Tema I. Informatica economică.

MS Excel – mediu universal de procesare a

datelor

1. Informatica economică (date, informaţii, cunoştinţe)

2. Concepte de bază a procesorului t abelar MS Excel
3. Tipuri şi formate de date în Excel. Validarea datelor
4. Formule şi funcţii în MS Excel

1.1. Informatica economică (date, informaţii, cunoştinţe)

1.2. Concepte de bază a procesorului tabelar MS Excel

Microsoft Office Excel reprezintă un procesor de tabele pentru organizarea
şi prelucrarea datelor într -un mediu Microsoft Windows.
Un registru Excel poate avea o multitudine de utilităţi, de la simple calcule
aritmetice până la evidenţe de tip contabil şi financiar.
Programul furnizează o interfaţă simplă, uşor de utilizat, incluzând
pictograme, meniu pentru funcţii, meniuri pentru interogarea bazelor de date,
pentru verificarea corectitudinii statistice a unui text, instrumente de audit,
macrocomenzi etc.
Toate programele de calcul tabelar operează cu o serie de concepte
specifice, care se raportează la conceptul fundamental de foaie de calcul.
Foaia de calcul tabelar este o matrice împărţită în rânduri şi colone cu ale
cărei elemente se pot face orice fel de calcule. Mai multe foi de calcul
alcătuiesc un registru.
Registrul de calcul iniţial conţine trei foi de calcul etichetate cu Sheet1,
Sheet2, Sheet3. Componentele unei foi de calcul se numesc celule si ele
reprezintă intersecţia dintre rânduri şi coloane.
Rândurile foii de calcul sunt numerotate în ordine crescătoare începând cu
numărul 1 până la 1.048.576.
Coloanele foii de calcul sunt identificate printr -o literă sau o combinaţie
de două sau trei litere. O foaie de calcul în Excel 2010 are 16.384 coloane.
Prima coloană este denumită A, a doua coloană B, apoi după terminarea literelor
alfabetului englezesc se continuă cu combinaţii de două litere (AA, AB ... BA,
BB...ş.a.m.d. până la ZZ), apoi de trei litere (AAA, AAB, AAC, ... BBA ş.a.m.d.
până la XFD- ultima coloană a foii de calcul).
Celula reprezintă spaţiul situat la intersecţia unei coloane cu un rând. Ea
este folosită ca operand în formule şi funcţii şi este identificată prin adfesa sa
care este compusî din litera sau combinaţia de litere ce desemnează coloana şi
numărul ce identifică rândul.

1.2.1. Lansarea în execuţie

1. Comanda Start;
2. Opţiunea All Programs;
3. Opţiunile Microsoft Office, Microsoft Office Excel 2010.

1.2.2. Crearea unui registru de calcul nou

Un registru de lucru poate fi creat :
a) Deschizând un registru de lucru nou, vid (necompletat );
b) Creat în baza unui şablon.
Registrele create în Excel 2010 pot avea următoarele extinsii:
 extensia .XLSX (registrul nu conţine macro -uri);
 extensia .XLSM (registrul conţine un macro);
1
  extensia .XLTX (registru-şablon);
 extensia .XLTM (registru-şablon cu macro-uri).

1.2.3. Deschiderea unui registru de lucru nou, necompletat

1. Acţionaţi fila File, opţiunea New;
2. Activaţi butonul Blank Workbook , apoi Create .
Notă: Pentru a crea rapid un registru de calcul nou necompletat aveţi
posibiltatea să apăsaţi combinaţia de taste CTRL+N.

1.2.4. Crearea unui registru de lucru bazat pe un ş ablon

1. Acţionaţi clic pe fila File;
2. Faceţi clic pe New;
3. Clic pe Sample Templates sau pe MyTemplates;
4. Executaţi dublu clic pe ş ablonul dorit.

1.2.5. Componentele ferestrei MS Excel

Fereastra MS Excel - 2010 constă din următoarele elemente:
Vi z u a l i z a r e a Bara de titlu (Title Bar)
Backstage Bara de acces rapid (Quick Access Toolbar)
Bascstage Panglica

Adresa celulei Bara de formule (Formula Bar) Butonul de deschidere

active a ferestrei de dialog

Bara de stare (Ready) Inserarea rapidă a foilor de calcul

Figura 1.1. Principalele elemente ale ferestrei MS Excel

a) Bara de titlu;
b) Panglica Ribbon;
c) Bara de formule;
d) Zona de lucru;
e) Bara de stare;
f) Bara de derulare.
a) Bara de titlu - conţine următoarele elemente:
 Butonul , ce conţine aşa comenzi ca: Restore, Mimimize, Close,…
 Bara de acces rapid,
 Numele fişierului,
 Butoanele de gestiune ale ferestrei: minimizare , maximizare şi
închidere .
Bara de acces rapid ( Quick Access Toolbar) afişează butoanele frecvent
utilizate, ca: Open, Save, Undo/Redo.
Pe această bară pot fi adăugate şi alte butoane frecvent utilizate.

2
1.2.6. Adăugarea butoanelor pe bara de acces rapid
1. Executaţi clic-dreapta pe orice buton de pe panglică;
2. Selectaţi comanda Add to Quick Access Toolbar .
În rezultat butonul respectiv se va afişa pe bara de acces rapid.

1.2.7. Excluderea butoanelor de pe bara de acces rapid

1. Executaţi clic-dreapta pe buton;
2. Activaţi comanda Remove From Quick Access Toolbar.

b) Panglica - Bara Ribbon - înlocuieşte bara de meniuri şi barele de

instrumente din Office 2003.
Ea conţine: file (taburi), b utoane care sunt organizate în grupuri de comenzi
înrudite.
Unele taburi sunt afişate doar atunci când sunt necesare, cum ar fi tabul
Chart Tools, care apare atunci când este selectată o diagramă.

Panglica poate fi închisă şi reafişată, utilizând una din metodele:

a) Bifaţi/debifaţi opţiunea Minimize the Ribbon , de pe bara cu taburi;
b) Clic dreapta în zona panglicii şi bifaraţi/debifaţi opţiunea de închidere/
afişare ;
c) Activaţi combinaţia de taste Ctrl + F1.

Panglica conţine următoarele file, figura 1.1b

Figura 1.1b. Filele de pe panglică

1. Fila File (vizualizarea Backstage) este locul în care gestiona ţi fişierele şi
datele despre ele prin crea re, copiere, etc.
2. Fila Home este destinată efectuării operaţiilor de bază în editarea şi
formatarea celulelor.
3. Fila Insert permite inserarea într -o foaie de calcul a diferitor
elemente.
4. Fila Page Layout este menită pentru instalarea şi configurarea diferitelor
opţiuni a paginii .
5. Fila Formulas este menită pentru crearea şi utilizarea formulelor în foile de
calcul.
6. Fila Data este menita pentru diverse operaţiuni asupra datelor .
7. Fila Review este utilizată pentru vizualizarea registrelor de calcul .
8. Fila View este menita pentru stabilirea parametrilor de vizualizare a
registrelor.

c) Bara de formule Formula Bar - se utilizează pentru editarea formulelor şi a

conţinutului celulelor şi este împărţită în trei părţi, figura 1.2.
1. Caseta Name Box - situată în partea stângă, afişează adresa celulei active
şi permite deplasarea rapidă la o anumită celulă a cărei adresă sau nume
se tastează în casetă.
2. Trei butoane de lucru cu datele (figura 1.2):
1 - buton de anulare a datelor introduse în celulă;
2 - buton de confirmare;
3 - lansarea sistemului de scriere a funcţiilor.
3. Bara de formule propriu-zisă în care se afişează conţinutul celulei active.
1 2 3

3
 Figura 1.2. Bara de formule

1.2.8. Afişarea/ascunderea barei de formule

1. Executaţi clic pe fila View;
2. Grupul Show/Hide
3. Opţiunea Formula Bar.

d) Zona de lucru - constituită din foaia de calcul curentă.

O foaie de calcul Excel -2010 conţine 16. 384 de coloane identificate de la
A la XFD şi 1.048.576 de linii (1-1048576) la intersecţia căro ra se formează
celule (exemple: C15; BF183).

e) Bara de derulare orizontală Sheet Tabs

Pe bara de derulare orizontală ( figura 1.3) sunt situate:
 butoanele pentru deplasare între foile de calcul;
 numele foilor de calcul Sheet1, Sheet2, Sheet3;
 butonul Isert WorkSheet .

Figura 1.3. Bara de derulare Sheet Tabs

Pentru a afişa bara de derulare orizontală:
1. Activaţi fila File;
2. Comanda Options;
3. Optiunea Advanced;
4. Bifaţi opţiunea Show Sheet Tabs.

f) Bara de stare Ready – conţine diferite tipuri de informaţii de bază privind

lucrul cu programul, instrumente pentru schimbarea modului de vizualizare
şi a dimensiunii de vizualizare. (figura 1.4).

Figura 1.4. Bara se stare Ready

Pentru a afişa conţinutul barei de stare executaţi clic-dreapta pe bară.

1.2.10. Deplasarea intr -o foaie de calcul

a) Deplasarea rapidă cu ajutorul comenzii Go To;
b) Deplasări, utilizind combinaţiile de taste.

Deplasare rapidă cu ajutorul comenzii Go To

1. Din grupul Editing selectaţi butonul Find&Select;
2. Activaţi opţiunea Go To;
3. Introduceţi adresa celulei la care doriţi să va deplasaţi.

Deplasări, utilizând combinaţii de taste

CTRL+SHIFT+Plus Afişează caseta de dialog Insert pentru inserarea
(+) celulelor necompletate.
CTRL+Minus (-) Afişează caseta de dialog Delete pentru ștergerea
celulelor selectate.
CTRL+; Introduce data curentă.
CTRL+' Copiază formula din celula aflată deasupra celulei active
în celulă sau în bara de formule.
CTRL+1 Afişează caseta de dialog Format Cells.

4
CTRL+2 Aplică sau elimină formatarea aldină.
CTRL+3 Aplică sau elimină formatarea cursivă.

CTRL+4 Aplică sau elimină sublinierea.

CTRL+5 Aplică sau elimină tăierea textului cu o linie.
CTRL+6 Alternează între ascunderea şi afi șarea obiectelor.
CTRL+8 Afişează sau ascunde simbolurile de schi ță.
CTRL+9 Ascunde rândurile selectate.

CTRL+0 Ascunde coloanele selectate.

CTRL+A Selectează întreaga foaie de lucru.

