Fotografia juridică operativă

Fotografia judiciară operativă reprezintă un ansamblu de metode și procedee privind

aplicarea mijloacelor fotografice în procesul de cercetare la locul săvîrșirii faptei și de efectuare a
diverselor acte de urmărire penală, pentru fixarea obiectelor examinate, înregistrarea, redarea unor
secvențe și a rezultatelor obținute.
Metoda panoramică- se aplică în cazul în care un spațiu sau obiect de fotografiat, din
cauza dimensiunilor mari, nu poate fi cuprins într-o singură fotografie. Ea constă în executarea
succesivă a fotografiei obiectului prin porțiuni, imaginile părți fiind ulterior asamblate într-o
singură fotografie. Fotografia panoramică poate fi:
 Fotografie panoramică liniară se execută prin deplasarea aparatului paralel
liniei frontale a spațiului sau obiectului fotografiat. Aparatul urmează a fi fixat la aceeași distanță
de linia frontală a obiectului fotografiat, prin porțiuni și la înălțimi egale de la planul solului.
Deasemenea se cere ca în cîmpul porțiunii fotografiate în continuare să fie cuprinsă o parte(10-
15cm) din porțiunea fotografiată anterior.
 Fotografie panoramică circulară executată prin rotirea aparatului staționat
într-un punct, pe un arc de cerc necesar pentru încadrarea întregului obiect de fotografiat.
Metoda metrică-este utilizată în activitatea de urmărire penală cînd împrejurările cauzei
impun fixarea obiectului sau a unui element spațial prin redarea caracteristicilor dimensionale.
Metoda metrică e utilizată în doup variante:
 Fotografierea la scară constă în fotografierea urmei sau obiectului împreună
cu o riglă gradată, amplasată paralel axei longitudinale a obiectului și în același plan cu suprafața
fotografică a acestuia.
 Fotografierea cu ajutorul panglicii gradate se aplică în cazul în care este
necesar fixarea dimensiunilor și a interpoziției spațiale a diverselor obiecte în raport cu perimetrul
locului faptei. Punctul inițial al panglicii trebuie să se găsească sub obiectiv, poziție care va fi
verificată cu ajutorul unui fir de plumb.
Metoda de reproducere-constă în obținerea pe cale fotografică a unor copii de acte,
desene, schițe, fotografii și a altor imagini plate. În activitatea judiciară ea este aplicată pentru
multiplicarea obiectelor supuse cercetării.
Metoda signalitică- se executa doua fotografii bust, din față și din profil. Persoana va fi
cu capul descoperit, bărbierită și pieptănată, cu urechea dreaptă descoperită.Dacă persoana poartă
ochelari se va efectua o fotografie cu ochelari și alta fără ochelari.Obiectivul va fi îndreptat spre
rădăcina nasuluipersoanei, aceasta fiind așezată pe un scaun cu speteaza înaltă. Fotografia se
executa la scara 1/7.
În cee ace privește fotografia de recunoaștere a cadavrului, în prealabil acesta trebuie supus
unei așa numite „toalete a cadavrului”, prin care se preconizează redarea aspectului apropiat celui
avut în viață. Cadavrul urmează a fi fotografiat de deasupra și din partea dreaptă.
Metoda stereoscopică- constă în utilizarea unor aparate și dispositive care permit
obținerea unei magini fotografice spațiale a ocului faptei, a unui nod al acestuia, a unor obiecte,
urme sau elemente caracteristice ale acestora.

Fotografierea locului faptei

Fotografia de orientare- servește la fixarea locului faptei cu unul sau mai multe puncte
de orientare. O atare fotografie trebuie să permită identificarea locului unde s-a săvîrșit fapta
ilicită. Această fotografie cuprinde tabloul general al locului faptei cu toateimprejurimile
sale. Ea se face in faza statica a cercetarii locului faptei, cand nu se misca nimic din tot ce se afla
in perimetrul acestuiaFotografia de orientare in functie de natura locului fotografiat poate
fi unitara, cand se realizeaza o singura pozitie si panoramica in cazul fotografiei pe segmente a
locului respectiv. La faţa locului organul de cercetare stabileşte parametrul locului faptei şi
concomitent fixează punctele de reper ale acestuia. Ele pot fi ansambluri de clădiri sau o singură
clădire cunoscută ipă destinaţie (şcoală, spital, gară etc.), diferite indicatoare de străzi, borne
kilometrice, un lac, râu şi chiar unele elemente de ordin topografic ale terenului deschis.

Fotografia-schiță- se aplică pentru înregistrarea fotografică a locului propriu-zis al faptei,

izolat de mediul înconjurător. Ca şi fotografia de orientare, se execută la faza iniţială de cercetare,
insistându-se atât asupratabloului în întregime al locului faptei, cât şi asupra tuturor obiectelor din
perimetrul acestuia. Fotografiile schițe ale locului faptei pot fi unitare și fotografii schițe în
serie cînd locul faptei este fixat prin mai multe fotografieri din poziții diferite. Fotografiile schițe
în serie pot fi : contrară și încrucișată.

