Sunteți pe pagina 1din 26

ROMÂNIA

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA "OVIDIUS" DIN CONSTANȚA


FACULTATEA DE CONSTRUCŢII

Specializarea
Ingineria și managementul proiectelor de construcții
Managementul integrat al hazardelor naturale
Secetă

Coordonator: Masteranti:
CUPRINS
INTRODUCERE ........................................................................................................................................... 2
Cap. 1 REGIUNEA DOBROGEA ................................................................................................................ 4
1.1. Relieful ............................................................................................................................................... 4
1.2. Clima .................................................................................................................................................. 5
1.3. Vegetatie si fauna ............................................................................................................................... 6
Cap. 2 SECETA IN DOBROGEA ................................................................................................................ 7
2.1. Evaluarea riscului de secetă ............................................................................................................... 8
2.2. Evaluarea capitalului natural .............................................................................................................. 9
2.3. Vegetaţia şi fauna ............................................................................................................................. 10
2.4. Clima ................................................................................................................................................ 10
2.5. Populaţia ........................................................................................................................................... 10
2.6. Prezentarea metodelor de analiza ..................................................................................................... 11
2.7. Indici climatici.................................................................................................................................. 11
2.7.1. Indici de bilant hidric ................................................................................................................ 12
2.7.2. Indici bazaţi numai pe măsurarea precipitaţiilor ....................................................................... 13
2.7.3. Indicele Topor (1964) Anual ..................................................................................................... 14
2.7.4. Climograma Peguy .................................................................................................................... 15
Cap. 3 IMPACTUL SECETEI .................................................................................................................... 16
3.1. Economic.......................................................................................................................................... 16
3.2. Mediu ............................................................................................................................................... 16
3.3. Social ................................................................................................................................................ 16
Cap. 4 MANAGEMENTUL RISCULUI SECETEI ................................................................................... 18
4.1. Necesitatea Strategiei ....................................................................................................................... 18
4.2. Scopul ............................................................................................................................................... 19
4.3. Obiectivele strategiei ........................................................................................................................ 19
4.3.1. Obiective generale ..................................................................................................................... 19
4.3.2. Obiective specifice .................................................................................................................... 19
4.4. Planuri si programe .......................................................................................................................... 20
4.4.1. Programe de cooperare subregionala si regionala ..................................................................... 20
4.4.2. Programul national de actiune pentru combaterea fenomenelor de degradare a terenurilor, de
seceta si desertificare ........................................................................................................................... 20
4.4.3. Instrumente de diminuare a efectelor secetei ............................................................................ 21
CONCLUZII ............................................................................................................................................... 24
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................................... 25

1
INTRODUCERE

Termeni specifici

Hazard – eveniment ameninţător ce reprezintă probabilitatea de apariţie, într-o anumită perioadă,


a unui fenomen potenţial dăunător pentru om, pentru bunurile produse de acesta şi pentru mediul
înconjurător.

Record – punctul culminant în evoluţia unui fenomen sau parametru al fenomenului.

Calamitate – o nenorocire mare, dezastru care loveşte o colectivitate.

Dezastru – hazard care produce întreruperea sau perturbarea gravă a funcţionării societăţii şi
generează victime omeneşti, mari pagube materiale şi distrugeri ale mediului. Aceste efecte
depăşesc capacitatea societăţii de a reacţiona eficient prin folosirea resurselor locale, fiind
necesare intervenţii şi ajutoare pe plan naţional şi internaţional.

Geosistem – totalitatea componentelor naturale ale mediului geografic, aflate în relaţii de


interdependenţă.

Vulnerabilitate – punerea în evidenţă a gradului de expunere a omului şi a bunurilor sale în faţa


diferitelor hazarduri, indicînd nivelul pagubelor pe care poate să le producă un anumit fenomen;
se exprimă pe o scară cuprinsă între 0 şi 1, cifra 1 exprimînd distrugerea totală a bunurilor şi
pierderile totale de vieţi omeneşti din arealul afectat.

Prevenirea – un ansamblu de metode şi de tehnici, care servesc pentru pregătirea şi adoptarea


tuturor măsurilor potrivite pentru îndepărtarea cauzelor care generează un eveniment extrem. În
general, prevenirea constă în adoptarea unor măsuri de atenuare a riscului.

Prognoza hidrometeorologică – prevedere (predicţie) fundamentată ştiinţific privind evoluţia


vremii şi a unor fenomene hidrometeorologice deosebite.

Avertizare hidrometeorologică – prognoză a fenomenului hidrometeorologic, elaborată pentru


o anumită ramură a economiei naţionale sau beneficiar, în care se indică apariţia, sfîrşitul şi
intensitatea acestuia.

Catastrofă – eveniment tragic, de mari proporţii, cu urmări dezastruoase.

Risc – nivelul probabil al pierderilor de vieţi omeneşti, al numărului de răniţi, al pagubelor aduse
proprietăţilor şi activităţilor economice de către un anumit fenomen natural sau grup de fenomene
într-un anumit loc şi într-o anumită perioadă.

Monitorizarea mediului – sistem de staţii şi posturi staţionare şi mobile, destinate observaţiilor


asupra stării şi poluării mediului.

2
Scopul proiectului

Pentru atingerea scopului principal al proiectului şi anume acela de a obţine o imagine cât
mai completă asupra fenomenului de secetă în Dobrogea, au fost utilizate o serie de date preluate
din cărţi de specialitate, care au fost actualizate comform celor mai recente baze de date preluate
de pe internet, dar şi din grafice şi tabele. De asemenea, s-a urmărit reanalizarea datelor folosite
din lucrările ştiinţifice concepute în trecut din domeniu, mai exact pe tema aleasă.