CTRL+SHIFT+A Inserează nume de argumente şi paranteze atunci când
punctul de inserare este la dreapta numelor de func ții în
formule.
CTRL+B Aplică sau elimină formatarea aldină.

CTRL+P Afişează fila Imprimare în vizualizarea Microsoft Office

Backstage.
CTRL+R Utilizează comanda Fill la dreapta pentru a copia
conşinutul și formatarea celulei din extremitatea stângă a
unei zone selectate, în celulele din dreapta.
CTRL+S Salvează fişierul activ cu numele de fi șier, locația și
formatul de fișier curente.
CTRL+T Afişează caseta de dialog Creat Tabel .
CTRL+U Aplică sau elimină sublinierea.
CTRL+SHIFT+U Comută între extinderea sau restrângerea barei de
formule.
CTRL+V Inserează conţinutul din Clipboard în punctul de inserare
și înlocuiește orice selecție. Este disponibilă numai după
decuparea sau copierea unui obiect, a unui text sau a
conținutului din celule.
CTRL+ALT+V Afişează caseta de dialog Paste Special. Este disponibilă
numai după decuparea sau copierea unui obiect, a unui
text sau a conţinutului din celule într -o foaie de lucru sau
în alt program.
CTRL+W Închide fereastra selectată din registrul de lucru.
CTRL+X Decupează celulele selectate.
CTRL+Y Repetă ultima acţiune sau comandă, dacă este posibil.
CTRL+PgUp Comută între filele din foaia de lucru, de la stânga
la dreapta.
CTRL+PgDn Comută între filele din foaia de lucru, de la
dreapta la stânga.
CTRL+SHIFT+( Afişează rândurile ascunse din selecţie.
5
CTRL+SHIFT+& Aplică un chenar celulelor selectate.
CTRL+SHIFT_ Elimină chenarul celulelor selectate.
CTRL+SHIFT+~ Aplică formatul de număr General.
CTRL+SHIFT+$ Aplică formatul de simbol monetar cu două
zecimale (numerele negative în paranteze).
CTRL+SHIFT+% Aplică formatul Percent fără zecimale.
CTRL+SHIFT+^ Aplică formatul de număr Syntific cu două
zecimale.
CTRL+SHIFT+# Aplică formatul de dată cu ziuă, lună, an.
CTRL+SHIFT+@ Aplică formatul de oră cu oră şi minute şi AM
sau PM.
CTRL+SHIFT+! Aplică formatul Number cu două zecimale,
separator de mii şi semnul minus ( -) pentru
valorile negative.
CTRL+SHIFT+* Selectează regiunea curentă din jurul celulelor
Active în PivotTable, selectează toate rapoartele
PivotTable.
CTRL+SHIFT+: Introduce ora curentă.
CTRL+` Alternează între afişarea valorilor celulei şi
afişarea formulelor.
CTRL+SHIFT+" Copiază valoarea din celula aflată deasupra unei
celule active în celulă sau în bara de formule.
CTRL+C Copiază celulele selectate.
CTRL+D Utilizează comanda Autofill jos pentru a
copia conţinutul şi formatul celulei di n
extremitatea de sus a unei zone selectate, în
celulele de mai jos.
CTRL+F Afişează caseta de dialog Find&Replace,
având selectată fil a Găsire.
CTRL+SHIFT+F Deschide caseta de dialog Format Cells cu
fila Font selectată.
CTRL+G Afişează caseta de dialog GoTo.
CTRL+H Afişează caseta de dialog Find&Replace, având
selectată fila Replace Înlocuire.
CTRL+I Aplică sau elimină formatarea cursivă.
CTRL+K Afişează caseta de dialog Insert Hyperlink pentru
hyperlinkuri noi sau caseta de dialog Edit
Hyperlink pentru hyperlinkuri selectate existente.
CTRL+N Creează un registru de lucru nou, necompletat.
CTRL+O Afişează caseta de dialog Open pentru a
deschide sau a găsi un fişier.
CTRL+SHIFT+O Selectează toate celulele care conţin comentarii.

1.2.12. Copierea datelor

Coperea datelor utilizând marcajul de copiere
1. Selectaţi celula care trebuie copiată;
2. Poziţionaţi cursorul mouse -ului în colţul dreapta jos al celulei;
3. Când cursorul mouse-ului ia forma semnulului „+” (marcaj de copiere),
apăsaţi butonul stâng al mouse -ului şi trageţi peste celulele în care se vor
copia datele.
Copierea datelor utilizând co mbinaţia de taste
1. Selectaţi celulele care trebuie copiate;
2. Acţionaţi tastele Ctrl + C;
3. Selectaţi locul necesar;
6
 4. Acţionaţi tastele Ctrl + V.
Copierea datelor utilizând meniul contextual
1. Selectaţi celulele care trebuie copiate;
2. Executaţi clic dreapta pe mouse;
3. Activaţi comanda Copy;
4. Selectaţi locul alipirii;
5. Executaţi clic dreapta pe mouse;
6. Activaţi comanda Paste.

1.2.13. Deplasarea datelor

Deplasrea datelor utilizând marcajul pentru deplasare
1. Selectaţi celula care trebuie mutată;
2. Poziţionaţi cursorul mouse-ului pe conturul celulei;
3. Trageţi selecţia în noua poziţie, ţinând apăsat butonul stâng. La
eliberarea butonului mouse -ului, selecţia îşi va schimba poziţia.
Deplasarea datelor utilizând combinaţia de taste
1. Selectaţi celulele care trebuie copiate;
2. Acţionaţi tastele Ctrl + X;
3. Selectaţi locul necesar;
4. Acţionaţi tastele Ctrl + V.

1.2.14. Copierea selectivă a conţinutului celulelor

O celulă poate avea un conţinut complex. De xemplu: formule, valori,
rezultate în urma unor operaţii, comentarii şi diferite formate.
Pentru astfel de preluări, în locul comenzii Paste, alegeţi comanda Paste
Special (din meniul contextual),

Careva opţiuni din caseta Paste Special sunt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1
Opţiunea Efectul
All Preia în întregime conţinutul şi formatele
celulelor. Opţiunea este identică cu
utilizarea comenzii Paste
Formulas Preia doar formulele
Values Preia numai valorile, aşa cum sunt afişate
în celule
Formats Preia numai formatele celulelor
Comments Preia numai comentariile ataşate celulei
Validation Preia reguli de validare de date pentru
celulele copiate în zona de inserare
All expert borders Preia conţinutul şi formatele aplicate
celulei, cu excepţia bordurilor
Paste Link Copiază ca legătură adresa celulelor
memorate anterior

1.2.15. Lucrul cu foile de calcul

Fişierele Excel sunt registre, care conţin în mod prestabilit câte trei foi de
calcul.
Cu foile de calcul pot fi efectuate următoarele:
 Inserarea şi excluderea . Numărul foilor de calcul într -un registru este
nelimitat, depinde doar de memoria calculatorului;
 Redenumirea;
 Copierea şi deplasarea;
7
  Gruparea foilor de calcul şi crearea mai multor foi identice simultan.

Inserarea foilor de calcul

a) Clic pe butonul Insert WorkSheet,
b) Clic dreapta pe eticheta foii şi din meniul contextual selectaţi Insert,
selectaţi WorkSheet.
Excluderea foilor de calcul
Executaţi clic dreapta pe eticheta foii şi din meniul contextual selectaţi
Delete.
Redenumirea foilor de calcul
a) Dublu clic pe eticheta foii de calcul, scrieţi numele nou;
b) Clic dreapta pe etichetă, alegeţi Rename.
Copierea sau deplasarea foilor de calcul
1. Clic dreapta pe etichetă ;
2. În caseta Move or Copy Sheet faceţi următoarele specificări:
 To Book - selectaţi numele registrului în care va fi plasată;
 Before Sheet - indicaţi numele foii înaintea căreia va fi plasată;
 Create a Copy - se bifează pentru copiere (nu se bifează pentru
deplasare.

1.2.16. Lucrul cu registrele de calcul

Salvarea registrelor
Fişierele Excel se salvează astfel:
1. Din fila File, alegeţi comanda Save (sau butonul Save de pe bara de
acces rapid);
Notă: pentru a schimba tipul implicit de fişier .xlsx în tipurile .xlsm (în cazul
în care registrul conţine un macro), .xltx (registru -şablon), .xltm se va
alege un alt tip din lista Save as type.

1.2.17. Realizarea unei copii de rezervă la fiecare salvare

1. Din fila File, alegeţi comanda Save;
2. Bifaţi opţiunea Always create backup .

1.2.18. Salvarea pentru recuperarea automat ă

1. Activaţi fila File;
2. Comanda Options/Save/SaveAutoRecover information every;

1.2.19. Protejarea registrului de calcul

1. Activaţi tabul Review/ Grupul Changes/ Protect Workbook
2. Opţiunea Protect Structure and Windows.

1.2.20. Deprotejarea registrului de calcul

1. Activaţi tabul Review/ Changes/ Protect Workbook
2. Debifaţi opţiunea Protect Structure and Windows.

1.2.21. Protecţia datelor

Protecţia la nivel de foaie de calcul
1. Activaţi tabul Home;
2. Grupul Cells;
3. Butonul Format;
4. Opţiunea Protect Sheet.

8
Foaia de calcul poate fi protejată pentru selectare, formatare, inserare, ştergere
coloane şi linii, sortare, etc.
În lista Allow all users of this worksheet to: se pot bifa operaţiile permise
utilizatorilor atâta timp cât foaia este protejată.

Pentru a dezactiva protecţia foii de calcul urmaţi paşii:

1. Activaţi tabul Home;
2. Selectaţi grupul Cells;
3. Apăsaţi butonul Format;
4. Bifaţi opţiunea Unprotect Sheet.

1.2.23. Moduri de vizualizare a registrelor de calcul

Registrele deschise pot fi vizualizate :
 Simultan
 Aşezate unul lângă altul
 În cascadă.

Vizualizarea simultană a mai multor registre deschise

1. Selectaţi fila View;
2. Grupul Window;
3. Alegeţi Arrange All ;
4. În caseta de dialog Arrange Windows alegeţi modul de vizualizare dorit.

1.2.25. Blocarea/deblocarea coloanelor şi a rândurilor

1. Selectaţi fila View;
2. Grupul Window;
3. Comanda Freeze Panes;
Pentru a „îngheţa" o coloană, se procedează similar, începând cu selecţia
coloanei din dreapta.

