Daruri Spirituale

Daruri Spirituale de Lucian Cristescu
I. Introducere şi generalităţi
1. Definiţie: Darurile spirituale sunt anumite capacităţi sau aptitudini cu care Duhul Sfânt înzestrează pe fiecare membru
al trupului lui Hristos la convertire. Prin acestea, fiecare credincios îşi găseşte rostul şi împlinirea sa în biserică şi, în
consecinţă, biserica se zideşte. Doar prin angajarea darurilor spirituale ale fiecărui membru, comunitatea poate ajunge sub
deplina conducere a Duhului Sfânt, pentru împlinirea mandatului la care biserica a fost chemată.
Orice dar de la Dumnezeu constituie o chemare la slujire. Iar chemarea la slujire constituie o datorie sfântă, a cărei
împlinire aduce binecuvântare şi a cărei respingere atrage înstrăinarea de Duhul Sfânt (vezi şi Parabole, cap.25 “Talanţii”).
2. Caracteristicile biblice ale darurilor spirituale:

1. Sunt multiple – 1Cor 12,4
2. Sunt împărţite diferit – 12,11
3. Sunt date fiecăruia – 12,7
4. Se completează reciproc – 12,13.14
5. Contribuie la unitatea bisericii – 12,24,25
6. Servesc la zidirea comunităţii – Efes. 4,11-13
7. Nu slujesc pentru zidirea personală, ci pentru zidirea altora – 1 Cor. 12,7; 1 Petru 4,10
8. Cer utilizarea lor activă – 1 Tim.4,14
3. Date esenţiale despre darurile spirituale:

 Darurile spirituale sunt fie (a) capacităţi naturale – acesta e cazul general – care sunt amplificate şi transformate în
daruri spirituale la convertire (după cum darurile naturale ale celor 5 pâini şi 2 peşti au hrănit supranatural peste 5.000
de oameni, lăsând şi un prisos de 12 coşuri pline de fărâmituri – Matei 14,17-21); fie (b) capacităţi cu totul noi, –
acesta e cazul particular – pe care persoana nu le-a avut deloc înainte de covertire, şi pe care le primeşte supranatural.
 Darurile spirituale nu vin ca o recompensă sau ca un premiu în urma unor merite spirituale; ci sunt înzestrări ale
harului chiar din momentul convertirii, deci fără legătură cu merite omeneşti.
 Nu orice creştin cu numele are daruri spirituale ci doar cel cu adevărat convertit (născut din Duhul).
 Darurile spirituale sunt condiţionate de dependenţa credinciosului de biserica luată în totalitate, pentru că ele servesc la
zidirea ei. Oricine se disociază sau se izolează de biserică nu-şi mai poate folosi darul spiritual.
 Chemarea lui Dumnezeu la lucrare nu vine decât în direcţia darurilor spirituale cu care El îi înzestrează pe credincioşii
Săi. Altfel zis, Dumnezeu nu dă nici o altă chemare în afara darului cu care ne înzestrează. Căci darul n-are alt scop
decât tocmai să ne echipeze pentru a putea împlini chemarea (sau trimiterea) Sa.
 Darurile se întâlnesc în variante diferite şi în grade diferite. De ex: în cadrul darului evanghelizării, găsim darul în
măsură evidentă, mare, foarte mare sau extraordinară. Si, de asemenea, acest dar se manifestă şi în diverse variante ca:
darul evanghelizării publice; darul evanghelizării personale; a evanghelizării pentru copii sau tineret – diferit de cel
pentru adulţi; sau a evanghelizării prin scrierea de literatură, care e deosebit de cel prin viu grai…
 De regulă, darurile spirituale dotează pe creştin pentru toată viaţa. În cazul apostaziei sau al respingerii repetate (vezi
cazul Hazen Foss), ele sunt retrase.
 Darurile spirituale nu aduc cu sine infailibilitate. Ca orice capacitate, darul spiritual constituie doar un fond a cărui
utilizare depinde de râvna şi alegere spirituală a credinciosului. Ca orice talant, el poate fi pus la lucru şi dezvoltat, sau
dimpotrivă, înăbuşit şi îngropat.
 Darurile spirituale excepţionale, de domeniul supranaturalului, (ca de ex. darul spontan al vorbirii în limbi străine,
darul minunilor, darul vindecării sau darul profeţiei…), sunt manifeste doar în ocazii excepţionale, utilizarea lor fiind
condiţionată de voinţa expresă a lui Dumnezeu pentru fiecare caz în parte. Utilizarea lor la întâmplare “pe bandă
rulantă”, este o concepţie nebiblică (cf. Marcu 5,31: toată mulţimea Îl îmbulzeşte şi-L atinge dar… numai o femeie este
vindecată!).
1
 Nu este normal în dreptul nici unui dar să se aştepte ca majoritatea creştinilor să-l aibă. Cea mai frecventă greşeală este
să-i judecăm pe ceilalţi în funcţie de înclinaţiile şi capacităţile noastre, osândindu-i dacă nu simt şi nu acţionează exact
ca noi (de ex.: cei cu darul ospitalităţii să judece pe cei ce nu sunt la fel de ospitalieri ca şi ei, etc…). Această greşeală
se numeşte “proiecţia darului spiritual ” (= a proiecta asupra altora propriul tău fel de a fi).
4. Deosebirea dintre Roada Duhului şi Darul Duhului… Orice persoană se defineşte ca individ în funcţie de trei
categorii de trăsături: (a) de trăsăturile de temperament (fire veselă, vorbăreaţă, extravertită… sau melancolică,
liniştită, introvertită) ; (b) de trăsăturile de caracter (caracter moral, altruist… sau dominat de egoism, lipsit de
principii); şi (c) de capacităţile sale proprii (capacitatea de a comunica uşor, de a desena, îndemânare manuală, etc).