Lucrarea işi propune să ofere o imagine asupra fenomenului de secetă în Dobrogea.


Studiul acestui fenomen este necesară deoarece ridică numeroase probleme practice atât pentru
economia naţională, cât şi pentru peisajul geografic local. În domeniul agriculturii se resimte cel
mai mult implicaţiile acestui fenomen.

3
Cap. 1 REGIUNEA DOBROGEA

Dobrogea este un habitat istoric si geografic care face parte din teritoriul Romaniei si
Bulgariei, teritoriul dintre Dunare și Marea Neagra. Regiunea era cunoscuta in trecutul istoric sub
numele de Scitia Minor. Din punct de vedere administrativ cuprinde in Romania judetele Tulcea
si Constanța iar in Bulgaria — regiunile Dobrici si Silistra.

Fig. 1.1. Harta reliefului din Dobrogea

Dobrogea este limitata la nord de Delta Dunarii si de Muntii Macinului, la est de Marea
Neagra, si la vest de cursul inferior al Dunarii. Dobrogea cuprinde in nord-estul Bulgariei
regiunile Dobrici si Silistra. Apele curgatoare de pe teritoriul ei sunt putine la numar, scurte, cu
un debit mic si ele se varsa in lacurile de pe tarmul Marii Negre. Cele mai importante rauri sunt:
Taita, Telita, Slava, Casimcea. Lacurile existente sunt sarate, dintre care se pot aminti:
Techirghiol, Babadag, Golovita, Tasaul, Sinoe si Razim.

1.1. Relieful
Evolutia indelungata paleogeografica si actiunea diferentiata a factorilor subterani
modelatori au dus la formarea unor unitati de relief caracterizate prin structura de podis cu
altitudine redusa; in cea mai mare parte a teritoriului predomina valorile sub 200 m., diferentele
altitudinale intre partile componente fiind reduse.

Ca principale unitati naturale se disting:

 podisul – care cuprinde aproape intreg teritoriul este constituit din calcare acoperite cu o
manta de loess (Pod. Casimcei, Dobrogei de Sud, Medgidiei, Cobadin, Negru Voda);

4
 campia – din punct de vedere geografic, inalta, usor valurita, cu aspect de poduri pe care
se practica culturile de camp – in special cele cerealiere, se evidentiaza in zona centrala.

Partea sudica – corespunzatoare Podisului Litoralului – este delimitata spre vest de


altitudinile cuprinse intre 85-100 m, unde se face trecerea spre podisul Dobrogei de Sud
(Medgidiei si Topraisarului). Latimea acestui sector este cuprinsa intre 10 si 12 km.

1.2. Clima
Cea mai mare parte a Dobrogei are un climat de ariditate, cu temperaturi medii mari (10o-
11oC), temperaturi ridicate vara (22o-23oC), precipitatii reduse (in jurul valorii de 400mm/an),
zile tropicale si secete frecvente; bate frecvent Crivatul, geros iarna si uscat vara. Spre litoral
exista un climat cu influente pontice, mai moderat termic, brize diurne si insolatie puternica.
Influenta cresterii altitudinii este relativ redusa. La altitudini de peste 300m (in nordul
Dobrogei) exista un climat de dealuri joase, cu o temperatura medie mai scazuta (9o-10oC) si
precipitatii mai bogate (500-600mm/anual).

Caracterizarea conditiilor de vreme in functie de deficitul de precipitatii

%din precipitatiile medii % din precipitatiile medii Caracterizare


lunare sezoniere, anuale

90-110 96-105 Normal

81-90 90-95 Putin secetos

71-80 85-90 Secetos

51-70 75-85 Foarte secetos

<50 <75 Excesiv de secetos

Tabel 1.2.1.: Caracterizarea conditiilor de vreme in functie de deficitul de precipitatii

O particularitate climatica a Dobrogei este ca zona litorala (alaturi de Delta Dunarii) este
cea mai secetoasa regiune din tara, cu precipitatii mai mici de 400mm/anual in interiorul
podisului.

Reteaua hidrografica a Dobrogei este formata din: Dunare, raurile interioare podisului,
Canalul Dunare-Marea Neagra, lacuri, ape, subterane si Marea Neagra.

Din România, Dobrogea prezintă cea mai diversificată paletă de riscuri dar şi de resurse
climatice, fenomenul fiind explicat atât prin faptul că aceasta reprezintă zona de interferenţă sau
de transformare a aerului polar în aer tropical şi a aerului tropical în aer polar (care explică
frecvenţa mare a riscurilor) dar şi datorită poziţiei geografice şi proximităţii Mării Negre (care
determină multitudinea resurselor climatice).

5
1.3. Vegetatie si fauna
Vegetatia Dobrogei este formata in cea mai mare parte din stepa, la care se adauga
suprafete de silvostepa si paduri de stejar.

Stepa caracterizeaza peste 3/4 din suprafata Dobrogei. Desigur este vorba de "stepa
secundara" si terenuri cultivate, deoarece vegetatia naturala, cu specii spontane, este redusa ca
intindere. Silvostepa face trecerea spre etajul stejarului si este, din acest punct de vedere, o zona
de tranzitie.

Solurile cele mai raspandite sunt solurile balane (dobrogene), diferitele tipuri de
cernoziomuri, soluri cenusii (in P evoluate (indeosebi litosoluri).