Deblocarea liniiei sau coloanei

1. Activaţi fila View;
2. Grupul Window;
3. Comanda Unfreeze Panes.

1.2.26. Divizarea ecranului

Divizarea ecranului în două panouri
1. Selectaţi rândul sau coloana care va marca linia de separare;
2. Deschideţi fila View;
3. Grupul Window;
4. Comanda Split.
Divizarea ecranului în patru panouri
1. Executaţi clic în celula de marcare a liniei de separare;
2. Activaţi fila View;
3. Grupul Window;
4. Comamda Split.
Anularea divizări i ecranului
Executţi dublu clic pe fiecare bară de divizare.

1.2.27. Ascunderea/afişarea rândurilor, coloanelor

2. Selectaţl rândul sau coloana respectivă;
3. Tabul Home;
4. Grupul Cells;
5. Butonul Format;
9
 6. Comanda Hide and Unhide;
7. Opţiunea Hide Rows sau Hide Columns.

Afişarea rândurilor, coloanelor ascunse

1. Selectaţi rândurile sau coloanele învecinate celei ascunse sau selectaţi
întreaga foaie de calcul;
2. Tabul Home;
3. Grupul Cells;
4. Butonul Format;
5. Comanda Hide and Unhide;
6. Opţiunea Unhide Rows sau Unhide Columns.

Afişarea liniilor sau coloanelor ascunse poate fi îndeplinită şi utilizând

combinaţiile de taste:
 Ctrl+Shift+( - pentru linii ascunne;
 Ctrl+Shift+) - pentru coloane ascunne.

1.2.28. Ascunderea/afişarea foii de calcul

1. Activaţi tabul Home;
2. Grupul Cells;
3. Butonul Format;
4. Comanda Hide and Unhide;
5. Opţiunea Hide Sheet.
Afişarea foii de calcul
1. Activaţi tabul Home;
2. Grupul Cells;
3. Butonul Format;
4. Comanda Hide and Unhide;
5. Opţiunea Unhide Sheet.

1.3. Tipuri şi formate de date. Validarea datelor

1.3.1. Tipuri de date
 Text - se aliniază la marginea stângă a celulei;
 Number - se aliniază la marginea dreaptă;
 Date (date calendaristice şi ore);
 Function şi formulas (funcţii şi formule) .

1.3.2. Introducerea datelor

Introducerea numerelor
Numerele sunt valori care conţin caracterele: 0 1 2 3 5 6 7 8 9 + - ( ) , / $ %
. E e.
Caracterele recunoscute ca numere depind de opţiunile selectate în
Start/Setting/Control Pane l/Regional and Language Options .
Pentru introducerea unei fracţii, se scrie numărul întreg, urmat de un spaţiu
şi fracţia respectivă . Dacă este necesar de a introduce numai partea fracţionară,
se scrie zero, spaţiu şi fracţia.

Introducerea datelor calendaristice şi a orelor

Excel înregistrează datele şi orele sub formă de numere (fiecărei date şi ore
îi corespunde un număr).
Numai formatul de afişare este de tip dată sau oră.
10
 Folosind această codificare, o dată calendaristică reprezintă p erioada în
zile, începând cu data de 1.01.1900 până la data specificată;
Dacă o dată nu este introdusă corect ea este transformată în text şi
informaţia din celulă va fi aliniată la stânga celulei.

1.3.2. Utilizarea opţiunii AutoFill la crearea seriilor de date

Seria de date este un şir de date unde fiecare termen începând cu al doilea
este egal cu termenul precedent plus unul şi acelaşi număr.
Există mai multe tipuri de serii de date: numerice, calendaristice, textuale.

Crearea seriile numerice şi calendaristice

Pentru crearea seriilor:
1. Introduceţi valoarea iniţială a listei într -o celulă;
2. Selectaţi celula ce conţine valoarea iniţială;
3. Activaţi grupul Editing;
4. Comanda Fill;
5. Specificaţi:
 În secţiunea Series indicaţi unde doriţi să afişaţi lista: în rânduri -
Rows sau coloane – Columns (figura 1.9);
 În caseta Step value indicaţi pasul cu care creaţi lista. ( Exemplu:
seria 25, 47,.., pasul va fi 47 -25 = 22, următorul element al seriei va fi
69);
 Indicaţi valoarea finală a seriei în caseta Stop value;
 Activaţi butonul OK.
Notă: Dacă nu indicaţi o valoare finală, atunci în mod automat seria de date se
afişează în toate rândurile sau coloanele, în dependenţă de opţiunea
specificată în secţiunea Series in.

Programul Excel vă oferă un instrument puternic şi flexibil de creare a

etichetelor de linie şi coloană cunoscut sub numele de serii (liste)
personalizate. Ele pot fi complete sau abreviate şi includ următoarele date:
zilele săptămânii, lunile anulu i, trimestre fiscale, etc.
De exemplu, dacă doriţi să introduceţi zilele săptămânii :
1. Scrieţi Monday într-o celulă;
2. Trageţi “marcajul de copiere” în direcţia necesară pentru a
selecta încă 6 celule;
3. Eliberaţi butonul mouse -ului. Excel inserează zilele rămase ale
săptămânii, în ordine, în celulele selectate.

1.3.3. Crearea listelor personalizate

Există două posibilităţi de creare a listelor personalizate:
 Importarea seriei de date care o aveţi deja pe foaia de calcul;
 Introducerea (crearea) seriei dire ct în caseta de dialog.
Crearea listei personalizate, importând seria de date
Dacă aveţi seria de date deja intodusă în foaia de calcul, trebuie să o
importaţi în caseta de dialog aplicând următorul algoritm:
1. Selectaţi domeniul cu date;
2. Alegeţi tabul File;
3. Opţiunea Options;
4. Categoria Advanced;
5. Secţiunea General;
6. Activaţi Edit Custom Lists;
7. În caseta de dialog afişată, alegeţi Import şi Ok.
11
 Lista va fi importată şi o puteţi folosi ulterior, introducând unul din
elementele listei, apoi opţiunea AutoFill.

Crearea listei personalizate, int roducând datele în caseta de dialog

1. Activaţi tabul File;
2. Opţiunea Options;
3. Categoria Advanced ;
4. Secţiunea General;
5. Activaţi Edit Custom Lists;
6. Selectaţi New List, apoi executaţi clic pe caseta List Entries ;
7. Introduceţi valorile listei separându -le prin virgulă sau în coloană;
8. Executaţi clic pe butonul Add;
9. Executaţi clic pe OK.

1.3.4. Inserarea la o celulă a unui comentariu

1. Selectaţi celula căreia doriţi să -i atribuiţi un comentariu;
2. Din meniul contextual alegeţi Insert Comment;
3. Tastaţi comentariul;
4. Efectuaţi clic pe o altă celulă de pe foaia de calcul.

Notă: Dacă aţi inserat mai multor celule comentarii şi doriţi să le găsiţi şi
afişaţi concomitent, atunci din grupul Find&Select de pe panglică,
alegeţi Comments.

Excluderea unui comentariu

1. Selectaţi celula care are un comentariu;
2. Din meniul contextual alegeţi Delete Comment;
Afişarea/ascunderea unui comentariu
1. Selectaţi celula care are un comentariu;
2. Din meniul contextual alegeţi Show/Hide Comment.

1.3.5. Validarea datelor

Validarea de date este o caracteristică Excel care poate fi ut ilizată pentru
a defini restricţii referitor la datele care pot fi introduse într -o celulă.
Datele pot fi validare după trei tipuri :
1. listă de valori;
2. condiţie;
3. formulă.

Validarea după o listă de valori

Aplicaţie:
Presupunem că dorim să itroducem în celula A2 un element din lista afişază în
figura 1.10.

Figura 1.10
Procedaţi astfel:

12
 1. Selectaţi domeniul în care se vor introduce valorile, prin selectarea lor
din listă;
2. Alegeţi fila Data;
3. Comanda Data Validation ;
4. Alegeţi Settings;
5. În caseta Allow alegeţi List;
6. În caseta Source, selectaţi celulele ce conţin valorile sau le introduceţi
prin virgulă (sau ;), figura 1. 10. În acest exemplu sunt introduse valorile
EURO; LEI; USD; RON;
La selectarea celulei A2, apare în dreapta acesteia butonul . Un clic
pe buton determină afişarea unei liste din care puteţi selecta o valoare. La
încercarea de a introduce altceva decât unul din elementele din listă, va apare
un mesaj de avertizare .
Validarea după o condiţie
Aplicaţie:
Se cunosc datele personale ale unor studenţi şi se vor calcula mediile
acestora, conform tabelului următor (figura 1.11).

Figura 1.11. Datele personale ale unor studenţi

„Specializarea” se va restricţiona la lista din figura 1.12.

Figura 1.12. Rectricţii introduse la specializări

„Anul” - se va restricţiona la valorile 1,2,3 sau 4,
„Grupa” - la 1, 2, sau 3,
„Notele” - vor fi numere întregi cuprinse între 1 şi 10.
Pentru a impune restricţii :
1. Selectaţi coloana asupra căreia se impun restricţiile;
2. Din meniul Data, alegeţi opţiunea Validation;
3. Efectuaţi următoarele selecţii:
 Pentru „Specializare”, în ipoteza că lista cu specializările acceptate
se găseşte în coloana M, figura 1.13;
 Pentru „ Anul de studii” de studiu, figura 1.14;
 Pentru celelalte procedaţi analog (se modifică valoarea din caseta
Maximum, 3 pentru grupă şi 10 pentru note).

13
 Figura 1.13. „Specializare” Figura 1.14. „Anul de studii”
4. Puteţi scrie mesaje de eroare, ca de exemplu în cazul anului de studiu;
2. Creaţi o coloană pentru mediile notelor.
Plasaţi cursorul în prima coloană situată la dreapta coloanei ce conţine
ultima notă şi o completaţi cu media fiecărui student. (Se calculează media
primului student, iar cu opţiunea AutoFill se completează mediile celorlalţi
studenţi).

1.3.6. Editarea datelor

Dacă la introducerea datelor într -o celulă au fost comise erori le puteţi
corecta în modul următor:
a) Dublu clic pe celulă, sau
b) Selectaţi celula si utilizaţi bara de formule.

1.3.7. Formatarea datelor

Pentru ca datele dintr -o foaie de calcul să fie utilizate mai eficienteste
indicat ca după introducerea lor să fie formatate, adică să li se schimbe aspectul
(culoare, dimensiune, etc.).