Nedeosebirea celor trei categorii care definesc personalitatea conduce la neînţelegerea corectă a darurilor spirituale.
O confuzie tipică este confundarea Roadei Duhului (= trăsături de caracter, nivelul spiritual) cu Darul Duhului Sfânt
(= capacităţi specifice); mai exact, când un anume dar (“vorbirea în limbi”) este socotit ca semn al împlinirii
spirituale (adică Roadă ).
ROADA DARUL
Priveşte caracterul nostru (Gal. 5,22.23) Priveşte slujirea noastră.
Este scopul lucrării harului în om Este mijlocul lucrării harului, care conduce
(Rom. 1,13) către scop.
Se referă la natura lui “Hristos în noi” Se referă la capacităţile lui “Hristos în noi”
(cum este El şi implicit, cum suntem noi) (ce face El şi, implicit, ce avem noi).
Este unică şi complexă (Gal.5,22) Este felurit şi unilateral.
Fiecare trebuie s-o posede complet. Fiecare posedă doar în parte.
Va dăinui în infinit (1 Cor. 13,8) Va înceta la încheierea Planului de mântuire
(1 Cor. 13,8-10)
5. Deosebirea dintre “faptele creştinismului practic” şi “darurile spirituale” (defensiv şi ofensiv). Pentru a
reflecta zilnic caracterul Domnului Hristos (sau pentru rodire constantă), orice creştin autentic va da pe faţă zilnic – ca o
nevoie personală – acte izvorâte din dragostea de Dumnezeu şi de aproapele. Concret: el va crede, se va ruga, va studia
pentru cunoştinţă spirituală… iar în măsura solicitărilor, va ajuta pe sărman şi lipsit, va da altora mărturia Sa despre
Mântuitorul, va arăta ospitalitate, etc. El va face aceasta INDIFERENT dacă are sau nu darurile spirituale corespunzătoare
(darul credinţei, darul rugăciunii, darul cunoştinţei, darul ajutorării, darul evanghelizării, darul ospitalităţii, etc).
Diferenţa dintre faptele creştinismul practic şi darurile spirituale constă în faptul că: în timp ce toţi creştinii adevăraţi,
indiferent de înclinaţia lor (fie că le place sau nu), vor manifesta ocazional (adică la nevoie) şi ca o confirmare a
caracterului lor acte de slujire altruistă, în schimb darurile spirituale se întind dincolo de comportarea creştină ocazională
şi minimală. Ele se întemeiază pe anumite capacităţi şi înclinaţii personale diferite, şi constituie specializări pentru anumite
domenii. Apoi, ele nu se manifestă doar ocazional, minimal, sau altfel spus: defensiv (sau reactiv, ca un răspuns la
solicitarea survenită pe neaşteptate); ci se manifestă ofensiv: proactiv, din iniţiativa creştinului şi în mod constant. În
sfârşit, ele sunt duse până la pragul excelenţei (maximal). Prin darurile spirituale, fiecare creştin are privilegiul să devină un
factor misionar activ şi vital pentru biserica lui Hristos.
II. Lista darurilor spirituale.
1. Pasajele biblice cheie. Există patru pasaje compacte (Romani 12, 3-8; 1 Corinteni 12,4-11 + 27-31; 1 Corinteni
14,26 şi Efeseni 4,11-12) care enumeră în mod explicit 31 de daruri spirituale, din care unsprezece sunt repetări (de trei
ori se repetă darul proorociei, de trei ori darul învăţătorului, de două ori darul apostolatului, o dată darul conducerii, o dată
darul limbilor străine şi o dată darul tălmăciri). Pe lângă aceste repetări, unele daruri sunt menţionate sub nume diferite în
epistole diferite (anume: darul slujirii este în alt loc denumit darul ajutării; darul tălmăcirii este o altă lucrare a aceluiaşi
Dar, al limbilor; darul vindecării miraculoase întră sub titlul mai larg al darului minunilor). Iar două din darurile prezentate
2
subînţeleg alte două daruri distincte: darul proorociei incluzând, în semnificaţia lui de atunci, şi darul predicării; iar darul
conducerii – purtând şi darul administrării (vezi amănunte la descrierea lor).
2. Tabelul sinoptic al darurilor spirituale.
Daruri sinonime Daruri spirituale distincte Daruri Daruri ~incluse,
repetate (+ neexplicite)
(în celelalalte
Romani 12: pasaje)
1. al proorociei +3 18. darul predicării

=al ajutorării (1Cor.12) 2. al slujirii
3. al învăţătorului +3
4. al îmbărbătării
5. al dăruirii
6. al conducerii +1 19. d. administrării
7. al milosteniei
1 Corinteni 12:
8. al înţelepciunii
9. al cunoştinţei
10. al credinţei
11. al minunilor ~ + d. vindecării
12. al discernământului
=al tălmăcirii (1 C.12) 13. al vorbirii în alte limbi +1 +1
14. al apostolatului +2
1 Corinteni 14,26
15. al cântării
Efeseni 4,11-12
16. al evanghelizării
17. al păstoririi
Pe lângă cele 19 daruri distincte enumerate în cele 4 pasaje, în Biblie mai există multe texte disparate care descriu diverse
daruri nemenţionate mai sus. Astfel sunt:
- Darul rugăciunii – care apare evident la Samuel (1 Sam. 12,23; 15,35; 16,1); şi Ana, fata lui Fanuel (Luca 2,37);
- Darul meşteşugurilor, cu darul creator al artelor plastice - în Exod 31,2-6, în dreptul lui Beţaleel şi Oholiab;
- Darul sociabilităţii – la Barnaba (Fapte 4,36; 9,27; 15,37-39);
- Darul ospitalităţii – la Maria, mama lui Ioan-Marcu (Fapte 12, 12); la Acuila şi Priscila (Rom. 16,3-5);
- Darul organizării – la Ietro (Exod 18,17-27);
- Darul misiunii externe – la Pavel şi Barnaba (Fapte 13,2-4; Galat.2,7);
- Darul celibatului – amintit în Matei 19,12 şi dovedit la Pavel (1Cor.7,7) şi la fetele lui Filip (Fapte 21,8.9);
- Darul abnegaţiei (a sărăciei voluntare) – la Rut (Rut 1) şi la Pavel (Filip. 3,7.8; 4,12);
- Darul martiriului – la toţi apostolii.
