează întreagă. La nivelul vârfului se
observă urme puternice de utilizare. Stare bună de conservare.
8. Inedit.
9. C.-C. Lazanu

145.
1. Împungător
2. Cultura Noua
3. Os – cubitus de bovină domestică? (Bos taurus?)
4. L = 13,9 cm
5. Poșta Elan, com. Vutcani, jud. Vaslui
6. MVPB, A/6518
7. Împungător confecționat din cubitus, probabil de bovină domestică, lustruit
pe diafiză.
8. Inedit.
9. M. Oancă

167
146.
1. Împungător
2. Cultura Noua
3. Os lung de mamifer
4. L = 7,5 cm
5. Bârlad - Fabrica de cărămidă, jud. Vaslui
6. MVPB, A/984
7. Confecționat din așchie de os lung, ascuțit la un capăt.
8. Inedit.
9. M. Oancă

147.
1. Împungător
2. Cultura Noua
3. Os
4. L = 7,9 cm
5. Popeni - La Cerchez, com. Găgești, jud. Vaslui
6. MVPB, A/6512
7. Piesă de formă conică. Confecționată din os și ascuțită la un capăt.
8. Rotaru 1983, 77, fig. 4/11.
9. E. Popușoi

148.
1. Împungător
2. Cultura Noua
3. Os
4. L = 12,8 cm
5. Giurcani, com. Găgești, jud. Vaslui
6. MVPB, A/6531
7. Piesa are o formă neregulată, cu vârful bine ascuțit.
8. Rotaru 1983, 77-78, fig. 4/22.
9. E. Popușoi

149.
1. Împungător dublu
2. Cultura Noua
3. Os
4. L = 7,5 cm
5. Popeni - La Cerchez, com. Găgești, jud. Vaslui
6. MVPB, A/6511
7. Împungător cu ambele capete ascuțite.
8. Rotaru 1983, 80, fig. 2/6.

168
9. E. Popușoi

150.
1. Ac
2. Cultura Noua
3. Os lung
4. L = 6,9 cm; l = 1,2 cm
5. Lățești, oraș Murgeni, jud. Vaslui
6. MJV, 18776
7. Acul se păstrează întreg. A fost confecționat dintr-un os, cu muchiile și
vârful șlefuite. În partea proximală prezintă un mic orificiu. Conservă urme
vizibile de utilizare în zona vârfului. Stare bună de conservare.
8. Inedit.
9. C.-C. Lazanu

151.
1. Ac
2. Cultura Noua
3. Os
4. L = 5,1 cm
5. Trușești - Movila Șesul Jijiei, com. Trușești, jud. Botoșani
6. MIMIS, 879
7. Ac din os, cu partea proximală aplatizată și perforată.
8. Florescu 1964, 163, fig. 13/18; Idem 1991, 310, fig. 138/4.
9. L. Solcan

152.
1. Ac
2. Cultura Noua
3. Os lung
4. L = 5,4 cm
5. Trușești - Movila Șesul Jijiei, com. Trușești, jud. Botoșani
6. MIMIS, 861
7. Ac fragmentar, din os lung, cu partea proximală aplatizată și perforată.
8. Florescu 1964, 163, fig. 13/12; Idem 1991, 310, fig. 138/3.
9. L. Solcan

153.
1. Ac
2. Cultura Noua
3. Os
4. L = 7 cm
5. Trușești - Movila Șesul Jijiei, com. Trușești, jud. Botoșani

169
6. MIMIS, 873
7. Ac fragmentar ce are la partea proximală o perforație transversală. Vârful
este rupt.
8. Florescu 1957, 209, fig. 8/2; Idem 1964, 163, fig. 13/17.
9. L. Solcan

154.
1. Ac
2. Cultura Noua
3. Os
4. L = 6,1 cm
5. Trușești - Movila Șesul Jijiei, com. Trușești, jud. Botoșani
6. MIMIS, 877
7. Ac din os cu două perforații transversale situate la partea proximală.
8. Florescu 1964, 163, fig. 13/11; Idem 1991, 310, fig. 138/14.
9. L. Solcan

155.
1. Ac
2. Cultura Noua
3. Os
4. L = 7,6 cm
5. Trușești - Movila Șesul Jijiei, com. Trușești, jud. Botoșani
6. MIMIS, 867
7. Ac din os cu partea proximală perforată longitudinal.
8. Florescu 1964, 163, fig. 13/25; Idem 1991, 311, fig. 139/10.
9. L. Solcan

156.
1. Ac
2. Cultura Noua
3. Os lung
4. L = 12,1 cm; Dmax = 0,7 cm
5. Vorniceni - Pod Ibăneasa, com. Vorniceni, jud. Botoșani
6. MJB, 17249
7. Piesa este prelucrată prin tăiere, șlefuire și perforare. În capătul proximal
este străpunsă vertical, iar lateral, în aceeași zonă, este perforată orizontal.
8. Eternul Cucutenian 2004; Fascinaţia culturii Cucuteni 2004.
9. M. Diaconescu

170
157.
1. Ac
2. Cultura Noua
3. Os lung
4. L = 8,6 cm; Dmax = 0,9 cm
5. Vorniceni - Pod Ibăneasa, com. Vorniceni, jud. Botoșani
6. MJB, 17624
7. Piesa este prelucrată prin tăiere, șlefuire și perforare. Are o formă alungită,
corpul rotunjit, capătul distal ascuţit, iar cel proximal lăţit, perforat.
8. Inedit.
9. M. Diaconescu

158.
1. Opritor
2. Cultura Noua
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. H = 3 cm; Db = 1,1 cm
5. Mihoveni - Cahla Morii, com. Şcheia, jud. Suceava
6. MBS, C/197
7. Opritor confecţionat din corn de cerb, cu cavitate interioară; a fost atent
prelucrat, șlefuit și perforat. Este decorat cu trei registre a câte trei benzi
orizontale incizate, dispuse simetric pe corpul piesei. Vârful a fost distrus
din vechime; pe corp prezintă o fisură longitudinală. Acest gen de obiect
avea o utilitate estetică și practică; se utiliza, probabil, ca opritor pentru acele
de os, în cadrul unor suporturi textile sau de piele (în cazul vestimentaţiei)
sau a părului.
8. Niculică 2015, 394-400.
9. B. P. Niculică

159.
1. Spatulă/Împungător (?)
2. Cultura Noua
3. Os – peroneu de porc (Sus domesticus)
4. L = 15,4 cm
5. Cotu Morii - Toloacă, com. Popricani, jud. Iași
6. MIMIS, 18686
7. Spatulă/împungător (?) din os, cu partea activă ușor aplatizată și rotunjită.
8. Iconomu, Tanasachi 1992, 32, fig. 8/5.
9. L. Solcan

171
160.
1. Spatulă
2. Cultura Noua
3. Os – metapod de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 30 cm
5. Valea Lupului - Fabrica Chimică, com. Valea Lupului, jud. Iași
6. MIMIS, 910
7. Spatulă lucrată dintr-un metapod de cerb prin tăiere și șlefuire, cu partea
activă rotunjită.
8. Dinu 1957, 170, fig. 7/4; Florescu 1964, 160, fig. 11/8; Idem 1991, 139, 303, fig.
131/6.
9. L. Solcan

161.
1. Spatulă
2. Cultura Noua
3. Os de mamifer
4. L = 9,2 cm; l = 2 cm
5. Giurcani - Via Lupeș, com. Găgești, jud. Vaslui
6. MJV, 18765
7. Piesa este scurtă, unul din capete fiind rupt din vechime. Partea activă are
urme lizibile de șlefuire de la utilizarea intensă.
8. Rotaru 2009, 133, fig. 12/3.
9. C.-C. Lazanu

162.
1. Spatulă
2. Cultura Noua
3. Os
4. L = 14,8 cm; l = 4,1 cm
5. Vorniceni - Pod Ibăneasa, com. Vorniceni, jud. Botoșani
6. MJB, 17628
7. Piesa este realizată prin tăiere și șlefuire. Are formă alungită, o latură arcuită
și cealaltă dreaptă.
8. Inedită.
9. M. Diaconescu

172
163.
1. Daltă
2. Cultura Noua
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 11,8 cm
5. Igești - Scândureni, com. Blăgești, jud. Vaslui
6. MVPB, A/7009
7. Tăișul foarte ascuțit, ușor curbat. Prezintă o perforație transversală în zona
proximală.
8. Inedită.
9. E. Popușoi

164.
1. Daltă
2. Cultura Noua
3. Os
4. L = 7,6 cm; l = 3,2 cm
5. Șuletea - La Șipot, com. Șuletea, jud. Vaslui
6. MVPB, A/6523
7. Piesa are formă trapezoidală, tăișul drept și bine ascuțit.
8. Rotaru 1983, 79-80, fig. 4/12, 5/13.
9. E. Popușoi

165.
1. Șlefuitor
2. Cultura Noua
3. Os de mamifer
4. L = 22,7 cm; l = 3,1 cm
5. Giurcani - Via Lupeș, com. Găgești, jud. Vaslui
6. MJV, 18771
7. Piesa se păstrează întreagă. A fost confecționată dintr-un fragment de os
lung, probabil tibie, secționat pe lungime. Ambele capete prezintă urme de
lustru de la utilizare. Stare bună de conservare.
8. Inedit.
9. C.-C. Lazanu

173
166.
1. Pieptene - răzuitor
2. Cultura Noua
3. Os
4. L = 10,2 cm
5. Valea Lupului - Fabrica Chimică, com. Valea Lupului, jud. Iași
6. MIMIS, 909
7. Pieptene - răzuitor realizat pe un fragment de coastă, denticulat la unul
dintre capete.
8. Dinu 1957, 170, fig. 7/6; Florescu 1964, 160, pl. 11/1; Idem 1991, 139, 298, fig.
126/4.
9. L. Solcan

167.
1. Omoplat crestat
2. Cultura Noua
3. Os – omoplat de bovină domestică (Bos taurus)
4. L = 13,6 cm
5. Giurcani, com. Găgești, jud. Vaslui
6. MVPB, A/7010
7. La nivelul marginilor fosei articulare s-au realizat o serie de crestături
perpendiculare pe aceasta, ducând la formarea unor suprafețe de formă
relativ trapezoidală (cu baza mare în jos și cu baza mică în partea de sus):
„dinții”.
8. Inedit.
9. M. Oancă

168.
1. Omoplat crestat
2. Epoca bronzului
3. Os – omoplat de bovină domestică (Bos taurus)
4. L = 16,7 cm; D = 7,9 x 4,9 cm
5. Lichitișeni, com. Vultureni, jud. Bacău
6. CMIAB, 5363
7. Omoplat ce prezintă crestături pe marginea cavității glenoide.
8. Inedit.
9. E.-L. Istina

174
169.
1. Omoplat crestat
2. Cultura Noua
3. Os – omoplat de bovină domestică (Bos taurus)
4. L = 14,2 cm
5. Tanacu, com. Tanacu, jud. Vaslui
6. MIMIS, 11278
7. Omoplat cu marginea cavității glenoide crestată și capătul opus șlefuit și
transformat în dăltiță.
8. Florescu 1991, 125, 287, fig. 115/5.
9. L. Solcan

170.
1. Omoplat crestat
2. Cultura Noua
3. Os – omoplat de bovină domestică (Bos taurus)
4. L = 15,5 cm
5. Trușești - Movila Șesul Jijiei, com. Trușești, jud. Botoșani
6. MIMIS, 924
7. Omoplat cu marginea cavităţii glenoide crestată.
8. Inedit.
9. L. Solcan

171.
1. Omoplat crestat
2. Cultura Noua
3. Os – omoplat de bovină domestică (Bos taurus)
4. L = 25,2 cm
5. Valea Lupului - Fabrica Chimică,com. Valea Lupului, jud. Iași
6. MIMIS, 908
7. Omoplat cu marginea cavităţii glenoide crestată.
8. Inedit.
9. L. Solcan

172.
1. Vârf
2. Cultura Noua
3. Os
4. L = 3,4 cm
5. Trușești - Movila Șesul Jijiei, com. Trușești, jud. Botoșani
6. MIMIS, 863
7. Piesă de formă foliacee, realizată pe o așchie de os.

175
8. Inedit.
9. L. Solcan

173.
1. Vârf de săgeată
2. Cultura Noua
3. Os de mamifer
4. L = 5,5 cm; lmax = 0,8 cm
5. Vorniceni - Pod Ibăneasa, com. Vorniceni, jud. Botoșani
6. MJB, 17630
7. Piesa este lucrată prin tăiere și șlefuire. Are formă alungită, vârf ascuţit, cu
peduncul.
8. Inedit.
9. M. Diaconescu

174.
1. Vârf de săgeată
2. Cultura Noua
3. Os
4. L = 6,6 cm; l = 0,7 cm.
5. Vorniceni - Pod Ibăneasa, com. Vorniceni, jud. Botoșani
6. MJB, 17631
7. Piesa a fost lucrată prin tăiere și șlefuire. Are formă foliacee, vârf ascuţit, cu
peduncul.
8. Inedit.
9. M. Diaconescu

175.
1. Vârf de săgeată
2. Cultura Noua
3. Os de mamifer
4. L = 5,5 cm; l = 1,6 cm
5. Vorniceni - Pod Ibăneasa, com. Vorniceni, jud. Botoșani
6. MJB, 17419
7. Lucrată prin tăiere și șlefuire. Are formă triunghiulară, vârful ascuţit, două
aripioare și este rombică în secţiune.
8. Inedit.
9. M. Diaconescu

176
176.
1. Vârf de săgeată
2. Cultura Noua
3. Os
4. L= 3,9 cm
5. Trușești - Movila Șesul Jijiei, com. Trușești, jud. Botoșani
6. MIMIS, 864
7. Vârf de săgeată în curs de prelucrare, cu peduncul scurt și cu partea activă
de formă conică, ascuțită.
8. Florescu 1964, 163, fig. 13/5; Idem 1991, 135.
9. L. Solcan

177.
1. Vârf de săgeată
2. Cultura Noua
3. Os
4. L = 3,7 cm
5. Trușești - Movila Șesul Jijiei, com. Trușești, jud. Botoșani
6. MIMIS, 866
7. Vârf de săgeată în curs de prelucrare, cu peduncul scurt și cu partea activă
de formă conică.
8. Florescu 1957, 209, fig. 8/3; Idem 1964, 163, fig. 13/3; Idem 1991, 135.
9. L. Solcan

178.
1. Vârf de săgeată
2. Cultura Noua
3. Os de mamifer
4. L = 2,3 cm; lmax = 0,8 cm
5. Vorniceni - Pod Ibăneasa, com. Vorniceni, jud. Botoșani
6. MJB, 17623
7. Piesa a fost prelucrată prin tăiere și șlefuire. Are aspectul unui cui scurt.
Capătul proximal este mai lat, oval în secţiune, iar cel distal este ascuţit.
8. Inedit.
9. M. Diaconescu

177
179.
1. Vârf de săgeată
2. Cultura Noua
3. Os de mamifer
4. L = 3 cm; lmax = 0,9 cm
5. Vorniceni - Pod Ibăneasa, com. Vorniceni, jud. Botoșani
6. MJB, 17622
7. Piesa a fost prelucrată prin tăiere și șlefuire. Are aspectul unui cui, capătul
proximal este mai gros, șănţuit pe mijloc, iar cel distal ascuţit.
8. Inedit.
9. M. Diaconescu