Formatarea se realizează :
1. Selectaţi elementele (celule, rânduri, coloane) pentru
formatare;
2. Alegeţi fila Home;
3. Grupul Cells;
4. Butonul Format;
5. Opţiunea Format Cells; (altfel: clic dreapta pe celulele selectate,
opţiunea Format Cells).
Caseta de dialog Format Cells conţine mai multe taburi.
Tabul Number – permite alegerea modului de reprezentare a diferitelor tipuri de
date din celule,
 General – anulează formatarea existentă pentru valori numerice.
 Number – permite:
 Stabilire număr de zecimale – opţiunea Decimal places;
 Afişare numere utilizând separator mii – opţiunea Use 1000
Separator;
 Afişarea numere negative – opţiunea Negative Numbers.
 Percentage – permite transformarea valorii numerice existentă în celulă
într-o valoare procentuală prin înmulţirea valor ii iniţiale cu 100 şi
adăugarea simbolului „%”;
 Currency – afişează valorile numerice însoţite de simbolul monetar şi
permite:
 Alegerea simbolul monetar din lista Symbol.
 Stabilire număr de zecimale (Decimal places);
 Forma de afişare a numerelor negative (Negative
Numbers).
 Date – permite selectarea diferitelor formate de afişare pentru data
calendaristică din lista Type.
 Time – permite selectarea diferitelor formate de afişare pentru momentul de
timp din lista Type.
O mare parte din opţiunile de formatare ale filei Number a casetei de
dialog Format Cells sunt disponibile şi din tabul tabul Home, grupul Number.
 lista Number Format – alegerea categoriei/ tipului informaţiei ;
 butonul Accounting Number Format – alegerea unui simbol monetar;

14
  butonul Procent Style – formatarea ca procentaj, fără zecimale;
 butonul Comma Style – afişarea valorilor numerice cu separ ator de mie şi
cu două zecimale;
 butonul Increase Decimal – creşterea numărului de zecimale afişate;
 butonul Decrease Decimal – descreşterea numărului de zecimale afişate.

Tabul Alignment – permite alinierea conţinutului celulei.

 Text alignment - permite alinierea textului pe o rizontală (Horizontal ) şi
pe verticală (Vertical) în cadrul celulei.
 Indent - permite modificarea indentării (retragerii faţă de marginea
celulei) a conţinutului celulei; fiecare unitate de indentare este
echivalentul dimensiunii unui caracter ;
 Orientation - permite înclinarea textului cu un u nghi, sau scrierea pe
verticală;
 Wrap text - permite împărţirea automată a textului din celulă pe mai
multe rânduri în funcţie de lăţim ea celulei;
 Shrink to fit - permite redimensionarea textului din celulă astfel încât să
se încadreze pe un singur rând în lăţimea coloanei;
 Merge Cells - permite unirea a două sau mai multe celule alăturate
selectate şi transformarea lor într -o singură celulă; celula astfel obţinută
va avea adresa primei celule din grupul selectat .
O mare parte din opţiunile de formatare ale filei Alignment a casetei de
dialog Format Cells sunt disponibile şi din tabul Home, grupul Alignment,
figura1.16:
 butoanele de tip Align… – diverse combinaţii de alinieri pe orizontală şi
verticală;
 butonul Orientation – înclinarea sau scrierea pe verticală;
 butoanele Increase Indent şi Decrease Indent – creştere sau diminuarea
retragerii conţinutului faţă de marginea celulei ;
 butonul Wrap Text – împărţirea textului pe mai mult e rânduri în
interiorul celulei;
 butonul Merge and Center – îmbinarea celulelor alăturate se lectate şi
centrarea pe orizontală a conţinutului.

Tabul Font – permite precizarea formatarea fonturilor (caracterelor) după cum

urmează:
 Lista Font – permite alegerea unui corp de literă.
 Lista Font Style - permite alegerea stilului fontului:
 Regular – valoare implicită;
 Italic – înclinat;
 Bold – îngroşat;
 Bold Italic – îngroşat şi înclinat.
 Lista Size – permite schimbarea dimensiunii fontului;
 Lista Underline – permite alegerea unui stil de subliniere ;
 Lista Color – permite modificarea culorii textului ;
 Stikethrough – taie textul selectat cu o linie ;
 Superscript – formatare ca exponent ;
 Subscript – formatare ca indice .
O mare parte din opţiunile de formatare ale filei Font a casetei de dialog
Format Cells sunt disponibile şi din tabul tabul Home, grupul Font

15
  Lista Font – alegerea corpului de literă
 Lista Font Size – dimensiunea caracterelor
 Butoanele Increase Size şi Decrease Font Size – creşterea, respectiv
diminuarea dimensiunii caracterelor cu câte o unitate
 Butoanele Bold, Italic – alegerea stilului caracterelor
 Lista butonului Underline – alegerea unui stil de subliniere
 Lista butonului Font Color – alegerea culorii caracterelor
Tabul Border – permite alegerea stilului, culorii şi poziţiei chenarelor celulelor
selectate.
 Lista Style – permite alegerea unui stil de linie;
 Lista Color – permite alegerea culorii liniei.
 Zona Presets – conţine opţiunile pentru chenar astfel:
 None – elimină chenarele existente;
 Outline – adaugă chenar exteriorului blocului de celule
selectat;
 Inside – adaugă chenar interiorului blocului de celule
selectat.
Tabul Fill – permite alegerea culorii de fundal pentru celulele selectate, astfel:
 Lista Background Color – alegerea culorii de fundal ;
 Lista Pattern Color – alegerea unei culori a liniilor de haşură ;
 Lista Pattern Style – alegerea unui stil de haşurare .

1.3.8. Utilizarea stilurilor de celulă

Aplicaţia Microsoft Excel deţine o gamă variată de stiluri predefinite ce pot
fi aplicate celulelor, dar pot fi create şi stiluri noi sau pot fi modificate cele
existente.
Implicit celulele sunt formatate cu stilul Normal.
Pentru operaţii cu stiluri de celulă se utilizeazâ algori tmul:
1. Activaţi tabul Home;
2. Ggrupul Styles;
3. Butonul Cell Styles.
În rezultat se va afişa o listă cu stilurile disponibile (figura 1.18) în
registrul curent. Fiecare dintre acestea poartă un nume.

1.3.15. Formatarea condiţională

Prin formatarea condiţională se pot evidenţia valorile supuse condiţiei cu
ajutorul scalelor de culori, a barelor, a pictogramelor sau prin formate create
de utilizator.
Pentru aplicarea formatelor condiţionale:
1. Selectaţi celulele care vor fi evaluate pri n condiţie;
2. Tabul Home;
3. Grupul Styles;
4. Butonul Conditional Formatting ;
5. Selectaţi una din opţiunile din lista ce se afişează.

1.3.16. Formatarea celulelor folosind scale de culoare

Această metodă de evidenţiere permite compararea celulelor utilizând un
gradient de două sau trei culori.
Prima culoare a schemei este atribuită celulelor cu valoare mare, iar ultima -
celor cu valoare mică (exemplu: scala Blue – Yellow – Red va atribui nuanţe de
albastru valorilor mari, nuanţe de galben valorilor medii şi nuanţe de roşu
valorilor mici).
16
 Pentru a formata celulel e folosind scale de culoare:
1. Selectaţi celulele care vor fi evaluate prin condiţie;
2. Tabul Home;
3. Grupul Styles;
4. Butonul Conditional Formatting ;
5. Opţiunea Color Scales;
6. Alegeţi o schemă de două/ trei culori .

1.3.17. Formatarea celulelor folosind bare de date

Această metodă de evidenţiere permite compararea valorilor celulelor
utilizând bare de date de diverse lungimi ce se afişează în celule. Lungimea unei
bare sugerează valoarea numerică din celulă.
Pentru a formata celulele folosind bare de date:
1. Selectaţi celulele care vor fi evaluate prin condiţie;
2. Tabul Home;
3. Grupul Styles;
4. Butonul Conditional Formatting ;
5. Opţiunea Data Bars;
6. Alegeţi o culoare a barelor.

1.3.18. Formatarea celulelor folosind seturile de pictograme

Această metodă de evidenţiere permite clasificarea informaţiilor din
celulele supuse evaluării în trei sau cinci categorii, prin atribuirea de
pictograme.
Dintr-un set de pictograme, prima va fi asociată valorilor mari, în vreme ce
ultima se va asocia valorilor mici.
Pentru aceasta:
1. Selectaţi celulele care vor fi evaluate prin condiţie;
2. Tabul Home;
3. Grupul Styles;
4. Butonul Conditional Formatting ;
5. Opţiunea Icon Sets;
6. Alegeţi un set de pictograme, în funcţie de necesitatea de
evidenţiere.

1.3.19. Formatarea folosind operatori de comparaţie

Această metodă de aplicare a formatelor condiţionale permite evidenţierea
anumitor celule dintr-o selecţie pe baza unui criteriu comparativ (exemple:
valorile egale, mai mari sau mai mici decât un termen de comparaţie, datele
calendaristice dintr -un anumit interval, textele ce conţin anumite caractere,
etc.), şi de asemenea, evi denţierea valorilor duplicate sau a celor unice.
Pentru aceasta:
1. Selectaţi celulele care vor fi evaluate prin condiţie;
2. Tabul Home;
3. Grupul Styles;
4. Butonul Conditional Formatting ;
5. Opţiunea Highlight Cells Rules;
6. Alegeţi comanda dorită, cum ar fi: Between, Equal to, etc;
7. Precizaţi valoarea/valorile de comparaţie şi caracteristicile de
formatare de aplicat.
Pentru formatarea condiţionată a valorilor duplicate sau a celor unice:
1. Activaţi comanda Duplicate Values;
2. Alegeţi una din opţiunile Duplicate sau Unique şi formatarea
dorită.

17
1.3.20. Evidenţierea celulelor formatate condiţionat
Într-o foaie de calcul vor putea fi identificate şi evidenţiate prin selectare
celulele formatate condiţionat astfel:
1. Deschideţi tabul Home;
2. Grupul Editing;
3. Butonul Find & Select;
4. Comanda Conditional Formatting.

1.3.21. Eliminarea formatării condiţionate

1. Selectaţi celulele respective;
2. Activaţi tabul Home;
3. Grupul Styles;
4. Butonul Conditional Formatting ;
5. Comanda Clear Rules;
6. Opţiunea Clear Rules from Selected Cells.

Pentru a exclude formatările condiţionate din întreaga foaie de calcul:

1. Deschideţi tabul Home;
2. Grupul Styles;
3. Butonul Conditional Formatting ;
4. Comanda Clear Rules;
5. Opţiunea Clear Rules from Entire Sheet.

