Protecţia consumatorului.

Atribuţii ale ANPC-ului

CALIFICAREA: TEHNICIAN ÎN ACTIVITÃŢI

ECONOMICE

~CUPRINS~

Argument.....................................................................................................................4

Cap.1 Protecţia consumatorilor pe plan internaţional.................................................5

1.2 Realizări ale Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor

Cap.2 Protecţia consumatorilor pe plan naţional........................................................9

2.1 Istoricul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor

2.2 Cadrul legal şi instituţional privind protecţia consumatatorului

Cap.3 Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.................................14

Studiu de caz..............................................................................................................

Bibliografie.................................................................................................................

1
 ARGUMENT
Consumatorul, în calitatea sa de purtător al cererii de mărfuri, joacă un rol important în
mecanismul de piaţă, constituind, în acelaşi timp, elementul de referinţă al tuturor
acţiunilor intreprinse atât de producător, cât şi de către comerciant.Luând în considerare
interesele şi nevoile respectivilor consumatori, aceştia sunt confruntaţi cu o serie de
dezechilibre în raporturile de piaţă, dezechilibre ce-i afectează sub multiple aspecte:
economice, educaţionale, siguranţa sănătăţii etc.
Ca latură importantă a protecţiei sociale pe care trebuie să o promoveze o societate
democratică şi ca o componentă de bază a programelor de protecţie socială, protecţia
consumatorilor reprezintă un ansamblu de dispoziţii privind iniţiativa publică sau
privată, destinată a asigura şi a ameliora continuu respectarea intereselor consumaturilor.
Protecţia consumatorilor îmbracă o serie întreagă de aspecte, omul de rând, cu
calitatea sa de consumator şi, îndeosebi, în calitatea sa de cumpărător, devenit agent de
piaţă, confruntându-se cu o multitudine de probleme legate de structura produselor
destinate a-i asigura consumatorului, preţurile la care îşi poate procura diversele bunuri şi
servicii, calitatea acestora, sistemul de informare care asigură transparenţa pieţei, sistemul
de comercializare a produselor şi calitatea serviciilor comerciale etc.

Pornind de la principalele aspecte cu care se confruntă lumea ,în special România,

(produse care circulă pe piaţă ,acestea nefiind conform standardelor, comercializarea
produselor în condiţii de igienă neconformă) am ales ca tema atestatului meu să fie
Protecţia consumatorului. Atribuţii ale Autoritatii Nationale pentru Protectia
Consumatorului (ANPC)

2
Cap.1 Protecţia consumatorilor pe plan internaţional

Încercând un scurt istoric, trebuie menţionat că toate comentariile legate de

politica consumatoristă încep cu expresia formulată pentru prima oară de scoţianul
Adam Smith, în secolul al XVIII-lea aceea că unicul scop final al produsului este
consumul, producătorul fiind subordonat în toate cerinţele consumatorilor. Într-o
formulare modernă, se poate spune că scopul activităţii economice este de a aloca
resurse, cât mai eficient posibil, pentru a satisface nevoile consumatorilor.O
asemenea acţiune conduce direct la ideea de suveranitate a consumatorilor, în ultimă
instanţă, persoana indicată decide alocarea resurselor, fiind consumatorul însuşi,
ideea în cauză având suport politic, moral, logic şi, nu în ultimă instanţă, economic.
De altfel, în literatura de specialitate, se afirmă că, aşa cum în politica democraţia
constă în asigurarea drepturilor alegătorilor, în economie, o asemenea democraţie
înseamnă asigurarea drepturilor consumatorilor, posibilitatea acestora de a alege.

Conceptul privind „drepturile consumatorilor” îţi are originea, aşa cum se

menţiona într-un capitol precedent, în „Cartea drepturilor consumatorilor” definită
de fostul preşedinte al S.U.A. J.F.Kennedy – în martie 1962, sub forma unui mesaj
special adresat Congresului american. Deşi Cartea nu a mai fost definitivată (în
acelaşi an, preşedintele Kennedy a fost asasinat), ea rămâne importantă prin
conturarea drepturilor fundamentale ale consumatorilor (dreptul de a alege liber,
dreptul la informaţie, dreptul la petiţie şi ascultare, dreptul la protecţie), dar mai ales
prin faptul că ea a servit drept model de referinţă la elaborarea legilor de protecţie a
consumatorilor ce au apărut în deceniile şapte şi opt în S.U.A. şi în alte ţări din
continentul american (Canada, Mexic), cât şi în Europa (Belgia, Franţa, Germania,
Suedia).

În ultimele decenii, problemele protecţiei consumatorilor se află în centrul

atenţiei teoriei şi practicii economice şi juridice din întreaga lume. Asemenea
probleme, tot mai complexe, prin conţinut şi mai ales prin soluţiile reclamate, fac
ca teoria protecţiei consumatorilor să fie tot mai mult studiată la nivelul diverselor

3
comunităţi internaţionale şi mondiale, guvernamentale şi neguvernamentale,
colaborat cu stabilirea măsurilor necesare pentru crearea cadrului necesar şi adecvat,
legislativ şi instituţional, asigurării unei protecţii reale a consumatorilor.