 Metoda fotografiei contrare – constă în fixarea locului faptei din două poziții diametral
opuse. În acest fel se obțin doua fotografii schițe ale unuia și aceluiași loc.
 Metoda fotografierii incrucisate – constă în fixarea aceluiași loc din patru extremități ale
sale, astfel încît să fie două cîte două, diametral opuse.
Fotografia de nod se referă la înregistrarea unor obiecte apreciate ca fiind principale,
datorită faptului implicării lor în activitatea infracţională, sau care reprezintă consecinţele
infracţiunii. Ca principale pot fi considerate cadavrul în cazul unui omor, mijloacele de transport
avariate în cazul unui accident de circulaţie, uşa forţată în urma unui furt, armele şi instrumentele
folosite in timpul săvârşirii infracţiunii ş.a.
Fotografia de detaliu se aplică la faţa locului pentru fixarea urmelor infracţiunii şi a
obiectelor considerate corpuri delicte. Scopul acestei fotografii este, pe de o parte, de a fixa şi a
demonstra prezenţa la faţa locului a anumitor urme (de mâini, de picioare, de instrumente, ale
mijloacelor de transport etc.) sau a unor obiecte ( o armă, un tub de cartuş, un topor, un obiect de
îmbrăcăminte etc.) într-un mod sau altul exploatate de făptuitor sau de alte persoane implicate,
iar, pe de altă parte, de a reda caracteristicile generale şi individuale ale urmelor şi obiectelor-
corpuri delicte.
 Fotografia judiciară de examinare
Fotografia judiciară de examinare presupune aparatură de înaltă tehnicitate şi se
realizează de specialişti, de regulă, în laborator, nefiind însă exclusă folosirea acesteia şi în teren.
Fotografia de examinare, în raport cu sursa de lumină utilizată şi de tehnica folosită, se
subclasifică în fotografia în radiaţii vizibile şi fotografia în radiaţii invizibile.
Fotografia în radiaţii vizibile utilizează lumina din spectrul vizibil ochiului uman, putând
fi:
 fotografie de ilustrare;
 fotografie de comparare (prin cele trei moduri: confruntare, juxtapunere şi suprapunere);
 fotografia de umbre;
 fotografia de reflexe;
 fotografia de contraste- constă în obținerea unor imagini fotografice de contrast majorat
între părțile din preajma obiectului supus studiului criminalistics și, în consecință, evidențierea
caracteristicilor invizibile ale acestuia.
 fotografia separatoare de culori- se bazează pe proprietatea fotografiei de a deosebi nuanțe
de culori imperceptibile ochiului liber. Acest tip de fotografie se realizează cu utilizarea filtrelor
de culori.
Fotografia în radiaţii invizibile presupune utilizarea unei aparaturi speciale atât în ceea ce
priveşte sursa de lumină, cât şi aparatul receptor al imaginii şi se bazează pe proprietăţile unor
radiaţii invizibile de a fi reflectate sau de a străbate în mod diferit corpurile în funcţie de
proprietăţile lor fizice. Distingem astfel între:
 fotografia de examinare în radiaţii ultraviolete (U.V.) - de exemplu, pentru descoperirea
urmelor de mâini; Pentru axecutarea acestor fotografii avem nevoie de: surse de radiații respective
(lămpi de cuarț și tuburi luminiscente de genul celor cu care sunt dotate lămpile ultraviolet din
trusele criminalistice), filter de selecționare a radiațiilor care pot fi instalate înaintea sursei de
iluminare sau înaintea obiectului, pentru a permite trecerea radiațiilor ultraviolet și reținerea celor
infraroșii.
 fotografia de examinare în radiaţii infraroşii – pentru fotografii în condiţii de întuneric,
fum, ceaţă; Pentru executarea acestei fotografii avem nevoie de: sursă de radiații infraroșii(o
lampă puternică de 500 W care emană asemenea radiații), filter de selectare a radiațiilor care
asigură impresionarea fotoemulsiei de radiațiile infraroșii, material fotosensibile special, pelicule
sau plăci „infracrom” cu care se lucrează în condiții absolut obscure.
 fotografia de examinare în radiaţii neutroni - pentru depistarea stupefiantelor sau a
explozivelor.
 fotografia de examinare în radiaţii X (sau radiaţii Roentgen - utilizate şi la efectuarea
radiografiilor medicale) - pentru fotografierea obiectelor înghiţite;
 fotografia de examinare în radiaţii Gamma – de exemplu pentru cercetarea interiorului
unei arme;
 fotografia de examinare în radiaţii beta - de exemplu, pentru examinarea densităţii şi
grosimii hârtiei;
Ultimele 3 categorii de fotografii se practică în situații în care împrejurările faptei impugn
un studio al interiorului unei ființe sau al unui obiect material. Fotografia se obține prin folosirea
materialelor fotografice specific acestui gen de fotografie, ca de exemplu a peliculei roentgen,
care se aplică în apropierea nemijlocită a obiectului de studio, acesta din urmă fiind iluminat din
partea opusă de o sursă specială de energie.