1.4. Lucrul cu formule şi funcţii în Excel

În Microsoft Excel calculele se efectuiază în baza formulelor şi a
funcţiilor.
Orice formulă sau funcţie este precedată de semnul „=".
O formulă este alcătuită din operanzi şi operatori ce alcătuiesc expresii.
Operanzii îi constituie, de regulă, adresele d e celule, de domenii de celule,
constante, alte funcţii.
Constantele sunt construcţii sintactice elementare ce nu -şi modifică
valoarea pe parcursul prelucrării. Se întâlnesc următoarele tipuri de constante:
 constante numerice;
 constante alfanumerice sau şiruri de caractere;
 constante logice.
Constantele numerice sunt fie numere întregi cu sau fără semn, fie numere
reale.
Constantele alfanumerice reprezintă un text alcătuit din litere, cifre sau
caractere speciale, încadrat între ghilimele.
Operatorii pot fi:
 operatori aritmetici (tabelul 2.1),
 operatori relaţionali (de comparaţie) (tabelul 2.2),
 operatori de referinţe (referinţe de celule sau domenii),
 operatori pentru text : & (uneşte texte sau referinţe de celule).
 Operatori logici: AND, OR, NOT.
Operatori aritmetici
+ - Adunare (3+7)
- - Scădere (10 -5)
* - Înmulţire (7*8)
/ - Împărţire (1/8)
% - Procent (25%)
^ - Ridicarea la putere (3^2 ce înseamnă 3*3)

18
Operatori relaţionali
= Equal (egal cu) C2=C3
> Greather, (mai mare decât) C2>C3
< Less, (mai mic decât) C2<C3
>= Greather and equal (mai mare sau egal) C2>=C3
<= Less and equal, (mai mic sau egal cu) C2<=C3
<> Not equal (diferit de) C2<>C3

Operatori de referinţă
: (două puncte) - operator de domeniu A2:A6
, (virgulă) sau ; - operator de reuniune, combină referinţe multip le
într-o singură referinţă A1;A4:B8;C6

La crearea unor formule ce conţine mai mult de un operator există o

anumită prioritate în efectuarea calculelor după cum urmează:
%, ^, *, /, +, -, &, comparaţii.
Ordinea prestabilită a operaţiilor în calculul unei formule poate fi
modificată folosind parantezele rotunde care împart formula în segmente. Excel
efectuează mai întâi toate operaţiile dintre paranteze, în sensul dinspre interior
către exterior, apoi conform ordinii operaţiilor şi, în continuare, de la stânga la
dreapta.
Caracterul „&” se foloseşte pentru întocmirea formulelor standarde ale unor
documente şi se numeste o perator de conexare a informaţiilor.

Aplicaţie:
Scrieţi în celulele A3, B3, C3 date ca în imaginea din figura 1.19, în
celula D2 scrieţi expresia ce se vede în bara de formule. În rezultat în celula
D2 va fi afişat textul din imagine.

Figura 1.19

Operatori logici
Operatorii logici sunt: Not, And, Or. Constantele logice numite True
pentru valoarea adevărat şi False pentru valoarea fals, se scriu sau pot rezulta
din evaluarea unor expresii logice.

Utilizând formulele se pot efectua următoarele tipuri de calcule:

 Asupra celulelor din aceeaşi foaie de c alcul;
 Din foi de calcul diferite;
 Din registre de calcul diferite .
Formulele pot fi scrise prin una din următoarele metode:
a) utilizând tastatura;
b) cu ajutorul mouse-ului.
a) Direct în celulă, folosind tastatura;
1. Selectaţi celula în care trebuie să apară rezultatul formulei;
2. Scrieţi formula precedată de semnul „= ”;
3. Activaţi tasta < Enter> sau executaţi clic în afara celulei.
Ulterior în celula în care s -a introdus formula este vizibil rezultatul
calculului, iar în bara de formule este afişată formula de ca lcul.
19
b) Cu ajutorul mouse-ului, caz în care este necesară scrierea de la tastatură a
semnului „= ” şi a operatorilor expreseiei, i -ar operanzii se scriu cu ajutorull
mouse-ului prin indicarea adreselor de celule sau a domeniilor de celule.
Dacă un domeniu care urmează a fi inclus în formulă este selectat cu mouse -
ul, operatorul de domeniu (:) va fi inserat automat. La fel şi operatorul de
reuniune (,), atunci când sunt selectate domenii sau celule neadiacente.
Cea mai sigură cale de a trece în formulă cel ulele referite este prin indicarea
lor cu mouse-ul.
Aplicaţie:
Să se calculeze stocul final ce depinde de st ocul iniţial, intrări şi ieşiri,
figura 1.20.

Figura 1.20
Orice modificare a datelor în celulele B2, C2, D2 va schimba momentan şi
valoarea din celula F2. Corespunzător în celula E3 se înscrie formula: =B3 + E3
– D3.

1.4.1. Copierea formulelor

Copierea formulelor este similară cu copierea altor date dintr -o foaie de
calcul.
Dacă se copiază o formulă pe aceeaşi linie, toţi identificatorii de linie din
celulele formulei rămân neschimbaţi. Identificatorii de coloană se modifică.
Peste o coloană la dreapta, identificatorii de coloană se modifică cu o literă,
peste două coloane cu două litere etc.
Dacă se copiază o formulă pe aceeaşi coloană, prin copiere rămân
neschimbaţi identificatorii de coloană. În schimb se modifică identificatorii de
linie. Cu o linie mai jos identificatorii de linie cresc cu 1, peste două l inii cu 2,
etc.

1.4.2. Editarea unei formule

La editarea unei formule puteţi utiliza una din următoarele metode:
a) direct în celulă;
b) editarea în bara de formule.

Aplicaţie
Se cunosc următoarele date despre clienţii unei bănci: Numele clientului,
valoarea sumei depuse. De calculat v aloarea totală acumulată peste un an , dacă
se cunoaşte că dobânda bancară este egală cu 15%, figura 1.21.

Figura 1.21. Tabel cu formulă simplă

20
 În celula C2 a fost scrisă formula =B2+(B2 -15%/12) de calculare a valoarii
totale acumulate. Se copiază formula din C2 în domeniul C3:C6 .

1.4.3. Referinţe relative şi absolute ale celulelor

La copierea unei formule, Excel adaptează identificatorii de linie şi de
coloană a celulelor (referinţele celulei) în funcţie de noua poziţie din foaia de
calcul.
Pentru fiecare celulă există o singură referinţă, dar patru tipuri de
exprimare a acesteia: relativă, absolut ă şi două tipuri mixte.
Există situaţii în care, prin copierea formulelor, unele referinţe de celule
trebuie să rămână fixe (n u trebuie să se modifice identificatorii de
linie/coloană). În acest caz se folosesc referinţe absolute în faţa
identificatorilor se scrie simbolul $, sau se apasă tasta <F4 > după tastarea
adresei celulei pentru a insera uatomt acest simbol.

Aplicaţie:
În baza aplicaţiei prcedente, se cere ca valoarea dobânzii de 15% să fie
scrisă într-o celulă şi să se utilizeze în for mulă nu ca constantă dar ca adresă
de celulă.
În celula C3 scrieţi formula =B2+(B2 -$B$1/12). După copierea formulei
din celula C3 în do meniul C4:C7, adresa celulei $B$1 nu se schimbă.
Prin copiere nu s-a modificat nici identificatorul de linie, nici cel de
coloană, figura 1.22.

Figura 1.22. Exemplu de utilizare a referinţelor absolute

1.4.4. Referinţe ale foilor de calcul
Într-o formulă se pot introduce şi referinţe la date din alte foi ale
registrului de calcul. Pentru aceasta se introduce denumirea foii respective, un
semn de exclamare şi referinţa la celulă.
De exemplu: Sheet1!A1 înseamnă că se face referire la celula A 1 din foai a
Sheet1.
Dacă denumirea foii de calcul conţine spaţii libere, numele acesteia trebuie
încadrat între ghilimele. De exemplu: „Buget 2001”!A1.

1.4.5. Referinţe ale registrelor de calcul

Pentru a face referire la date dintr -un alt registru (numit registru sursă), pot
fi scrise formule cu referinţe externe de registru, numite legături.
Legătura creată de formulă presupune actualizarea automată a destinaţiei la
modificarea sursei, cu condiţi a ca cele două registre să fie deschise. Altfel,
trebuie confirmată actualizarea la deschiderea registrului sursă.

Aplicaţie:
Să se calculeaze, într -un registru numit „vânzări total", sumele pentru
fiecare stoc în parte şi totalul general, folosind sumele parţiale din registrele
„vânzări magazin 1" şi „vânzări magazin 2 " (Se ilustrează constituirea şi
utilizarea referinţelor de registru ), figura 1.23.
1. Deschideţi toate cele trei registre de calcul, aranjându -le astfel încât să
21
 fie vizibile pe ecran, (fila View, grupul Window, Arrange All,
Horizontal )
2. Plasaţi cursorul în celula C5, registrul „ vânzări total ", unde va fi
calculat primul total. Acesta este registrul în care va fi plasat rezultatul
calcului efectuat de formulă, fiind numit registrul destinaţie;
3. Inseraţi semnul „ = " de pe bara de formule;
4. Efectuaţi clic în primul registru de calcul sursă („ vânzări magazin 1") şi
selectaţi celula care urmează a fi inclusă în formulă, celula C4. Referinţa
la celula respectivă va fi adăugată în formulă, dar, deoarece se află în alt
registru de calcul, referinţa conţine şi numele registrului şi al foii de
calcul (vizualizaţi bara de formule);
5. Tastaţi semnul „ + " în bara de formule;
6. Efectuaţi clic în cel de -al doilea registru sursă („vânzări magazin 2”) şi
apoi pe celula care aduce cel de -al doilea termen al totalului (C4);
7. Apăsaţi <Enter>.
În bara de formule este vizibilă formula de calcul integral:
='[vânzări magazin l.xls]Sheetl'!$C$4+'[vanzari magazin 2.xls]Sheetl '!$C$4.
În celula D5 din registrul „ vânzări total " se calculează suma pentru „stoc
2" utilizând formula:
='[vanzari magazin l.xls]Sheetl'!$D$4+'[vanzari zona 2.xls]Sheetl'! $D$4,
iar în E5, în registrul „ vanzari total", suma valorilor corespunzătoare
„stocul 3":
='[vanzari magazin l.xls]Sheetl'!$E$4+'[vanzari magazin 2.xls]Sheetl'!$E$4.
În celula F6 din registrul „vânzări total" s-a efectuat o verificare a
totalului general, deoarece suma stocurilor realizată cu formule la care au
participat celulele din registre de calcul diferite (plasată în E6) trebuie să
coincidă cu suma acestora calculată în foaia de calcul a registrului „ vanzari
total" (F6).