180.
1. Vârf de săgeată
2. Cultura Noua
3. Os lung
4. L = 7,6 cm; lmax = 1,6 cm; Gmax = 0,9 cm
5. Crasnaleuca - Staniște, com. Coțușca, jud. Botoșani
6. MJB, 14634
7. Vârf de săgeată foliform, cu tijă ovală în secțiune, realizat dintr-un fragment
diafizar de os lung. Prezintă ruptură din vechime la partea proximală. Pe
suprafață sunt vizibile urme de răzuire și abraziune asociate fasonajului.
8. Inedit.
9. A. Vornicu

181.
1. Vârf de săgeată
2. Cultura Noua
3. Os lung
4. L = 6,8 cm; lmax = 1,3 cm; G = 0,7 cm
5. Crasnaleuca - Staniște, com. Coțușca, jud. Botoșani
6. MJB, 14638
7. Vârf de săgeată realizat dintr-un fragment diafizar de os lung. Tija este
rectangulară în secțiune, iar partea mezială are o margine aproximativ
rectilinie și una convexă. Apexul prezintă un lustru puternic. Este fracturat
la nivelul părții proximale și a uneia dintre margini.
8. Inedit.
9. A. Vornicu

178
182.
1. Vârf de săgeată
2. Cultura Noua
3. Os lung
4. L = 6,3 cm; lmax = 1,5 cm; G = 0,9 cm
5. Crasnaleuca - Staniște, com. Coțușca, jud. Botoșani
6. MJB, 14651
7. Vârf de săgeată realizat dintr-un fragment diafizar de os lung. Este foliform
și are tija ovală în secțiune.
8. Inedit.
9. A. Vornicu

183.
1. Vârf de săgeată
2. Cultura Noua
3. Corn de cervideu (Cervus elaphus)
4. L = 5,9 cm; lmax = 1,6 cm; G = 0,7 cm
5. Crasnaleuca - Staniște, com. Coțușca, jud. Botoșani
6. MJB, 14642
7. Vârf de săgeată realizat dintr-un segment de corn. Are partea distală
foliformă, cu vârful scurt, iar tija are forma aproximativ conică.
8. Inedit.
9. A. Vornicu

184.
1. Vârf de săgeată
2. Cultura Noua
3. Os de mamifer
4. L = 5,5 cm; l = 2,1 cm, Lpeduncul = 2,7 cm
5. Poșta Elan - Dealul lui Țugui, com. Vutcani, jud. Vaslui
6. MJV, 18766
7. Piesa se păstrează integral. A fost realizată dintr-un fragment de os robust.
Pedunculul este subțire, conic. Lama este triunghiulară, colțurile ușor
rotunjite, vârful ascuțit. Pe fața lamei se observă un triunghi obținut prin
șlefuirea suprafeței. Stare bună de conservare.
8. Rotaru 2009, 133, fig. 5/10.
9. C.-C. Lazanu

179
185.
1. Mâner
2. Cultura Noua
3. Os – metatars de bovină
4. L = 14,4 cm; l = 6,5 cm
5. Poșta Elan - Dealul lui Țugui, com. Vutcani, jud. Vaslui
6. MJV, 18627
7. Piesa se păstrează integral. Aceasta constituia un mâner pentru o unealtă.
În zona orificiului de prindere sunt lizibile urme de prelucrare prin șlefuire.
Stare bună de conservare.
8. Inedit.
9. C.-C. Lazanu

186.
1. Mâner
2. Cultura Noua
3. Os – metatars de oaie/capră (Ovis aries/Capra hircus)
4. L = 10,1 cm; l = 1,6 cm; Dorificiu = 0,6 cm
5. Urdești, com. Viișoara, jud. Vaslui
6. MJV, 18768
7. Piesa se păstrează integral. A fost confecționată dintr-un metatars de oaie/
capră, cu un capăt tăiat drept. Piesa prezintă, la ambele capete, urme de
lustru ca urmare a utilizării. Funcțional, piesa constituie un mâner pentru un
străpungător din os sau metal. Nu prezintă decor. Stare bună de conservare.
8. Rotaru 2009, 131, fig. 8/6.
9. C.-C. Lazanu

187.
1. Mâner de os cu împungător din bronz
2. Epoca bronzului
3. Os – metapod de oaie/capră (Ovis aries/Capra hircus); bronz
4. L = 13 cm; D = 3,3 x 2,4 cm
5. Tăvădărăști, com. Dealu Morii, jud. Bacău
6. CMIAB, 5267
7. Mâner realizat din metapod de ovi-caprină secționat transversal în zona
mediană a diafizei.
8. Inedit.
9. E.-L. Istina

180
188.
1. Mâner
2. Epoca bronzului
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 9,4 cm; D = 5 cm
5. Mândrișca, com. Valea Seacă, jud. Bacău
6. CMIAB, 843
7. Mâner confecționat din corn, decorat cu rânduri de cercuri, ce au în mijloc
un punct; la capete este încadrat cu două benzi incizate în zig-zag.
8. Inedit.
9. E.-L. Istina

189.
1. Plăsea
2. Epoca bronzului
3. Os
4. L = 5,7 cm; l = 2,6 cm
5. Brad - Dealul Ralet, com. Negri, jud. Bacău
6. MIR, 34607
7. Obiect lucrat manual dintr-un os secţionat și lustruit. Fragmentară, piesa
are un decor cu puncte, din care pornesc linii în forma literei V. Întreg
ornamentul este delimitat pe margine cu o linie. Piesa provine din situl
Zargidava, strat așezarea deschisă.
8. Inedită (săpături Vasile Ursachi, 2000)
9. G.-D. Hânceanu

190.
1. Tub
2. Cultura Noua
3. Os – radius (?) de bovină domestică (Bos taurus)
4. L = 13,8 cm; l = 4,2 cm; Dorificiu = 3,4 cm
5. Lupești - Fântâna Mare, com. Mălușteni, jud. Vaslui
6. MJV, 18772
7. Piesa se păstrează integral. Unul din capete a fost tăiat drept, iar al doilea a
fost tăiat în formă de U. În ceea ce privește utilitatea piesei menționăm două
posibilități: 1. mâner pentru o armă; 2. șlefuitor pentru o piesă cu margini
rotunde, ipoteză susținută și de urmele lizibile de șlefuire/utilizare.
8. Inedit.
9. C.-C. Lazanu

181
191.
1. Tub
2. Cultura Noua
3. Os lung de pasăre
4. L = 12 cm; D = 1,1 cm
5. Popeni - Cerchez, com. Giurcani, jud. Vaslui
6. MJV, 18773
7. Piesa reprezintă un tub confecționat din os de pasăre. Făcea probabil parte
dintr-o instalație de ventilație. Nu prezintă decor. Stare bună de conservare.
8. Rotaru 2009, 131, fig. 13/8.
9. C.-C. Lazanu

192.
1. Tub
2. Cultura Noua
3. Os lung de pasăre
4. L = 10,2 cm; l = 0,9 cm
5. Șuletea - Brăițeni, com. Șuletea, jud. Vaslui
6. MJV, 18774
7. Piesa a fost realizată dintr-un os lung de pasăre, un capăt fiind tăiat drept
iar al doilea oblic. Probabil a făcut parte dintr-o instalație de ventilație. Piesa
prezintă ușoare urme de ardere secundară. Stare bună de conservare.
8. Inedit.
9. C.-C. Lazanu

193.
1. Patină
2. Epoca Bronzului
3. Os – radius de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 25 cm
5. Răcăciuni, com. Răcăciuni, jud. Bacău
6. MIMIS, 811
7. La unul dintre capete piesa prezintă o perforație perpendiculară pe axul
lung al osului și o alta longitudinală, care străbate epifiza. La extremitatea
opusă este realizată o perforație transversală. Este posibil ca aceste orificii
să fi fost utilizate pentru fixarea unor legături.
8. Florescu 1966, 55, fig. 8/5.
9. L. Solcan

182
194.
1. Patină
2. Epoca bronzului
3. Os – metapod de cal (Equus caballus)
4. L = 14,7 cm; lmin = 3,5 cm; lmax= 4,3 cm
5. Brad - Dealul Ralet, com. Negri, jud. Bacău
6. MIR, 41224
7. Obiect fragmentar lucrat manual dintr-un metapod de cal, intens lustruit.
Provine din situl Zargidava, strat așezarea deschisă.
8. Inedită (săpături Vasile Ursachi, 2002).
9. G.-D. Hânceanu

195.
1. Patină
2. Cultura Noua
3. Os – radius de bovină domestică (Bos taurus)
4. L = 25,6 cm
5. Giurcani, com. Găgești, jud. Vaslui
6. MVPB, A/7027
7. Prezintă urme de folosire și perforații pentru a putea fi legată.
8. Rotaru 1983, fig. 81/1.
9. E. Popușoi

196.
1. Patină
2. Cultura Noua
3. Os – metapod de cal (Equus caballus)
4. L = 26,6 cm
5. Giurcani, com. Găgești, jud. Vaslui
6. MVPB, A/7025
7. Prezintă urme de folosire și perforații pentru a putea fi legată.
8. Rotaru 1983, fig. 81/10.
9. E. Popușoi

197.
1. Patină
2. Cultura Noua
3. Os lung de mamifer
4. L = 25,5 cm; l = 7,3 cm
5. Vorniceni - Pod Ibăneasa, com. Vorniceni, jud. Botoșani
6. MJB, 17629

183
7. Piesa este realizată dintr-un os lung de la o specie de talie mare. Este lucrată
prin perforare și șlefuire. Are perforaţii circulare orizontale, la un capăt, și
verticale, la celălalt. Partea activă este lustruită ca urmare a utilizării piesei.
8. Inedită.
9. M. Diaconescu

198.
1. Psalie
2. Cultura Noua
3. Os – coastă de oaie/capră (Ovis aries/Capra hircus)
4. L = 13,3 cm
5. Bârlălești, com. Epureni, jud. Vaslui
6. MJV, 763
7. Psalie de tipul I (după tipologia lui N. Boroffka). Se păstrează în stare
fragmentară, fiind ruptă la ambele capete, dar mai conservă unul din orificii.
Stare bună de conservare.
8. Coman 1980, fig. 118/10.
9. C.-C. Lazanu

199.
1. Psalie
2. Cultura Noua
3. Fragment costal de oaie/capră (Ovis aries/Capra hircus)
4. L = 16 cm; l = 5,9 cm
5. Murgeni, jud. Vaslui
6. MJV, 1121
7. Psalie de tipul II b (după tipologia lui N. Boroffka). Se păstrează întreagă.
Prezintă două orificii de prindere, iar pe lungimea inferioară s-a încercat
realizarea unui model în două registre. Se observă două rânduri de tăieturi
transversale, urmate de o așchiere între ele. Stare bună de conservare.
8. Coman 1980, 186, fig. 111/6.
9. C.-C. Lazanu

200.
1. Psalie (?)
2. Cultura Noua
3. Os
4. L = 4,1 cm; l = 1,1 cm
5. Vorniceni - Pod Ibăneasa, com. Vorniceni, jud. Botoșani
6. MJB, 17625

184
7. Piesa este prelucrată prin tăiere, șlefuire și perforare. Are formă alungită,
aspectul unui toporaș; este rectangulară în secţiune, are capetele rotunjite și
o perforaţie ovală în zona centrală.
8. Inedit.
9. M. Diaconescu

201.
1. Psalie
2. Cultura Noua
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 7,3 cm; l = 5,5 cm
5. Trușești - Movila Șesul Jijiei, com. Trușești, jud. Botoșani
6. MIMIS, 882
7. Psalie din corn de cerb, plată, de formă aproximativ rectangulară, cu colțurile
rotunjite. Într-unul dintre acestea a fost realizată o prelungire cruciformă.
Pe una dintre fețe, piesa prezintă un decor adâncit, format din puncte.
8. Florescu 1991, 135, 324, fig. 152/2; Petrescu-Dîmbovița, Florescu, Florescu
1999, 634.
9. L. Solcan

202.
1. Piesă cu funcționalitate incertă
2. Cultura Noua
3. Os
4. L = 4,6 cm; D = 1,3 cm
5. Vădeni - Gura Hulubăț, oraș Murgeni, jud. Vaslui
6. MJV, 18779
7. Unul din capete este mai subțire. Este posibil ca obiectul să fi fost folosit ca
dop. Stare bună de conservare.
8. Rotaru 2009, fig. 14/8.
9. C.-C. Lazanu

203.
1. Arșic
2. Cultura Noua
3. Os – astragal de bovină domestică (Bos taurus)
4. L = 6,3 cm
5. Rai, com. Murgeni, jud. Vaslui
6. MVPB, A/8372
7. Realizat din astragal. Prezintă cinci perforații.
8. Inedit.
9. M. Oancă

185
204.
1. Amuletă
2. Epoca bronzului
3. Dinte – canin de câine (Canis familiaris)
4. L = 3,6 cm; l = 0,8 cm
5. Mândrișca - Titelca Morăriei, com. Valea Seacă, jud. Bacău
6. MIR, 4302
7. Canin de câine perforat la un capăt și cu două fisuri longitudinale.
8. Inedită (săpături V. Căpitanu, 1960).
9. G.-D. Hânceanu

205.
1. Pandantiv
2. Cultura Noua
3. Dinte – canin inferior de porc (Sus domesticus)
4. L = 6,6 cm; l = 1,4 cm
5. Giurcani - Via Lupeș, com. Găgești, jud. Vaslui
6. MJV, 18778
7. Piesa se păstrează întreagă. La mijlocul corpului are un mic orificiu de
prindere. Nu prezintă decor. Stare bună de conservare.
8. Rotaru 2009, 133, fig. 5/2.
9. C.-C. Lazanu

206.
1. Amuletă
2. Cultura Noua
3. Os
4. L = 4,9 cm
5. Poșta Elan, com. Vutcani, jud. Vaslui
6. MVPB, A/7038
7. Amuleta are forma triunghiulară cu colțurile rotunjite, iar în partea
superioară prezintă o perforație.
8. Rotaru 1983, 82, fig. 4/4, 5/6.
9. E. Popușoi

207.
1. Pandantiv
2. Cultura Noua
3. Os
4. L = 7,3 cm; lmax = 4,4 cm
5. Vorniceni - Pod Ibăneasa, com. Vorniceni, jud. Botoșani
6. MJB, 17627

186
7. Piesa a fost lucrată prin tăiere, șlefuire și perforare. Are formă trapezoidală,
capetele rotunjite și un orificiu rotund pentru agăţat.
8. Inedit.
9. M. Diaconescu

208.
1. Inel
2. Epoca bronzului
3. Os
4. D = 2,4 cm; G = 0,5 cm
5. Tămășeni - La Siliște, com. Tămășeni, jud. Neamţ
6. MIR, 30196
7. Piesă confecţionată manual dintr-un os, prin secţionare și șlefuire. A fost
descoperită în mormântul M2.
8. Ursachi 2001, 228, 232, 272, fig. 8, pl. III/10, XXXIII/4.
9. G.-D. Hânceanu

209.
1. Cataramă
2. Cultura Noua
3. Os de mamifer
4. D = 4 cm; G = 0,3 cm
5. Vorniceni - Pod Ibăneasa, com. Vorniceni, jud. Botoșani
6. MJB, 17626
7. Piesa este lucrată prin tăiere, șlefuire și perforare. Are formă circulară, un
orificiu central, rotund, precum și un mic orificiu de prindere poziționat pe
marginea piesei.
8. Inedită.
9. M. Diaconescu

187
EPOCA FIERULUI
(Hallstatt, La Tène și Dacii Liberi)

210.
1. Împungător
2. Hallstatt (a doua jumătate a secolului VI a. Chr.)
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 12 cm; Dmax = 2,4 cm
5. Curteni - Valea Merilor, com. Oltenești, jud. Vaslui
6. MIMIS, 6327
7. Piesa a fost realizată prin retezarea unui vârf de corn de cerb.
8. Iconomu 1978-1979, 224, 227, fig. XXXIII/7, XXXVI/2.
9. T.-E. Marin

