Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Coordonator: Absolvent:
S.L. Dr. Maftei Nicoleta Stîngă Isabella-Alexandra
2018
1
2
CUPRINS:
INTRODUCERE…………………………………………………............................. 4
CAPITOLUL 1. GINGIVITA…………………………………………………….......
CAPITOLUL 2. PARODONTITA…………………………………………………..
CAPITOLUL 3. STOMATITA……………………………………………………22
CAPITOLUL 4. BIBLIOGRAFIE………………………………………………...23
3
INTRODUCERE
La nivelul cavităţii bucale pot apărea o serie de manifestări ale unor afecţiuni
generale. Aceste leziuni pot fi, uneori, chiar semnele unice de debut ale unor boli,
ceea ce face deosebit de importante pentru diagnosticul bolii generale.
Prezenţa acestei leziuni la acest nivel este repede sesizată de pacient, datorită
bogatei sensibilităţi a zonei mucoasei bucale, urmarea firească fiind prezentarea la un
control de specialitate pentru precizarea unui diagnostic şi a unui tratament adecvat.
Cavitatea bucală este colonizată de o mare varietate de germeni, cei mai mulţi
comensuali, dar care pot deveni patogeni atunci când reactivitatea organismului scade.
De asemeni, odată cu alimentele, în cavitatea bucală pot pătrunde microorganisme
străine de flora bucală obişnuită, unele cu o virulentă deosebită (streptococul
betahemolitic). Faţă de aceste agresiuni, ea prezintă o serie de mecanisme de apărare,
precum: saliva (bogată în substanţe active de inhibare a microorganismelor),
integritatea mucoasei bucale, ţesuturile limfoide bucale (amigdalele palatine şi
linguale), mecanismele imune din mucoasa.
4
1. GINGIVITA
1.1.GINGIVITA CRONICĂ SIMPLĂ
5
Consistența gingiei este diferită:
- În formele inflamatorii este: - moale
- ușor depresibilă
Gingia prezintă:
- o mărire de volum
- culoare roșie-violacee
- suprafață netedă
- ulcerații care sângerează la atingere
- consistența moale
6
1.3. GINGIVITELE DIN CURSUL UNOR STĂRI FIZIOLOGICE
A.GINGIVITA DIN CURSUL CICLULUI MENSTRUAL – se datorează
unor modificări hormonale și se manifestă prin:
- ușoara sângerare gingivală
- ușoara tumefacție gingivală
- apariția unei mobilități dentare pasagere
- ușoară senzație de tensiune
B.GINGIVITA DE SARCINĂ
Simptomatologie:
- tumefierea gingiei
- mărirea de volum
- aspect lipicios
- consistența moale
- hiperplazia papilelor interdentare
- culoarea roșie vie până la roșu violaceu
- sângerare provocată
- dureri (în cazul suprainfecțiilor)
- uneori pungi parodontale și mobilitate patologică
D.GINGIVOSTOMATITA DE MENOPAUZĂ
Este denumită și ..gingivita atrofică senilă” și poate apare în cursul
menopauzei:
- normale (fiiologice)
- instalată chirurgical
Simptomatologie:
- senzație de uscăciune
- senzație de arsură
- hiperestezie a mucoasei bucale
- senzații dureroase la masticație
- senzații anormale de gust
Semne clinice obiective:
- gingie de culoare palidă
- sângerări ale gingiei
- mucoasa gingivală uscată
- aspect neted
7
1.4. GINGIVITELE DESCUAMATIVE
Se întâlnesc în:
- infecţii cronice: tuberuloza, sifilis
-erupţii medicamentoase după:
- antimalarice
- bromuri
- săruri de aur
- citostatice
- barbiturice
- sulfamide
- antibiotice
- salicilati de bismut
-afecţiuni dermatologice
- lichen plan vezicular
- pemfigus vulgar
- la menopauza
- postmenopauza
Leziunea de baza este veziculă.