Principalele rezervatii si monumente ale naturii sunt:

• Valul lui Traian, rezervatie floristica (cu specii xerofile, rare);

• Luncavita, rezervatie forestiera ( un faget relict);

• Gura Dobrogei, rezervatie speologica;

• Diferite puncte fosilifere (Topalu, Basarabi, Seimenii Mari, Aliman);

• Rezervatii geologice (Macin);

• Dunele de la Agigea (rezervatie de flora si fauna).

6
Cap. 2 SECETA IN DOBROGEA
STUDIU DE CAZ – BAZINUL HIDROGRAFIC VALEA DUNĂRII

Seceta reprezintă o stare a unui sistem biologic în care cerinţa/necesarul de apă este sub
optim, funcţiile de aprovizionare variind semnificativ funcţie de stadiul de creştere şi dezvoltare.

Seceta poate fi definită ca o “perioadă anormală de vreme uscată care persist destul de
mult pentru a produce dezechilibre hidrologice serioase” sau ca o“ perioadă cu deficit de
umiditate în sol astfel încât să existe o cerinţă insuficientă de apă pentru viaţa plantelor,
animalelor și oamenilor”.

Seceta este un fenomen natural. Este o abatere temporară, negativă și severă de-a lungul
unei perioade de timp semnificative la nivelul unei regiuni mari, de la valorile medii ale
precipitațiilor (un deficit de precipitații), care poate duce la secetă meteorologică, agricolă,
hidrologică și socio-economică, în funcție de gravitate și durată (definiție acceptată de Grupul
Directorilor de Ape ai țarilor UE, în cadrul procesului de elaborare și completarea a CIS).

Există patru tipuri generale de secete, toate cu impact asupra oamenilor, dar în moduri
diferite:

• seceta meteorologică – precipitaţiile măsurate sunt de obicei scăzute pentru o regiune


particulară;
• seceta hidrologică – alimentările cu apă de suprafață și subterană sunt sub normal;
• seceta agricolă – conținutul de umiditate din sol nu este suficient pe lunga perioadă,
pentru a satisface nevoia de apă a recoltelor aflate în cultură;
• seceta social –economică – lipsa de apă afectează capacitatea economică a naţiunii de
a supravieţui, deci afectează producția neagricola.

Seceta ar trebui să fie caracterizată în funcție de diferite niveluri ale intensităţii secetei și
severităţii impactului. Recomandarea este să se urmeze Raportul din 2007, care prevede definiții
de clasificare a secetei pentru patru nivele de secetă caracterizate ca:

• Starea normală – nu se observă nicio abatere semnificativă în raport cu valorile medii


ale indicatorilor considerate
• Starea de pre-alertă – declarată atunci când monitorizarea arată stadiul inițial de
dezvoltare a secetei
• Starea de alertă – declarată atunci când monitorizarea indică faptul că seceta are loc și
va avea probabil, un impact în viitor, în cazul în care măsurile nu sunt luate imediat
• Starea de urgenţă – declarată atunci când indicatorii de secetă arată că impactul a avut
loc și alimentarea cu apă nu este garantată

7
Seceta, expresie a dezechilibrului din natură, a fost caracterizată prin intermediul unor
indicatori de bază care exprimă intensitatea secetei.

Indicatorii secetei estimează în ce masură precipitaţiile dintr-un anumit loc, pe o anumita


perioadă se abat de la valoarea medie multianuală. În literatura de specialitate există mai mulţi
indicatori care au avantaje și dezavantaje, pot fi folosiţi la o scară mai mare sau mai redusă în
timp și spaţiu. Exemple de indicatori folosiți pentru a caracteriza seceta: Indicele Thornthwaite;
Indicele de ariditate (IA) propus de UNEP; Indicele Palmer pentru evaluarea severităţii
secetei (IPSS); Indexul standartizat al precipitaţiilor (SPI), decilele, etc.

Riscul la secetǎ este caracterizat prin natura şi probabilitatea sa de producere, şi


vulnerabilitatea regiunii şi receptorilor (numărul populaţiei şi al industriei, fermierilor şi
crescǎtorilor de animale, turism, areale protejate etc. ce pot fi afectate), susceptibilitatea la secetǎ
a receptorilor şi valoarea pierderilor acestora, rezultând implicit că pentru reducerea riscului
trebuie acţionat asupra acestor caracteristici ale sale.

2.1. Evaluarea riscului de secetă


Rezultatele de la evaluarea evenimentelor istorice de secetă (inclusiv evaluarea impactului
secetei) ar trebui să fie utilizate pentru procesul de evaluare a riscurilor. Conform recomandărilor
generale ale Ghidului UE (Evaluarea Riscului și Ghidul de Cartografiere pentru Managementul
Dezastrelor), procesul de evaluare a riscurilor ar trebui să fie alcătuitdin următoarele procese:

• identificarea riscului - găsirea, recunoaşterea și descrierea riscurilor

• analiza de risc - determinarea nivelului de risc (de exemplu, estimarea


cantitativă a probabilității de apariție și severitatea impacturilor potențiale ale secetei)

• evaluarea riscului - evaluarea importanței riscului de secetă

Diminuarea pagubelor şi a efectelor sociale şi de mediu ca urmare a secetei, aridizǎrii şi


deşertificǎrii nu depinde numai de acţiunile de răspuns întreprinse în timpul secetelor, acţiuni
abordate uneori separat, sub denumirea de managementul situaţiilor de urgenţă.