În afara darurilor spirituale numite clar în Biblie, în viaţa creştină de azi se mai identifică daruri noi (sau aspecte noi ale
darurilor biblice), corespunzătoare nevoilor sau crizelor actuale pe care biserica le traversează (“Domnul a aşezat asupra Bisericii o
varietate de daruri ca să răspundă la multele nevoi ale multor minţi cu care lucrătorii vin în contact.” Bible Train. Sch., 1 nov. 1909) . Împreună cu cele
prezentate în Scriptură, aceste daruri spirituale autentice – deşi nespecificate biblic – vin să zidească şi să întărească în
modul cel mai activ biserica. Ele sunt:
- Darul pedagogiei;
- Darul operatorului electronist;
- Darul comercial al colportorului;
- etc…
3. Criterii de recunoaştere a darurilor spirituale. Odată cu darurile spirituale, Dumnezeu a pus în însăşi natura
noastră şi în viaţa noastră criterii de recunoaştere a darurilor noastre. Iată-le mai jos, exprimate sub forma de întrebări:
1 Câtă bucurie îţi face slujirea în acel domeniu?
2 Cu câtă uşurinţă şi îndemânare lucrezi în acel domeniu?
3
3 Cât succes ţi-a dat Dumnezeu în acea ramură de slujire?
III. Testul pentru descoperirea darurilor spirituale.
1. Metodologia: Pentru descoperirea darurilor cu care sunteţi înzestrat, parcurgeţi pas cu pas, atât individual cât şi în
grupa dv. mică, etapele indicate mai jos:
1 Cultivaţi un spirit de rugăciune şi dispoziţia de a afla darurile pe care vi le-a dat Dumnezeu.
2 Luaţi în prealabil decizia de a pune la lucru darurile ce vor fi descoperite pentru zidirea Bisericii.
3 Cercetaţi ce preocupări sau activităţi vă produc plăcere? Nu uitaţi: utilizarea darului spiritual se dă pe faţă prin
pasiune, inventivitate (creativitate), îmbogăţire sufletească şi eficienţă.
a. Notaţi ce responsabilităţi v-au produs până în prezent bucurie: _________________________
b. Notaţi ce activităţi vă produc neplăcerea cel mai mult: ________________________________
4 Familiarizaţi-vă cu lista de daruri spirituale (după formularul de evaluare).
5 Întocmiţi mai întâi o listă cu darurile pe care, în mod cert, NU le aveţi.
6 Completaţi apoi chestionarele testului de daruri spirituale (chestionarele A,B,C,D,E,F), abordând întrebările cât
mai onest şi spontan. Solicitaţi şi doi “martori” pentru completarea chestionarelor de contraevaluare (G,H).
7 Notaţi-vă (conform indicaţiilor prezente pe formularul evaluator) darurile evidente şi darurile latente.
8 Studiaţi aprofundat privind darurile dv. (Vezi capitolul IV). Scrieţi numele unei persoane care consideraţi că are
chiar darul in cauză şi cu care credeţi că puteţi discuta despre acesta: Cum şi-a descoperit el darul? Cum îl
utilizează? Notaţi răspunsul lui.
Numele_____________________________; Răspunsurile lui:______________________________________ etc.
9 Aflaţi părerea altor creştini din comunitate cu privire la ce dar spiritual aveţi dv.
a. Indicaţi numele unei persoane capabile de a vă aprecia corect, cu care să vorbiţi despre Darurile
dv. spirituale________________________.
b. Stabiliţi-vă termenul pentru discuţie____________________ .
2. Şi acum, ce să facem cu darurile noastre spirituale?
1. Analiza profilului comunităţii şi al nevoilor ei. Pornind de la principiul că “un dar spiritual nu are alt scop decât
zidirea comunităţii”, şi că “nici un dar nu poate fi utilizat în afara nevoilor comunităţii”, apare necesitatea de a
descoperi care sunt darurile spirituale de care duce lipsă comunitatea mea. Cu siguranţă că, dacă omitem acest punct
de plecare, am putea lesne să producem doar comunităţi “corintene” – în care toţi se luptă doar după un singur şi
acelaşi dar: “darul limbilor”… în timp ce, sub celelalte aspecte, comunitatea zace în ruină (vezi 1Corinteni).
În privinţa darurilor, fiecare comunitate are un profil specific “pozitiv – negativ”. Completarea, în urma unei
analize atente, a celor trei liste după modelul de mai jos, orientează alegerea activităţii dv. spre cele mai neglijate
domenii, făcând ca chemarea lui Dumnezeu să vină nu neapărat în dreptul darului cu punctajul cel mai mare, ci în
dreptul darului cel mai util la un moment dat.