Principiile directoare adoptate de Organizaţia Naţiunilor Unite sunt menite

să asigure guvernelor tuturor ţărilor un cadru care să poată fi folosit în colaborarea
şi consolidarea politicii şi legislaţiei pentru protecţia consumatorilor.

Privite dintr-un asemenea unghi de vedere, principalele obiective asupra

cărora este necesar să se concentreze fiecare ţară, prin organismele sale
guvernamentale şi neguvernamentale, trebuie să urmărească, în principal,
următoarele aspecte:

- facilitarea producţiei şi distribuţiei de produse corespunzătoare nevoilor şi

cerinţelor consumatorilor;

- încurajarea unor niveluri ridicate ale eticii celor angajaţi în producerea şi

distribuirea bunurilor de consum şi serviciilor către consumatori;

- asigurarea ţinerii sub control, prin intermediul tuturor organizaţiilor naţionale şi

internaţionale, a practicilor comerciale abuzive care afectează consumatorii;
- promovarea unei cooperări internaţionale în domeniul protecţiei consumatorilor;

- încurajarea dezvoltării condiţiilor de piaţă care să asigure consumatorilor o gamă

largă de produse şi la preţuri avantajoase pentru aceştia;

- stabilirea unui sistem de priorităţi privind protecţia consumatorilor din fiecare

ţară,conform circumstanţelor economice şi sociale specifice nivelului de dezvoltare
atins, precum şi nevoilor caracteristice populaţiei statului respectiv;

- protecţia consumatorilor faţă de pericolele ce afectează siguranţa şi sănătatea lor;

- promovarea şi protecţia intereselor economice ale consumatorilor;

- asigurarea accesului consumatorilor la informaţii corecte, care să le permită o

alegere conform dorinţelor şi necesităţilor personale;

4
- crearea unui sistem de educare a consumatorilor;

Tot în cadrul preocupărilor în domeniul protecţiei consumatorilor, trebuie

amintită Rezoluţia Organizaţiei Naţiunilor Unite nr.35/63, adoptată în şedinţa
plenară nr. 83 din 5 decembrie 1980, privind practicile comerciale restrictive.
Rezoluţia cuprinde un ansamblu de principii şi de reguli privind controlul practicilor
comerciale restrictive, sub formă de reglementări menite să prevină prejudiciile
cauzate comerţului, în special cel al ţărilor în curs de dezvoltare, şi să contribuie la
dezvoltarea şi ameliorarea relaţiilor internaţionale, pe o bază justă şi echilibrată.
Asemenea recomandări se adresează statelor, inclusiv societăţilor transnaţionale,
intreprinderilor, la nivel naţional, regional şi subregional, stabilindu-se şi o serie de
măsuri cu caracter internaţional.

Un deosebit rol în apărarea drepturilor consumatorilor îl au organismele

internaţionale pentru protecţia consumatorilor. Astfel, în anul 1960, a fost fondată
Organizaţia Internaţională a Uniunilor de Consumatori, organism internaţional care
reprezintă şi sprijină organizaţiile consumatorilor din întreaga lume. Organizată ca
fundaţie nonprofit, Organizaţia Internaţională a Uniunilor de Consumatori
(I.O.C.U.) reprezintă în prezent interesele a 180 de organizaţii dintr-un număr de 70
de ţări.

Sprijinul acestei organizaţii se manifestă în trei direcţii:

- promovarea colaborării între membrii prin schimburi de mărfuri, schimburi de

experienţă etc.;

- extinderea mişcării consumatoriste şi sprijinirea organizaţiilor consumatoriste nou

apărute ;

- reprezentarea intereselor consumatorilor în forurile internaţionale.

Conducerea I.O.C.U. este asigurată de Adunarea Generală, Consiliul de

Conducere şi un organism executiv.

Operaţional, I.O.C.U. este organizat astfel :

5
- Oficiul central cu sediul la Londra ;

- Oficiul Regional pentru Asia şi Pacific (ROAP);

- Oficiul Regional pentru ţările din America Latină şi zona Caraibelor (ROLAL);

- Oficiul Regional pentru Africa (ROAF);

- Programul pentru Economiile de Tranziţie (PROECT);

- Programul pentru Economiile Dezvoltate (PRODEC );

România face parte din Programul pentru Economiile de Tranziţie

(PROECT), program creat în octombrie 1993 şi finanţat prin Programul Phare.

Împreună cu Centrul de Drept al Consumatorilor (CDC), IOCU a fost

mandatat de către
Comitetul European de Standardizare să-şi dezvolte programul CICPP (Instituţiile
Consumatorilor şi Programul de Politică Consumatoristă), ambele organisme fiind
desemnate să gestioneze Programul Phare destinat protecţiei consumatorilor.

Centrul de Drept al Consumatorilor, ce funcţionează pe lângă Universitatea

LouvainNeuve, din Belgia, a fost creat în anul 1978 în cadrul Facultăţii de Drept a
Universităţii amintite şi are ca obiectiv participarea la realizarea programelor de
cercetare în domeniul dreptului consumatorului. El încearcă să impună dreptul
consumatorului între preocupările ştiinţifice ale instituţiilor de studiere a dreptului
din toate statele comunitare, ca şi în celelalte state europene.