Diminuarea consecinţelor secetei este rezultatul unei combinaţii ample, dintre măsurile şi
acţiunile premergătoare producerii fenomenului, cele de management din timpul secetei şi cele
întreprinse post fenomen, în vederea eliminǎrii probabilitǎţii de permanentizare a fenomenului
într-o anumitǎ regiune şi instalarea fenomenului de aridizare.

Seceta hidrologică se asociază cu perioadele în care precipitaţiile sunt prea slabe sau de
scurtă durată, astfel încât nu au efect asupra alimentării directe cu apă a reţelei hidrologice.
Rezultatul secetelor hidrologice se face simţit în timp şi spaţiu pe arii mult mai mari, afectând,
de regulă, utilizatorii din aval de bazinul hidrografic analizat (alimentare au apă potabilă şi
industrială, producerea de energie hidroelectrică, habitate umede, recreare etc.

8
Reteaua hidrografica a Dobrogei este formata din: Dunare, raurile interioare podisului,
Canalul Dunare-Marea Neagra, lacuri, ape, subterane si Marea Neagra.

Dunarea margineste Dobrogea prin sectorul baltilor (Balta Ialomitei, de la Ostrov la


Harsova si Insula Mare a Brailei, de la Harsova la Macin) si al Dunarii Maritime, in nord.

A fost construita si o derivatie de la Poarta Alba la Midia (Canalul Poarta Alba-Midia).


Canalul Dunare-Marea Neagra utilizat pentru navigatie va spori in importanta o data cu
activizarea magistralei fluviale transeuropene, dintre Marea Nordului (rotterdam) si Marea
Neagra (Constanta).

Principalele lacuri dobrogene sunt: limanele maritime (Techirghiol, Tasaul, Mangalia,


Babadag), lagunele (Siutghiol si laguna Razim-Sinoe care este considerata o subdiviziune a
Deltei), limanele fluviale (Bugeac, Oltina, Vederoasa), precum si lacurile de acumulare pe micile
rauri cu apa semipermanenta din sudul Dobrogei.

2.2. Evaluarea capitalului natural


In zonele satelor Băltăgeşti şi Gălbiori, datorită acţiunii de dezagregare mecanică,
materialele aluviale rezultate au fost îndepărtate prin procesul de denudaţie, apărând şisturile
verzi paleozoice şi calcarele jurasice, dând naştere la ceea ce, local, se numesc colţane. Tot sub
formă de colţane apar şisturile verzi la suprafaţă, pe linia de obârşie a văilor sau în versanţii
abrupţi a unor vai.

Fig. 2.2.1. Bazin hidrografic Valea Dunării

9
2.3. Vegetaţia şi fauna
Flora spontană a acestei regiuni de stepă aridă este reprezentată prin plante ierboase, în
care domină familia gramineelor. Vegetaţia lemnoasă este slab reprezentată prin câteva specii de
arbuşti care, se întâlnesc în pâlcuri mici în locurile mai umede şi mai adăpostite. Astfel cele mai
reprezentative specii ale florei spontane sunt:

- Antropogen ischemuni

- Poa bolboasa

- Festuca sulcata

- Festuca pseudovina

- Setaria viridis

- Papaver somniferum

- Rubus cesius

2.4. Clima
Din acest punct de vedere teritoriul comunei Crucea se caracterizează printr-un climat
temperat-continental. Temperatura medie anuala variază intre 10,8 grade C. pentru zonele satelor
Băltăgeşti şi Gălbiori şi 11,4 grade C. pentru zona satului Crucea. Temperatura maxima absolută
a fost de 41 grade C, iar minima absoluta de minus 24 grade C.

Cantitatea medie lunară cea mai ridicată de precipitaţii atmosferice se înregistrează la


majoritatea posturilor pluviometrice în luna iunie şi variază intre 30-45 mm în zona litorala şi 60-
65 mm în extremitatea sud-vestica a Dobrogei. În timpul anului nu se constată o variaţie
sezonieră a precipitaţiilor, mediile lunare oscilând între 20 şi 43 mm, în schimb, valorile maxime
lunare şi maxime zilnice pe luni variază sezonier, cu valori mai mici iarna şi mai mari vara.
Precipitaţiile solide, sub forma de zăpadă, au o frecventa medie de cca. 12 zile pe an. Cele
mai reduse cantităţi lunare se constată în perioada februarie – aprilie, la sfârşitul verii şi începutul
toamnei, iar cantităţile cele mai mari în lunile mai, iunie, iulie (cu predominare în iunie) şi în
noiembrie – decembrie (cu predominare în decembrie). Zăpada şi lapoviţa se produc în semestrul
rece, octombrie – martie.

Solul cel mai reprezentativ este cernoziomul cu o textura luto–nisipoasă.

2.5. Populaţia
Comuna are un număr de 3.482 de locuitori, din care:

- Crucea: 1204

- Gălbiori: 336

10
- Stupina: 773

- Băltăgeşti: 513

- Crişan: 395

- Şiriu: 261

Pe raza comunei Crucea locuiesc un număr de 1086 familii din care 5 familii sunt de etnie
romă. Din totalul de 3.482 locuitori 1454 sunt femei, 1293 bărbaţi şi 735 copii.

Sistemul demografic este stabil, majoritatea populaţiei este creştin ortodoxă.

Pe baza monitorizării precipitaţiilor şi temperaturii în comuna Crucea pe perioada 1965-


2005 am calculat o serie de indici ce caracterizeaza secetele.

2.6. Prezentarea metodelor de analiza


Existenta mai multor medii (solurile, apele, atmosfera) si sectoare afectate de secete,
conditiile particulare de ordin geografic si variabilitatea in timp a secetelor conduc catre definirea
dificila a unor indici unitari care sa caracterizeze fenomenul de seceta.