Puncte tari (Daruri abundente) Puncte slabe (Daruri lipsă) Corespondenţa darurilor mele cu
Darurile lipsă ale bisericii mele.
1 1 1
2 2 2
3 3 3
Etc… etc… etc…
2. Descrierea aplicaţiilor pentru fiecare dar spiritual. Orice dar se cere pus la lucru, în cadrul unei activităţi anumite. Iată
de ce este nevoie ca, pentru fiecare din darurile mele, să descopăr (şi să descriu amănunţit) posibilele lor aplicaţii. De
exemplu, darul conducerii are, ca posibile aplicaţii: conducerea unei acţiuni (grupa mică în familie), a unei servicii
(distribuire de ajutoare), a unui sector (diaconia familiilor tinere), compartiment (“juniori”, al Şc. de Sabat),
4
departament (lucrarea misionară) sau chiar a comunităţii. Fiecare din aplicaţiile exemplificate mai sus are nevoie de o
detaliată descriere, după modelul de mai jos:
Descrierea aplicaţiilor se poate face individual dar cel mai bine în grupa mică; sau, eventual, în cadrul unor clase de
ucenicie cu toţi ucenicii din comunitate, la care participă toţi cei prezenţi, sub conducerea pastorului sau a locotenentului
său.
3. Şi… la treabă! Odată cu clarificarea fiecărei aplicaţii şi cu descoperirea “rolurilor” pe care fiecare aplicaţie le
atrage după sine, sunteţi mai edificat care este prioritatea darurilor dv., în funcţie de nevoia bisericii şi de cea mai
completă înzestrare a dv. Urmează să luaţi legătură cu factorii de răspundere pentru diferitele ramuri de activitate
din biserică şi să porniţi la lucrul. Aceasta înseamnă mai întâi (a) să vă instruiţi; (b) să vă formaţi structura cerută
de activitatea aleasă; şi (c) să activaţi, cu rugăciune şi spirit deschis pentru îmbunătăţirea constantă a slujirii dv.
Orice neclaritate ce-ar apare trebuie lămurită, din aproape în aproape, cu coordonatorul sau eventual cu pastorul.
3. Pericole care pot să compromită darurile spirituale:

1. Recunoaşterea sau alegerea doar a acelor daruri spirituale care să vă facă viaţa cât mai comodă cu putinţă… Această
atitudine ascunde două stări nedorite: (a) folosirea darurilor spirituale în afara spiritului fundamental de subordonare şi
slujire faţă de Dumnezeu (de “naştere din nou”), cu scopul de a-ţi procura satisfacţii fireşti sau pentru a-ţi face un nume
în biserică (de exemplu: vrei să fii neapărat dirijor de cor!); (b) folosirea conceptului de daruri spirituale pentru a te
eschiva de datoriile anevoioase pe care le-am intitulat “faptele creştinismului practic”, neplăcute pentru firea egoistă,
îndatoriri ce decurg din rolul de creştin mărturisitor. Cu alte cuvinte, în dreptul acelor datorii, să spui: “n-am aceste
daruri!”… Pentru a evita acesta două situaţii negative, parcurgeţi următorul exerciţiu:
-din lista celor 30 de daruri spirituale, scrieţi pe o foaie de hârtie – pe o coloană verticală – toate darurile la care aţi
obţinut punctajul cel mai scăzut. Apoi, pe coloana din dreapta, notaţi - în dreptul fiecărui dar - ce “fapte ale
creştinismului practic” corespund darului în cauză. Subliniaţi “îndatoririle” cu care aveţi cele mai mari probleme
de punere în practică; şi, în final, propuneţi-vă o stragegie de exersare ale acestora.
Doar aşa vă veţi clădi caracterul în asemănarea cu Hristos, fără de care nu este sfinţire, nici mântuire (Gal.6,8.9).
2. Angajarea darurilor dv. spirituale în domenii deja saturate în comunitate (unde există deja destulă slujire). Aceasta
n-ar produce decât tensiune, fricţiuni şi frustrare. Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii, iar duhurile proorocilor sunt
supuse acestora (1 Cor.14,32.33). În cazul că n-aveţi decât daruri de care comunitatea dv. nu are trebuinţă, căutaţi-vă o
altă comunitate în care darul dv. este căutat (2 Cor. 10,16).
3. Plafonarea darurilor spirituale, prin nedezvoltarea lor calitativă. Este adevărat că prin exerciţiu, ele se întăresc şi se
specializează. Dar dacă lipseşte preocuparea constantă de a ridica gradul de instruire şi nivelul calitativ, va dispare şi
eficienţa şi implicit bucuria de a lucra. Acceptaţi roluri noi (aplicaţii noi) ale darurilor dv. Fiţi deschişi la observaţiile şi
criticile altora (Prov.21,29: “omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea”). Căutaţi şi citiţi bibliografia adecvată; folosiţi -
şi chiar creaţi - ocaţii de instruire, îmbunătăţire şi perfecţionare a darurilor voastre spirituale (2 Tim.1,6). Cercetaţi
periodic rezultatele şi eficienţa exercitării darurilor dv. spirituale. Păstraţi lista a darurilor spirituale şi notaţi, în dreptul
fiecăruia, efectele corespunzătoare.