2.1 Realizări ale Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor

Rolul şi mai ales realizările Comunităţii Europene în apărarea drepturilor şi
asigurarea protecţiei consumatorilor se pot structura în trei principale domenii:

1. Introducerea unui minim de reguli, de principii directoare, de norme cu

caracter obligatoriu, atât pentru fiecare stat membru, dar şi pentru celelalte state
europene, în condiţiile în care acestea din urmă ar dori să se integreze în Piaţa
Europeană Unică, principii ce se constituie într-un însemnat suport în stabilirea
obiectivelor specifice protecţiei consumatorilor.

6
2. Crearea la nivelul Uniunii Europene a unui cadru instituţional adecvat
protecţiei consumatorilor, a unor organisme cu atribuţiuni în acest important
domeniu şi, în felul acesta, crearea premiselor ca în fiecare stat în parte să
funcţioneze organisme guvernamentale sau neguvernamentale pentru protecţia
consumatorilor.

3. Continua preocupare pentru amortizarea legislaţiei şi a cadrului instituţional

în domeniul protecţiei consumatorilor, preocupare ce se regăseşte atât în activitatea
de ansamblu a organismelor Uniunii Europene cât şi a fiecărei ţări în parte.

Cap.2 Protecţia consumatorilor pe plan naţional

Protecţia consumatorilor se înscrie în cadrul politicilor sociale promovate de către
orice stat. Totodată, ea trebuie, datorită importanţei pe care o prezintă, să se constituie într-
o politică de sine stătătoare cu obiective, priorităţi şi instrumente proprii.
În prezent, consumatorul în calitatea sa de purtător al cererii de mărfuri a
devenit un real partener de piaţă, ale cărui poziţii ocupate în cadrul pieţei se
consolidează pe masura dezvoltării societăţii. Comportamentul de cumpărare al
consumatorilor afectează din ce în ce mai multe intreprinderi, organizaţii, organisme
şi instituţii; de aceea, consumatorului îi este acordată o atenţie din ce în ce mai mare.

Relaţiile complexe dintre agenţii economici generează aspecte extrem de

diverse care pot face obiectul unor programe de protecţie a consumatorilor. Atât
guvernele, cât şi alte organisme ce activează în domeniul protecţiei consumatorilor
îşi stabilesc anumite structuri şi domenii pentru programele lor de protecţie a
consumatorilor. Dar sunt anumite domenii ale protecţiei consumatorilor asupra
cărora s-au oprit toate guvernele, asociaţiile, instituţiile şi organismele cu implicaţii
în protecţia consumatorilor. Aceste domenii sunt :

-îmbunătăţirea consumului populaţiei prin politicile sociale ale statelor;

-asigurarea calităţii bunurilor şi serviciilor oferite spre vânzare în cadrul

pieţei;

7
 -asigurarea unui sistem de preţuri în concordanţă cu cerinţele pieţei şi cu
calitatea produselor;

-organizarea unui sistem de informare util pentru consumatori;

-apărarea consumatorilor împotriva practicilor comerciale agresive şi a

publicităţii mincinoase.

Organizaţia Naţiunilor Unite a stabilit prin rezoluţia 39/248 din aprilie 1985
o serie de „principii directoare” pentru protecţia consumatorilor, menite să asigure
guvernelor tuturor ţărilor un cadru care să poată fi folosit în elaborarea şi
fundamentarea politicii şi legislaţiei pentru protecţia consumatorilor.

„Principiile directoare” privind protecţia consumatorilor,document adoptat de

Adunarea Generală a ONU în 1985, este rezultatul eforturilor pe plan internaţional
ale Organizaţiei Mondiale a Consumatorilor, Consumers International, formată în
1960 de cele câteva asociaţii naţionale de consumatori existente la acea vreme.
În prezent, Organizaţia Mondială a Consumatorilor cuprinde peste 200 de
organizaţii membre din aproape toate ţările lumii. Aceste organizaţii s-au întâlnit în
noiembrie 1997 la Santiago, în cadrul celui de-al 15-lea congres mondial, sub deviza
„Puteri sporite pentru consumatori în secolul 21. Consumatorii în societatea civilă”.

Mesajul congresului a fost foarte clar:în toate ţările, oamenii, în calitatea lor
de consumatori, joacă un rol crucial în dezvoltarea instituţiilor care apar ca urmare
a procesului continuu de democratizare şi liberalizare economică.

Potrivit acestui cadru, se poate considera că politica de protecţie a

consumatorilor vizează urmatoarele obiective:

-promovarea unei cooperări internaţionale în domeniul protecţiei

consumatorilor;

-facilitarea producerii şi distribuirii de produse corespunzătoare cerinţelor

consumatorilor;

-promovarea eticii producătorilor şi distribuitorilor de produse şi servicii

către consumatori;
8
 -stabilirea unui sistem de priorităţi privind protecţia consumatorilor din
fiecare ţară;

-asigurarea accesului consumatorilor la informaţii corecte;

-crearea unui sistem de educare a consumatorilor;

-asigurarea unor posibilităţi reale de despăgubire a consumatorilor;

Organizarea protecţiei consumatorilor sub forma unui proces complex, în

care este implicată atât puterea publică, căt şi consumatorul însuşi, are în vedere:

-legislaţie asigurată la nivel naţional şi internaţional care să stea la baza

protecţiei consumatorilor;

-instituţiile publice create special pentru a veghea asupra protecţiei

consumatorilor din fiecare ţară (Oficiul de Protecţie a Consumatorilor);

- ministere, departamente, sau alte organisme guvernamentale ce acţionează

în ramuri în care, pe lângă obiectivele de bază specifice sectorului în cadrul căruia
activează, au în sarcină şi protecţia consumatorilor;

-institute sau centre naţionale de cercetare ştiinţifică;

-organizaţiile sau asociaţiile de consumatori;

-consiliile consultative de consumatori;

-organizaţiile internaţionale de protecţie a consumatorilor

2.1 Istoricul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor

O conturare a drepturilor consumatorilor a început să se întrevadă în secolul

al XVIIIlea, dar acţiunile sociale şi eforturile legislative în vederea protejării
intereselor consumatorilor se impun, în mod categoric, din a doua jumătate a
secolului al XX-lea.Astfel, un rol decisiv în acest domeniu l-a avut preşedintele
S.U.A., John F. Kennedy, care, la 15 martie 1962, în discursul ţinut „Asupra
protecţiei intereselor consumatorului” a enunţat cele patru drepturi fundamentale ale
acestuia, respectiv, dreptul la siguranţă, dreptul la informare, dreptul de a alege şi
dreptul de a fi auzit.Începând cu anii 1960-1970, în diverse state europene ca Suedia,
9
Danemarca, Marea Britanie, Germania, Belgia, Franţa, Ţările de Jos, au fost
promulgate legi care vizau protecţia consumatorilor.
În România, acte normative care să reglementeze acest domeniu au apărut
după anul 1990, adoptarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia
consumatorilor reprezentând primul act care a statuat, în ţara noastră, drepturile
consumatorilor. Începuturile protecţiei consumatorilor în România stau sub semnul
căutărilor celor mai bune căi de a adopta principiile ce stau la baza relaţiei
consumator - operator economic (pe atunci, agent economic) şi de a le adapta
regimului de viaţă românesc.Perioada de pionierat în acest domeniu, pentru ţara
noastră, coincide cu momentele în care ţări ca Franţa, Marea Britanie sau Germania
îşi alcătuiau deja un sistem structurat, bazat pe legi care statuau drepturile
consumatorilor. La crearea sa, Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor nu avea
autonomie, ci era parte integrantă a organismului ce se numea, pe atunci, Comisia
Naţională pentru Standarde,Metrologie şi Calitate.1992 este anul în care
Comisia se reorganizează în organe de specialitate ale administraţiei publice
centrale, respectiv Institutul Român de Standardizare, Biroul Român de Metrologie
Legală şi Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor.
Ordonanţa nr. 18/1992 reprezintă actul de naştere al instituţiei care
actionează pentru realizarea strategiei politicii şi a obiectivelor guvernamentale în
domeniul protecţiei vieţii, sănătăţii şi securităţii consumatorilor, precum şi al
intereselor legitime ale acestora.În acea perioadă, activităţile de bază ale Oficiului
erau supravegherea pieţei şi cea de rezolvare a reclamaţiilor venite de la
consumatori. După adoptarea Hotărârii de Guvern nr. 482/1992 privind organizarea
şi funcţionarea Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor (O.P.C.), s-a pus în
discuţie, pentru prima dată, necesitatea de a sprijini asociaţiile pentru protecţia
consumatorilor şi de a participa, împreună cu acestea, la informarea şi educarea
consumatorilor.

Începând cu 1992, Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor a demarat ample

acţiuni de informare şi de conştientizare cu privire la drepturile fundamentale pe care
fiecare persoană fizică le deţine în calitatea sa de consumator. Demersul de
informare a comportat, de la început, un caracter naţional prin faptul că acest proiect
a fost pus în aplicare atât în Bucureşti, cât şi în celelalte Oficii Judeţene pentru
Protecţia Consumatorilor aflate în subordinea O.P.C. şi care funcţionau ca unităţi cu
personalitate juridică.De-a lungul anilor, O.P.C. a căpătat în conştiinţa publică, pe
lângă calitatea de apărător al drepturilor oricărui consumator, o responsabilitate în
plus, şi anume aceea de sursă permanentă de sfaturi în achiziţia de bunuri alimentare,
nealimentare sau la încheierea contractelor pentru diverse servicii.Un nou context
de funcţionare este stabilit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 2/2001 care
10
reglementează înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor ca
organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în
subordinea Guvernului. De asemenea, în toate actele normative în vigoare s-a
înlocuit denumirea de “Oficiu pentru Protecţia Consumatorilor” cu “Autoritate
Naţională pentru Protecţia Consumatorilor”.