Din punct de vedere meteorologic si considerate punctual, secetele se caracterizeaza prin


intensitate si durata.

Daca analiza este la scara regionala, se va lua in calcul si aria de extindere a secetei, cu
observatia ca analiza extinderii teritoriale a secetei va fi precedata de analize punctuale la statiile
meteorologice din regiune.

Legatura dintre elementele ce caracterizeaza secetele depinde intr-o mare masura de


conditiile fizico-geografice locale, care prezinta o neuniformitate pronuntata, determinata de
influentele climatice, neuniformitatea reliefului, a solurilor, a conditilor geologice etc.

2.7. Indici climatici


Pentru caracterizarea secetelor se iau in consideratie marimea precipitatiilor cazute intr-o
perioada si abaterea fata de valorile normale (medii multianuale).

Indicii de caracterizare a secetei sunt urmatorii:

- Indici climatici

- Indici şi criterii climatici

- Indici de bilanţ hidric

- Indici de bilanţ hidric care consideră şi acumularea în sol a precipitaţiilor în perioada de iarnă

Indici de caracterizare a secetelor hidrologice:

11
- SWSI rezervele de apă de suprafaţă;

- RDI Reclamation drought index;

- Indici pentru secetele agricole;

- Indicele umidităţii disponibile;

- Indicele rezervei de apă;

- Potentialul agro-hidric;

- Indici pe baza datelor sateliere;

- Indici şi criterii pluviometrice.

Pentru caracterizarea secetelor se iau în consideraţie mărimea precipitaţiilor căzute într-o


perioadă şi abaterea faţă de valorile normale (medii multianuale). Pot fi incluşi în această
categorie: criteriul Hellman, indicele propus de N. Topor, BMDI (Bhalme-Mooley Drought
Index), indicele precipitaţiei standardizate (Standard Precipitacion Index – SPI), indicele de
secetă efectivă (Effective Drought Index – EDI) s.a.

2.7.1. Indici de bilant hidric


Indicele de ariditate (De Martonne) se calculează pe diferite perioade (anual, lunar sau
perioadă de vegetaţie), luând în considerare suma precipitaţiilor din perioada analizată (mm) şi
temperatura medie a aerului pe perioada analizată (grade Celsius).

I=P/(T+10)

Aprecierea secetei se face astfel:

I < 10: perioadă foarte aridă;

I = 10-20: perioadă aridă;

I = 20-30: perioadă semiaridă;

I > 30: perioadă umedă.

12
Fig. 2.7.1.1. Indice de ariditate

Fig. 2.7.1.2. Repartitia indicele de seceta De Martonne in Dobrogea

2.7.2. Indici bazaţi numai pe măsurarea precipitaţiilor


Procentul din normal (Willeke 1994)

PN=P_a/P_n x 100

Este unul din cei mai uzuali termeni folositi de catre meteorologi:

Pa – precipitatia actuala;

Pn – precipitatia normala – precipitatia medie pe min 30 ani.

Se poate calcula anual, lunar sau pe perioade de vegetatie. Se reprezinta grafic si se


observa tendinta.

13
2.7.3. Indicele Topor (1964) Anual
I=(N+2P)/(N+2S)

N - nr de luni normale=LN+LPP+LPS

LN lunile in care cant de precip variaza cu ± 10% fata de media multianuala

LPP luni putin ploioase in care cant de precip depaseste cu 10-20% media multianuala

LPS luni putin secetoase in care cant de precip este mai redusa cu 10-20% fata de media
multianuala

P= LP+LFP+LEP

LP luni ploioase in care in care cant de precip depaseste cu 20-30% media multianuala

LFP luni foarte ploioase in care cant de precip depaseste cu 30-50% media multianuala

LEP luni excesiv de ploioase in care cant de precip depaseste cu peste 50% media multianuala

S= LES+LFS+LS

LES luni excesiv de secetoase in care cant de precip este cu peste 50% sub media multianuala

LFS luni foarte secetoase in care cant de precip este cu 30-50% sub media multianuala

LS luni secetoase in care cant de precip este cu cu 20-30% sub media multianuala

Calificativul pluviometric al anului se acordă astfel:

Ptr. Ia < 0,33 an excepţional de secetos

Ptr. 0,33< Ia<0,41 an excesiv de secetos

Ptr. 0,41<Ia<0,70 an foarte secetos

Ptr. 0,71<Ia<0,84 an secetos

Ptr. 0,85<Ia<1,0 an puţin mai secetos

Ptr. 1,01<Ia<1,17 an normal

Ptr. Ia > 1,18 an puţin mai ploios

14
Fig. 2.7.3.1. Indicele Topor

2.7.4. Climograma Peguy


Climograma Peguy se întocmeste pe baza valorilor lunare, anuale sau multianuale de
temperatură si precipitaţii care se notează pe axa verticală, respectiv pe axa orizontală. Graficul
va avea forma unei linii închise pe punctul de plecare (lunile decembrie-ianuarie) (fig.6). Pe acest
grafic, în punctele de intersecţie ale valorilor de temperatură cu cele de precipitaţii, se notează
lunile anului. În funcţie de mărimea variaţiilor celor doi parametri utilizaţi în reprezentarea
grafică, climatograma se poate prezenta în patru forme care caracterizează anumite climate, fără a
avea însă valoarea absolută.