4. Limitarea numărului darurilor dv. doar la acelea pe care le-aţi identificat la primul Test de daruri spirituale. În realitate,
darurile nu sunt sectoare izolate între ele, domenii paralele care nu se întâlnesc în veci. Dimpotrivă, după cum unele
daruri sunt evident corelate cu altele (ca de ex: darul păstoririi – corelat cu cel al consilierii + al conducerii + al
învăţătorului… ş.a.), prin dezvoltare, orice dar ajunge să se interfereze cu altele, astfel că pe parcurs avem privilegiul
să descoperim noi daruri ale Duhului Sfânt. Rămâneţi deschişi pentru domeniile altor daruri spirituale încă
neexperimentate (evidente sau latente). Observaţi efectele pe care activarea în aceste noi domenii vi le produc.
Puneţi-vă periodic (la 6 luni – un an) întrebările următoare:
a. În care responsabilitate aţi mai dori să activaţi?
b. Aţi descoperit în ultimul timp vreo responsabilitate în biserică care n-a fost încă preluată de nimeni?
c. V-aţi putea imagina activând în acea responsabilitate descoperită?
5
IV. Prezentarea darurilor spirituale.
1. Darul abnegaţiei (sau al sărăciei voluntare).

1. Referinţe biblice majore: Rut 1, 15-17.21-22; 1 Regi 19,19-21; 1 Cor. 9,6.7. 15.18. Filip. 3,7.8; 4,12.
2. Definiţie: Darul abnegaţiei este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos renunţă,
de bună voie şi cu bucurie, de bunăstare materială şi viaţă confortabilă, pentru a duce un stil sărac de viaţă, prin care
câştigă o mare credibilitate şi autoritate înaintea poporul şi a celor săraci.
3. Scurtă explicaţie: Darul este vizibil în dreptul celor ce au avut mari posibilităţi materiale şi s-au dezis de ele. Ea se
deosebeşte de darul dăruirii, cu care de altfel se completează în proporţie de 90%.
4. Aplicaţii posibile: Misiune externă; lucrare pentru defavorizaţii societăţii; apostolat…
5. Exemple moderne: Petrus Valdo (bogat negustor din Lyon, sec. XII, întemeietorul valdenzilor); John Wesley
(întemeietorul metodismului, a câştigat enorme fonduri pentru cauza lui Dumnezeu, dar care la moarte n-a lăsat în
urmă decât o manta veche, două linguriţe de argint şi o Biblie, unica lui comoară); Abraham Bininger (se vinde pe
sine însuşi, ca sclav, ca să poată predica Evanghelia sclavilor de pe insula Sf. Toma); Doctorul Stanley Sturges
(misionar adventist în Nepal, trăind de bunăvoie cu familia în cea mai neagră mizerie, ducând lumina la băştinaşi).
6. Pericole pentru cei cu acest dar:
a. de a face din sărăcia voluntară o sursă de merite şi îndreptăţire personală. Soluţie: s-o ascundă în mod
constant de ochii oamenilor (s-o facă mai puţin evidentă), adoptând o ţinută decentă, lăsând să fie vizibilă
doar pentru Dumnezeu.
b. să facă din sărăcia voluntară un scop în sine, fără să dobândească vreo autoritate sau influenţă pozitivă asupra
celorlalţi. Soluţie: să-şi pună serios întrebarea dacă au cu adevărat acest dar; în caz afirmativ, să se străduiască
să-l coreleze cu alte daruri complementare, ca binefacerea, dăruirea, slujirea săracilor, evanghelizarea
poporului, etc…, pe care darul abnegaţiei să le face şi mai strălucitoare.
7. Pe cine cunoşti cu acest dar?_____________________________
2. Darul administrării
1. Referinţe biblice majore*: Geneza 41,33-36. 46-49; Prov.31,10-27; Fapte 4,32-35 + 6,1-6; 1 Tim. 3,4-5.
2. Definiţie: Darul administrării este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos devine
destoinic să administreze şi să conserve bunurile bisericii cu scopul dezvoltării familiei lui Dumnezeu şi a lucrării Sale.
3. Scurtă explicaţie: Darul administrării, prezent şi el într-unul din pasajele majore cu daruri spirituale (1 Cor. 12,28), a
fost în general confundat cu darul conducerii.
[Dacă, în Romani 12,6 , Darul conducerii este exprimat printr-un cuvânt care înseamnă “a fi pus în vârf”, sau “deasupra”, în schimb în 1
Cor. 12,28 este folosit un alt cuvânt: kiberneseis, kubernon (de unde “cibernetică”, iar în latină “gubernon”, adică guvern) care înseamnă a
cârmui (dar sub directivele altui conducător). Aceasta se referă la darul “administrării” (cum îl şi traduc versiunile engleze NIV şi NASV) ].
Mântuitorul se referă la acest dar în patru parabole (Matei 21,33; 25,14; Luca 16,1; 19,12 ). Darul acesta vine să
completeze, pe tărâmul folosirii bunurilor materiale, darurile conducerii şi al organizării.
4. Aplicaţii posibile: trezorier sau casier; manager; diaconia bisericii; departamentul Tabita; serviciile sociale
ADRA; plănuire pe termen lung; consilierea conducătorilor…
5. Exemple moderne: Selina Huntington (tânăra văduvă a prinţului de Huntington, care şi-a administrat averea uriaşă doar
în folosul misiunii metodiste, încât la moartea ei – la 81 ani, nu mai rămăsese absolut nimic); Will H.Williams
(trezorier al Conferinţei Generale care, printr-o administrare inspirată cu totul miraculos, a salvat toate fondurile
bisericii adventiste în perioada marii prăbuşiri economice a Americii, între 1932 şi 1933).
a. să accentueze prea mult conservarea fondurilor în dauna dezvoltării lor prin utilizare funcţională. Soluţie: să-
şi redefinească periodic scopul întregei lor lucrări, care este dezvoltarea şi înaintarea lucrării lui Dumnezeu.
b. Să preţuiască mai mult câştigarea valorilor neînsufleţite decât câştigarea de sufletele. Soluţie: să fie incluşi în
activităţile misionare care au directă legătură cu sufletele (săraci, bolnavi, necredincioşi care trebuie conduşi
la Hristos).