Figura 1.23. Referinţe de registru

În referinţa de registru , numele registrului de calcul este încadrat în
paranteze pătrate şi este urmat de numele foii de calcul; acesta este separat de
referinţa celulei printr -un semn de exclamare, obţinându -se următorul format
general:
[numele registrului de calcul] numele foii de calcul!referinţa celulei

22
Notă: Dacă numele registrului sau al foii de calcul conţine spaţii, se folosesc
ghilimele pentru a include întreaga referinţă registru -şi-foaie, ca în
exemplul anterior ('[vânzări magazin l.xls] Sheetl'!$C$4 ).

Formulele creează legături între registrele de calcul. Dacă toate registrele

sunt deschise, o modificare efectuată în registrele care participă la calculele din
formulă determină recalcularea rezultatului plasat în registrul destinaţi e. Dacă
toate registrele sunt închise, la deschiderea registrului care conţine formula
(registru dependent în cadrul legăturii) va fi afişată o întrebare referitoare la
actualizarea informaţiilor de legătură:
 Răspunsul „Yes” determină actualizarea formulei cu valorile curente din
registrele de calcul sursă, chiar dacă acele valori s -au schimbat.
 Răspunsul „No” presupune faptul că formula nu va fi actualizată cu
valorile curente, dar va menţine valorile anterioare.
Deschiderea unuia dintre registrele sursă d etermină recalcularea automată a
formulei în registrul destinaţie, cu noile valori din registrul sursă deschis.

1.4.6. Utilizarea funcţiilor Excel

Funcţiile se utilizează pentru a simplifica şi scurta formulele pe o foaie de
lucru, în special acelea care execută calcule lungi sau complexe.
De exemplu, formula =A1+A2+A3+A4+A5, poate fi scrisă mai simplu :
=SUM(A1:A5).
Funcţiile efectuează calcule folosind valori specifice numite argumente ale
funcţiei, într-o ordine particulară, numită sintaxă.
Argumentele unei funcţii pot fi:
1. valori numerice;
2. valori text;
3. valori logice ca True sau Fals;
4. referinţe de celule sau domenii de celule ;
5. constante;
6. formule sau alte funcţii (se mai funcţii imbricate) .
Sintaxa unei funcţii începe cu numele funcţiei, urmat de o paranteză
deschisă, argumentele funcţiei fiind separate prin virgule sau puncte şi virgule,
şi o paranteză închisă.
Multe dintre funcţii au mai multe argumente, constituite într -o listă de
argumente. Separatorul de listă este punct şi virgulă (;) pentru setul de opţiuni
regionale româneşti şi virgulă pentru setul de opţiuni regionale engleze.
Notă: Setul de opţiuni regionale din configurările sistemului de operare, se
schimbă parcurgând calea:
1. Comanda Start;
2. Opţiunea Control Panel;
3. Opţiunile Clock, Language and Region;
4. Comanda Regional and Language Options;
5. Fila Formats.

Forma generală a unei funcţii este următoarea :

= nume_funcţie(arg1,arg2,...)
Caseta de dialog Insert Function poate fi accesată în diverse moduri:
 Tabul Formulas ; grupul Function Library, butonul Insert Function ;
 Butonul Insert Function de pe bara de formule ;
 Tabul Home, grupul Editing, se deschide lista butonului AutoSum,
More Functions , .
23
  Tabul Formulas, grupul Function Library, se deschide lista butonului
AutoSum, More Functions.
Caseta de dialog Insert Function se completează astfel:
1. Selectaţi categoria funcţiei din lista Select a category;
2. Selectaţi funcţia din lista Select a Function , apoi OK.
3. Introduceţi argumentele funcţiei în casetele corespunzătoare, prin ta stare
sau prin selectarea cu mouse -ul a referinţelor celulelor implicate în
calcul.
Argumentele al căror nume apare scris bold sunt obligatorii, celelalte fiind
opţionale.
Pe măsura introducerii argumentelor, rezultatul funcţiei apare în zona
Formula Result , iar în bara de formule se poat e vizualiza expresia introdusă,
figura 1.26.
4. Confirmaţi introducerea funcţiei, tastând OK.
Notă: Butoanele Collapse Dialog / Expand Dialog din dreapta casetelor
de introducere a argumentelor permit, la clic pe ele, minimizarea,
respectiv refacerea dimensiunii casetei de dialog, astfel încât să
faciliteze vizualizarea şi selectarea datelor foii de calcul.

Editarea (modificarea) unei funcţii se realizează fie direct în celulă, fie în

bara de formule şi în caseta de dialog Insert Function , dacă se selectează
celula de modificat şi se solicită una dintre comenzile de deschidere a acesteia.

În Excel funcţiile sunt grupate în mai multe categorii :

 matematice;
 logice;
 financiare;
 de căutare;
 de lucru cu texte;
 pentru lucrul cu date calendaristice şi ore;
 de lucru cu baze de date;
 statistice, etc.

1.4.7. Funcţiile matematice

=SUM(argument1;argument2;...)
Funcţia SUM returnează suma numerelor sau a conţinutului celulelor.
Exemple: =SUM(B21;B28) adună conţinutul celulelor B21 şi B28.
=SUM(5;10;15) returnează 30.
=SUM(A1:A3;A5) adună conţinutul celuleor A1,A2,A3,A5.

=SUMIF(domeniu;criteriu;domeniu_sumă )
Funcţia SUMIF adună numerele dintr -un domeniu pe baza criteriului specificat,
unde:
domeniu – domeniul de celule pe care vrem sa -l evaluăm;
criteriu – criteriu de selecţie, sub forma unui număr, expresie sau text
care defineşte ce celule să fie adunate;
exemple: 15, „15”, „>15”, „Popescu”;
domeniu_sumă - celulele supuse operaţiei de adunare. Celule din
domeniu_sumă sunt însumate numai dacă celulele ce le corespund în
argumentul domeniu îndeplinesc criteriul de selecţie.

24
Aplicaţie
Să se calculeze suma profitului pentru firma SNC, figura 1.29.

Figura 1.29
Formula =SUMIF(A2:A8;”SNC”;B2:B8) calculează profitul total obţinut
de firma SNC şi returnează valoarea 83000.

Aplicaţie
Să se calculeze suma comisioanelor la vânzările de produse pentru valorile
vândute de peste 1.500,00 lei, pentru produsele din figura 1.30.
Vom utiliza funcţia SUMIF(), pentru care domeniul de evaluat reprezintă
celulele D2:D6, criteriul este de tip text “>1500”, iar domeniul sumă este
comisionul E2:E6.

Figura 1.30. Funcţia SUMIF

=SUMIFS(domeniu_sumă;domeniu_criterii1;criterii1; [domeniu_criterii2;
criterii2]; ...)

Funcția SUMIFS adună celulele dintr -un domeniu care respectă mai multe
criterii, unde:
domeniu_sumă - reprezintă o celulă sau mai multe celule de însumat,
inclusiv numere sau nume, domenii sau referințe de
celule care conțin numere. Valorile text și
necompletate sunt ignorate;
domeniu_criterii1 - este primul domeniu în care se evaluează criteriile
asociate;
criterii1 - sunt criterii sub formă de număr, expresie, referin ță de
celulă sau text care definesc care celule din argumentul
domeniu_criterii1 vor fi adunate. De exemplu, criteriile se
pot exprima ca 32, „>32", B4, „mere" sau „32";
domeniu_criterii2, criterii2,... - opțional. Sunt zone suplimentare și
criteriile asociate. Se acceptă până
la 127 de perechi de criterii/domeniu.
De exemplu, fie că doriți să însumați numerele din domeniul A1:A20 numai
dacă numerele corespondente din B1:B20 sunt mai mari decât zero (0) și
numerele din C1:C20 sunt mai mici decât 10.
25
Pentru aceasta ve-ţi utiliza formula:
=SUMIFS(A1:A20;B1:B20;">0";C1:C20;"<10")
Ordinea argumentelor es te diferită pentru funcțiile SUMIFS și SUMIF.
Aargumentul domeniu_sumă este primul argument din SUMIFS, dar este al
treilea argument în SUMIF.
Fiecare celulă din argumentul domeniu_sumă se însumează numai dacă sunt
adevărate toate criteriile specificate corespondente pentru acea celulă.
De exemplu, să presupunem că formula con ține două argumente
domeniu_criterii. Dacă prima celulă din domeniu_criterii1 respectă criterii1 și
prima celulă din domeniu_criterii2 respectă criterii2, prima celulă din
domeniu_sumă se adună la sumă, și așa mai departe pentru restul celulelor din
domeniile specificate.
Spre deosebire de argumentele de domeniu și criterii din funcția SUMIF,
în funcția SUMIFS fiecare argument domeniu_criterii trebuie să conțină același
număr de rânduri și coloane ca argumentul domeniu_sumă.

Aplicaţie
Presupunem că avem situaţia din figura 1.31, însumarea valorilor
cantităţii pentru anumite tipuri de produse vindute de un concret vinzator.

Figura 1.31
În celula A10 a fost scrisa formula:
Aplicaţie
Fie că avem situaţia din figura 1.32, însumarea valorilor din conturi
bancare pe baza dobânzii plătite.

Figura 1.32
26
În celula A8 a fost scrisa formula:

1.4.8. Funcţii logice

=IF(condiţie;val_adevăr;val_ falsă)
Funcţia logică returnează o valoare sau un rezultat, dacă condiţia este
adevărată şi o altă valoare sau alt rezultat, dacă această condiţie este falsă.
=AND(val_logicăl,val_ Iogică2,...)
Returnează TRUE (adevărat) dacă toate argumentele din formulă sunt
adevărate şi FALSE în caz contrar.

=OR(val_logicăl,val_logică2,..)
Returnează FALSE dacă toate argumentele sunt false şi TRUE când cel
puţin unul dintre argumente este adevărat.

=NOT(val_logică)
Returnează valoarea inversă a argumentului. Dacă acesta este FALSE,
returnează TRUE, iar dacă este TRUE, returnează FALSE.

Aplicaţie
Să se calculeaze media notelor în cazul când toate cele 3 note sunt mai
mari ca 5; în caz contrar (cel puţin una dintre cele 3 note este mai mică
ca 5), pentru studentul respectiv să fie scris cuvântul ”respins”.

Figura 1.33. Funcţiile IF şi AND

Aplicaţie
În celula B9 să se scrie tipul balanţei comerciale (echilibrat, excedentar sau
deficitar) în dependenţă de rezultatul soldului evaluat în celula D8 , utilizând
funcţia logică IF.