Climogramele Peguy evidenţiază caracteristicile pluvio – termice ale lunilor din an. Sunt
hietograme, preluate de la Taylor, care stabilesc corelaţii grafice între precipitaţii şi temperatură
într-un sistem de axe rectangulare.

Péguy introduce praguri critice de temperatură şi precipitaţii (-5oC; 0oC, 0 mm; 23oC, 43
mm; 16oC, 200 mm) care permit evidenţierea caracterului climatic determinant al unei luni :

• Foarte rece (G),

• Rece (R),

• Optim (O),

• Tropical (T),

• Arid (A).

15
Cap. 3 IMPACTUL SECETEI

3.1. Economic
1) Scăderea producției în agricultură, silvicultură, pescuit, energie hidroelectrică, turism,
industrie sau activități financiare care depind de aceste sectoare
2) Șomajul cauzat de producția scăzută
3) Pagube economice ca urmare a reducerii navigabilității pe cursurile de apă, râuri și canale
Deteriorarea sectorului turismului datorită disponibilităţii reduse a apei în rezervele de
apă și sau corpurile de apă
4) Presiune asupra instituțiilor financiare (de exemplu, mai multe riscuri de creditare,
scăderea de capital)
5) Reducerea veniturilor pentru companiile de apă datorită livrării reduse de apă
6) Costuri ale măsurilor de urgență pentru a îmbunătăți resursele și a reduce cererea (de
exemplu, costuri suplimentare pentru transportul și evacuarea apei; costuri pentru
promovarea reducerii consumului de apă)

3.2. Mediu
1) Reducerea alimentării cu apă și scăderea calităţii apei de suprafață și subterane
Deteriorarea ecosistemelor, zonelor umede și a biodiversității (de exemplu, eroziunea
solului, praf, reducerea acoperirii cu vegetație) și boli
2) Degradarea terenurilor şi deşertificare Incendii mai multe și mai extinse
3) Lipsa de hrană și apă potabilă
4) Creşterea Concentraților de săruri (de exemplu, în cursuri de apă, straturi subterane, zone
irigate)
5) Pierderii din lacurile naturale și artificiale (de exemplu, pești, peisaje)
6) Daune cauzate in râuri și în zonele umede (de exemplu, flora, fauna, habitate)
7) Deteriorarea calității aerului (de exemplu poluarea cu praf)

3.3. Social
1) Deteriorarea sănătății și siguranței publice, prin afectarea calității aerului și a apei sau
creșterea riscului de incendiu
2) Creșterea inegalității sociale, prin impacturi mai mari asupra grupurilor socio-economice
specific
3) Evaluarea impactului secetei este o bază pentru caracterizarea secetei agricole și a secetei
socio-economic. Aceasta oferă, de asemenea, informații de bază cu privire la amploarea și
gravitatea posibilelor secete viitoare (prin evaluarea riscului).
4) Rezultatul unei evaluări a impactului trebuie să includă:
 identificarea utilizatorilor afectaţi (de exemplu, grupuri, sectoare);
 identificarea tipurilor de impacturi directe ale secetei;
 evaluarea pagubelor aşteptate cauzate de secetă;

16
 clasificarea impacturilor – identificarea impacturilor prioritizate;
 identificarea zonelor cu un risc potenţial al impacturilor secetei, prin intermediul hărţilor
de risc.

17
Cap. 4 MANAGEMENTUL RISCULUI SECETEI

Masuri de diminuare a efectelor secetei - ansamblul masurilor de protectie a resurselor de


apa si de sol, precum si de reconstructie a zonelor afectate de expunerea la seceta.

Degradarea solurilor - procesele de deteriorare a calitatii solurilor, printre care eroziunea,


reducerea materiei organice, contaminarile difuze si locale, scoaterea din circuitul agricol,
compactarea, declinul biodiversitatii, salinizarea, seceta, inundatiile si alunecarile de teren sau
combinatii ale acestora, care conduc la crearea conditiilor climatice aride sau subaride specifice
desertificarii.

Conservarea solului - ansamblul masurilor care asigura protectia si restabilirea solurilor,


utilizarea stiintifica argumentata, rationala si in complex, in scopul asigurarii bunastarii continue
a generatiilor de azi si viitoare.

Conservarea resurselor de apa - ansamblul masurilor care asigura protectia si refacerea


resurselor de apa dulce prin controlul cantitatii utilizate si al continutului de substante poluante
din aceasta.

4.1. Necesitatea Strategiei


Actiunile si masurile de reducere a efectelor asupra sanatatii populatiei si a pagubelor
materiale produse de seceta se desfasoara pe teritoriul Romaniei de peste 100 de ani, in a doua
parte a secolului XX acestea fiind acompaniate de masuri complexe de protectie a mediului. In
prezent functioneaza diverse tipuri de amenajari de protectie a populatiei, bunurilor si resurselor
de sol si de apa, constand in:

• amenajari de irigatii care pot deservi pana la 3 milioane de hectare de teren arabil;

• lacuri de acumulare;

• terenuri impadurite;

• perdele forestiere de protectie.

Fenomenul de seceta cu care se confrunta Romania in anul 2007 a scos in evidenta


vulnerabilitatea comunitatilor umane expuse riscului, manifestata prin slaba lor capacitate de a
absorbi efectele fenomenului si de a se reface dupa trecerea acestuia.

In acest context apare ca necesara schimbarea abordarii asupra solutionarii problemelor


generate de seceta si trecerea de la actiunea de tip pasiv la actiunea activa pentru reducerea
pagubelor potentiale si a vulnerabilitatii receptorilor riscului de seceta.