În prezent, actul normativ care reglementează organizarea şi funcţionarea

Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor este Hotărârea Guvernului
nr. 700 din 11 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 491 din
18/07/2012.
Astfel, Autoritatea este instituţie publică şi funcţionează ca organ de specialitate al
administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului
şi în coordonarea ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri.
Conform dispoziţiilor acestui act normativ, Autoritatea coordonează şi realizează
strategia şi politica Guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor, acţionează
pentru prevenirea şi combaterea practicilor care dăunează vieţii, sănătăţii, securităţii
şi intereselor economice ale consumatorilor. A.N.P.C. este condusă de un
preşedinte, ajutat de 2 vicepreşedinţi, numiţi prin decizie a primului-ministru

2.2 Cadrul legal şi instituţional privind protecţia consumatatorului

Principalele proleme cu care se confruntă practica juridică sunt legate de dificultatea
creării unor mijloace cu adevărat eficace care să acţioneze pentru asigurarea unui
echilibru de forţe în cadrul relaţiei ofertant-consumator. Mijloacele judiciare
presupun apelarea la un tribunal de natură civilă sau administrativă, ceea ce prezintă
numeroase inconveniente pentru consumatori:costul foarte ridicat al justiţiei,
obstacole de ordin psihologic,etc. Mijloacele parajudiciare sunt organizate de stat
sau instituţii particulare şi se situează în afara ordinului jurisdicţional. Acestea se
împart în: consultaţii juridice furnizate consumatorilor gratuit sau la preţuri reduse,
exercitarea de presiuni asupra ofertanţilor şi rezolvarea litigiilor prin aducerea faţă
în faţă a consumatorilor şi ofertanţilor.

Acte normative care alcătuiesc cadrul legislativ adecvat privind protecţia

consumatorilor:

- O.G.nr 21/1992 care instituţionalizează OPC-ul(actualul ANPC)

11
- O.G.nr 19/1992 privind activitatea de standardizare, modificată prin
legea nr 11/1994;
- O.G. nr 20/1992 ce cuprinde prevederi referitoare la activitatea de
metrologie;
- H.G.nr 167/1992 privind constituirea şi funcţionarea sistemului naţional
de certificare a calităţii;
- H.G.665/1995 privind înlocuirea sau restituirea produselor care prezintă
deficienţe de calitate;
- H.G.784/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
etichetarea produselor alimentare;
- Legea nr 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la
normele de igienă şi sănătate .

- H.G.nr 23/1995 privind instruirea sistemului de marcare pentru ţigarete,

produse de tutun şi băuturi alcoolice;

12
Cap.3 Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor
Această Autoritate funcţionează pe baza următoarei legislaţii în vigoare:

- H.G.nr 166/2001 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii

Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor;
- O.G. nr 21/1992 privind protecţia consumatorilor;
- O.G. nr 58/2000 pentru modificarea şi completarea O.G. nr 21/1992;
- O.G. nr 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor;
- H.G. nr 752/2001 privind majorarea valorii amenzilor contravenţionale
prevăzute la art 46 şi 46’ din O.G. nr 21/1992;
- Legea nr 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi
comerciale ilicite;
- O.G. nr 126/1998 privind modificarea Legii nr 12/1990;

- Legea nr 177/1998 pentru completarea art 2 din Legea nr 12/1990

privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite;
- H.G. nr 665/1998 privind înlocuirea, remedierea sau restituirea
contravalorii produselor care prezintă deficienţe;
- H.G. nr 394/1995 privind obligaţiile ce revin agenţilor economici
persoane fizice sau juridice în comercializarea produselor de folosinţă
îndelungată destinate consumatorilor;
- H.G. nr 953/1999 privind modificarea şi completarea H.g. nr 784/1996
pentru aprobarea normelor metodologice privind etichetarea produselor
alimentare;
- H.G. nr 187/2000 privind imitaţiile de produse alimentare care prezintă
riscul de a pune în pericol sănătatea sau securitatea consumatorilor;

13
 - Ordin al Ministerului Sănătaţii nr 975/1998 partea 1,2,3,4,5,6, privind
aprobarea normelor igienico-sanitare pentru alimente;
- O.U.G.nr 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi
comercializării alimentelor;
- Legea nr 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate
între comercianţi şi consumatori;
- O.G. nr 87/2000 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele
generate de produse periculoase;
- H.G. nr 947/2000 privind modalitatea de indicare a preţurilor produselor
oferite consumatorilor spre vanzare;
- Legea nr 178/2000 privind produsele cosmetice;
- O.G. nr 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea
substanţelor şi preparatelor chimice periculoase;
- H.G. nr 329/2000 privind importul şi comercializarea unor produse
folosite;
- Ordinul ANPC nr 217/2001 pentru aprobarea normelor privind criteriile
de clasificare a produselor folosite destinate copiilor mai mici de 36 luni;
- H.G. nr 332/2001 privind denumirea, marca compoziţiei fibroase şi
etichetarea produselor textile
- H.G. nr 1219/2000 privind unele măsuri de protecţie a intereselor
consumatorilor la achiziţionarea de piese de schimb auto, altele decât
cele care pot afecta siguranţa circulaţiei şi protecţia mediului;
A.N.P.C. participă împreună cu alte organe, la elaborarea strategiei în
domeniul protecţiei consumatorului. Elaborează,proceduri privind obiectivele,
condiţiile şi modul de colaborare în desfăşurarea activităţii de protecţie a
consumatorilor. ANPC efectuează analize şi încercări în laboratoarele acreditate
conform legii sau în laboratoarele proprii ori agreate, sprijină asociaţiile de
consumatori în acţiunea de înfiinţare şi funcţionare a centrelor de consultanţă,
informare şi educare a consumatorilor. De asemenea ANPC-ul prezintă informări
periodice Guvernului şi organelor administraţiei publice centrale interesate,
14
referitoare la activitatea proprie privind respectarea drepturilor şi intereselor
consumatorilor. În afară de cele menţionate ANPC-ul mai are o serie de atribuţii,
participând şi la realizarea programelor interne şi internaţionale în domeniul
protecţiei consumatorilor.