Figura 1.34. Calculul soldului balanţei comerciale

După cum se observă se admit construcţii IF în IF, care se mai numesc şi
IF-uri imbricate. Numărul de paranteze deschise trebuie să fie egal cu numărul
parantezelor închise.

Notă: Pot fi îmbricate până la 64 funcţii IF ca argumente ale testării unei

condiţii.

27
1.4.9. Funcţii financiare

=RATE(nper,pmt,va,vv,tip,deducţie)
Funcţia RATE calculează dobânda unei anuităţi pe o perioadă .
nper - numărul total de perioade pentru o anuitate;
pmt - plata efectuată în fiecare perioadă; este constantă şi include
rata de bază şi dobânda;
va - valoarea actuală a unei serii de plăţi;
vv - valoarea viitoare la care trebuie să se ajungă la ultima plată; în cazul
unui împrumut va fi 0;
tip - momentul efectuării plăţii: 0 - sfârşit de perioadă, 1 - început
de perioadă;
deducţie - valoarea presupusă a ratei dobânzii; dac ă se omite, Excel o
consideră 10%.

Notă: Banii care sunt plătiţi sunt reprezent aţi prin numere negative, iar cei
încasaţi sunt reprezentaţi prin numere pozitive.

Aplicaţie
Se realizează un împrumut de 30000 lei, iar rambursarea se face în
depuneri lunare în valoare de 800 lei, timp de 5 ani (figura 1.35). Care este
rata corespunzătoare a dobânzii aferente împ rumutului?

Figura 1.35. Rata dabânzii

=FV(dobândă,nper,plată,vp,tip)
Funcţia FV calculează valoarea viitoare pentru o serie de încasări/plăţi egale,
făcute într-un număr de perioade cu o anumită dobândă.
dobânda - trebuie să aibă aceeaşi unitate de măsură ca şi nper. De
exemplu, dobânda anuală trebuie să se împartă la 12 dacă
încasările/ plăţile se fac lunar;
nper - este numărul de perioade;
plată - serie de încasări/plăţi egale;
vp - reprezintă valoarea prezentă sau suma care se investeşte/
împrumută în momentul iniţial. Dacă vp este omis se consideră că
este 0;
tip - poate lua valoarea 0 sau 1. Dacă are valoarea 0 se consideră că
plăţile se fac la sfârşitul perioadei, dacă are valoarea 1, plăţile se
fac la începutul perioadei. Dacă argumentul tip este omis se
consideră că are valoarea 0.

Aplicaţie
O persoană doreşte să investească bani pentru un proiect care va fi
realizat peste 2 ani. De aceea, depune 4000 lei într -un cont de economii cu o
dobândă de 3% pe an (dobânda lunară va fi 3%/ 12). De asemenea, să
presupunem că persoana respectivă va depun e câte 200 lei la începutul fiecărei
28
luni, în următoarele 24 luni. Ce sumă va fi în cont la sfârşitul celor 2 ani,
figura 1.36.

Figura 1.36. Valoare viitoare

=PV(dobândă,nper,plată,vv,tip)
Funcţia PV calculează valoarea actuală a unei investiţii pe bază de plăţi
egale la o rată a dobânzii constantă şi într -un anumit număr de perioade.
Argumentele funcţiei au aceeaşi semnificaţie ca şi la funcţia FV.
vv - reprezintă valoarea viitoare, obţ inută după efectuarea ultimei
plăţi/încasări. Dacă vv este omis, se consideră că este 0.
De exemplu, dacă vreţi să economisiţi 50000 lei pentru un proiect de 5 de ani,
atunci 50000 lei este valoarea viitoare. Banii depuşi de deponent sunt
reprezentaţi prin numere negative, cei încasaţi prin numere pozitive.

Aplicaţie
Un client îşi poate permite să depună la banca de economii câte 200 lei pe
lună în următorii 5 ani, figura 1.37. Dobânda curentă de plată este de 6%. Care
este împrumutul pe care şi -l poate permite persoana?

Figura 1.37. Valoare actuala

=PMT(dobândă,nper,vp,vv,tip)
Funcţia PMT calculează suma care trebuie achitată periodic pentru un
împrumut, dacă se indică dobânda, numărul perioadelor de plată ( nper).
Argumentele funcţiei au aceeaşi semnificaţie ca şi la funcţiile precedente.
Pentru a determina suma totală de plătit pe durata împrumutului se înmulţeşte
valoarea returnată de funcţia PMT cu numărul de perioade.

Aplicaţie:
Ce sumă de bani trebuie returnată lunar pentru un împrumut de 15000 lei
cu o dobândă anuală de 6%, care trebuie achitată în 9 luni ?
Obţinem: –1.708,61 lei, dacă plăţile se fac la sfârşitul lunii ,(figura 1.38) sau
-1.700,11 lei, dacă plă ţile se fac la începutul lunii (figura 1.39).

29
 Figura 1.38. Valoare periodică pentru achitare la sfârşitul lunii

S-au obţinut valori negative deoarece sunt plăţi care trebuie achitate.

Figura 1.39. Valoare periodică pentru achitare la începutul lunii

=NPV(dobândă, valoare1, valoare2, ...)

Funcţia NPV calculează valoarea prezentă actualizată a unui flux de
venituri/cheltuieli. Valorile trebuie să fie echidistante în timp şi să fie valori
plătite/încasate la sfârşitul fiecărei perioade.
Dobânda - reprezintă dobânda anuală.
Funcţia NPV este asemănătoare cu PV. Deosebirea constă în faptul că
valorile utilizate de PV trebuie să fie constante şi PV acceptă valori fie la
începutul, fie la sfârşitul perioadei.

Aplicaţie
Pentru o investiţie trebuie plătiţi 1000 lei timp de 1 an. În următorii trei
ani se obţin venituri anuale de 2000 lei, 3000 lei şi 4400 lei. Dobânda anuală
este de 8%, figura 1.40. Calculaţi valoarea netă actualizată a investiţiei.

Figura 1.40. Valoare prezentă actualizată

Al doilea argument este negativ pentru că reprezintă cheltui eli.

1.4.10. Funcţii statistice

=COUNT(value1;value2;...)
Funcţia COUNT numără celulele ce conţin informaţii de tip numeric.
Celulele goale, valorile logice, textele sau valorile de eroare sunt ignorate.
value1; value2;…- sunt între 1 şi 30 de argumente ce pot conţine diverse tipuri
de informaţii, dintre care însă vor fi numărate doar cele de
tip numeric.

30
=COUNTA(value1;value2;...)
Funcţia COUNTA numără celulele care nu sunt goale şi valorile ditr -o listă de
argumente.

=COUNTIF(range;criteria)
Funcţia COUNTIF numără, dintr-un domeniu de celule, doar pe acelea care
îndeplinesc un criteriu dat.
range - este domeniul de celule în care se va face numărarea,
criteria - este un criteriu de selectare, sub formă de număr, expresie sau text.

=MAX(argument1;argument2;...)
Funcţia MAX returnează cea mai mare valoare din lista de argumente.

=MIN(argument1;argument2;...)
Funcţia MIN returnează cea mai mică valoare numerică din celulele nevide din
listă.

=AVERAGE(argument1;argument2;...)
Funcţia Average returnează media aritmetică a valorilor din lista de argumente.

Exemple:
1. Numărul valorilor de tip numeric din domeniul de celule A12:B16
=COUNT(A12:B16) = 4.
2. Numărul valorilor din lista de argumente =COUNT(10;12;a) = 3.
3. Numărul elevilor cu numele Vlad =COUNTIF(A13:B16;”Vlad”) = 2.
4. Numărul elevilor cu nota mai mică decât 5 =COU NTIF(A13:B16;”<5”) = 4
5. =MIN(2;8;9;13) returnează valoarea 2.
6. =MAX(2;100;29;1000) returnează valoarea 1000.
7. =AVERAGE(A1:A4) calculează media aritmetică a valorilor numerice din
celulele nevide A1,A2,A3,A4.

1.4.11. Funcţii pentru date calendaristice şi ore

Funcţiile pentru date calendaristice şi ore permit automatizarea şi
gestionarea informaţiilor legate de timp.
Calendarul Excel începe cu 1 ianuarie 1900. Atunci când introduceţi în
Excel o dată calendaristică, ea arată ca orice dată normală din calenda r. Dar din
punct de vedere al programului, ea este un număr între 1 şi 65380, adică exact
numărul de zile între 1 ianuarie 1900 şi 31 decembrie 2078.
Prin urmare, diferenţa a două date este diferenţa a două numere seriale,
rezultatul fiind reconvertit înt r-un format de dată calendaristică.

=DAY(număr_serial)
Funcţia DAY returnează ziua corespunzătoare din lună ca un număr serial
între 1 şi 31.
Exemplu: =DAY(7/3/2013) va returna 7.

=DAYS360(dată_început,dată_sfârşit)
Returnează numărul de zile dintre două darte specificate.

=MONTH(număr_serial)
Returnează numărul serial ce corespunde lunii, între 1 şi 12.
Exemplu: =MONTH(1/5/2013) va returna 5 (se consideră că data este introdusă
în formatul zi/lună/an.
=NOW()
31
 Returnează data şi ora curentă sub forma unui număr serial. Funcţia nu are
argumente. Această funcţie actualizează data şi ora la fiecare recalculare a foii
de lucru respective.

=TODAY()
Returnează data curentă ca număr serial. Funcţia actualizează data la
fiecare recalculare a foii de calcul.

=YEAR(număr_serial)
Funcţia YEAR, returnează anul corespunzător ca număr serial întreg.
Exemplu: =YEAR(7/3/2013) va returna valoarea 2013.

1.4.12. Funcţii de căutare

Două din cele mai utilizate funcţii de căutare din Excel sunt Hlookup şi
Vlookup.
Funcţia Hlookup realizează căutarea pe orizontală a unei valori, dintr -un rând
specificat, ce corespunde unei valori precizate din primul rând al unui tabel:
=Hlookup(valoare_căutată ;domeniu;nr_index_rând; tip_căutare)

Funcţia Vlookup realizează căutarea pe verticală , furnizând o valoare dintr -o

coloană specificată, corespunzătoare unei valori date din prima coloană a unui
tabel.
=Vlookup(valoare_căutată,domeniu,nr_in dex_coloană,tip_căutar e)
Semnificaţia argumentelor este următoarea:
 valoare_căutată - valoarea căutată de funcţie;
 domeniu- domeniul de căutare;
 nr_index - numărul de ordine al liniei sau coloanei în care se execută
căutarea;
 tip_căutare - căutare exactă sau aproximativă (argument opţional).
Valorile din prima linie/coloană a domeniului trebuie să fie ordonate
crescător sau alfabetic.
Aceste funcţii sunt utile în aplicaţii de calcul a impozitelor şi a
comisioanelor.