211.
1. Unealtă pentru decorarea vaselor
2. Hallstatt B
3. Os
4. L = 10,2 cm; l = 2,8 cm; Ldinţi = 2 cm; ldinţi = 0,4 cm
5. Brad - Dealul Ralet, com. Negri, jud. Bacău
6. MIR, 4432
7. Piesă lucrată manual, prin secţionare și șlefuire, dintr-un os animalier, având
partea activă prevăzută cu cinci dinţi (unul rupt din vechime), finalizată cu o
coadă plată, ruptă la capăt. Obiectul seamănă cu laba unui urs și putea ajuta
la ornamentarea vaselor de la începutul Hallstattului, din cultura Babadag-
Cozia-Brad. Provine din situl Zargidava, strat așezarea deschisă.
8. Ursachi 1995, 22, 507, pl. 219/2.
9. G.-D. Hânceanu

212.
1. Aplică
2. Hallstatt
3. Os
4. D = 3,6 x 3,5 cm
5. Bărboasa, com. Oncești, jud. Bacău
6. CMIAB, 842

188
7. Piesa are formă circulară, iar ca ornament prezintă un decor în formă de
cruce cu o perforație centrală.
8. Inedită.
9. E.-L. Istina

213.
1. Psalie
2. Hallstatt
3. Os
4. L = 20 cm; lmax = 6 cm
5. Bărboasa, com. Oncești, jud. Bacău
6. CMIAB, 841
7. Confecționată din os șlefuit în formă zoomorfă, cu trei orificii și linii incizate
la capete.
8. Inedită.
9. E.-L. Istina

214.
1. Psalie
2. Hallstatt (a doua jumătate a secolului al VI-lea a. Chr.)
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 19,3 cm; l = 4 cm
5. Curteni - Valea Merilor, com. Oltenești, jud. Vaslui
6. MIMIS, 6333
7. Piesa este realizată din corn șlefuit, cu trei ocheţi. Unul din capete este în
formă de cap de cal cu gura deschisă, celălalt capăt lipsește. Suprafața piesei
este decorată cu motive incizate, cercuri cu centrul marcat, dispuse în linie,
unite de linii tangente, și grupuri de liniuțe oblice. Pe latura superioară sunt
incizate grupuri de linii paralele oblice care sugerează coama calului. Sub
acestea și pe capul calului sunt gravate șiruri de cerculețe cu tangente și
liniuțe ce reproduc hățurile.
8. Iconomu 1978-1979, 227-229, fig. XXXIV/1, XXXVII/1; Idem 1979, 88-89,
fig. 8.
9. T.-E. Marin

215.
1. Piesă tehnică/Proces cornular
2. Secolul II p. Chr.
3. Os – proces cornular de bovină domestică (Bos taurus)
4. H = 9,5 cm; Dmax = 4,5 cm
5. Brad - La Stâncă, com. Negri, jud. Bacău
6. MIR, 26940

189
7. Obiectul este scurt și retezat la bază, rămas din primul stadiu de prelucrare.
Provine din situl Zargidava, strat acropolă.
8. Inedit (săpături Vasile Ursachi, 1994).
9. G.-D. Hânceanu

216.
1. Piesă tehnică/Proces cornular
2. Secolul II p. Chr.
3. Os – proces cornular de bovină domestică (Bos taurus)
4. L = 5,6 cm; Dmax = 4,2 cm
5. Brad - La Stâncă, com. Negri, jud. Bacău
6. MIR, 37986
7. Obiectul este scurt și retezat la bază, rămas din primul stadiu de prelucrare.
Provine din situl Zargidava, strat acropolă.
8. Inedit (săpături Vasile Ursachi, 1984).
9. G.-D. Hânceanu

217.
1. Lustruitor
2. Secolul II p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. H = 5 cm; Ltalpă = 13,5 cm; ltalpă = 4,5 cm
5. Brad - La Stâncă, com. Negri, jud. Bacău
6. MIR, 4451
7. Piesă lucrată manual, prin secţionare și șlefuire, dintr-un corn de cerb, cu
partea activă lustruită și cu mânerul triunghiular rupt. Zona activă (talpa)
este desprinsă longitudinal. Provine din situl Zargidava, strat acropolă.
8. Ursachi 1995, 137, 411, pl. 28/5.
9. G.-D. Hânceanu

218.
1. Seceră
2. Secolul I a. Chr.
3. Os – coastă de mamifer
4. L = 32 cm; l = 2,8 cm
5. Brad - La Stâncă, com. Negri, jud. Bacău
6. MIR, 8181
7. Obiect confecţionat manual dintr-o coastă de mamifer, ascuţită pe marginea
concavă prin șlefuire. Un capăt este rupt, iar celălalt perforat, pentru agăţare.
Provine din situl Zargidava, Gr. 18 – acropolă.
8. Ursachi 1995, 87, 136, 407, 513, pl. 19/7, pl. 231/5.
9. G.-D. Hânceanu

190
219.
1. Spatulă
2. Secolele I a. Chr. - I p. Chr.
3. Os
4. L = 13,4 cm; lmin = 0,7 cm; lmax = 1,7 cm
5. Brad - La Stâncă, com. Negri, jud. Bacău
6. MIR, 440
7. Piesă lucrată manual, prin secţionare și șlefuire, dintr-un os animalier
domestic, cu partea activă ovală, ascuţită, finalizată cu o coadă circulară,
ruptă la capăt. Provine din situl Zargidava, strat acropolă.
8. Ursachi 1995, 137, 512, pl. 230/28.
9. G.-D. Hânceanu

220.
1. Spatulă
2. Secolele I a. Chr. - I p. Chr.
3. Os
4. L = 21,5 cm; lmin = 1,2 cm; lmax = 1,6 cm
5. Brad - La Stâncă, com. Negri, jud. Bacău
6. MIR, 27031
7. Piesă lucrată manual, prin secţionarea și șlefuirea unui os, cu partea activă
ovală (ciobită în momentul descoperirii), ascuţită, finalizată cu o coadă
circulară, ruptă la capăt. Provine din situl Zargidava, strat acropolă.
8. Ursachi 1995, 137, 512, pl. 230/29.
9. G.-D. Hânceanu

221.
1. Mâner
2. Secolele II a. Chr. - I p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 7,2 cm; D = 1,6/1,1 cm
5. Poiana - Cetățuie, com. Poiana, jud. Galați
6. MIMIS, 6341
7. Piesa a fost realizată dintr-un corn de cerb, prin tăiere. Este ușor curbată,
găurită lateral, la partea mai groasă. Interiorul este parțial golit, în această
zonă.
8. Inedit.
9. T.-E. Marin

191
222.
1. Mâner de unealtă
2. Secolele I a. Chr. - I p. Chr.
3. Os – radius de bovină domestică (Bos taurus)
4. L = 11,5 cm; lmin = 4 cm; lmax = 6 cm
5. Brad - La Stâncă, com. Negri, jud. Bacău
6. MIR, 27066
7. Obiectul este scurt și retezat la ambele capete, șlefuit, dar nefinalizat.
Provine din situl Zargidava, strat acropolă.
8. Inedit (săpături Vasile Ursachi, 1976).
9. G.-D. Hânceanu

223.
1. Mâner de unealtă
2. Secolele I a. Chr. - I p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. H = 3 cm; lmin = 2,5 cm; lmax = 6 cm
5. Brad - La Stâncă, com. Negri, jud. Bacău
6. MIR, 29730
7. Obiectul este scurt, retezat la ambele capete, șlefuit și decorat la exterior (pe
ambele părţi), cu cercuri concentrice incizate. Provine din situl Zargidava,
strat acropolă.
8. Inedit (săpături Vasile Ursachi, 1997).
9. G.-D. Hânceanu

224.
1. Mâner
2. Secolele I a. Chr. - I p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 4,5 cm; l = 3,5 cm; Dbuton = 4 cm
5. Poiana - Cetățuie, com. Poiana, jud. Galați
6. MIMIS, 1067
7. Piesa, de formă ovală, este realizată prin șlefuire, având laturile arcuite și
buton terminal de formă discoidală, în care s-a executat gaura de prindere
a lamei. La capătul opus, gaura are formă dreptunghiulară. Sub buton
este dispusă o linie, incizată. Alte două grupuri de câte trei linii incizate
se regăsesc pe corpul mânerului, dispuse simetric, pe laturi. Mânerul este
posibil să fi servit pentru prinderea unei seceri.
8. Inedit.
9. T.-E. Marin

192
225.
1. Mâner
2. Epoca geto-dacă
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. D = 10,6 cm
5. Răcătău - Cetățuie, com. Horgești, jud. Bacău
6. CMIAB, 24209
7. Mâner din corn, decorat cu cercuri concentrice cu un punct în centru;
prezintă mai multe perforații pe marginile piesei.
8. Inedit.
9. E.-L. Istina

226.
1. Corn decorat
2. Epoca geto-dacă
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 9,6 cm; Dmax = 1,9 cm
5. Răcătău - Cetățuie, com. Horgești, jud. Bacău
6. CMIAB, 13191
7. Decorat cu mai multe registre de linii incizate pe suprafața piesei, la un
capăt prezentând un decor format din romburi unite.
8. Inedit.
9. E.-L. Istina

227.
1. Plăsea
2. Secolul I p. Chr.
3. Os
4. L = 10,2 cm; l = 2 cm
5. Poiana - Cetățuie, com. Poiana, jud. Galați
6. MIMIS, 5674
7. Piesa este executată dintr-o placă de os. La capătul superior al piesei au
fost realizate două grupuri a câte trei perforații necesare cuielor de fixare a
lamei. O altă gaură se află la partea inferioară. Decorul geometric, incizat,
este dispus pe toată suprafața piesei, fiind alcătuit din romburi formate din
benzi hașurate. Obiectul avea funcționalitatea de plăsea pentru cuțit.
8. Teodor, Nicu, Țau 1997, 83, fig. 28/3.
9. T.-E. Marin

193
228.
1. Plăsea
2. Secolele I a. Chr. - I p. Chr.
3. Os
4. L = 9,5 cm; l = 4 cm
5. Brad - La Stâncă, com. Negri, jud. Bacău
6. MIR, 26874
7. Obiect lucrat manual, dintr-un os secţionat și lustruit, sub forma unui
„ochi”. Poate fi o plăsea în primul stadiu de prelucrare, nefinalizată. Provine
din situl Zargidava, strat acropolă.
8. Inedită (săpături Vasile Ursachi, 1994).
9. G.-D. Hânceanu

229.
1. Piesă cu funcționalitate incertă
2. Secolele I a. Chr. - I p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 5,7 cm; Dmin = 1,2 cm; Dmax = 1,5 cm
5. Brad - La Stâncă, com. Negri, jud. Bacău
6. MIR, 34348
7. Obiectul este scurt, retezat la ambele capete, șlefuit și gol pe interior.
Lucrată manual dintr-un corn de cerb, piesa este ușor curbată. Provine din
situl Zargidava, strat acropolă.
8. Inedită (săpături Vasile Ursachi, 1985).
9. G.-D. Hânceanu

230.
1. Piesă cu funcționalitate incertă
2. Secolele I a. Chr. - I p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 6,2 cm
5. Poiana - Cetățuie, com. Poiana, jud. Galați
6. MIMIS, 6348
7. Obiectul a fost șlefuit astfel încât prezintă două registre: în prima parte are
formă cilindrică, iar partea următoare, delimitată cu un prag, este ascuțită.
Sub prag s-a executat un motiv decorativ constând din trei linii circulare,
incizate. Piesa poate proveni de la un fus, fiind deteriorată din antichitate.
8. Inedită.
9. T.-E. Marin

194
231.
1. Fusaiolă
2. Secolul II p. Chr.
3. Os
4. G = 1 cm; D = 4,3 cm
5. Brad - La Stâncă, com. Negri, jud. Bacău
6. MIR, 34606
7. Piesă sferică, lucrată manual, prin secţionarea, șlefuirea și perforarea
transversală a unui os. Provine din situl Zargidava, strat acropolă.
8. Inedită (săpături Vasile Ursachi, 2000).
9. G.-D. Hânceanu

232.
1. Fusaiolă
2. Secolul II p. Chr.
3. Os – vertebră de pește
4. G = 1 cm; D = 3,2 cm
5. Brad - La Stâncă, com. Negri, jud. Bacău
6. MIR, 27006
7. Piesă lucrată prin perforarea unei vertebre de pește. Provine din situl
Zargidava, strat acropolă.
8. Ursachi 1995, 137, 514, pl. 233/15.
9. G.-D. Hânceanu

233.
1. Fusaiolă
2. Secolul II p. Chr.
3. Os – cap femural de bovină domestică (Bos taurus)
4. H = 2,2 cm; D = 4,4 cm
5. Brad - La Stâncă, com. Negri, jud. Bacău
6. MIR, 6818
7. Piesă lucrată manual, prin secţionarea transversală și perforarea longitudinală
a unui cap femural. Sferic, obiectul este retezat la interior și semirotund,
lucios, la exterior. Scobitura este largă, iar pe suprafaţa exterioară are
un decor de linii circulare concentrice. Provine din situl Zargidava, strat
acropolă.
8. Ursachi 1995, 137, 413, pl. 31/11.
9. G.-D. Hânceanu

195
234.
1. Fluier
2. Secolele III - II a. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 8,4 cm; D = 1,8 cm
5. Brad - La Stâncă, com. Negri, jud. Bacău
6. MIR, 27032
7. Obiect confecţionat manual dintr-un corn de cerb, secţionat, lustruit și
perforat. Piesa are la un capăt o perforaţie mare, ovală, iar cealaltă extremă
este finalizată rotunjit. Prezintă o fisură longitudinală. Provine din situl
Zargidava, Gr. 13 – acropolă.
8. Ursachi 1995, 87, 137, 409, 514, pl. 24/9, pl. 233/10.
9. G.-D. Hânceanu

235.
1. Fluier
2. Secolele I a. Chr. - I p. Chr.
3. Os lung
4. L = 7,5 cm; D = 1,5 cm
5. Brad - La Stâncă, com. Negri, jud. Bacău
6. MIR, 8937
7. Obiect confecţionat manual dintr-un os lung, secţionat și lustruit. Spre unul
din capete, piesa are o perforaţie mare, ovală, iar la cealaltă extremă are o
mică perforaţie centrală, pentru prindere. Provine din situl Zargidava, strat
acropolă.
8. Ursachi 1995, 137, 411, 513, pl. 28/2, pl. 232/11.
9. G.-D. Hânceanu

236.
1. Fluier
2. Secolul II p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 7,5 cm; Dmin = 1 cm; Dmax = 1,5 cm
5. Brad - La Stâncă, com. Negri, jud. Bacău
6. MIR, 37922
7. Obiect confecţionat manual dintr-un corn de cerb, secţionat, lustruit și
perforat. Piesa are la un capăt o perforaţie mare, ovală, iar cealaltă extremă
este finalizată rotunjit. Provine din situl Zargidava, strat acropolă.
8. Ursachi 1995, 137, 409, 514, pl. 24/5, pl. 233/11.
9. G.-D. Hânceanu

196
237.
1. Patină
2. Secolele I a. Chr. - I p. Chr.
3. Os – metapod de bovină domestică (Bos taurus)
4. L = 18,3 cm; lmin = 2,2 cm; lmax = 4,2 cm
5. Brad - La Stâncă, com. Negri, jud. Bacău
6. MIR, 38415
7. Obiect confecţionat manual dintr-un metapod de bovină domestică, intens
lustruit. Provine din situl Zargidava, strat acropolă.
8. Ursachi 1995, 136, 512, pl. 230/41.
9. G.-D. Hânceanu