Studiu de caz
În cadrul controlului, inspectorii ANPC au fost controlaţi 654 operatori economici
constatânduse abateri de la prevederile legale la un numar de 284 (~ 44%).

A fost verificată o cantitate de peste 126 tone produse comercializate sub

denumirea de orez, constatându-se că o cantitate de 32,5 tone (~26%) nu se încadra
în prevederile actelor normative în vigoare și au fost prelevate 168 eşantioane de
orez, din care în urma determinărilor de laborator efectuate de LAREX a rezultat că
în proporţie de 5 % nu se încadrau în prevederile legale în vigoare.

Măsurile dispuse de ANPC:

- Oprirea definitivă şi retragerea de la comercializare a 207 kg orez în valoare de

1.081 lei produse care nu se încadrau în denumirea de orez sau care prezentau data
durabilităţii minimale depăşită;

- Oprirea temporară de la comercializare a circa 31 tone orez în valoare de 135.000

lei până la remedierea neconformităţilor constatate;

- Aplicarea de 299 sancţiuni contravenţionale, constând în 183 amenzi

contravenţionale însumand 655.200 lei şi 116 avertismente pentru încălcarea
reglementărilor privind protecţia consumatorilor.

Principalele abateri constatate:

15
1. Produse care nu se încadrau în prevederile europene şi în standardele de calitate

- produse care depăşeau proporţia maximă admisă şi nu se încadrau în categoria de

calitate, produsele fiind unele inferioare, afectând interesul economic al
consumatorilor(confirmat de analizele Larex);

- neîncadrare în cantitatea netă;

- comercializarea orezului în ambalaje degradate care nu mai asigurau integritatea

produsului - comercializarea produselor în afara datei durabilităţii minimale.

2. Abateri privind informarea consumatorilor

- înscrierea incompletă a denumirii sub care se vinde produsul prin lipsa menţionării
tipului de orez: lipsa înscrierii sortimentului de orez

- însoţirea denumirii "orez" de termeni care induceau ideea unei calităţi superioare,
care nu se regasea în calitatea reală a produsului- extra, selecţionat, clasic

- lipsa înscrierii claselor de calitate şi/sau a proporţiei de spărturi

- lipsa totală a elementelor de identificare şi caracterizare

-lipsa traducerii sau traducerea eronată în limba română a elementelor de identificare

şi caracterizare ale orezului

- inscripţionarea neconformă a datei durabilităţii minimale

-neconcordanţa înscrisurilor de pe etichete/ambalaj cu informaţiile menţionate de

comerciant la raft

-abateri privind afişarea preţurilor: lipsa afişării preţurilor, lipsa afişării acestora pe
unitate de măsură

- abateri privind modul de respectare a promoţiilor

-abateri privind modul de depozitare şi comercializare a orezului

Marius Alexandru Dunca, Preşedinte ANPC: „Sfătuiesc consumatorii să acorde o

atenţie deosebită şi să aprecieze calitatea produsului prin intermediul spaţiilor
transparente ale ambalajului, precum şi prin înscrisurile de pe etichetă. Prin
denumirea „brizura de orez" sau „spărtura de orez" se indică faptul că produsul

16
este constituit din boabe sparte de orez sau amestec de boabe sparte şi boabe
întregi de orez, denumire care indică faptul că este un produs inferior din punct de
vedere al calităţii. Neregulile constate de comisarii ANPC, atât în ceea ce priveşte
conformitatea produselor, depozitarea acestora, verificarea cantităţii nete, dar şi
afişarea preţurilor la raft în concordanţă cu preţurile la casă vor fi aspru
sancţionate."

Abateri constatate:

I. CALITATEA OREZULUI COMERCIALIZAT

1. Comercializarea sub denumirea de orez de produse care nu se încadrau în

prevederile europene, cât şi în prevederile SR 1226/2007„Orez pentru consum.
Cerinţe de calitate"

Legislaţia europeană stabileşte denumiri şi definiţii din sectorul orezului, printre care
cele pentru
„orezul cu bobul rotund", „orezul cu bobul lung", „orezul cu bobul mijlociu",
„orezul nedecorticat", „orezul decorticat", „orezul semialbit", „orezul albit" şi
„brizura de orez". SR 1226/2007 „Orez pentru consum. Cerinţe de calitate"
stabileşte parametrii de calitate pe clase de calitate, respectiv, pentru calitatea I-a
un conţinut de max. 10% spărtură mare şi max. 1% spărtură mică, iar pentru
calitatea a II-a un conţinut de max. 20% spărtură mare şi max. 5% spărtură mică.

1.1. Comercializarea sub denumirea de „orez" de produse ce depăşeau proporţia

maximă de spărtură admisă şi care, în realitate, se încadrau în categoria „spărtură
de orez/brizură de orez" dezinformând consumatorii asupra calităţii produsului
oferit spre comercializare şi cu afectarea interesului economic al acestora.

