Tema de control 5

Crăciun Cătălina Cristina

1. Analizează comparativ câteva tipuri de motivație ce intervin în jocul de

tenis la nivelul foarte ridicat, într-o carieră chirurgicală de excepție și
una de cercetare științifică.

 Într-un joc de tenis probabil domină motivația pozitivă, bazată pe

lauda și încurajările susținătorilor, dar și pe eventualele premii pe
care jucătorii le pot câștiga. Aceasta mobilizează preferința
interpersonală și creste stima de sine. Aceste elemente se regăsesc
și în motivația extrinsecă.
 Într-o carieră chirungicală consider că ai nevoie de o motivație
intrinsecă care își găsește satisfacția în ea însăși. Unui chirurg
trebuie să îi placă ceea ce face, să își considere profesia un
adevărat dar.
 Într-o carieră de cercetare științifică ai nevoie de o motivație
cognitivă, care se bazează pe curiozitate, pe nevoia de nou,
schimbare și explorare, pe complexitate, toate venind din planul
cogniției umane.

2. Analizează rolurile regatorii diferențiale ale nivelului de aspirație și de

expectație, indicând modul în care acestea devin componente ale
personalității.
 Nivelul de aspirație atrage după sine satisfacția sau
insatisfacția trăite după înregistrarea unui anumit rezultat. Dacă
aspirația se raportează la un standard de perspectivă, îndepărtat,
nivelul de expectație are în vedere activități mai bine
circumscrise, actuale sau de perspectivă imediată.
 Dacă avem un nivel de expectație realist în raport cu posibilitățile
noastre personale mă ajută să imi indeplinesc sarcinile pe care mi
le propun. Dacă raportul înclină spre un nivel foarte ridicat, vom
eșua și stima noastră de sine va fi afectată.
 La fel se întâmplă și cu nivelul de aspirație, dar acesta trebuie să
fie ușor peste nivelul nostru pentru a fi un motor al
comportamentului.
 Astfel, cu motivația necesară vom ajunge la un progres în
devolarea personalității. Spre exemplu, dacă ne propunem să
 devenim un cercetător bun, nivelul nostru e epectație poate fi
citirea și întelegerea mai multor cărți de psihologie, iar nivelul de
aspirație poate fi câstigarea unul premiu la un conferință științifică.
Iar acest lucru ne poate face să devenim mai ambițioși, hotărâți și
perseverenți.

3. Defineşte optimul motivaţional propriu în calitatea de student la

specializarea urmată.

 De multe ori un student are de făcut anumite sarcini pentru

facultate care diferă ca dificultate, dar și ca interes. Așa că îi este
destul de greu să găsească un optim otivațional pentru aceste
sarcini. Dacă studentul percepe corect sarcina va ști cum să se
motiveze pentru a o duce la capăt: să caute informații interesante
pentru a rezolva sarcinile, să formeze grupuri de studiu sau să
găsească o motivație extrinsecă. Dar sunt și situații când acesta o
subapreciază sau supraapreciză, atunci el va avea nevoie de ajutor
sau nu va putea efectua sarcina la nivel maxim.

4. Care dintre notele ce dau specificitate proceselor afective contribuie la

transformarea emoțiilor într-un limbaj universal?

5. Evaluează rolul sentimentului de sine în obținerea performanțelor

academice.