238.
1. Psalie
2. La Tène
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 12 cm; l = 2 cm
5. Cozmești, com. Delești, jud. Vaslui
6. MJV, 16914
7. Psalia se păstrează fragmentar, fiind ruptă cel mai probabil de la jumătate.
Capul psaliei este tăiat oblic cu un mic pinten. Una din muchii este ușor
curbată, iar pe cealaltă muchie sunt câte trei mici alveolări grupate în
dreptul celor trei orificii de prindere aflate pe corpul psaliei. În jurul orificiul
din mijloc se observă urme de frecare, probabil ca urmare a utilizării. Spre
capătul rupt se păstrează un decor incizat format din două linii paralele de-a
lungul corpului psaliei, care sunt mărginite de câte un rând de linii în zig-
zag. Stare bună de conservare.
8. Marin 1987-1989, 35, 43, fig. 6-7.
9. C.-C. Lazanu

239.
1. Piesă cu funcţionalitate incertă
2. Epoca geto-dacă
3. Os
4. L = 12 cm; lmax = 2,5 cm
5. Răcătău - Cetățuie, com. Horgești, jud. Bacău
6. CMIAB, 7717
7. Obiect confecționat din os, decorat cu cercuri concentrice pe toată
suprafața piesei, cu un punct în centrul acestora; în centrul piesei prezintă
trei perforații.
8. Inedită.
9. E.-L. Istina

197
240.
1. Pandantiv
2. Secolele III - II a. Chr.
3. Os – metapod de porc (Sus domesticus)
4. L = 7 cm; D = 1,6 cm
5. Brad - Dealul Ralet, com. Negri, jud. Bacău
6. MIR, 28075
7. Obiectul este scurt, uzat la un capăt. La mijloc are o perforaţie transversală.
Provine din situl Zargidava - șanţul de apărare al așezării deschise.
8. Ursachi 1995, 412, 513, pl. 30/13, pl. 232/13.
9. G.-D. Hânceanu

241.
1. Amuletă
2. Secolele II - I a. Chr.
3. Dinte – canin de lup (Canis lupus)
4. L = 5,3 cm; l = 1,5 cm
5. Brad - La Stâncă, com. Negri, jud. Bacău
6. MIR, 12813
7. Canin de lup perforat la un capăt. Prezintă două fisuri longitudinale. Provine
din situl Zargidava, strat acropolă.
8. Ursachi 1995, 412, pl. 30/15.
9. G.-D. Hânceanu

242.
1. Amuletă
2. Secolul II p. Chr.
3. Dinte – canin de urs (Ursus arctos)
4. L = 7,5 cm; l = 2,5 cm
5. Brad - La Stâncă, com. Negri, jud. Bacău
6. MIR, 26993
7. Canin de urs, perforat la un capăt. Prezintă fisuri longitudinale. Provine din
situl Zargidava, strat acropolă.
8. Ursachi 1995, 412, 513, pl. 30/17, pl. 232/4.
9. G.-D. Hânceanu

198
243.
1. Defensă de mistreţ
2. Secolul II p. Chr.
3. Dinte – canin inferior de mistreț (Sus scrofa)
4. L = 7,5 cm; lmin = 0,8 cm; lmax = 1,5 cm
5. Brad - La Stâncă, com. Negri, jud. Bacău
6. MIR, 8932
7. Defensă de mistreţ cu fisură longitudinală. Provine din situl Zargidava, strat
acropolă.
8. Inedit (săpături Vasile Ursachi, 1976).
9. G.-D. Hânceanu

244.
1. Pandantiv
2. Secolele II - III p. Chr.
3. Os
4. L = 1,1 cm; l = 1,1 cm; G = 0,2 cm
5. Săbăoani - La Izlaz, com. Săbăoani, jud. Neamţ
6. MIR, 10362
7. Obiect confecţionat manual dintr-un os de animal domestic, secţionat,
lustruit și perforat. Pătrată, piesa dispune de o perforație ovală. A fost
descoperită în mormântul M 32 din necropola I a dacilor liberi.
8. Ursachi 2010, 31, 250, pl. 18/4.
9. G.-D. Hânceanu

245.
1. Pieptene
2. Secolul III p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 10 cm; l = 7,5 cm
5. Liteni, jud. Suceava
6. MBS, D/913
7. Pieptene din corn de cerb, fragmentar, cu dinţii rupţi, decorat cu benzi de
linii incizate paralele și cu registre de incizii formând cercuri concentrice.
Piesa a fost confecţionată din cinci segmente verticale fixate la interior
prin câte două știfturi de corn și un nit de fier care străbate toate cele cinci
segmente. Pieptenele avea 50 de dinţi iniţial, o parte nu s-au mai păstrat.
8. Ignat 2012, 317-323, pl. 1/4.
9. B. P. Niculică

199
246.
1. Ac de păr
2. Secolele II - III p. Chr.
3. Os
4. L = 10,7 cm; G = 0,5/0,3 cm
5. Barboși - Tirighina, Galați, jud. Galați
6. MIMIS, 7491
7. Acul este prelucrat prin șlefuire. Partea superioară, mai groasă decât vârful,
este ușor fațetată.
8. Inedit.
9. T.-E. Marin

247.
1. Ac de păr
2. Secolele II - III p. Chr.
3. Os
4. L = 10, 3 cm; G = 0,4/0,2 cm
5. Barboși - Tirighina, Galați, jud. Galați
6. MIMIS, 7490
7. Acul de prins părul este realizat dintr-un os, prin șlefuire. Este mai gros la
partea superioară. Partea inferioară era probabil ascuțită.
8. Inedit.
9. T.-E. Marin

200
ANTICHITATEA TÂRZIE
(Cultura Sântana de Mureș)

248.
1. Tub
2. Secolul IV p. Chr.
3. Os lung
4. L = 10,7 cm; l = 1,1 cm
5. Podeni, com. Bunești, jud. Suceava
6. MBS, D/999
7. Tub de os lung, fragmentar, șlefuit și perforat, destinat păstrării acelor.
8. Pentru săpăturile de la Podeni: Andronic 1993, 45-69.
9. B. P. Niculică

249.
1. Patină
2. Secolul IV p. Chr.
3. Os – metapod de cal (Equus caballus)
4. L = 15,6 cm; l = 3,4 cm; G = 2,6 cm
5. Ionășeni - La Ţintirim, com. Trușești, jud. Botoșani
6. MIMIS, 1195
7. Piesa este fragmentară, prezentând o fisură longitudinală. A fost realizată
prin șlefuirea ambelor părţi ale unui metapod de cal. Patina provine din
așezare.
8. M. Petrescu-Dîmboviţa et al. 1955, 179.
9. I. Iaţcu

250.
1. Fragmente de coarne de cerb în diferite stadii de prelucrare
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. -
5. Bârlad - Valea Seacă, jud. Vaslui
6. MVPB, material de studiu
7. Fragmente de coarne de cerb în diferite faze de prelucrare, ce urmau să fie
pregătite pentru realizarea pieptenilor.

201
8. Palade 2004, passim.
9. M. Oancă

251.
1. Plăcuțe de pieptene
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. –
5. Bârlad - Valea Seacă, jud. Vaslui
6. MVPB, A/430-465
7. Plăcuțe din corn de cerb pentru confecționarea pieptenilor aflate în diferite
faze de prelucrare. Unele fragmente sunt pregătite pentru realizarea
mânerului, iar altele, mai mici, au dinții tăiați și sunt gata de asamblare.
Alte fragmente sunt tăiate rectangular și pregătite pentru faza tehnologică
următoare, tăierea dinților.
8. Palade 2004, passim.
9. M. Oancă

252.
1. Tăbliță pentru nituri
2. Secolul IV p. Chr.
3. Bronz
4. L = 9 cm
5. Bârlad - Valea Seacă, jud. Vaslui
6. MVPB, A/9079
7. Tăbliță din bronz din care se tăiau niturile pentru a prinde plăcuțele care
formau pieptenele.
8. Palade 2004.
9. M. Oancă

253.
1. Creuzet
2. Secolul IV p. Chr.
3. Lut
4. L = 5,2 cm
5. Bârlad - Valea Seacă, jud. Vaslui
6. MVPB, A/7712
7. Confecționat din lut ars, de formă ovoidală, cu pereții groși, prevăzut cu
orificiu de scurgere.
8. Palade 2004.
9. M. Oancă

202
254.
1. Creuzet
2. Secolul IV p. Chr.
3. Lut
4. L = 7,6 cm
5. Bârlad - Valea Seacă, jud. Vaslui
6. MVPB, A/7715
7. Confecționat din lut ars, de formă ovoidală, cu pereții groși, prevăzut cu
orificiu de scurgere.
8. Palade 2004.
9. M. Oancă

255.
1. Pieptene în curs de prelucrare
2. Secolul IV p. Chr
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. H = 5,7 cm; L = 6,7 cm
5. Bârlad - Valea Seacă, jud. Vaslui
6. MVPB, A/3
7. Pieptene din corn de cerb în curs de realizare, dinții nu au fost tăiați.
Realizat din plăcuțe prinse cu nituri de bronz. Niturile urmăresc marginea
mânerului. Piesa a fost descoperită în bordeiul B 7.
8. Palade 1981, 179-215, fig. 22/4; Idem 2004, 58, fig. 31/2.
9. E. Popușoi

256.
1. Plăci de pieptene
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. H = 4,8 cm; L = 12,3 cm; G = 0,7 cm / H = 2,4 cm; L = 6,5 cm; G = 0,3 cm
/ L = 12,5 cm; l = 3 cm; G = 1,1 cm / L = 12,1 cm; l = 2,5 cm; G = 0,9 cm /
L = 6,1 cm; l = 2,5 cm; G = 0,8 cm / L = 6,5 cm; l = 2,5 cm; G = 0,8 cm /
L = 5 cm; l = 2,1 cm; G = 0,7 cm
5. Iași - Hotel Moldova, jud. Iași
6. MIMIS, 15619
7. Şapte piese aflate în diverse stadii de prelucrare, cu urme de cioplire, șlefuire,
lustruire și găurire, care provin, probabil, dintr-un atelier de prelucrare a
coarnelor de cerb. Două plăci, cu înălţimea de 4,8  cm, respectiv 2,4  cm,
destinate mânerului de pieptene, sunt de formă semicirculară. Una dintre
ele, cu un grad înalt de finisare, era pregătită să umple, la partea superioară,
golul dintre plăcile principale ale mânerului. Aceasta prezintă o perforaţie
care, datorită urmelor de arsură, a fost realizată, cel mai probabil, cu un

203
instrument metalic înroșit în foc. În stadiu de semifabricare se află și alte
două plăci, care au rezultat din secţionarea longitudinală a axului principal
al cornului de cerb. Celelalte trei plăcuţe, de formă dreptunghiulară, erau
destinate realizării dinţilor de pieptene.
8. Inedite (provin din săpăturile realizate de Nicolae N. Pușcașu, în 1975).
9. I. Iațcu

257.
1. Mâner
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 12 cm; l = 3,7 cm
5. Podeni, com. Bunești, jud. Suceava
6. MBS, D/949
7. Piesa reprezintă mânerul din corn de cerb al unui pieptene aflat în curs de
elaborare.
8. Pentru săpăturile de la Podeni: Andronic 1993, 45-69.
9. B. P. Niculică

258.
1. Placă
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 5,4 cm; lmin = 1,4 cm; lmax = 1,6 cm; G = 0,3 cm
5. Podeni, com. Bunești, jud. Suceava
6. MBS, D/950
7. Placă din corn de cerb, de formă rectangulară, pregătită în vederea elaborării
ulterioare a unor piese finite de mici dimensiuni; prezintă urme de șlefuire
și este ușor asimetrică.
8. Pentru săpăturile de la Podeni: Andronic 1993, 45-69.
9. B. P. Niculică.

259.
1. Placă
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 4,8 cm; l = 1,3 cm (la extremităţi); G = 0,3 cm
5. Podeni, com. Bunești, jud. Suceava
6. MBS, D/950
7. Placă din corn de cerb, de formă rectangulară, pregătită în vederea elaborării
ulterioare a unor piese finite de mici dimensiuni; una dintre extremităţi are
forma literei „V”, fiind ușor ascuţită.

204
8. Pentru săpăturile de la Podeni: Andronic 1993, 45-69.
9. B. P. Niculică

260.
1. Pieptene
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. H = 6,7 cm; L = 9,4 cm
5. Bogdănești - Fălciu, com. Bogdănești, jud. Vaslui
6. MVPB, A/9
7. Pieptene cu mânerul semicircular realizat din trei rânduri de plăci prinse
cu nituri de bronz. Are umerii scobiți și dinții marginali lați. Descoperit în
mormântul M 146.
8. Inedit.
9. M. Oancă

261.
1. Pieptene
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. H = 6,7 cm; L = 10 cm
5. Bârlad - Valea Seacă, jud. Vaslui
6. MVPB, A/4370
7. Pieptene cu mânerul semicircular realizat din trei rânduri de plăci prinse
cu nituri de bronz. Are umerii scobiți și dinții marginali lați. Descoperit în
mormântul M 84.
8. Palade 2004, 114, fig. 166/18.
9. M. Oancă

262.
1. Pieptene
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 12 cm
5. Bârlad - Valea Seacă, jud. Vaslui
6. MVPB, A/6247
7. Pieptene cu mânerul semicircular realizat din trei rânduri de plăci prinse cu
nituri. Piesa a fost descoperită în bordeiul 16.
8. Palade 1981, 179-215, fig. 22/4; Idem 2004, 62, fig. 40/1.
9. E. Popușoi

205
263.
1. Pieptene
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 10,5 cm
5. Bârlad - Valea Seacă, jud. Vaslui
6. MVPB, A/6251
7. Pieptene realizat din plăci, prinse cu nituri. Are mânerul semicircular cu
umerii scobiți și dinții din margine lați. Piesa provine din mormântul M 359.
8. Palade 2004, 130, fig. 226/1.
9. E. Popușoi

264.
1. Pieptene
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 9,7 cm
5. Bârlad - Valea Seacă, jud. Vaslui
6. MVPB, A/6258
7. Pieptene realizat din plăci, prinse cu nituri. Mânerul semicircular cu umerii
drepți. Descoperit în mormântul M 387.
8. Palade 2004, 132, fig. 237/8.
9. E. Popușoi

265.
1. Pieptene
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. H = 5,4 cm; L = 9,2 cm
5. Bârlad - Valea Seacă, jud. Vaslui
6. MVPB, A/4871
7. Realizat din plăci prinse cu nituri de bronz. Are mânerul semicircular,
umerii curbați, iar la baza mânerului prezintă o linie incizată. Descoperit în
mormântul M 170.
8. Palade 2004, 118, fig. 184/5.
9. E. Popușoi

206
266.
1. Pieptene
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 13,1 cm
5. Bârlad - Valea Seacă, jud. Vaslui
6. MVPB, A/7232
7. Realizat din plăci prinse cu nituri de bronz. Are mânerul semicircular, cu
umerii mici arcuiți și dinții marginali evazați. Descoperit în groapa G8.
8. Palade 1981, 179-215, fig. 26/4; Idem 2004, 83, fig. 51/1.
9. E. Popușoi

267.
1. Pieptene
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. H = 7,9 cm; L = 9 cm
5. Bârlad - Valea Seacă, jud. Vaslui
6. MVPB, A/7813
7. Mânerul semicircular, cu umerii drepți și plăcile prinse cu nituri de bronz
dispuse în grupe de câte trei în piramidă și circular pe marginea mânerului.
Descoperit în mormântul M 543.
8. Palade 2004, 147, fig. 293/8.
9. E. Popușoi