1.5.GINGIVITĂ ALERGICĂ
Simptomatologie:
- tumefactie gingivală
- volum crescut
- sângerări gingivale provocate
- consistentă moale a gingiei
- cheilită
- glosită
- culoare roşie
8
1.6. GINGIVOSTOMATITELE ACUTE
9
- Intoxicaţii exogene – medicamentoase
- profesionale
- accidentale ( mercur, plumb, fosfor, bismut, cupru,
argint, arsenic- benzoli);
- Fumatul;
- Stresul;
- Intoxicaţii endogene;
- Uremie;
- Diabet;
- Enterite;
- Stări alergice.
Simptomatologie:
Semnele subiective întalnite în stomatita ulcero-necrotică sunt:
- Dureri la masticaţie (pacientul refuză să se alimenteze);
- Halena fetidă;
- Hipersalivaţie abundentă (datorită durerii);
- Trismus;
- Dureri la atingerea gingiei;
- Senzaţie de gust metalic.
Pacientul prezintă şi o stare generală alterată cu:
- febră; insomnie; anxietate; adinamie ; cefalee ; inapetenţă.
Semne obiective:
- Sângerări spontane sau provocate
- Faţă crispată, rigidă
- Culoarea roşu- aprins a zonelor gingivale care nu au leziuni ulceroase
- Papila la început este roşie violacee, congestionată, tumefiată după care în
vârful ei apare o ulceraţie care se extinde şi la marginea gingivală şi se acoperă
cu un depozit găbui cenuşiu, asemănător unei membrane false. Ulceraţia
ajunge până la baza papilei care se necrozează dând aspectul de “ papilă
decapitată”.
Diangnosticul diferenţial se face cu:
- Stomatitele veziculoase, alergice;
- Stomatitele pseudomembranoase (difteria, impetigo) ;
- Gingivitele descuamative;
- Candidoze;
- Leucemie acută;
- Stomatita gangrenoasă.
Complicaţii- netratată poate evolua spre:
- Meningită ;
- Abces cerebral ;
- Septicemie.
Tratată corect, duce la ameliorarea tuturor simptomelor.
10
1.7. GINGIVOSTOMATITELE MICOTICE
Candidozele- Sunt cauzate de “candida albicans” , frecvent întâlnită în
cavitatea bucală.
“Candida albicans” devine patogenă în anumite condiții:
-scăderea imunității urmare a tratamentului cu citostatice și iradierea unor tumori
maligne;
-SIDA
-boli endocrine caȘ boala ADDISON și hipotiroidismul;
-utilizarea contraceptivelor;
-sarcina;
-diabetul.
Semme obiective:
La copii:
-boala începe cu o leziune eritematoasă, care se acoperă de mici pete albicioase,
cremoase (aspect de lapte prins).
11
1.8. GINGIVOSTOMATITA HERPETICA
12
1.9. GINGIVOSTOMATITA AFTOASA RECIDIVANTA
b)factori generali:
- Viroze ;
- Sarcina ;
- Menstruatie ;
- Tulburari digestive;
- Dispepsii;
- Hipertiroidism ;
- Stres.
13
c)factori locali :
- Traumatice ;
- Spine iritative dentare;
- Tartru dentar;
- Eruptia dintilor;
- Alimentatia ;
- Tutunul .
Virusul herpetic este considerat cel mai frecvent agent etiologic al infecțiilor
virotice la om. Procentul de purtători de virus herpetic atinge un nivel de 70-80%.
Tratament:
General:
Agenți antivirali:
-aciclovir -este un produs activ pe virusurile Herpes simplex tip 1 și 2 ; la copii sub 2
ani se administrata jumătate din doza adultului , la copii peste 2 ani și la adult 1 cmp
de 200mg de 5 ori/zi timp de 5 zile ;
-moroxidin- la copii câte 1-2 cmp de 100mg de 3 ori/zi la adult câte 3 cmp de 3 ori/ zi
timp de 7-10 zile ;
-rodilemid
Imunostimulatoare :
-inosina-inhiba indirect aplicarea virusului Herpes simplex tipul 1 și 2 prin activarea
macrofagelor, limfocitelor T și B ; la copii sub 5 ani se administrează PO 50-100
mg/kg corp/ zi , la copii peste 5 ani și la adulți câte 50 mg/kg corp/ zi timp de 5 zile ;
-thymostimulina – favorizează maturizarea limfocitelor T și stimularea limfocitelor B
; se administrează intramuscular în doza de 1 mg/kg corp/ zi timp de o săptămână ;
14
Antibiotice:
-ampicilina la adulți 2g/zi, la sugari 100 mg/kg corp/ zi, la copii mai mari 750 mg-1
g/kg corp/zi;
-fosfamicina- 2 g/zi la copii și 3-4 g/ zi la adulti;
-augmentin
-analgezice uzuale
-vitaminoterapie (B1,B2,C,E)
b) Local:
- Urmărește prevenirea infecțiilor secundare și combaterea durerii.