7. Pe cine cunoşti cu acest dar?_________________________________
6
3. Darul apostolatului.
1. Referinţe biblice majore* : Matei 10,2-15; Fapte 8,14-17; Romani 16,7; 1 Cor.12,28-29; Galateni 1,1-3 şi 15-24.
2. Definiţie: Darul apostolatului este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos este
recunoscut spontan, în temeiul autorităţii spirituale, ca lider spiritual pentru o mulţime de comunităţi.
3. Scurtă descriere: Responsabilitatea unui apostol depăşeşte sfera unei comunităţi. Cel care are acest dar se
caracterizează printr-o viziune largă asupra afirmării, consolidării şi dezvoltării bisericii într-un spaţiu geografic întins.
4. Aplicaţii posibile: Pionierat pentru întemeierea de noi comunităţi; Plănuire de perspectivă; Misiune externă;
Consiliere intercomunitară; Resoponsabilităţi supra-comunitare.
5. Exemple moderne: Martin Luther (marele reformator german); Charles Wesley (părintele metodismului); James
White (pionier al bisericii advente); Ştefan Ivăncică; Ştefan Demetrescu (pionieri AZS români).
6. Pericole pentru cei ce au acest dar:
a) Autocraţie (individualism, lipsa corecţiei de sine). Soluţie: o perioadă precisă de ucenicie fără vreo altă
responsabilitate.
b) Lipsa darurilor complementare al organizării şi al conducerii (o lucrare dezordonată). Soluţie: asocierea
strânsă cu altcineva care deţine aceste daruri, după modelul: doi câte doi, ca Pavel cu Sila.
c) Titanism (vedetism, rol de Guru, orgoliu). Soluţie: Amplificarea timpului de devoţiune personală, care aduce
în suflet umilinţa şi nevoia după sfaturile altora.
d) Trei tentaţii speciale: bani, sex şi putere.
e) Lipsa dispoziţiei de a fi itinerant (legarea de domiciliu e prea rigidă). Soluţie: alcătuirea, cu rugăciune, a unui
program ferm dar echilibrat.
7. Pe cine cunoşti cu acest dar?______________________________________
4. Darul artelor (creativităţii artistice)

1. Referinţe biblice majore: 2 Sam.23,1-7; 1 Regi 4,32 (Cânt. Cântărilor); 7,13-51;
2. Definiţie: Darul artelor este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos reuşeşte să
dea curs expresiei artistice în felurite chipuri constructive, care îmbogăţesc sufleteşte şi spiritual biserica.
3. Scurtă explicaţie: În timp ce darul meşteşugului realizează utilul, darul artelor realizează frumosul. Pe lângă a fi
“rezistentă”, o clădire (=biserica) trebuie să mai aibă şi frumuseţe, ca o cerinţă a naturii sufletului omenesc. Realizările
acestui dar oferă membrilor bisericii căi prin care să-şi exprime bucuria, adorarea şi alte simţăminte înălţătoare.
____________________________
* în afara celor patru pasaje biblice mari menţionate în capitolul II,2 : Tabelul sinoptic al darurilor spirituale.
4. Aplicaţii posibile: creaţie poetică; proză; compoziţie muzicală; decoraţiune interioară; decoraţiune florală;
tehnoredactare; grafică; afişe, invitaţii artistice; eşarfe stradale; modelaj; materiale ilustrative pentru profeţii;
artă fotografică; materiale pentru măsuţa cu nisip; pictură; mici opere de artă ca suveniruri şi premii în anumite
ocazii; cercuri de creaţie; lucrarea cu copii, juniorii; lucrarea cu tineretului; misiune preevanghelistică pentru copii
diferitelor medii (localnici, orfelinate, handicapaţi, copiii din zone albe)…
5. Exemple moderne: Harry Anderson (cel mai mare pictor de subiecte biblice, adventist);
a. complexul culturii (complexarea în faţa marilor creaţii universale; sau complexarea în faţa creiteriilor artistice
ale lumii necreştine) prin care propria creativitate este strangulată. Soluţie: să evite publicul simandicos şi
caute un public lipsit de pretenţiisofisticate, pe care să-l îmbogăţească sufleteşte prin lucrările darului acesta.
b. Subordonarea scopului creaţiei – slavei personale şi nu slavei lui Hristos. Soluţie: post şi rugăciune, pentru
pocăinţă adevărată.
5. Darul celibatului.
1. Referinţe biblice majore: Matei 19,10-12; Fapte 21,8.9; 1 Cor. 7,7.8; 1 Cor. 7,32 – 35.
2. Definiţie: Darul celibatului este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos este
abilitat să rămână necăsătorit, fără să înfrunte frământări emoţionale şi tentaţii sexuale mari, şi să fie totuşi fericit în
această condiţie, în care se poate dedica pe deplin lucrării lui Dumnezeu.
7
3. Scurtă descriere: Ca şi darul misiunii externe, darul celibatului nu poate avea sens decât în combinaţie cu alte daruri,
care tocmai prin darul celibatului devin mai efective. Oamenii cu acest dar sunt mai fericiţi şi mai eficienţi singuri
decât dacă ar fi căsătoriţi.