268.
1. Pieptene
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 14,5 cm
5. Bârlad - Valea Seacă, jud. Vaslui
6. MVPB, A/8066
7. Pieptene cu mâner semicircular din plăci prinse cu nituri de bronz, dinții
marginali având scobitură. Descoperit în bordeiul B 18.
8. Palade 2004, 63, fig. 42/54.
9. E. Popușoi

207
269.
1. Pieptene
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 8 cm; H = 8 cm; G = 1 cm
5. Comarna - La Poduri, com. Osoi, jud. Iași
6. MIMIS, 9201
7. Pieptene realizat din trei rânduri de plăcuţe, șlefuite și fixate cu nouă nituri
de bronz. Mânerul este de formă semicirculară, cu umerii ușor arcuiţi.
Decorul este alcătuit din două registre a câte trei linii incizate orizontal.
Piesa a fost descoperită într-un mormânt de înhumaţie.
8. Inedit (provine dintr-o săpătură de salvare realizată de Nicolae N. Pușcașu,
în 1975).
9. I. Iațcu

270.
1. Pieptene
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 9 cm; H = 7,5 cm; G = 0,8 cm
5. Ionășeni - La Ţintirim, com. Trușești, jud. Botoșani
6. MIMIS, 1193
7. Pieptene cu mâner înalt, de formă semicirculară, având umerii scurţi și
alveolaţi. Plăcuţele din care este alcătuit sunt prinse cu 14 nituri de bronz.
Piesa a fost descoperită în așezare.
8. M. Petrescu-Dîmbovița et al. 1955, 179, fig. 9.
9. I. Iaţcu

271.
1. Pieptene
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 8 cm; l = 4,3 cm; G = 0,9 cm
5. Mihălășeni, com. Mihălășeni, jud. Botoșani
6. MJB, 15274
7. Pieptene bilateral, executat din trei rânduri de plăci, prinse cu nituri de
fier, decorat pe plăcile laterale cu linii întrerupte incizate, drepte și în val.
Descoperit în mormântul M 309.
8. Şovan 2005, 98, pl. 174/3, 306/39.
9. D. Ciucălău

208
272.
1. Pieptene
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 9 cm; l = 6 cm; G = 0,9 cm
5. Mihălășeni, com. Mihălășeni, jud. Botoșani
6. MJB, 15625
7. Pieptene de corn cu mâner semicircular și aripi laterale drepte cu alveolare,
executat din trei rânduri de plăci prinse cu nituri de bronz. Descoperit în
mormântul M 386.
8. Şovan 2005, 119, pl. 217/2.
9. D. Ciucălău

273.
1. Pieptene
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 10 cm; l = 7 cm; G = 1,5 cm
5. Mihălășeni, com. Mihălășeni, jud. Botoșani
6. MJB, 15810
7. Pieptene cu mâner semicircular și aripi laterale drepte, executat din trei
rânduri de plăci prinse cu nituri tubulare de bronz, care se constituie, prin
aranjamentul lor, și ca un decor. Descoperit în mormântul M 464
8. Şovan 2005, 134, pl. 250A/4.
9. D. Ciucălău

274.
1. Pieptene
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 9,3 cm; l = 6,3 cm; G = 1,4 cm
5. Mihălășeni, com. Mihălășeni, jud. Botoșani
6. MJB, 13751
7. Pieptene cu mâner semicircular și aripi laterale drepte, executat din trei
rânduri de plăci prinse cu nituri de bronz. Descoperit în mormântul M 250
8. Şovan 2005, 80, pl. 137A/2.
9. D. Ciucălău

209
275.
1. Pieptene
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 7,8 cm; l = 7,3 cm; G =0,8 cm
5. Mihălășeni, com. Mihălășeni, jud. Botoșani
6. MJB, 15211
7. Pieptene cu mâner semicircular, executat din trei rânduri de plăci prinse cu
nituri de bronz. Descoperit în mormântul M 297.
8. Şovan 2005, 94, pl. 164/3.
9. D. Ciucălău

276*.
1. Pieptene
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. H = 4,7 cm; L = 9,2 cm; G = 0,8 cm
5. Miorcani, com. Rădăuți-Prut, jud. Botoșani
6. MIMIS, 23764
7. Pieptene cu mâner semicircular aplatizat, format din trei rânduri de plăcuțe
prinse cu nituri de bronz, descoperit în zona craniului. El a fost parțial
deteriorat într-o parte laterală a mânerului, precum și în zona plăcuțelor
dințate. Mormântul 7 (1966).
8. Inedit.
9. I. Ioniță

277.
1. Pieptene
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. H = 6,8 cm; L = 10,2 cm; G = 1 cm

*  Piesele de la nr. cat. 276-282 provin din necropola de la Miorcani (com. Rădăuți-Prut, jud. Botoșani).
Aceasta aparține culturii Sântana de Mureș-Černjachov (sec. IV p. Hr.) și a fost descoperită în
anul 1966 la sud de sat, pe malul de est al Iazului Mare. Prin săpăturile efectuate în anii 1966-1968,
1970-1973 și 1982 au fost cercetate în total 145 morminte (14 de incinerație și 131 de înhumație),
în cuprinsul cărora s-a descoperit un bogat inventar, alcătuit din accesorii vestimentare, obiecte
de toaletă și de podoabă, ustensile de uz casnic, recipiente de sticlă și numeroase vase de lut ars.
Din necropola de la Miorcani provin 34 piepteni lucrați din coarne de cerb, toate exemplarele
fiind găsite exclusiv în mormintele de înhumație. Tot în mormintele de înhumație au mai fost
descoperite mai multe scoici marine și câțiva colți de mistreț. Aceste din urmă piese, prevăzute
cu orificiu pentru veriga de prindere și atârnare, de obicei de cingătoare, aveau rolul de amulete
(Ioniță 1974; Idem 1977; Idem 2004) (Ion IONIȚĂ).

210
5. Miorcani, com. Rădăuți-Prut, jud. Botoșani
6. MIMIS, 23765
7. Pieptene de os cu mâner semicircular, lucrat din trei rânduri de plăcuțe
prinse cu nituri de bronz, aflat lângă craniu. Plăcuțele exterioare au fost
decorate pe margini cu câte o linie adâncită. La unele plăcuțe din rândul de
mijloc s-au rupt dinții de-a lungul timpului. Mormântul 21 (1966).
8. Inedit.
9. I. Ioniță

278.
1. Pieptene
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. H = 5,6 cm; L = 6,1 cm; G = 0,7 cm
5. Miorcani, com. Rădăuți-Prut, jud. Botoșani
6. MIMIS, 23776
7. Pieptene cu mâner semicircular, lucrat din trei rânduri de plăcuțe prinse cu
nituri de bronz, așezat lângă umărul stâng, în poziția cu dinții spre craniu,
sub o cană din care lipseau gâtul și toarta. Plăcuțele exterioare, decorate pe
jumătatea inferioară cu câte cinci caneluri orizontale, precum și majoritatea
plăcuțelor cu dinți au fost parțial deteriorate; una din plăcuțele cu dinți
lipsește. Mormântul 26 (1966).
8. Inedit.
9. I. Ioniță

279.
1. Pieptene
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. H = 5,6 cm; L = 7,4 cm; G = 0,7 cm
5. Miorcani, com. Rădăuți-Prut, jud. Botoșani
6. MIMIS, 23767
7. Pieptene cu mâner semicircular aplatizat, format din trei rânduri de plăcuțe
prinse cu nituri de bronz, așezat în apropierea brațului stâng, în poziția cu
dinții în direcția craniului (spre nord). Mormântul 30 (1966).
8. Inedit.
9. I. Ioniță

211
280.
1. Pieptene
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. H = 5,9 cm; L = 7,3 cm; G = 0,8 cm
5. Miorcani, com. Rădăuți-Prut, jud. Botoșani
6. MIMIS, 23768
7. Pieptene cu mâner semicircular, lucrat din trei rânduri de plăcuțe prinse cu
nituri de bronz, găsit sub oasele bazinului, în partea dreaptă, în poziția cu
dinții spre latura de vest a gropii. La câteva plăcuțe cu dinți, aceștia lipsesc
parțial sau chiar în totalitate. Mormântul 55 (1967).
8. Inedit.
9. I. Ioniță

281.
1. Pieptene
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. H = 6,2 cm; L = 7,6 cm; G = 0,8 cm
5. Miorcani, com. Rădăuți-Prut, jud. Botoșani
6. MIMIS, 23769
7. Pieptene cu mâner de formă aproximativ semicirculară, lucrat din trei
rânduri de plăcuțe prinse cu nituri de bronz, aflat în stânga craniului, în
poziția cu dinții spre acesta. La două plăcuțe cu dinți, o parte din aceștia
erau rupți din vechime. Mormântul 81 (1971).
8. Inedit.
9. I. Ioniță

282.
1. Pieptene
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. H = 4,8 cm; L = 7,8 cm; G = 0,8 cm
5. Miorcani, com. Rădăuți-Prut, jud. Botoșani
6. MIMIS, 23770
7. Pieptene cu mâner semicircular aplatizat, lucrat din trei rânduri de plăcuțe
prinse cu nituri de bronz, așezat la stânga picioarelor. La câteva plăcuțe cu
dinți, aceștia s-au rupt din vechime. Mormântul 120 (1971).
8. Inedit.
9. I. Ioniță

212
283.
1. Pieptene
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 11,5 cm
5. Polocin - Islaz, com. Pogonești, jud. Vaslui
6. MVPB, A/9752
7. Pieptene cu mâner semicircular din plăci prinse cu nituri de bronz. Umerii
scobiți și dinții marginali mai lați. Niturile urmăresc marginea mânerului.
Descoperit în mormântul M 67.
8. Inedit.
9. M. Oancă

284.
1. Ghioc
2. Secolul IV p. Chr.
3. Cochilie de ghioc (Cypraea sp.)
4. L = 5,4 cm
5. Bârlad - Valea Seacă, jud. Vaslui
6. MVPB, A/6110
7. Confecționat din cochilie de Cypraea cu o perforație prin care a fost introdus
un inel de bronz pentru atârnare. Descoperit în mormântul M 506.
8. Palade 2004, 140, fig. 268/6.
9. M. Oancă

285.
1. Ghioc
2. Secolul IV p. Chr.
3. Cochile de ghioc (Cypraea sp.)
4. L = 5,5 cm; l = 3,5 cm
5. Săbăoani - La Izvoare, com. Săbăoani, jud. Neamţ
6. MIR, 26279
7. Cochilie de ghioc, spartă la un capăt din vechime, iar la celălalt are o
perforaţie pentru prindere. Provine din mormântul M 74 – necropola
culturii Sântana de Mureș.
8. Ursachi 2010, 125, 378, 452, pl. 146/5, pl. 220/3.
9. G.-D. Hânceanu

213
286.
1. Pandantiv
2. Secol IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 12 cm; Dmax = 2 cm
5. Iași - Tribunal, jud. Iași
6. MIMIS, 17784
7. Piesa a fost executată prin șlefuirea cornului. Vârful este puternic ascuțit.
La partea superioară cornul a fost scobit. În această zonă, în pereți au fost
executate trei perforații, dispuse fiecare pe câte o suprafață fațetată, care
dispare progresiv către vârf.
8. Inedit.
9. T.-E. Marin

287.
1. Pandantiv prismatic
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 4,5 cm
5. Bârlad - Valea Seacă, jud. Vaslui
6. MVPB, A/4790
7. Pandantiv prismatic, dreptunghiular în secțiune, cu decor incizat format
din cercuri concentrice.
8. Palade 2004, 118, fig. 185/2.
9. M. Oancă

288.
1. Pandantiv prismatic
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 7,2 cm; lmax = 1,8 cm; G = 0,5 cm
5. Mihălășeni, com. Mihălășeni, jud. Botoșani
6. MJB, 15298
7. Pandantiv prismatic, decorat pe ambele părţi cu trei grupe de cercuri
concentrice, incizate, cu punct la mijloc. Are un capăt puternic lăţit și
rotunjit. Descoperit în mormântul M 319
8. Şovan 2005, 101, pl. 179B/9.
9. D. Ciucălău

214
289.
1. Pandantiv prismatic
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 6,9 cm; l = 1,7 cm
5. Mihălășeni, com. Mihălășeni, jud. Botoșani
6. MJB, 15404
7. Pandantiv prismatic, rectangular în secţiune și cu perforaţie pentru atârnat,
decorat pe două laturi cu cercuri concentrice incizate și cu punct la mijloc.
Descoperit în mormântul M 358.
8. Şovan 2005, 111, pl. 199/126.
9. D. Ciucălău

290.
1. Pandantiv
2. Secolul IV p. Chr.
3. Os
4. L = 5,3 cm; l = 0,9 cm
5. Ripiceni, com. Ripiceni, jud. Botoșani
6. MBS, D/737
7. Pandantiv de os, aplatizat, șlefuit și lustruit, decorat cu motive circulare
realizate cu ajutorul unui obiect dur în materialul suport.
8. Inedit.
9. B. P. Niculică

291.
1. Brățară
2. Secolul IV p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 7,3 cm
5. Bârlad - Valea Seacă, jud. Vaslui
6. MVPB, A/2467
7. Fragment de brățară confecționat din rozeta unui corn de cerb. Provine din
bordeiul nr. 8.
8. Palade 2004, 58-59, fig. 32/66.
9. M. Oancă

215
EVUL MEDIU TIMPURIU
(secolele V-XII)

292.
1. Împungător
2. A doua jumătate a secolului VI - începutul secolului VII p. Chr.
3. Os
4. L = 14,6 cm; l = 2 cm
5. Botoșana - Dealul Crucii, com. Botoșana, jud. Suceava
6. MBS, D/824
7. Împungător ascuţit, șlefuit și lustruit, prezentând urme de utilizare pe corp.
Provine din locuinţa nr. 21.
8. Teodor 1984, 37, fig. 22/7.
9. B. P. Niculică

293.
1. Împungător
2. Secolele VI-VII p. Chr.
3. Os – metapod rudimentar de cal (Equus caballus)
4. L = 6 cm; l = 0,6 cm
5. Suceava - Şipot, jud. Suceava
6. MIMIS, 1330
7. Împungător din os, ascuţit, prezentând în capătul lăţit un început de
perforare.
8. Teodor 2013, 52, fig. 28/7.
9. I. Iaţcu

294.
1. Împungător
2. Cultura Hlincea I (secolele VII-VIII p. Chr.)
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 16,5 cm
5. Hlincea, com. Ciurea, jud. Iași
6. MIMIS, 1377
7. Împungător din corn de cerb. Piesa prezintă urme de tăiere și folosire.
8. Inedit (provine din săpăturile realizate de M. Petrescu-Dîmboviţa, în 1954).
9. I. Iaţcu

216
295.
1. Împungător
2. Cultura Hlincea I (secolele VIII-X p. Chr.)
3. Os – tibie de oaie/capră (Ovis aries/Capra hircus)
4. L = 7,6 cm; G = 1,2 cm
5. Spinoasa - Dealul Catargul, com. Erbiceni, jud. Iași
6. MIMIS, 1400
7. Împungător din tibie de oaie/capră, cu urme de cioplire, șlefuire și lustruire.
8. Niţu, Zaharia, Teodoru 1959, 533.
9. I. Iaţcu

296.
1. Împungător
2. Secolul X p. Chr.
3. Os
4. L = 9,5 cm; l = 1,1 cm
5. Bârlălești, com. Epureni, jud. Vaslui
6. MIMIS, 4456
7. Împungător de formă conică, prelucrat prin șlefuire.
8. Inedit (provine din cercetările de suprafaţă efectuate de Ghenuţă Coman).
9. I. Iaţcu

297.
1. Împungător
2. Secolele X-XI p. Chr.
3. Os
4. L = 7 cm; D = 3,6 cm
5. Igești - Scândureni, com. Blăgești, jud. Vaslui
6. MIMIS, 4464
7. Piesa, fragmentară, este de formă conică, prezentând urme de finisare.
8. Inedit (provine din cercetările de suprafaţă efectuate de Ghenuţă Coman).
9. I. Iaţcu

298.
1. Împungător
2. Secolele XI-XII p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 11,6 cm; G =2,6 cm
5. Răducăneni - Hameiosul, com. Răducăneni, jud. Iași
6. MIMIS, 1438
7. Unealtă din corn de cerb, de formă conică, cu vârful rotunjit, prezentând
urme de tăiere și cioplire.