- Jud. Buzău- Orez cu Bob Rotund Camolino, care prezenta Boabe Gipsate 8,8%,
faţa de „lipsă",prevăzut de SR 1226/2007pentru „Orez pentru consum uman –
Calitatea I", confirmat de
LAREX.

- Jud. Bacău- Orez cu Bob Rotund Camolino, care prezenta Boabe Gipsate 10%,
faţa de „lipsă", prevăzut de SR 1226-2007 pentru „Orez pentru consum uman –
Calitatea I", confirmat de
LAREX.

- Jud. Prahova- Orez cu Bob Rotund Camolino, care prezenta Boabe Gipsate
14,2%, faţa de „lipsă", confirmat de LAREX.
17
- Jud. Sibiu- Orez alb, origine Bulgaria, care prezenta Spărturi 76,1%, faţă de max.
20% şi Spărturi mici 13,7%, faţă de max. 5%,prevăzut de SR „Orez pentru consum
uman – Calitatea II", confirmat de LAREX.

- Jud. Brăila- Orez cu Bob Rotund- Calitatea II, produs în Bulgaria, care prezenta
Spărturi 25,9%, faţă de max. 20% prevăzut de SR 1226/2007pentru „Orez pentru
consum uman – Calitatea II", confirmat de LAREX.

- Jud. Ilfov- Orez cu Bob Rotund Camolino – Calitatea I (declarată), origine

Bulgaria, prezenta Spărturi 17,1%, faţă de max. 10%, prevazut de SR 1226-2007
pentru „Orez pentru consum uman – Calitatea I", confirmat de Larex.

- Jud. Sibiu- Orez Classic Bob Lung- Calitatea I (declarată), prezenta Spărturi 13,4
%, faţă de max. 10% şi Spărturi mici 6,5%, faţă de max. 1%,prevăzut de SR
1226/2007 „Orez pentru consum uman– Calitatea I", confirmat de Larex.

1.2. Neîncadrarea în cantitatea netă

Jud. Satu- Mare-Orez cu bob lung-Calitatea a III –a, 1 kg, care nu se încadra în
cantitatea netă, determinându-se 976g, respectiv 977 g, faţă de prevăzut: min. 985 g,
confirmat de Larex.

1.3. Comercializarea de orez în ambalaje degradate

Jud. Harghita- orez ce prezenta ambalaje deteriorate.

Jud. Neamţ- orez pentru Pilaf, reambalat, întrucat ambalajul original a fost spart şi
îndepartat.

1.4. Comercializarea de orez ce prezenta data durabilităţii minimale

depăşităjud.Cluj.

II. INFORMAREA CONSUMATORILOR

2.1. Înscrierea incompletă a denumirii sub care se vinde produsul prin lipsa
menţionării tipului de orez (cu bobul rotund/mijlociu/lung), conform denumirilor şi
definiţiilor stabilite de REGULAMENTUL (UE) nr. 1308/2013 pentru asigurarea
informării corecte a consumatorilor şi pentru a-i ajuta în alegerea sortimentului
dorit

18
2.1.1. Comercializarea de diferite sortimente de orez prin utilizarea denumirii
generice "OREZ" sau a denumirii generice "OREZ", urmată de diferite denumiri
comerciale, fără a specifica sortimentul real de orez- jud.Iaşi, Ialomiţa, Sibiu, Cluj,
Vâlcea şi Mun. Bucureşti.

2.1.2. Comercializarea de diferite sortimente de orez prin însoţirea denumirii

"Orez"de termeni care induceau ideea unei calităţi superioare, care nu se regăsea în
calitatea reală a produsului

Controlul a depistat utilizarea de termeni precum „selecţionat", „ extra", „ clasic",

„calitate extra premium", care însoţeau denumirea de orez, fără a exista o
informare concretă asupra calităţii reale a produsului.

Înscrierea în denumirea produsului de termeni precum „Superstar", Premium" ,

care induceau consumatorilor ideea unui criteriu de calitate ridicat şi care, în
realitate se încadrau în calitatea a II-a, având conţinutul de spărturi, declarat pe
ambalaj de 15%.

jud.Bihor- orez Camolino, care avea inscripţionat pe ambalaj calitatea Premium,

clasa de calitate care nu este cuprinsă în SR 1226/2007. jud.Vâlcea- „orez bob
selecţionat".

2.2. Lipsa informării consumatorilor asupra calităţii reale a produselor

comercializate sub denumirea generică de „orez" prin lipsa înscrierii claselor
de calitate şi/sau a proporţiei de spărturi jud.Satu Mare, Vâlcea, Mureş,
Bihor, Suceava, Sibiu.

2.3. Lipsa totală a elementelor de identificare şi caracterizare

jud.Sibiu, Braşov.

2.4 Afirmaţii nejustificate înscrise prin etichetarea unor sortimente de orez

jud.Bihor- ambala şi distribuia Orez Selecţionat, pe ambalajul acestuia nefiind

menţionate calitatea, tipul bobului (lung, mare, rotund etc.), ţara de origine. De
asemenea, era menţionat SR 11-95 care este un standard pentru zahăr.