4. Aplicaţii posibile: TOATE aplicaţiile, mai ales cele legate de misiune externă şi întemeiere de noi biserici.
5. Exemple moderne: John Stott (teologul englez, confesorul reginei, autor de literatură creştină).
a. de a ceda la presiunile societăţii în vederea încheierii căsătoriei. Soluţie: focalizarea asupra chemării lui
Dumnezeu şi asupra darului specific, precum şi afirmarea publică a darului şi a opţinunii personale.
b. Unii creştini practică darul celibatului fără însă a-l recunoaşte ca atare, în consecinţă auto-condamnându-se
sau suspectându-se psihic. Soluţie: efectuarea testului; aprofundarea cunoştinţelor cu privire la acest dar;
discuţii clarificatoare cu persoane spirituale şi cu experienţă.
c. O conduită neatentă cu sexul opus, ca urmare a supralicitării acestui dar. Soluţie: Studiu, rugăciune şi
recunoaşterea periodică a vulnerabilităţii proprii (1 Corinteni 10,12)
7. Pe cine cunoşti cu acest dar?___________________________________
6. Darul conducerii
1. Referinţe biblice majore*: Gen. 18,17-19; 35,2-5; Exod 18,21.22; Iosua 1,1-11; Jud. 6,33-35; Neemia
2,11-20; 1 Tes.5,12.13.
2. Definiţie: Darul conducerii este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos este
împuternicit să pună înaintea bisericii ţinte, care sunt în armonie cu planurile de viitor ale lui Dumnezeu, şi să le
transmită în aşa fel încât membrii bisericii să le umreze de bunăvoie şi în unitate, pentru ca, în final, să le realizeze,
spre slava lui Dumnezeu.
3. Scurtă explicaţie: Confirmarea acestui dar stă în faptul că oamenii urmează pe conducător de bună voie. Ei nu au
nevoie să se străduiască ca oamenii să-i recunoască, căci ei poartă în ei înşişi autoritatea pe care acest dar o aduce.
70% din cei cu darul conducerii au şi darul organizării.
4. Aplicaţii posibile: conducător sau prezbiter; conducător de departament; conducător al serviciilor divine;
planificare pentru termen lung…
5. Exemple moderne: toţi reformatorii protestantismului (Jan Hus, Martin Luther, Jean Calvin); William Miller (liderul
Mişcării advente).
a. de a se detaşa şi izola de restul membrilor, încetând de a mai comunica. Soluţie: Studierea intensivă a
caracterului Domnului Hristos şi o devoţiune deosebită; şi planificarea unor ocazii periodice de comunicare cu
alţi conducători şi membri.
b. Simţământul infailibilităţii şi invulnerabilităţii, anticamera mândriei (Prov.26,12). Soluţie: păstrarea unui
jurnal al luptelor, slăbiciunilor şi înfrângerilor, ca şi a biruinţelor prin Isus.
7. Darul consilierii (îmbărbătării)

1. Referinţe biblice majore*: Exod 18,18-24; Judecători 4,4.5; 2 Sam.17,5-14; 2 Cronici 20, 12-19; Fapte 14,21.22;
1 Tes.2,10-12.
2. Definiţie: Darul consilierii este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos găseşte
sfaturi înţelepte, îmbărbătări şi mângâieri pentru cei ce se află în încercări şi impasuri.
3. Scurtă explicaţie: Darul consilierii este mai mult decât avizarea sfătoasă dar distantă. El conduce la identificarea cu cel
în nevoie, la ascultarea lui atentă şi, în mod corespunzător, la îndreptarea atenţiei lui spre cuvintele de îmbărbătare, de
mângâiere şi de sfătuire din Scriptură, împreună cu sfaturile relevante pe care o analiză atentă a situaţiei le oferă. Acest
dar se deosebeşte de cel al păstoririi doar prin termenul de asistare: darul consilierii răspunde ocazional, cât durează
încercarea – şi nu pe termen lung, cum se întâmplă cu darul păstoririi.
4. Aplicaţii posibile: echipă de împăciuire; încadrarea noilor convertiţi în biserică; diaconia bătrânilor şi bolnavilor
gravi; lucrarea cu grupurile sociale dezavantajate (şomeri, emigranţi, deţinuţi şi exdeţinuţi); consilierea îndoliaţilor;
diaconia tineretului (consiliere profesională); lucrarea cu adolescenţii; consiliere familială; serviciu telefonic de
intervenţie; lucrarea grupelor mici; diaconia bolnavilor; descoperirea darurilor spirituale ale altora…
5. Exemple moderne: Philip Melanchton (asociatul şi consilierul liniştit al lui Martin Luther cel furtunos); Ene
Dumitrescu (bătrânul ţăran din zona Buzăului, consilier anonim al lui Florea Dumitru, preşedintele Uniunii).
8
a. grabă în vederea sfătuirii înainte de îndeplinirea completă a ascultării stimulatoare a celui în necaz. Soluţie:
participarea la un seminar de Limbajul alinării.
b. Ascultarea problemei doar cu “o ureche” şi tendinţa spre părtinire, din prea multă identificare cu împricinatul.
Soluţie: stabilirea fermă a principiului de a nu te pronunţa până nu i-ai ascultat pe fiecare din împricinaţi pe
rând şi apoi împreună. Abia după aceea sfatul şi mângâierea sunt constructive.
8. Darul credinţei
1. Referinţe biblice majore*: 2 Regi 4,20-37; 2 Regi 5,3; Neemia 2,25; Matei 21,18-22;
2. Definiţie: Darul credinţei este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos
recunoaşte, într-o măsură neobişnuită (ca şi când ar vedea), voia lui Dumnezeu cu privire la înaintarea lucrării Lui.