217
8. Teodor 1962, 726, fig. 5/7.
9. I. Iaţcu

299.
1. Vârf prismatic
2. Cultura Hlincea II (Secolele X-XII p. Chr.)
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 4 cm; lb = 1,7 cm
5. Hlincea, com. Ciurea, jud. Iași
6. MIMIS, 1452
7. Piesa, cu aspect piramidal, realizată prin tăiere și cioplire, prezintă la una
din extremităţi un vârf proeminent. Din zona bazei pornește un orificiu
longitudinal de formă conică.
8. Teodor 1978, 192, fig. 33/9.
9. I. Iaţcu

300.
1. Ac
2. Secolul V p. Chr.
3. Os
4. L = 9,3 cm; l = 0,6 cm
5. Şcheia - Siliștea/Siliștea Şcheii, com. Şcheia, jud. Suceava
6. MBS, D/144
7. Ac de os, perforat, șlefuit, lustruit și ascuţit, cu urme de utilizare.
8. Inedit.
9. B. P. Niculică

301.
1. Ac
2. Secolul V p. Chr.
3. Os
4. L = 9,4 cm; l = 0,5 cm
5. Udești, com. Udești, jud. Suceava
6. MBS, D/869 (4)-b
7. Ac de os, neperforat, șlefuit, lustruit și ascuţit.
8. Pentru săpăturile de la Udești, parţial publicate: Matei, Rădulescu 1973, 265-
288.
9. B. P. Niculică

218
302.
1. Ac
2. Secolul V p. Chr.
3. Os
4. L = 7,6 cm; l = 0,5 cm
5. Udești, com. Udești, jud. Suceava
6. MBS, D/869 (16)-d
7. Ac de os perforat, șlefuit, lustruit, ascuţit.
8. Pentru săpăturile de la Udești, parţial publicate: Matei, Rădulescu 1973, 265-
288.
9. B. P. Niculică

303.
1. Ac
2. Secolul V p. Chr.
3. Os
4. L = 8,7 cm; l = 0,6 cm
5. Udești, com. Udești, jud. Suceava
6. MBS, D/869 (16)-c
7. Ac de os perforat.
8. Pentru săpăturile de la Udești, parţial publicate: Matei, Rădulescu 1973, 265-
288.
9. B. P. Niculică

304.
1. Ac
2. Secolul V p. Chr.
3. Os
4. L = 7,9 cm; l = 0,5 cm
5. Udești, com. Udești, jud. Suceava
6. MBS, D/869 (4)-a
7. Ac de os, perforat, șlefuit, lustruit și ascuţit, cu urme de utilizare.
8. Pentru săpăturile de la Udești, parţial publicate: Matei, Rădulescu 1973, 265-
288.
9. B. P. Niculică

219
305.
1. Ac
2. Secolele V-VII p. Chr.
3. Os
4. L = 10,5 cm; l = 0,6 cm
5. Botoșana - Dealul Crucii, com. Botoșana, jud. Suceava
6. MBS, D/666
7. Ac de os, perforat, șlefuit, lustruit și ascuţit, cu urme de utilizare.
8. Pentru săpăturile de la Botoșana: Teodor 1984.
9. B. P. Niculică

306.
1. Ac
2. Secolele V-VII p. Chr.
3. Os
4. L = 9,6 cm; l = 0,7 cm
5. Botoșana - Dealul Crucii, com. Botoșana, jud. Suceava
6. MBS, D/825
7. Ac de os, șlefuit și perforat.
8. Pentru săpăturile de la Botoșana: Teodor 1984.
9. B. P. Niculică

307.
1. Ac
2. Secolele VI-VIII p. Chr.
3. Os
4. L = 6,5 cm; l = 0,6 cm
5. Suceava - Şipot, jud. Suceava
6. MIMIS, 1329
7. Piesa, ascuţită la un capăt, are o perforaţie în partea lăţită. Prezintă urme de
cioplire, lustruire și folosire.
8. Teodor 1969a, 203, fig. 17/2; Idem 1978, 168, fig. 9/2.
9. I. Iaţcu

308.
1. Ac
2. Cultura Hlincea I (secolele VII-VIII p. Chr.)
3. Os – peroneu de porc (Sus domesticus)
4. L = 9,2 cm; l = 1,4 cm
5. Lozna - La Ocoale, com. Lozna, jud. Botoșani
6. MIMIS, 1354

220
7. Ac de os, plat, ascuţit și cu o perforaţie la capătul lat. Pe suprafaţa sa prezintă
urme de lustruire.
8. Teodor, Mitrea 1966, 287, fig. 8/8.
9. I. Iaţcu

309.
1. Piesă cu funcționalitate incertă
2. Secolul VI-VII p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 11,6 cm; l = 1,5 cm
5. Udești, com. Udești, jud. Suceava
6. MBS, D/714
7. Piesa reprezintă o unealtă de mici dimensiuni, perforată median, cu partea
inferioară rotunjită și ascuţită, nedecorată, iar cea posterioară, lată, decorată
cu incizii în benzi paralele sau dispuse în X.
8. Pentru săpăturile de la Udești, parţial publicate: Matei, Rădulescu 1973, 265-
288; Andronic 2005, 132, pl. XXXIII/9.
9. B. P. Niculică

310.
1. Navetă/Harpon?
2. Secolele X-XI p. Chr.
3. Os
4. L = 12,3 cm; G = 2,1 cm; Dp = 1 cm
5. Igești - Scândureni, com. Blăgești, jud. Vaslui
6. MIMIS, 4462
7. Ustensilă din os, cu unul din capete ascuţit, iar la celalălalt are o crestătură ce
formează doi dinţi. Pe laterale, prezintă un orificiu realizat dintr-o parte în
alta. Partea inferioară a piesei este rotunjită, iar cea superioară este teșită. Pe
corp prezintă o fisură longitudinală. Este posibil ca acest tip de instrument,
cu o formă specială, să fi fost folosit la realizarea plaselor de pescuit, dovadă
fiind urmele lăsate de fire în zona orificiului și la baza dinţilor. Totodată,
nu este exclus ca piesa să fi îndeplinit și rolul de harpon, pentru prinderea
peștilor de mari dimensiuni.
8. Coman 1980, fig. 157/10.
9. I. Iațcu

221
311.
1. Spatulă
2. Secolele X-XI p. Chr.
3. Os – peroneu de porc (Sus domesticus)
4. L = 13,4 cm; Gmax = 0,9 cm
5. Igești - Scândureni, com. Blăgești, jud. Vaslui
6. MIMIS, 4466
7. Spatulă din os, lucrată prin șlefuire, cu unul din capete rotunjit, iar celălalt
lăţit. Acest tip de piesă era întrebuinţată, cel mai probabil, la războiul de
ţesut.
8. Inedit (provine din cercetările de suprafaţă efectuate de Ghenuţă Coman).
9. I. Iaţcu

312.
1. Placă
2. Secolele V-VII p. Chr.
3. Os
4. L = 6,8 cm; l = 1,5 cm
5. Botoșana - Dealul Crucii, com. Botoșana, jud. Suceava
6. MBS, D/826
7. Placă de os de formă aproximativ rectangulară, șlefuită, reprezentând o
unealtă în curs de fabricare sau o parte componentă a unei piese aflată în
curs de elaborare (pieptene).
8. Pentru săpăturile de la Botoșana: Teodor 1984.
9. B. P. Niculică

313.
1. Mâner
2. A doua jumătate a secolului VI - începutul secolului VII p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 5,6 cm; l = 1,7 cm
5. Botoșana - Dealul Crucii, com. Botoșana, jud. Suceava
6. MBS, D/835
7. Piesa reprezintă un fragment dintr-un mâner din corn de cerb, șlefuit
atent, decorat cu două grupe a câte două linii paralele și cercuri incizate,
cu reliefare centrală, în sectorul superior al obiectului. Provine din locuinţa
nr. 29.
8. Teodor 1984, 42, fig. 19/4, fig. 22/8.
9. B. P. Niculică

222
314.
1. Plăsea
2. Secolele VI-VII p. Chr.
3. Os
4. L = 9 cm; lmin = 0,8 cm; lmax =1,5 cm
5. Traian - Izvoare, com. Săbăoani, jud. Neamţ
6. MIR, 26947
7. Obiect confecţionat manual dintr-un os, prin secţionare, șlefuire și perforare.
Plată, piesa are pe corp perforaţii pentru nituri de prindere, iar spre legătura
cu lama dispune de un motiv decorativ, format din linii dispuse în reţea.
Provine din așezarea aparţinând epocii romano-bizantine.
8. Inedită (săpături Domniţa Hordilă, 1994).
9. G.-D. Hânceanu

315.
1. Mâner
2. Cultura Hlincea I (secolele VIII-IX p. Chr.)
3. Corn de căprior (Capreolus capreolus)
4. L = 5,3 cm
5. Hlincea, com. Ciurea, jud. Iași
6. MIMIS, 1376
7. Mâner fragmentar realizat din corn, prevăzut cu perforaţie.
8. Inedit (provine din săpăturile realizate de M. Petrescu-Dîmboviţa, în 1952).
9. I. Iaţcu

316.
1. Mâner
2. Secolele VIII-X p. Chr.
3. Os
4. L = 9 cm; l = 1,7 cm
5. Dănești - La Islaz, com. Dănești, jud. Vaslui
6. MIMIS, 1413
7. Piesa, cu extremităţile rotunjite, prezintă două perforaţii la capete. Pe una
din feţe este decorată cu cercuri concentrice, realizate prin impresiune cu
un obiect metalic. Prezintă urme de cioplire și finisare.
8. Petrescu-Dîmboviţa, Zaharia 1962, 56, fig. 9/2; Teodor 1978, 78, 192, fig. 33/6.
9. I. Iaţcu

223
317.
1. Mâner
2. Secolele X-XI p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 7 cm; D = 3,6 cm
5. Epureni, com. Epureni, jud. Vaslui
6. MIMIS, 4455
7. Mâner din os șlefuit, prevăzut cu gaură de prindere. Piesa prezintă o
ornamentaţie realizată prin incizare. Decorul constă din două linii sinuoase,
iar în fiecare alveolă se află câte un motiv punctiform mare. Puncte de mici
dimensiuni se continuă înspre marginea piesei, iar zona mediană creată de
cele două linii ondulate este nedecorată.
8. Coman 1969, 295, fig. 13/8, 17/4; Idem 1980, 127, fig. 157/5.
9. I. Iaţcu

318.
1. Mâner
2. Secolele X-XI p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 10 cm; l = 7,5 cm
5. Fălciu - Casa de apă, com. Fălciu, jud. Vaslui
6. MIMIS, 4453
7. Mâner din os lucrat prin tăiere și șlefuire. La una din extremităţi are o
perforaţie, iar pe suprafaţă sa prezintă urmele unor crestături. Acest tip
de piesă era folosit, cel mai probabil, ca mâner, iar orificiul servea pentru
agăţare.
8. Coman 1980, 136, fig. 157/13.
9. I. Iaţcu

319.
1. Tub
2. Secolele V-VI p. Chr.
3. Os lung
4. L = 6,5 cm; D = 0,7 cm
5. Bârlălești, com. Epureni, jud. Vaslui
6. MIMIS, 4454
7. Piesa, de formă tubulară, este realizată prin șlefuire și perforare longitudinală.
8. Coman 1980, 130, fig. 157/2.
9. I. Iaţcu

224
320.
1. Fluier
2. Secolele X-XI p. Chr.
3. Os lung
4. L = 5,5 cm; D = 0,7 cm
5. Fălciu - Casa de apă, com. Fălciu, jud. Vaslui
6. MIMIS, 4451
7. Piesa de formă tubulară, păstrată fragmentar, prezintă urme de șlefuire și
este prevăzută cu trei orificii. Obiectul se înscrie în categoria instrumentelor
muzicale de suflat.
8. Coman 1980, 136, fig. 157/3.
9. I. Iaţcu

321.
1. Fluier
2. Secolele X-XI p. Chr.
3. Os lung
4. L = 8,4 cm; D = 0,8 cm
5. Fălciu - Casa de apă, com. Fălciu, jud. Vaslui
6. MIMIS, 4452
7. Piesa, de formă tubulară, prezintă urme de tăiere, perforare și șlefuire.
Datorită formei, dar și a prezenţei orificiului, obiectul face parte din
categoria instrumentelor muzicale de suflat.
8. Coman 1980, 136, fig. 157/1.
9. I. Iațcu

322.
1. Tub
2. Secolele VII-VIII p. Chr.
3. Os lung
4. L = 5,5 cm; l =3,5 cm
5. Străteni, com. Lozna, jud. Botoșani
6. MIMIS, 23773
7. Tub de os fragmentar, pe suprafaţa căruia se află un decor compus dintr-
un element cruciform, încadrat de patru motive punctiforme. Piesa mai
prezintă și o incizie realizată transversal.
8. Teodor 1991, 164, fig. 10/6.
9. I. Iaţcu

225
323.
1. Tub
2. Secolele IX-X p. Chr.
3. Os
4. H = 5,4 cm; l = 4,1 cm
5. Spinoasa - Dealul Sârca, com. Erbiceni, jud. Iași
6. MIMIS, 1427
7. Tub de os păstrat pe jumătate, cu peretele subţire, prevăzut cu șanţ pentru
suspendare realizat sub buză. Prezintă urme de cioplire și șlefuire.
8. Niţu, Zaharia, Teodoru 1959, 535, fig. 4/9; Teodor 1969b, 275, fig. 15/5; Idem
1978, 78, fig. 36/2.
9. I. Iaţcu

324.
1. Psalie
2. Secolele VII-VIII p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 8,6 cm
5. Dodești, com. Dodești, jud. Vaslui
6. MIMIS, 23774
7. Psalie din corn de cerb prevăzută cu o perforaţie. Pe suprafaţa piesei sunt
redate o serie de motive geometrice și vegetale.
8. Coman 1980, fig. 161/5; Mamalaucă 2000, cat. 50.
9. I. Iaţcu

325.
1. Psalie
2. Secolele X-XI p. Chr.
3. Corn de cerb (Cervus elaphus)
4. L = 6,8 cm; Dmax = 2,3 cm
5. Băiceni - Dâmbu lui Pletosu, com. Cucuteni, jud. Iași
6. MIMIS, 11300
7. Lucrată din corn, psalia are o perforaţie longitudinală, de la bază până
aproape de vârf. Prezintă opt orificii transversale, ordonate astfel: patru
dispuse cruciș, aproape de bază, și patru situate mai sus, dispuse în mod
simetric, două câte două. Aceste orificii serveau la prinderea curelelor
frâului, precum și pentru fixarea zăbalei.
8. Spinei 1970, 67-92, fig. 3.
9. I. Iaţcu

226
326.
1. Arșic
2. Secolele VII-VIII p. Chr.
3. Os – astragal de oaie/capră (Ovis aries/Capra hircus)
4. L = 3,3 cm; l =3,2 cm
5. Străteni, com. Lozna, jud. Botoșani
6. MIMIS, 23772
7. Astragal decorat cu o incizie în formă de X. La una din extremităţi prezintă
trei crestături.
8. Mamalaucă 2000, cat. 47.
9. I. Iaţcu