- Îndepărtarea depozitelor moi cu comprese sterile înmuiate în soluții slab
antiseptice .
- Igienizarea cavității bucale prin lavaje largi.
- Unguent atiherpetic
- Aplicarea prin tamponare de soluție nivcrisol pe baza de propolis și
tetraborat de sodiu.
Tratament :
Imunostimulatoare :
-inosina-inhiba indirect aplicarea virusului Herpes simplex tipul 1 și 2 prin activarea
macrofagelor, limfocitelor T și B ; la copii sub 5 ani se administrează PO 50-100
mg/kg corp/ zi , la copii peste 5 ani și la adulți câte 50 mg/kg corp/ zi timp de 5 zile ;
-thymostimulina – favorizează maturizarea limfocitelor T și stimularea limfocitelor B;
se administrează intramuscular în doza de 1 mg/kg corp/ zi timp de o săptămână
15
Imunoprofilaxia activa:
-specifica
-nespecifica
Imunoprofilaxia pasiva
Desensibilizarea cu hiposulfit de sodiu
Vitaminoterapie
Local:
-Se face în scopul evitării suprainfectarii leziunilor;
-Unguent atiherpetic ;
- Lavaje bucale largi cu soluții slab antiseptice ;
-Badijonarea ulcerațiilor cu soluție alcoolica de violet de gentiana sau albastru de
metilen 1%;
16
2. PARODONTITA
2.1. PARODONTITELE MARGINALE CRONICE
Se înțelege sub numele de „parodontită”, extinderea leziunilor către fibrele
parodontale. Aceasta se manifestă prin migrarea apicală a adaosului epitelial care se
va asocia cu o pierdere osoasă mai mult sau mai puțin importantă.
Se observă de asemenea o inflamație cronică prezentă atât în gingivită, cât și
în parodontită.
Evoluția parodontitei și a distrugerii osoase variază considerabil de la un
pacient la altul și chiar de la un dinte la altul, la același pacient.
Cauzele bacteriene:
Ca și în gingivite, diferitele experimente au confirmat legătura strânsă
existentă între prezența plăcii bacteriene și importanța pierderii osoase. Invers,
experiențe făcute în anul 1975 și 1976 au demonstrat că evoluția bolii parodontale
poate să fie serios diminuată printr-un serios control al plăcii bacteriene.
Experiențele pe animale au confirmat rolul incontestabil al microorganismelor
în etiologia parodontitelor.
Rapid experiențele s-au orientat către posibilitatea unei identificări bacteriene
specifice parodontitei, respectând o corelație între un tip particular de microorganisme
patogene și o formă clinică oarecare.
Identificarea microorganisemlor patogene în parodontite nu este ușoară.
Această identificare se compune din trei laturi:
- experimentarea animală, folosită ca suport în observarea puterii patogene a
bacteriilor;
- punerea în evidență a exotoxinelor provenind de la agenți patogeni;
- comparația între flora microbiană prezentă la nivelul țesuturilor parodontale
sănătoase și a celei de la nivelul țesuturilor bolnave.
17
2.2. PARODONTITA MARGINALĂ CRONICĂ SUPERFICIALĂ
Dacă procesul inflamator nu distruge ligamentul supraalveolar (care ar duce
la afectarea inserției eppiteliale), rămânând la nivelul parodonțiului de înveliș, clinic
se poate vorbi despre o parodontită marginală cronică superficială.
Simptomatologie
Semne clinice:
-senzație de tensiune în maxilar
-prurit gingival
-halenă
-dureri la masticație
-sângerări provocate (periaj, masticație)
-senzație de egresiune a dintelui sau a unui grup de dinți, mai ales dimineața, însoțită
de durere locatizată, de intensitate medie, suportabilă.
