- Sunt Lizuca, şi-am venit, ca să vă privesc În grădină am sărit, ca să vă vorbesc. - Geaba vrei să ne vorbeşti, suntem prăpădite Rămâi şi doar ne priveşti, căci suntem grăbite. - Atunci mă duc pe la flori, iute mă avânt Dau şi peste mâţişori, căzuţi la pământ... - Ia piciorul de pe mine, sunt un mâţişor! Nu mă vezi că sunt sub tine, şi toate mă dor? - Am călcat fără să vreau, căci nu te-am văzut Florile-n picioare stau, şi tu n-ai putut? - Eu sunt mâţişor plăcut, şi sunt scuturat Rămân pe pământ căzut, şi sunt supărat. - Mai bine mă fac iar mare, şi te pun în apă Eşti căzut pe o cărare, călcat: te îngroapă!