18
4.2. Scopul
Stabilirea de masuri eficiente la toate nivelurile implicate in vederea realizarii Strategiei
nationale pentru reducerea efectelor secetei pe termen scurt, mediu si lung, denumita in
continuare Strategia.

Principii ale reducerii efectelor secetei

a) protectia si conservarea resurselor de apa existente si realizarea de noi acumulari de apa;

b) protectia si conservarea resurselor de sol;

c) protectia si conservarea ecosistemelor;

d) dezvoltarea durabila a agriculturii si silviculturii;

e) reconstructia zonelor deteriorate ca efect al secetei;

f) participarea publicului la implementarea masurilor de reducere a efectelor secetei.

4.3. Obiectivele strategiei


4.3.1. Obiective generale
Obiectivul general al Strategiei il constitue stabilirea atributiilor ce revin Guvernului
Romaniei, autoritatilor administratiei publice centrale si locale si utilizatorilor de apa si de
terenuri, precum si a resurselor necesare realizarii Programului national de actiune pentru
combaterea fenomenelor de degradare a terenurilor, de seceta si desertificare.

In acest sens se vor realiza urmatoarele:

• stabilirea de actiuni eficiente la toate nivelurile de decizie;

• crearea unei conceptii integrate in abordarea aspectelor fizice, biologice si


socioeconomice ale proceselor desertificarii si secetei;

• dezvoltarea unei abordari cuprinzatoare care sa se coroboreze cu programele de


dezvoltare durabila.

4.3.2. Obiective specifice


a) Obiective economice

In plan economic se vor aloca resursele necesare prevenirii si reducerii efectelor secetei si
asigurarii conditiilor de continuare a activitatii in conditii de risc crescut al impactului lipsei de
umiditate si actiunii temperaturilor extreme.

b) Obiective sociale

19
Persoanele individuale si locuintele vor avea create conditii de alimentare
corespunzatoare cu apa potabila, asigurare a confortului termic si a pragului de umiditate,
aprovizionarii cu alimente proaspete.

c) Obiective de protectie a mediului

Obiectivul acestei strategii este acela de a constitui un document-cadru in vederea unei


abordari sistematice si eficiente pe termen scurt si mediu a managementului secetei, avand ca
scop diminuarea efectelor sale asupra populatiei si adoptarea masurilor de combatere pe termen
lung a aridizarii si desertificarii.

4.4. Planuri si programe


4.4.1. Programe de cooperare subregionala si regionala
In vederea punerii in aplicare a Strategiei, se vor elabora programe de cooperare
subregionala si regionala constand in actiuni specifice la nivel de bazine hidrografice, zone cu
risc ridicat la seceta sau in pericol de desertificare.

4.4.2. Programul national de actiune pentru combaterea fenomenelor de degradare a


terenurilor, de seceta si desertificare
Programul national de actiune pentru combaterea fenomenelor de degradare a terenurilor,
de seceta si desertificare reprezinta elementul central al Strategiei si cuprinde actiuni vizand
urmatoarele:

1) promovarea programelor de eradicare a saraciei si asigurare a securitatii alimentare;

2) dinamica demografica, migrarea fortei de munca si asigurarea unui minim de conditii pentru
continuarea desfasurarii activitatii in conditii de seceta extrema;

c) managementul durabil al resurselor naturale; mentionam ca pentru resursa "apa", acesta se


realizeaza in prezent prin planurile de management ale bazinelor hidrografice;

d) utilizarea practicilor agriculturii durabile;

e) exploatarea si utilizarea eficienta a diverselor surse de energie;

f) masuri legislative si institutionale de implementare;

g) analiza sistemului informational meteorologic, hidrologic si hidrogeologic pentru a face


completarile necesare monitoringului secetei meteorologice, agrometeorologice, hidrologice si
hidrogeologice;

h) crearea de capacitate de reactie;

i) educarea si sensibilizarea publicului.

20
4.4.3. Instrumente de diminuare a efectelor secetei
Efectele secetei se pot diminua prin adoptarea unui set de masuri constand in urmatoarele:
a) Programe de evaluare

- Elaborarea de criterii ori modalitati de declansare a actiunilor referitoare la seceta

- Elaborarea unui sistem de avertizare, program de monitorizare

- Realizarea inventarului datelor disponibile

- Stabilirea de noi retele de strangere a datelor

- Monitorizarea furnizorilor vulnerabili de apa pentru public

b) Legislatie/politici publice

- Pregatirea de documente cuprinzand puncte de vedere pentru legislativ privind aspectele de


politici publice

- Aplicarea legislatiei adecvate in conformitate cu Directivacadru apa

- Adoptarea de legislatie care sa asigure imprumuturi garantate cu dobanda mica pentru


agricultori

- Impunerea de limite dezvoltarii urbane

c) Cresterea livrarii de apa

Planificarea necesarului de apa se face prin intermediul schemelor directoare ale bazinelor
hidrografice. Schemele directoare fixeaza intr-o maniera generala si armonioasa obiectivele de
calitate si cantitate a apelor in perioadele secetoase. In corelare cu prevederile schemelor
directoare se elaboreaza programe de masuri care trebuie realizate pentru atingerea obiectivelor
privind asigurarea protectiei cantitative si calitative a apelor, apararea impotriva actiunilor
distructive a apelor, precum si valorificarea potentialului apelor in raport cu cerintele dezvoltarii
durabile a societatii si in acord cu strategia si politicile de mediu incluzand dezvoltarea lucrarilor,
instalatiilor si amenajarilor de gospodarire a apelor.