327.
1. Arșic
2. Secolele IX-X p. Chr.
3. Os – astragal de oaie/capră (Ovis aries/Capra hircus)
4. L = 2,9 cm; G =1,5 cm
5. Murgeni - Gura Bujoreni, jud. Vaslui
6. MIMIS, 4459
7. Astragal prevăzut cu două perforaţii realizate de o parte și de alta.
8. Coman 1980, 186, fig. 157/9.
9. I. Iaţcu

328.
1. Pandantiv
2. Secolul VI-VII p. Chr.
3. Dinte – canin de vulpe (Vulpes vulpes)
4. L = 3 cm; l = 0,5 cm
5. Udești, com. Udești, jud. Suceava
6. MBS, D/862
7. Obiectul reprezintă o piesă de port, respectiv un pandantiv, perforat, șlefuit
și lustruit, realizat dintr-un canin de vulpe.
8. Pentru săpăturile de la Udești, parţial publicate: Matei, Rădulescu 1973, 265-
288.
9. B. P. Niculică

227
329.
1. Aplică
2. Secolele V-VI p. Chr.
3. Os
4. L = 3,1 cm; l = 2,9 cm
5. Suceava - Şipot, jud. Suceava
6. MIMIS, 1333
7. Aplică de os de formă pătrată, piramidală în secţiune, având două crestături
în partea superioară. Pe una dintre laterale prezintă un cerc incizat.
8. Teodor 1969a, 203, fig. 17/4; Idem 1969b, 273, fig. 8/3; Idem 1973, 207, fig.
4/4; Idem 1978, 167, fig. 8/1; Idem 2013, 52, fig. 28/1, 127/2.
9. I. Iațcu

330.
1. Inel
2. Secolele VI-VII p. Chr.
3. Os
4. l = 1,1 cm; G = 0,4 cm; Dmax = 2,6 cm
5. Iași - Crucea lui Ferenţ, jud. Iași
6. MIMIS, 11285
7. Inel de os realizat prin cioplire, șlefuire și lustruire. La exterior prezintă o
crestătură.
8. Teodor 1971, 120, fig. 4/13; Idem 1978, 20, fig. 8/3.
9. I. Iaţcu

331.
1. Cruce
2. Secolele VII-VIII p. Chr.
3. Os
4. H = 4 cm; l =3,1 cm
5. Străteni, com. Lozna, jud. Botoșani
6. MIMIS, 23777
7. Cruce pandantiv din os cu braţele aproximativ egale. Braţul superior este
rotunjit la capăt, iar pe suprafaţa sa prezintă o șănţuire pentru suspendare.
Braţele orizontale descriu o formă concavă. Piesa este lucrată prin cioplire
și șlefuire.
8. Teodor 1991, 164, fig. 7/1; Mamalaucă 2000, cat. 37; Stratulat, Iaţcu 2011,
cat. 84.
9. I. Iaţcu

228
332.
1. Ghioc
2. Cultura Hlincea II (secolele X-XII p. Chr.)
3. Cochilie de ghioc (Cypraea sp.)
4. L = 2,1 cm; l = 1,5 cm
5. Hlincea, com. Ciurea, jud. Iași
6. MIMIS, 1450
7. Ghioc prevăzut cu o mică perforație, folosit ca podoabă.
8. Inedit (provine din săpăturile realizate de M. Petrescu-Dîmboviţa, în 1954).
9. I. Iaţcu

229
ABREVIERI

AMM – Acta Moldaviae Meridionalis, Anuarul Muzeului Judeţean Vaslui.

AMT – Acta Musei Tutovensis, Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad.

ArhMold – Arheologia Moldovei, Institutul de Arheologie Iași.

ATS – Acta Terrae Septemcastrensis, Univesitatea „Lucian Blaga” Sibiu.

BAI – Bibliotheca Archaeologica Iassiensis, Iași.

BAM - Bibliotheca Archaeologica Moldaviae, Iași.

BAR – British Archaeological Reports, International Series, Oxford.

Ber.RGK – Bericht der Römisch-Germanischen Kommision, Frankfurt a. M.

BMA – Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, Piatra-Neamţ.

BTh – Bibliotheca Thracologica, București.

Carpica – Carpica, Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”, Bacău.

CCAR – Cronica cercetărilor arheologice din România, CIMEC, București.

CCDJ – Cultură și civilizaţie la Dunărea de Jos, Muzeul Dunării de Jos, Călărași.

CercIst – Cercetări Istorice S. N., Muzeul de Istorie a Moldovei, Iași.

Dacia N.S. – Dacia. Revue d’archéologie et d’histoire ancienne, Nouvelle Série, București.

Danubius – Danubius, Muzeul de Istorie Galaţi.

EAIVR – Enciclopedia arheologiei și istoriei vechi a României, C. Preda (coord.),


Ed. Enciclopedică, București.

ERAUL – Etudes et recherches archéologiques de l’Université de Liège, Liège.

Eternul Cucutenian – Catalogul expoziției Comunitățile cucuteniene din nord-estul


României, Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, coordonatori: D. Boghian,
C.-E. Ursu, Ed. Terra Design, Suceava, 2004.

230
Fascinația culturii Cucuteni – Catalogul expoziției Fascinația culturii Cucuteni,
Consiliul Județean Botoșani, Muzeul Județean Botoșani, realizatori: L. Pârvan,
M. Diaconescu, A. Melniciuc, P. Șadurschi, Gh. Stanciu, Ed. Terra Design,
Suceava, 2004.

MCA – Materiale și cercetări arheologice.

MemAntiq – Memoria Antiquitatis. Acta Musei Petrodavensis, Complexul Muzeal


Judeţean Neamţ.

SCIV(A) – Studii și cercetări de istorie veche (și arheologie), Institutul de Arheologie


„Vasile Pârvan”, București.

Suceava – Suceava. Anuarul Muzeului Bucovinei, Suceava.

ThD – Thraco-Dacica, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, București.

231
BIBLIOGRAFIE

ANDRONIC Mugur
1993 Cercetări arheologice în așezarea de secol IV D. C. de la Podeni (com. Bunești,
jud. Suceava), în Suceava, XX, p. 45-69.

2005 Teritoriul nord-est carpatic în a doua jumătate a primului mileniu creștin,


Ed. Istros, Suceava.

BEILKE-VOIGT Ines
1998 Frühgeschichtliche Miniaturobjekte mit Amulettcharakter zwischen Britischen
Inseln und Schwarzem Meer, Universitätsforschungen zur prähistorischen
Archäologie 51, Dr. Rudolf Habelt GmbH, Bonn.

BEJENARU Luminița, STANC Simina


2004 Archaeozoological identifications: diversity of animal remains, în L. Bejenaru
(ed.), Archaeozoology and Palaeozoology Summercourses, Ed. Universității
„Alexandru Ioan Cuza”, Iasi, p. 47-66.

van den BOOM Helga


2001 Zur symbolischen Bedeutung des Kammes in der Vorgeschichte, în E. Pohl,
U. Recker, C. Theune (Hrsg.), Archäologisches Zellwerk: Beiträge zur
Kulturgeschichte in Europa und Asien. Festschrift für Helmut Roth zum 60.
Geburtstag. Internationale Archäologie. Studia honoraria 16, Rahden/Westf.,
Leidorf, p. 181-196.

BRUDIU Mihalache
1979 Rezultatele cercetărilor arheologice din stațiunea paleolitică de la Cotu Miculinți,
comuna Coțușca (judeţul Botoșani), în MCA, XIII, p. 7-16.

232
1987 Le travail de l’os et du bois de renne dans le Paléolithique supérieur de la zone du
Prut Moyen, în V. Chirica (ed.), La genèse et l’évolution des cultures paléolithiques
sur le territoire de la Roumanie, BAI II, Iași, p. 73-86.

BURTĂNESCU Florentin
2002 Epoca timpurie a bronzului între Carpați și Prut, cu unele contribuții la
problemele perioadei premergătoare epocii bronzului în Moldova, BTh XXXVII,
București.

CHIRICA Vasile, BODI George


2011 Contribuții la crearea unui sistem informatic geografic pentru modelarea
Atlasului arheologic al spațiului carpato-nistrean, BAI XXIV, Ed. Pim, Iași.

CHIRICA Vasile, NOIRET Pierre


2007 Mitoc - Malu Galben: industrie osseuse et témoins esthétiques, în M. Otte,
V. Chirica, P. Haesaerts (dir.), L’Aurignacien et le Gravettien de Mitoc - Malu
Galben (Moldavie roumaine), Liège, ERAUL 72, p. 143-144.

CHIRICA Vasile, TĂNĂSACHE Marcel


1977 Un brăzdar de plug din corn de cerb descoperit la Dolhasca (jud. Suceava), în
Suceava, IV, p. 309-311.

CHIRICA Vasile, VORNICU Diana-Măriuca


2015 The paleolithic discoveries from Mitoc - Malu Galben (Romania). The Aurignacian
I and I inferior layers, în ArhMold, XXXVIII, p. 201-224.

CHIRICA Vasile, CHIRICA Valentin-Codrin, BODI George


2014 La Vallée du Prut moyen – entre Miorcani et Ripiceni. Stratigraphie géologique
et habitats paléolithiques, BAI XXV, Ed. Pim, Iași.

233
COMAN Ghenuţă
1969 Cercetări arheologice cu privire la secolele V-XI în sudul Moldovei (stepa colinară
Horincea-Elan-Prut), în ArhMold, VI, p. 278-315.

1980 Statornicie, continuitate. Repertoriul arheologic al judeţului Vaslui, București,

CRÎȘMARU Aristotel
1971 Drăgușeni. Contribuții la o monografie arheologică, Botoșani.

CUCOȘ Ștefan
1999 Faza Cucuteni B în zona subcarpatică a Moldovei, BMA VI, Ed. „Constantin
Matasă”, Piatra-Neamț.

CHOYKE Alice, O’CONNOR Sonia


2013 From These Bare Bones: Raw materials and the studz of worked osseous objects.
Introduction, în A. Choyke, S. O’Connor (eds.), From These Bare Bones: Raw
materials and the studz of worked osseous objects, Oxbow Books, Oxford, p. xiii-
xxii.

DIACONESCU Maria
2011 Asupra unor aspecte ale utilizării cornului de cerb în faza A-B a culturii
Cucuteni, în CercIst, XXVII-XXIX/2008-2010, p. 37-44.

DIACONU Gheorghe
1965 Tîrgșor. Necropola din secolele III-IV e. n., Ed. Academiei, București.

DINU Marin
1957 Șantierul arheologic Valea Lupului, în MCA, III, p. 161-178.

1959 Sondajul arheologic de la Dolheștii Mari (r. Fălticeni, reg. Suceava), în MCA, VI,
p. 213-220.

1961 Contribuţii la problema culturii amforelor sferice pe teritoriul Moldovei, în


ArhMold, I, p. 43-64.

234
DRAGOMIR Ion T.
2001 Necropola birituală Sântana de Mureș - Cerneahov (sec. III-IV e. n.) de la Lunca,
regiunea de sud a Moldovei, Danubius XIX.

FLORESCU Adrian C.
1957 Şantierul arheologic Trușești (reg. Suceava, r. Trușești), în MCA, III, p. 203-218.

1964 Contribuții la cunoașterea culturii Noua, în ArhMold, II-III, p. 143-216.

1991 Repertoriul culturii Noua - Coslogeni din România. Așezări și necropole, CCDJ,
IX.

FLORESCU Adrian C., FLORESCU Marilena


1959 Sondajul de la Gârceni (r. Negrești, reg. Iași), în MCA, VI, p. 221-229.

2000 Noua, în EAIVR, III (M-Q), p. 199-204.

FLORESCU Marilena
1966 Contribuţii la cunoașterea etapelor timpurii ale culturii Monteoru în Moldova,
în ArhMold, IV, p. 39-118.

HARHOIU Radu
2000 Pieptene [în sec. IV-VII], în EAIVR, III (M-Q), p. 317.

HOFFMANN Edih
1984 Kamm, în J. Hermann u.a. (Hrsg.), Lexikon früher Kulturen, 1, Leipzig, p. 434.

ICONOMU Constantin
1978-1979 Cercetările arheologice din locuirea hallstattiană târzie de la Curteni -
Vaslui, în CercIst, IX-X, p. 177-237.

1979 Découvertes récentes dans l’établissement hallstattien tardif de Curteni (dép. de


Vaslui), în Dacia N.S., XXIII, p. 79-91.

235
ICONOMU Constantin, TANASACHI Marcel
1992 Descoperirile arheologice din necropola Hallstattiană timpurie de la Cotu Morii
- Iași, în ArhMold, XV, p. 23-44.

IGNAT Mircea
2012 Despre piesele de toaletă la dacii liberi – pieptenii, în ArhMold, XXXV, p. 317-
323.

IONIȚĂ Ion
1966 Contribuții cu privire la cultura Sîntana de Mureș - Cerneahov pe teritoriul RSR,
în ArhMold, IV, p. 189-259.

1974 Necropola din secolul IV e. n. de la Miorcani (jud. Botoșani), în CercIst, V, p. 81-


92.

1977 La nécropole du IVe siècle de n.è. à Miorcani, în Inventaria Archaeologica,


Roumanie, Fasc. 8, R42-R51, Ed. Academiei, București.

2004 Ein gehenkelter Toneimer der Sântana-de-Mureș-Kultur aus Miorcani, în


Europa Barbarica. Monumenta Studia Gothica, IV, Lublin, p. 163-171.

IONIȚĂ Ion, ȘOVAN Octavian Liviu


2014 Jetoane de sticlă romane descoperite în așezări ale dacilor liberi din Moldova, în
AMT, IX-X, p. 145-150.

ISTINA Lăcrămioara-Elena
2015a Situl arheologic de la Fulgeriș - „La 3 cireși/Dealul Fulgeriș”, Monumente istorice
băcăuane III, Ed. Magic Print, Bacău.

2015b Cercetări în situl cucutenian de la Fulgeriș, jud. Bacău (2003-2013), în


V. Spinei, N. Ursulescu, V. Cotiugă (eds.), Orbis Praehistoriae. Mircea Petrescu-
Dîmboviţa – in memoriam, Honoraria 11, Ed. Universităţii „Alexandru Ioan
Cuza”, Iași, p. 379-420.

236
KARDONG Kenneth
2014 Vertebrates: Comparative Anatomy, Function, Evolution, 7th Edition, McGraw-
Hill Science/Engineering/Math.

KLEK Markus
2009 Prehistoric Europe, where are your osseous Wet-Scraper Tanning Tools?
Archaeology and Functional Analysis of Bone Edge Tools (http://www.
palaeotechnik.de/ knochenwerkzeug.html).

KOKOWSKI Andrzej
1998 Die Masłomęcz-Gruppe. Ihre Chronologie und Beziehungen innerhalb des
gotischen Kulturkreises - Ein Beispiel für den kulturellen Wandel der Goten im
Verlauf ihrer Wanderungen, în Ber.RGK, 78, 1997, p. 641-833.

2001 Zur Herkunft einiger Amulette im Kreise der Gotenkultur, în E. Istvánovits,


V. Kulcsár (eds.), International Connections of the Barbarians of the Carpathian
Basin in the 1st-5th centuries A.D. Proceedings of the international conference
held in 1999 in Aszód and Nyíregyháza, Aszód – Nyíregyháza, p. 201-219.

KOVÀCS István
1912 A marosszentannai népvándorláskori temető (Cimetière de l'époque de la
migration des peuples à Marosszentanna), în Dolgozatok az Erdély Nemzeti
Múzeum Éremés Régiségrárából, III, Cluj, p. 250-367.