2. 5.Lipsa traducerii sau traducerea eronată în limba română a elementelor de

identificare şi caracterizare ale orezului
19
jud.Bihor- Orez, care nu avea menţionate în limba română originea, tipul
bobului şi calitatea, acestea existând doar în limba maghiară. jud.Timiş, Cluj.

2.6. Inscripţionarea neconformă a datei durabilităţii minimale

jud.Mehedinţi- orez bob lung, cu menţiunea "data expirării" şi nu cea prevazută de

legislaţie "A se consuma înainte de...";

Înscrierea datei durabilităţii minimale cu caractere parţial şterse, în mod ilizibil, cu

întreruperi, jud.Mehedinţi, Ilfov, Cluj, Brăila.

2.7. Neconcordanţa înscrisurilor de pe etichete/ambalaj cu informaţiile menţionate

de comerciantla raft

Jud. Vâlcea- eticheta de la raft prezenta denumirea "orez bob rotund", deşi pe
ambalaj nu era înscrisă această denumire pentru produsele: "orez extra" şi „orez
decorticat - cal.I, max 5% spărtură".

2.8. Abateri privind afişarea preţurilor

2.8.1. Lipsa afişării preţului de vânzare: jud.Suceava, Tulcea, Timiş, Covasna,

Sibiu, Bacău, Harghita.

2.8.2.Neafişarea preţului într-o formă vizibilă, lizibilă, uşor de citit: jud. Ilfov,
Vrancea, Teleorman, Cluj, Bihor.

2.8.3. Lipsa afişării preţului pe unitatea de măsură sau vizibil: jud.Olt, Satu Mare,
Tulcea, Neamţ, Dâmboviţa, Ialomiţa, Covasna, Botoşani.

2.9. Abateri privind modul de respectare a Legii nr.363/2007

jud.Vrancea- informaţiile prezentate la raft, în ceea ce priveşte denumirea şi preţul

produsului erau eronate. La raft se găsea orez 1 kg cu preţul real de 5,99 lei, pe
eticheta din dreptul produsului era afişat orez 1 kg, cu preţ de 4,99 lei.

jud.Teleorman- « orez bob rotund », calitatea I, care avea inscripţionat pe etichetă

''Produs în România'' şi ''Origine Grecia'', inducând în eroare consumatorii privind
originea produsului.

Jud.Bacău- nu era afişată perioada promoţiei.

2.10. Abateri constatate la depozitarea şi comercializarea orezului

20
Jud. Cluj, Brăila- produsele erau depozitate direct pe pavimentul neigienizat,
existând riscul impurificării sau chiar contaminării acestora.

V.SFATURI PENTRU CONSUMATORI

- Acordaţi o atenţie deosebită la cumpărarea diferitelor sortimente de orez şi, dacă

este posibil, apreciaţi calitatea produsului prin intermediul spaţiilor transparente ale
ambalajului;

- Citiţicu atenţie informaţiile înscrise pe etichetă/ambalaj sau solicitaţi

vânzătorului/personaluluidin spaţiile de comercializare informaţii suplimentare
privind produsul pe care doriţi să-l cumpăraţi, astfel încât acesta să corespundă
dorinţelor şi posibilităţilor dumneavoastră financiare;

- În cazul în care pe ambalaj apare denumirea „brizură de orez" sau „spărtură de

orez", aceasta reprezintă faptul că produsul este constituit din boabe sparte de orez
sau amestec de boabe sparte şi boabe întregi de orez, denumire care nu implică
faptul că produsul nu este comestibil, dar produsul cu această denumire este un
produs inferior din punct de vedere al calităţii;

- Refuzaţi sortimentele de orez care sunt prezentate într-un ambalaj necorespunzator

şi care nu asigură integritatea produsului;

- Urmăriţi modul de etichetare al diferitelor sortimente de orez şi nu cumpăraţi

produse neetichetate;

- Refuzaţi sortimentele de orez pentru care aveţi îndoieli privind calitatea şi modul
de informare prin etichetare;

- Refuzaţi sortimentele de orez care prezintă data durabilităţii minimale modificată

sau depăşită;

- La cumpărarea diferitelor sortimente de orez, solicitaţi şi păstraţi bonul de casă

pentru a putea proba în cazul în care, în mod justificat, doriţi să reclamaţi
calitatea/siguranţa unui produs;

- Nu cumpăraţi orez din locuri neautorizate, comerciantul respectiv nu vă poate

elibera bon de casă cu care să justificaţi tranzacţia comercială şi riscaţi să
achiziţionaţi un produs neconform sau chiar nesigur care poate să vă afecteze
sănătatea.

21
 BIBLIOGRAFIE

1. PATRICHE,D. „Protecţia consumatorilor în economia de piaţă”editura

Academia Universitară, Athenaeum

2. PATRICHE,D, PISTOL GH, ”Protecţia consumatorilor”, editura Regia

Autonomă ”Monitorul oficial”

3. TEODOR T, „Protecţia consumatorului-protecţia pieţei” Tribuna

Economică nr 24/1994

4. D.Patriche, M.Grigorescu, C.Lucic, I.Stănescu – “Bazele Comerţului”, Ed.

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995

22