Aplicaţie
Angajaţii unei firme sunt remuneraţi în funcţie de valoarea vânzărilor pe
care le realizează. Dacă valoarea vânzărilor este mai mică de 3000 lei
comisionul este de 0%, între 3000 lei şi 15000 lei comisionul este de 5%, între
15000 lei şi 30000 lei comisionul es te de 10%, peste 30000 lei comisionul este
de 20%. Să se determi ne comisionul pentru remunerare, figura 1.41 .

Figura 1.41. Comisionul pentru remunerare

În celula B2 se scrie formula = Vlookup(B1,A4:B8,2). Dacă în celula B1 se

introduce valoarea 10000, Excel caută această valoare în prima coloană din
domeniul A4:B8. În cazul în care această valoare nu este găsită, funcţia caută
32
cea mai mare valoare, care este mai mică sau egală cu valoarea căutată, deci
10000. Această valoare se găseşte pe a treia linie din tabel (linia 6 din foaea de
calcul ). Din această linie Excel returnează valoarea găsită în coloana 2 (al
treilea argument), adică comisionul pentru remunerare, egal cu 5%.

Aplicaţie
În exemplul din figura 1.42, preţul unitar al fiecărui produs se preia din
matricea I$3:J$8, obligatoriu în adresare absolută. Căutarea în matricea
„Nomenclatorul preţurilor” se realizează după denumirea produsului din
coloana C.

Figura 1.42. Utilizarea funcţiei VLOOKUP pentru calcule într -o factură

Funcţia de căutare înscrisa în coloana D este următoarea:

=VLOOKUP(B5,I$3:J$8,2).
Denumirea produsului este căutată pe prima coloană a matricei, iar preţul
unitar este extras din coloana a doua a ei.
Notă: Denumirile înscrise în prima coloană a matricei trebuie sortate în
ordine strict alfabetică.
În mod similar operează funcţia HLOOKUP care realizează căutarea pe
orizontală a unei valori într -o matrice de date.

Aplicaţie
O bancă de economii îşi păstrează informaţia despre situaţia valutară într -
un registru Excel, ce este alcătuit din două foi de calcul. Foaia de calcul –
„Cursuri_valutare” - conţine cursurile de schimb pentru mai multe valute, a
doua foaie – „Casa_de_schim b” – v-a conţine calculele echivalentului (în lei)
a sumelor schimbate.
Foaia de calcul „ Cursuri_valutare” are aspectul din figura 1.43.

Figura 1.43. Exemplul 4, foaia „Cursuri_valutare”

Foaia de calcul „ Casa_de_schimb” este prezentată în figura 1.44.

Figura 1.44. Exemplul 4, foaia „Casa_de_schimb”

33
 În coloana Nume se scrie numele persoanei care realizează o tranzacţie, iar
în coloana Tranzacţie tipul tranzacţiei efectuate. Valorile permise în această
coloană sunt „C” – pentru cumpărare şi „V” – pentru vânzare.
În coloana Tip valută introduceţi numele monedei schimbate (numele
monedei trebuie să fie identic cu cel din foaia de calcul „ Cursuri_valutare ”).
În coloana Suma schimbată se tastează suma care se schimbă.
În coloana Echivalent lei se calculează echivalentul în lei al sumei
schimbate (în funcţie de valută, suma schimbată şi tipul tranzacţiei ).
În celula E2 este scrisă formula:

Se copiază formula pe coloană, şi pe măsură ce se introduc date în foaia de

calcul, echivalentul în lei al sumei schimbate se va calcula automat, figura 1.44.

1.4.13. Funcţii pentru baze de date

Formatul general al acestor funcţii este:
=Dfunction(database, field,criteria) - formatul general
database - este zona de celule ce conţine baza de date şi poate fi o
adresă sau un nume atribuit domeniului care conţine baza
de date;
field - arată care coloană este folosită în funcţie. Câmpul poate fi
precizat prin numele său, încadrat între ghilimele sau ca un
număr ce reprezintă poziţia coloanei în interiorul listei (1
pentru prima coloană, 2 pentru a doua coloană etc.);
criteria - este domeniul în care sunt specificate condiţiile de selecţie ,
conţinând numele câmpului şi restricţia. Este referit prin
adresa domeniului sau un nume atribuit acesteia.

=DSUM(database;field; criteria)
Funcţia DSUM adună numerele din coloana ( field) specificată, care îndeplinesc
condiţiile (criteria) pe care le stabiliţi.

=DAVERAGE(database;field;criteria)
Funcţia DAVERAGE, calculează media numerelor din coloana ( field)
specifacată, care îndeplinesc condiţiile ( criteria) pe care le stabiliţi.

=DMAX(database;field;criteria)
Funcţia DMAX, calculează valoarea maximă din coloana ( field) specifacată,
care îndeplinesc condiţiile (criteria) pe care le stabiliţi.

=DMIN(database;field;criteria)
Funcţia DMIN, calculează valoarea minimă din coloana ( field) specifacată, care
îndeplinesc condiţiile ( criteria) pe care le stabiliţi.

=DCOUNT(database;field;criteria)
Funcţia DCOUNT, numără celulele ce conţin valori numerice dintr-un câmp al
bazei de date, după un anumit criteriu.

=DCOUNTA(database;field;criteria)
Funcţia DCOUNTA, indică numărul de celule ce conţin numere sau text care
îndeplinesc criteriul specificat.

=DGET(database;field;criteria)

34
Funcţia DGET diferă puţin de celelalte funcţii Database. Ea extrage o singură
înregistrare care îndeplineşte condiţiile stabilite. În cazul în care mai multe
înregistrări îndeplinesc respectivele criterii, veţi obţine eroarea #NUM!.

Aplicaţie
Funcţia DGET extrage un număr de telefon dintr -o listă, figura 1.45.

Figura 1.45. Funcţia DGET

Criteriile se stabilesc, plasând un domeniu de criterii în foaia de calcul
(figura 1.45). Domeniul de criterii poate include oricare sau toate câmpurile din
tabel şi conţine etichete identice cu cele din tabel. Domeniul de criterii dispune
de cel puţin o linie (sau o coloană) liberă sub cea cu etichetele de coloană din
tabel.

Aplicaţie
Determinaţi „Cifra de afaceri” (suma depusă) pentru firmele emitent e
„ABC S.A.” şi „S.C. INFOCOM” şi afişaţi rezultatul intr -un tabel separat, care
să conţină câmpurile „Denumire titlu” „Firma emitentă” „Domeniu de
activitate”, figura 1.46.
Funcţiile Database sunt asemănătoare unor filtre care efectuează calcule,
iar în domeniul de criterii puteţi stabili condiţii cu AND şi OR.
Pentru a stabili condiţii OR, (figura 1.46), plasaţi-le pe linii diferite în
domeniul de criterii.

Figura 1.46. Tabelul cu date reprezintă o listă

Pentru a stabili condiţii AND (de exemplu, pentru a determina „Cifra de

afaceri” pentru firma emitentă „ABC S.A.” cu denumirea de titlu „ SQL” plasaţi
condiţiile pe aceeaşi linie în domeniul de criterii).
La modificarea condiţiilor funcţiile Database vor fi automat recalculate.

35
Notă: Butonul (listă extensivă) permite shimbarea în orice moment a
denumirii firmei şi este obţinut în rezultatul aplicării la valorile din
această coloană (tabelul de bază) a funcţiei de validare a datelor.

CHESTIONAR
1. Care este menirea informaticii economice?
2. Formulaţi noţiunea de informatică şi caracterizaţi sensurile ei.
3. Ce reprezintă cunoştinţele în informatică?
4. Ce înţelegeţi prin „dată” în informatică?
5. Ce reprezintă tabelul electronic şi care este destinaţia lui?
6. Numiţi procesoarele de calcul tabelar, pe care le cunoaşteţi.
7. Care sunt modalităţile de lansare în execuţie a procesorului tabelar MS Excel?
8. Care sunt componentele ferestrei MS Excel?
9. Cum adăugaţi/excludeţi un buton nou pe Bara de acces rapid?
10. Cum excludeţi/reafişaţi Panglica (Ribbon)?
11. Care sunt metodele de creare a registrului de lucru în MS Excel 2010?
12. Cum se face ieşirea din MS Excel?
13. Ce reprezintă foaia de calcul MS Excel?
14. Care sunt tipurile de referinţe ale celulelor?
15. Cum se face selectarea, inserarea, redenumirea, copierea, deplasarea, ştergerea celulelor?
16. Cum se face inserarea/excluderea foilor de calcul dintr-un registru?
17. Cum se realizează copierea/deplasarea foilor de calcul într-un registru?
18. Cum se face gruparea şi degruparea foilor de calcul?
19. Care sunt metodele de creare, salvare, deschidere, închidere a unui registru de calcul?
20. Cum pot fi activate/dezactivate barele de instrumente în MS Excel?
21. Cum se face adăugarea/excluderea butoanelor dintr-o bară de instrumente?
22. Numiţi metodele de comutare între registrele de calcul.
23. Cum se face blocarea coloanelor/rândurilor într-o foaie de calcul?
24. Cum se procedează pentru a diviza fereastra foii de calcul în 2, 4 panouri?
25. Care sunt metodele ascunderii/afişării rândurilor şi a coloanelor?
26. Explicaţi caracteristicile memoriei Clipboard.
27. Care este algoritmul pentru adăugarea imaginilor unei foi de calcul?
28. Cum se efectuează protecţia celulelor, foilor şi a registrelor de calcul?
29. Care sunt tipurile de date în MS Excel şi cum se realizează introducerea lor în tabel?
30. Cum se efectuează editarea datelor în celule?
31. Explicaţi algoritmul pentru validarea datelor: listă de valori, condiţie, formulă.
32. Cum se realizează formatarea datelor în MS Excel?
33. Cum se realizează utilizarea stilurilor de celulă?
34. Cum se efectuează formatarea condiţională?
35. Cum se face formatarea celulelor folosind scale de culoare?
36. Care este algoritmul pentru modificarea modului de aliniere a datelor în celule?
37. Descrieţi algoritmul pentru modificarea fonturilor şi adăugarea chenarelor la celule.

36