Semne obiective:
-hiperemie gingivală
-culoarea roșie violacee a: papilelor gingivale, marginii gingivale libere, (pe alocuri) a
gingiei fixe
-pungi fixe prin edem gingival
-mobilitate dentara gradul 1
-papila gingivală tumefiată cu aspect mamelonat
-prezența unei secreții seroase la explimarea pungilor
-uneori retracție gingivală
18
2.3.PARODONTITA MARGINALĂ CRONICĂ PROFUNDĂ
Un studiu publicat în 1979, de către Hormand si colab., făcut pe 156 bolnavi cu vârste
între 12 și 32 de ani, a permis să se precizeze următoarele:
- această afecțiune constituie o entitate bine definită deosebindu-se clar de
parodontitele cronice obișnuite;
- ele se manifestă mai ales la fete, decât la băieți, unde se pare că debutează
mai târziu;
- boala afectează la început primii molari sau incisivii cu participarea
progresivă a altor dinți;
- majoritatea cazurilor examinate prezintă „efecte oglindă” ale dinților atinși: primii
molari și incisivi, plus alți dinți;
S-a constatat de asemenea că dinții superiori sunt afectați mai des decât cei inferiori.
Nu se poate pune în evidență o boală generală, ci mai curând posibilitatea unei boli
familiale.
19
Parodontita juvenilă se poate transmite ereditar autosomic.
Evoluția foarte rapidă favorizează pierderea dinților afectați, ceilalți dinți care
par a fi mai puțin afectați trebuie supravegheați prin mijloace de prevenire foarte
stricte.
Dacă sintetizăm toate aceste semne clinice, ajungem la următoarele:
- retracții gingivale;
- hiperstezie dentară;
- mobilitate dentară gr. II și III;
- pungi parodontale adevărate;
- secreția din pungi este abundentă și purulentă;
- migrări ale incisivilor și primilor molari.
Simptomatologie
Semne subiective:
-tulburări de masticație,cauzate de mobilitatea dentară accentuată;
-tulburări fizionomice,ca urmare a migrațiilor dentare;
-manifestări psihice (anxioase), care țin de o anumită labilitate psihică a pacientului;
-tulburări de fonație
Semne obiective:
-prezența inflamației gingivale
-culoarea violaceea a gingiei, datorită stazei;
-mobilitate dentară gr II ,III
-retracția gingivală localizată și generalizată
-papile gingivale hipertrofice, desprinse de pe dinte
-exudat purulent;
-celule epiteliale descuamate
-porțiuni de cement desprinse de pe dinte; tesut de granulatie;
-fragmente de os alveolar
-migrări orizontale și verticale, care pot determina dezechilibrul ocluzo-articular
-lezarea osoasă a pluriradicularilor în dreptul bifurcațiilor și treifurcațiilor
20
2.5. PARODONTITELE MARGINALE LA ADULT
Parodontita marginală rapid progresivă.Cauzele acestei inflamații este
microbiană.
Microoorganismele implicate sunt:
-fusobacterium nucleatum
-eikenella corrodens
-campylobacter rectus
-prevotella intermedia;
-porphyromonas gingivalis
Apare după 20 de ani. Perioade agresive care duc la pierderi dentare se situează in
jurul vârstei de 30-35 ani
Semne clinice:
-tumefacții mari
-ulcerații
-pungi parodontale
-mobilitate accentuată
21
3.STOMATITA
Tratament:
•Durerea poate fi ameliorata prin administrarea unor antiinflamatoare usoare sau a
pastelor cu steroizi;
•Consumati o cantitate mai mare de lichide, in special ceaiuri cu profil antiseptic;
•Evitati consumul alimentelor condimentate, sarate, acre sau citricelor;
•Clatiti-va de 2 ori pe zi cu apa de gura ce contine clorhexidina.
22
4.BIBLIOGRAFIE:
- “Curs de parodontologie” – Victoria Andrei, Editura Medicala universitara,
Craiova, 2007
- “Infectiile buco-maxilo-faciale” – Marius Pricop/Emil Urtila, Editura Helicon,
Timisoara
- “Urgente in medicina” – Nicolae Ursea, Editura Fundatia Romana a
Rinichiului, Bucuresti, 2001
23