Dacă sentimentul de sine face persoana să fie confidentă, încrezătoare

și gata de noi provocări, acest lucru îi poate aduce beneficii pe plan
profesional. Oricine își doreste o carieră de succes trebuie să lucreze la acest
aspect.
Totodată, sentimentul de sine influențează și nivelul de aspirație și
expectație. Iar dacă persoana își calculează aceste nivele cum am menționat
la exercițiul anterior, poate ajunge la performanță.
6. Explică de ce Ralea considera capacitatea de amânare ca fiind o
calitate de excepție a voinței. (Este de dorit să se abordeze rolul
autoreglării voluntare în construirea caracterului, care, după Klages,
este „voința moraliceşte organizată”).
 Execuția acțiunii înseamnă reactivarea planului stocat în memoriea de
lungă durată şi derularea acestuia, prin reajustarea permanentă la
condițiile concrete. Latura efectoare a voinței e cea care produce
confruntarea efectivă cu obstacolele externe şi interne, ceea ce
declanşează consum de energie voluntară, tensiune, efort, încordare.
Când toate acestea depăşesc posibilitățile subiectului, se produce
încetinirea, blocarea sau amânarea acțiunii. Controlul, comenzile şi
reglajul voluntar se fac prin mijlocirea limbajului intern. Rațiunea şi
afectivitatea sunt şi acum indestructibil implicate, căci actul voluntar
poate genera satisfacție sau nu. În această fază voința negativă reprimă
tendințele nedorite ca furie, agresivitate, nelinişte, dezvoltând capacitatea
de a inhiba, de a bloca sau de a amâna acțiunea. Ralea o considera
această amânare a fi specific umană pentru că acest control rațional
asupra afectivității duce în timp la formarea şi dezvoltarea capacităților
volitive superioare, căci realizările din orice domeniu înseamnă şi frustrări,
abțineri, sacrificii, toate acestea fiind ca o luptă interioară cu sine.
Capacitatea de a amâna recompense imediată, acest control rational şi
implicit depaşirea nevoilor de deficit pentru a viza trebuinte de creştere,
de autoactualizare din piramida lui Maslow. Nu toți oamenii sunt capabili
de acest act de amânare, aducându-se în discuție despre ce este moral şi
rolul pe care il are efortul voluntar, în tendința de creştere.

7. Două asemănări şi două deosebiri pentru cuplul terminologic

pricepere-deprindere.

 Deosebiri:

Termenul de deprindere se asociază frecvent cu cel de pricepere, după

Cosmovici diferența dintre cele două concepte fiind dată de mai mica sau
mai marea implicare a noutății.

Priceperea este fundamentată în mai mare măsură decât deprinderea

pe elementul aptitudinal (înnăscut), dar presupune în acelaşi timp formarea
de motivații, interese şi cunoştințe bogate în domeniul respectiv.
Deprinderea este preponderent operațional-efectorie, formată prin
exercițiu, priceperea este preponderent informațional-operațională, angajând
mai larg aptitudinea, dar şi componentele motivațional-energizante
superioare (interesele sau chiar pasiunea), ceea ce îi dă un plus de
generalitate, plasticitate şi registru rezolutiv mai larg.

 Asemănări:
 Aproape în orice domeniu de activitate, deprinderile şi priceperile
constituie instrumente fundamentale, pe baza cărora apar performanțele sub
forma competențelor, a calificărilor, ce presupun cicluri de formare lungi,
eforturi de durată.
Ambele se formează prin exercițiu, iar cunoștnțele reprezintă punctul de
plecare.
8. Două asemănări şi două deosebiri pentru cuplul terminologic
deprindere-obişnuință.

9. Două asemănări şi două deosebiri pentru cuplul terminologic

deprindere-creativitate.

10. Dă un exemplu în legătură cu felul în care intervin transferul şi

interferența în învățarea unei limbi străine. (Cerința face apel la
interacțiunea deprinderilor, în contextul învățarii uneia sau mai multor
limbi străine).

11. Furnizează câte două argumente pentru a indica valoarea

practică şi limitele abordării tipologice a personalității. (Trimitere la
ultimul punct din cursul despre personalitate).

12. Evidențiază o sursă comună psihologiei naive şi celei academice

în cunoaşterea personalității. (Se va dezvolta ipoteza lexicală în cele
două contexte).

13. Furnizează trei caracteristici care ajută la identificarea şi

separarea trăsăturilor caracteriale de cele temperamentale. (Din
analiza comparativă temperament-caracter prezentă în curs se rețin
trei elemente diferențiatoare mai relevante).

14. Produ două argumente valide legate de teza „dezvoltării”

temperamentului la copil şi adolescent. (Se va analiza pe scurt relația
temperament-caracter, cu insistență pe autoreglare ca element de
legătură).

15. Care dintre însuşirile caracterului se formează cel mai târziu în

ontogeneză? Argumentează răspunsul. (Se analizează cele şase însuşiri
alte caracterului, prezentate în curs, şi se furnizează argumente
pentru una-două opțiuni).
16. Produ două argumente pentru a susține afirmația potrivit căreia
„Inteligența este constructul cel mai controversat al psihologiei.” (De la
problemele conceptuale ale termenului de inteligență selectează şi
dezvoltă unul-două argumente valabile).

17. Invocă un argument valid pentru afirmaţia lui Piaget „Testul

psihologic a fost o eroare fecundă.