MacGREGOR Arthur
1985 Bone, Antler, Ivory and Horn. The Technology of Skeletal Materials Since the
Roman Period, London.

MAGOMEDOV Boris
1992 Velyka Snitynka 2 – poselennja grebinnykiv III-IV st. n.e., în Starodavnė
vyrobnyctvo na terytoriji Ukrajiny, Kiev, p. 94-116.

2001 Černjachovskaja kultura. Problema ėtnosa, Monumenta Studia Gothica, I,


Lublin.

237
MAMALAUCĂ Mircea (coord.)
2000 Două milenii de creștinism/Deux millenaires de christianisme, Ed. Asa Media
Grafic, Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad.

MANTU Cornelia-Magda, ȘTIRBU Maria, BUZGAR Nicolae


1995 Considerații privind obiectele din piatră, os și corn de cerb din așezarea
cucuteniană de la Scânteia (1985-1990), în ArhMold, XVIII, p. 115-132.

MANTU Cornelia-Magda, ȚURCANU Senica


1999 Catalog, în V. Chirica, C.-M. Mantu, S. Țurcanu (eds.), Scânteia. Cercetare
arheologică și restaurare, Ed. Helios, Iași.

MAREȘ Ion (coord.)


2009 Cucuteni Culture: Art and Religion/Kultura Cucuteni: sztuka i religia, Ed. Accent
Print, Suceava.

MARIN Tamilia-Elena
1987-1989 Așezarea geto-dacică din secolele VI-V î.e.n. de la Cozmești, județul Vaslui,
în AMM, IX-XI, p. 33-43.

MARINESCU-BÎLCU Silvia
1974 Cultura Precucuteni pe teritoriul României, Biblioteca de Arheologie XXII,
Ed. Academiei, București.

1981 Tîrpești. From Prehistory to History in Eastern Romania, BAR 107, Oxford.

MARINESCU-BÎLCU Silvia, BOLOMEY Alexandra


2000 Drăgușeni a Cucutenian Community, Ed. Enciclopedică, București.

MATEI Mircea D., RĂDULESCU Alexandra


1973 Şantierul arheologic Udești (jud. Suceava), în Suceava, III, p. 265-288.

238
MITREA Bucur PREDA Constantin
1966 Necropole din secolul al IV-lea e. n. în Muntenia, Ed. Academiei, București.

MONAH Dan, DUMITROAIA Gheorghe, MONAH Felicia, PREOTEASA


Constantin, MUNTEANU Roxana, NICOLA Dorin
2003 Poduri - Dealul Ghindaru. O Troie în Subcarpații Moldovei, BMA XIII,
Ed. „Constantin Matasă”, Piatra-Neamț.

NEUSTUPNÝ Jiří
1952 Polissoirs néolithiques en os, în Acta Archaeologica, 23, p. 170-173.

NICULICĂ Bogdan Petru


2015 Epoca Bronzului în Podișul Sucevei, Ed. Karl A. Romstorfer, Suceava.

NIKITINA G. F.
1969 Grebni černjachovskoj kul'tury, în Sovetskaja archeologija, 1, p. 147-159.

NIŢU Anton, ZAHARIA Emilia, TEODORU Dan


1959 Sondajul din 1957 de la Spinoasa - Erbiceni (r. Tg. Frumos, reg. Iași), în MCA, VI,
p. 531-539.

OLSEN Sandra Lynn


1984 Analytic Approaches to the Manufacture and Use of Bone Artifacts in Prehistory,
Doctoral Thesis, Institute of Archaeology, University of London.

PALADE Vasile
1966 Atelierele pentru lucrat piepteni din os din secolul al IV-lea e. n. de la Bârlad
-Valea Seacă, în ArhMold, IV, p. 261-277.

1969 Noi ateliere de lucrat piepteni din corn de cerb în secolul al IV-lea e. n. la Valea
Seacă – Bârlad, în Carpica, 2, p. 233-252.

239
1971 Un nou centru de prelucrare a cornului de cerb în secolul al IV-lea e. n. de la
Fedești, com. Șuletea (jud. Vaslui), în Carpica, IV, p. 207-214.

1981 Centrul meșteșugăresc de prelucrare a cornului de cerb de la Bârlad - Valea


Seacă, datând din secolul al IV-lea e. n., în Studii și comunicări de Istorie a
Civilizației Populare din România I, Sibiu, p. 179-215.

1989 Sondajul arheologic de salvare din așezarea datând din secolul V e. n. de la


Fântânele, comuna Zorleni, județul Vaslui, în AMM, IX-XI/1987-1989, p. 53-63.

2004 Așezarea și necropola de la Bârlad - Valea Seacă (sfârșitul sec. al III-lea - a doua
jumătate a sec. al V-lea), Ed. ARC 2000, București.

PETRESCU-DÎMBOVIȚA Mircea
1953 Cetățuia de la Stoicani, în MCA, I, p. 13-155.

PETRESCU-DÎMBOVIȚA Mircea, VĂLEANU Mădălin-Cornel


2004 Cucuteni - Cetățuie. Monografie arheologică, BMA XIV, Piatra-Neamț.

PETRESCU-DÎMBOVIŢA Mircea, ZAHARIA Emilia


1962 Sondajul arheologic de la Dănești, în MCA, VIII, p. 47-58.

PETRESCU-DÎMBOVIȚA Mircea, FLORESCU Marilena, FLORESCU Adrian C.


1999 Trușești. Monografie arheologică, Ed. Academiei Române, București - Iași.

PETRESCU-DÎMBOVIŢA Mircea et al.


1955 Şantierul arheologic Trușești, în SCIV, VI, 1-2, p. 165-194.

PETROV V. P.
1964 Černjachovskij mogil'nik (po materialam raskopok V. V. Hvojki v 1900-1901 gg.),
în Materialy i issledovanija po archeologii SSSR, 116, Moscova, p. 52-117.

POPUŞOI Eugenia
2005 Trestiana, Monografie arheologică, Ed. Sfera, Bârlad.

240
RAFALOVIČ I. A.
1986 Dančeny. Mogil'nik černjachovskoj kul'tury III-IV vv. n. ė., Ed. Știința, Chișinău.

RIKMAN Emmanuil Abramovič


1975 Ėtničeskaja istorija naselenija Podnestrov'ja i prilegajuščego Podunav'ja v
pervych vekach našej ėry, Izdatel'stvo Nauka, Moskva.

ROTARU Marin
1983 Noi descoperiri de la sf îrșitul epocii bronzului în bazinul Elanului, în ThD, IV,
1-2, p.73-84.

2009 Antichitățile Elanului, vol. 2, Ed. Sfera, Bârlad.

SALAMON Ágnes
1976 Archäologische Angaben zur spätrömischen Geschichte des pannonischen Limes.
Geweihmanufactur in Intercisa, în Mitteilungen des Archäologischen Instituts
der Ungarischen Akademie der Wissenschaften, 6, Budapest, p. 47-54.

SCHACH-DÖRGES Helga
1994 Zu einreihigen Dreilagenkämmen des 3. bis 5. Jahrhunderts aus
Südwestdeutschland, în Fundberichte aus Baden-Württemberg, 19/1, p. 661-702.

SCHÄDLER Ulrich
1993 Astragalspiele in der Antike, în Spielzeug der Antike. Eine Ausstellung des
Hessischen Puppenmuseums, 4.7-31.10.1993, Hessisches Puppenmuseum,
Hanau-Wilhelmsbad, p. 17-29.

SCHULZE-DÖRRLAMM Mechthild
1986 Gotische Amulette des 4. und 5. Jahrhunderts n. Chr., în Archäologisches
Korrespondenzblatt, 16, p. 347-355.

SEMENOV Sergei
1964 Prehistoric Technology. An experimental Study of the Oldest Tools and Artefacts
from Traces of Manufacture and Wear, London.

241
SIDÉRA Isabelle, VORNICU Andreea
2016 The Archaeology of Games. Playing with Knucklebones in the Chalcolithic of the
Balkans, în Festschrift for Vassil Nikolov (în curs de apariție).

SPINEI Victor
1970 O psalie din corn descoperită la Băiceni, în CercIst, I, p. 67-72.

STRATULAT Lăcrămioara, IAŢCU Ioan (eds.)


2011 Arta pelerinajului. Obiecte creștine în spaţiul est și sud-est carpatic (secolele IV-
XVI), Catalog de expoziţie, Ed. Palatul Culturii, Iași.

STRATULAT Lăcrămioara, URSULESCU Nicolae, ŢURCANU Senica,


TENCARIU Felix-Adrian, HRIBAN Cătălin (eds.)
2008 Cucuteni - Trypillia: A Great Civilization of Old Europe, Palazzo della
Cancelleria, Rome-Vatican, 16 September - 31 October 2008, Cucuteni pentru
Milleniul III Foundation & Hers Consulting Group, București.

SZTANCS Diana-Maria, BELDIMAN Corneliu


2005 L’industrie des matières dures animales dans le site appartenant à la Culture
Cucuteni de Mărgineni, dép. de Bacău, în Gh. Dumitroaia, J. Chapman,
O.  Weller, C. Preoteasa, R. Munteanu, D. Nicola, D. Monah (eds.), Cucuteni.
120 ans de recherches. Le temps du bilan/120 Years of Research. Time to sum up,
BMA XVI, Ed. „Constantin Matasă”, Piatra-Neamț, p. 285-292.

ŞOVAN Octavian Liviu


2005 Necropola de tip Sântana de Mureș - Černjachov de la Mihălășeni (jud. Botoșani),
Ed. Cetatea de Scaun, Târgoviște.

TEODOR Dan Gh.


1962 Săpăturile arheologice de la Răducăneni (r. Huși, reg. Huși), în MCA, VIII, p. 723-
731.

1969a Regiunile răsăritene ale României în secolele VI-VII, în MemAntiq, I, p. 181-206.

242
1969b Unele probleme privind evoluţia culturii materiale din Moldova în secolele VI-
X, în Carpica, II, p. 253-307.

1971 Descoperiri din secolele VI-VII e. n. la Iași. Crucea lui Ferenţ, în CercIst, II, p. 119-
128.

1973 Les plus anciens Slaves dans l’est de la Roumanie, în Berichte über den II.
Internationalen Kogress für slawische Archaeologie, 3, Berlin, p. 201-2011.

1978 Teritoriul est-carpatic în veacurile V-XI e. n. Contribuţii arheologice și istorice la


problema formării poporului român, Ed. Junimea, Iași.

1991 Creștinismul la est de Carpaţi, de la origini până în secolul al XIV-lea,


Ed. Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași.

1984 Civilizaţia romanică la est de Carpaţi în secolele V-VII e.n. Așezarea de la


Botoșana - Suceava, Ed. Academiei Române, București.

2013 Așezarea medievală timpurie de la Suceava - Şipot, Istorici ieșeni 4, Casa


Editorială Demiurg, Iași.

TEODOR Dan Gh., MITREA Ion


1966 Cercetări arheologice în așezarea prefeudală de la Lozna - Dorohoi, în ArhMold,
IV, p. 279-291.

TEODOR Silvia, NICU Mircea, ȚAU Stela


1997 Așezarea geto-dacică de la Poiana (jud. Galați). Obiecte de port și podoabă (II).
Oglinzi, ace, obiecte din os, în ArhMold, XX, p. 27-88.

THOMAS Sigrid
1960 Studien zu den germanischen Kämmen der römischen Kaiserzeit, în Arbeits- und
Forschungsberichte zur sächsischen Bodendenkmalpflege, 8, p. 54-215.

TÓTH Zsuzsanna
2013 Rules and Misrules: ‚Hide Beamer’ Variability in the Hungarian Late Neolithic,
în Lang Felix (ed.), The sound of bones. Proceedings of the 8th Meeting of the
ICAZ Worked Bone Research Group in Salzburg 2011, Salzburg, p. 251-261.

243
ȚAU Stela, NICU Mircea
2011 Obiecte de toaletă. Pieptenii din necropola birituală de secol IV d. Chr. de la
Barcea, în AMT, VI, p. 67-76.

ȚURCANU Senica
2012 Asupra prezenței pumnalelor din os în cadrul complexului cultural Cucuteni-
Tripolie, în CercIst, XXX-XXXI/2011-2012, p. 7-15.

ȚURCANU Senica, BEJENARU Luminița


2012 Industria materiilor dure animale, în C.-M. Lazarovici, Gh. Lazarovici, Ruginoasa
- Dealul Drăghici. Monografie arheologică, BAM XX, ediderunt Victor Spinei et
Virgil Mihăilescu-Bârliba, Ed. Karl A. Romstorfer, Suceava, p. 173-190.

ULBRICHT Ingrid
2000 Kamm: 2. Archäologisches, în Reallexikon der Germanischen Altertumskunde2,
16, Walter der Gruyter, Berlin-New York, p. 201-206.

URSACHI Vasile
1995 Zargidava. Cetatea dacică de la Brad, BTh X, Ed. Caro Trading, București.

2001 Cercetările arheologice de la Tămășeni - La Siliște, jud. Neamţ, în MemAntiq,


XXII, p. 219-289.

2010 Săbăoani. Monografie arheologică (vol. II), Casa Editorială Demiurg, Iași.

URSULESCU Nicolae, TENCARIU Felix Adrian


2006 Religie și magie la est de Carpați acum 7000 de ani. Tezaurul cu obiecte de cult
de la Isaiia, Casa Editorială Demiurg, Iași.

URSULESCU Nicolae, BEJENARU Luminița, COTIUGĂ Vasile


2006 Prelucrarea caninilor de mistreț în cultura Precucuteni, în lumina descoperirilor
de la Târgu Frumos (jud. Iași), în AMT, I, p. 64-81.

244
URSULESCU Nicolae, BOGHIAN Dumitru, HAIMOVICI Sergiu, COTIUGĂ
Vasile, COROLIUC Anca
2002 Cercetări interdisciplinare în așezarea precucuteniană de la Târgu Frumos
(jud. Iași). Aportul arheozoologiei, în ATS, I, p. 29-54.

URSULESCU Nicolae, MERLAN Vicu, TENCARIU Adrian Felix, VĂLEANU


Mădălin, CHIRILĂ Letiția, POPA Marius, IONICĂ Daniel
2003 Isaiia, com. Răducănei, jud. Iași. Punct: Balta Popii, în CCAR. Campania
2002 (on line: http://www.cimec.ro/arheologie/cronicaca2003/cd/index.htm
(accesat 15 octombrie 2016).

VORNIC Vlad
2006 Așezarea și necropola de tip Sântana de Mureș-Černjachov de la Budești,
ANTIM, Monografii III, Ed. Pontos, Chișinău.

VORNICU Andreea
2013 Industria materiilor dure animale în cultura Precucuteni. Studiu de caz:
artefactele din așezările de la Isaiia și Târgu Frumos, teză doctorat, Universitatea
„Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

VULPE Radu, TEODOR Silvia


2003 Piroboridava. Așezarea geto-dacică de la Poiana, BTh XXXIX, București.

WERNER Joachim
1964 Herkuleskeule und Donar-Amulett, în Jahrbuch des Römisch-Germanischen
Zentralmuseums Mainz, 11, p. 176-199.

1988 Dančeny und Brangstrup. Untersuchungen zur Černjachov-Kultur zwischen


Sereth und Dnestr und zu den 'Reichtumszentren' auf Fünen, în Bonner
Jahrbücher, 188, p. 241-286.

WINTER Ferdinand
1906 Die Kämme aller Zeiten von der Steinzeit bis zur Gegenwart, Verlag von H. A.
Ludwig Degener, Leipzig.

245