d) Masuri structurale si nestructurale

Masurile structurale vor consta in propuneri pentru realizarea de noi infrastructuri


ingineresti pentru:

1. cresterea capacitatii de stocare a apelor pentru asigurarea volumelor necesare in vederea


acoperirii cerintelor de apa ale folosintelor: alimentarea cu apa potabila si industriala, producerea
de energie, irigatii, zootehnie, navigatie, piscicultura/acvacultura, cerinte ecologice si de mediu
etc.;

2. crearea zonelor umede de-a lungul raurilor interioare si de-a lungul Dunarii.
21
Masurile nestructurale vizeaza:

1. dezvoltarea sistemului de monitoring al secetei;

2. asigurarea unui sistem performant de avertizare a secetei;

3. imbunatatirea exploatarii lucrarilor care asigura sursele de apa ale folosintelor, inclusiv prin
schimbarea categoriilor de folosinta;

4. aplicarea masurilor prevazute in planurile de restrictii in perioadele deficitare;

5. masuri pentru stimularea consumatorilor spre marirea randamentului instalatiilor existente, in


vederea reducerilor pierderilor de apa, prin lucrari de intretinere si reparatii curente si prin
refacerea instalatiilor respective, retehnologizare;

6. propuneri de masuri administrativ-financiare pentru reducerea cerintelor de apa ale folosintelor


si pentru incurajarea recircularii apei;

7. modelarea de scenarii pentru studiul distributiei resurselor de apa in zonele afectate de seceta si
aridizare, prin prisma modificarilor si variabilitatilor climatice la scara globala, specifice zonei
geografice a Romaniei.

e) Avertizarea publica/programele de educare

- Organizarea de intalniri de informare privind seceta pentru public si pentru mass-media;

- Implementarea de programe de avertizare privind conservarea apei;

- Publicarea si distribuirea de brosuri/foi volante privind tehnicile de conservare a apei si


strategiile de gestionare a secetei in agricultura;

- Organizarea de seminarii privind aspectele deosebite referitoare la seceta;

- Pregatirea de modele de ordine privind conservarea apei;

- Infiintarea unui centru de informatii privind seceta. Componenta si atributiile acestuia se vor
stabili de catre Comitetul National de Combatere a Secetei, infiintat prin ordin al ministrului
agriculturii si dezvoltarii rurale, cu referire stricta la perioadele de seceta.

f) Asistenta tehnica

Acordarea de consultanta furnizorilor de apa privind evaluarea vulnerabilitatii sistemelor


de distributie existente.

g) Reducerea cererii/programe de conservare a apei

- Introducerea de stimulente economice mai puternice pentru investitiile private in domeniul


diminuarii pierderilor de apa;

22
- Incurajarea reducerii pierderilor de apa la consumatorii casnici;

- Imbunatatirea utilizarii apei si a eficientei aductiunii acesteia.

23
CONCLUZII

In ultimii ani, pe fondul cresterii temperaturii aerului, secetele au devenit intense si


pagubitoare.
Timp s-a vazut ca ele pot produce mari pagube material. In general, secetele produc
pagube mai mari decat excedentele pluviometrice, deoarece afecteaza teritorii mult mai vaste, iar
vijeliile au devenit tot mai frecvente, in special in arealele sudice.
Analiza perioadelor de uscaciune si seceta arata ca pe teritoriul Dobrogei seceta este
prezenta in fiecare an. Fenomenele de uscaciune si seceta reprezinta in medie, circa 5 luni pe ani.
Analiza lunara a numarului de zile secetoase pune in evident o seceta de toamna si una
de primavera sau iarna, cea de toamna fiind mult mai intense.
Avand in vedere ca in urmatorii ani temperature aerului va continua sa creasca, rezulta ca
cele mai importante hazarde la care societatea este vulnerabila nu sunt doar excedentele
de precipitatii, ci si secetele, vijelia sau chiar grindina.
Autoritatile locale vor trebui sa cunoasca masurile de prevenire a acestor hazarde,
iar transmiterea cat mai rapida a avertizarilor meteorologice devine de prima importanta.
Populatia trebuie informata rapid asupra riscurilor la care este expusa, in cazul
manifestarii unor fenomene meteorologice periculoase cu desfasurare rapid ape teritoriul
Dobrogei. Aceasta constituie poate, cea mai buna masura de aparare a vietii cetatenilor si a
bunurilor acestora.

24
BIBLIOGRAFIE

o Gestiunea secetelor, Corneliu Cismaru, Victor Gabor, Iosif Bartha, Daniel Scripcariu,
editura Performantica, 2004;
o Proiectul Danube WATER a capitalizat experinta grupului de cercetători români
participanti în Proctul Water CoRe (Ghidul redactat prin implementarea activităţii 11 a
proiectului Danube) Autorii români sunt Dr. Mary-Jeanne Adler, Dr Ciprian Corbuş, Dr. Rodica
Mic, Dr. Sulvia Chelcea, Dr. Mihaela Borcan, Dr. Elena, Mateescu, Dr. Aristiţa Busuioc, Dr.
Roxana Bojariu;
o http://www.iccv.ro/node/85;
o http://www.iccv.ro/oldiccv/romana/revista/rcalvit/pdf/cv20041-2.a07.pdf;
o http://caritasbucuresti.org/emergency/files/Documente_utile8/Literatura/Romana/Reducer
ea_riscului.pdf;
o http://dsd.utcb.ro/teze/Ionita%20Florentina%20-%20Rezumat.pdf;

25