3. Scurtă explicaţie: Mai mult ca exercitarea credinţei în Dumnezeu, cei cu darul credinţei nu se sperie de obstacole şi
riscuri din faţa ţintei credinţei atunci când au puternica convingere că un anumit lucru reprezintă voia lui Dumnezeu. În
cele mai multe cazuri, aceştia sunt vizionarii care dau o direcţie nouă dezvoltării bisericii.
4. Aplicaţii posibile: planificare pe termen lung; conducerea comunităţii; iniţierea de diferite acţiuni; misiune
externă; întemeiere de comunităţi; evanghelizare…
5. Exemple moderne: Robert Moffat (misionarul Africii de Sud, socrul lui Livingstone, care a “văzut” convertirea lui
Africaaner, cel mai crud duşman al albilor, şi a reuşit în ciuda tuturor riscurilor); John Tay (misionarul AZS care a
crezut în convertirea globală a urmaşilor piraţilor de pe insula Pitcairn şi, în 1886, s-a dus şi a reuşit întocmai).
a. dificultatea de a primi critici şi sfaturi, ca urmare a încrederii exagerate în ei înşişi. Soluţie: studierea cărţilor
Spiritului Profetic care descoperă pe larg slăbiciunile omului în raport cu caracterul lui Dumnezeu.
7. Pe cine cunoşti cu acest dar?______________________________
9. Darul cunoştinţei
1. Referinţe biblice majore*: 1 Regi 4,29-34; Fapte 18,24-25.
2. Definiţie: Darul cunoştinţei este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos
excelează în descoperirea, strângerea, analizarea, sistematizarea şi formularea ideilor de care are nevoie biserica pentru
a se întări şi pentru a creşte.
3. Scurtă explicaţie: acest dar se se manifestă printr-o înclinaţie specială pentru studiu şi documentare, în acelaşi timp
printr-o abilitate a persoanei în cauză de a reţine şi ordona în mod constructiv cunoştinţele dobândite, precum şi printr-
o creativitate privind formularea de concepte şi idei noi. La 70% din cei astfel dotaţi, darul cunoştinţei se corelează cu
darul învăţătorului.
4. Aplicaţii posibile: cercetare teologică; scrierea de cărţi; jurnalistică; planificare pe termen lung; alcătuirea de
seminarii; elaborarea de analize asupra comunităţii…
5. Exemple moderne: Constantin Tischendorf (lingvist, descoperitor îndârjit al Codex Sinaiticus pe muntele Sinai); John
N. Andrews (pionier Adventist, cunoscător pe de rost a Noului Testament şi a mari părţi din V.T); Vilhelm Moldovan.
a. adâncirea în studiu până la ruperea de realitate, ceea ce face ca darul să-şi piardă aplicabilitatea. Soluţie:
practica lui Ioan Botezătorul, care din când în când cobora în lume ca să recunoască realitatea; efectuarea
periodică a altor activităţi cu caracter practic.
b. angajarea în strângerea de informaţii (chiar fără pierderea simţului realităţii) dar numai după criteriul plăcerii
personale, nu şi în funcţie de nevoile bisericii. Soluţie: contacte dese şi comunicare eficientă cu conducătorii
bisericii.
c. Pericolul îngânfării (1 Cor. 8,1.2). Soluţie: regularitatea şi consistenţa studiului devoţional.
7. Pe cine cunoşti cu acest dar?___________________________________
10. Darul dăruirii

1. Referinţe biblice majore*: 2 Sam. 17,27-29; Luca 21,1-4; Fapte 20, 33-35; 2 Cor. 8,2-5;
2. Definiţie: Darul dăruirii este capacitatea dată de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos este în stare să
dăruiască cu bucurie şi generos bunuri materiale pentru Împărăţia lui Dumnezeu.
9
3. Scurtă explicaţie: Darul dăruirii este mai mult decât credincioşia cu care creştinii plătesc regulat zecimea şi darurile
lor. El constă din iniţiativa de a dărui constant, mult mai mult decât atât, pentru înaintarea lucrării. Aproximativ 20%
din membrii comunităţii au darul acesta. El nu trebuie confundat cu darul abnegaţiei, cu care, de altfel, se poate
împleti.
4. Aplicaţii posibile: susţinerea misiunii externe; susţinerea de proiecte evanghelistice (publice, prin radio, prin TV);
susţinerea de proiecte sociale (pt. categorii dezavantajate); susţinerea săracilor bisericii; trezorier; activitate în
comitetul financiar…
5. Exemple moderne: William Colgate (băiatul sărac care, pe măsură ce devenea bogat prin comerţul cu săpun, mărea
progresiv procentul dăruirii, până când a ajuns să dăruiască 10 zecimi – tot – lui Dumnezeu); J. McKee (milionar
american adventist, patronul celui mai mare lanţ de panificaţie din USA, suporterul multor şi costisitoare proiecte. El a
sponsorizat – împreună cu alţii – şi Net ’96).
a. diminuarea dăruirii atunci când apar probleme financiare personale. Darul acesta însă nu este condiţionat de
bogăţie, ci se manifestă la fel şi în sărăcie. Soluţie: revizuirea făgăduinţelor lui Dumnezeu şi stimularea
credinţei, de a-L pune pe Dumnezeu la încercare tocmai în asemenea situaţii.
b. Ispita de a fi învinşi de gândul utilizării egoiste a banilor, veniţi ca binecuvântare, pentru interese personale.
Soluţie: consiliere din partea conducătorului şi o regulată informare cu privire la noi solicitări evanghelistice.
c. De a dărui oricui şi oricum, cu sau fără folos, doar de dragul bucuriei de a da. Soluţie: asocierea cu o persoană
care are darul administrării sau al organizării.
7. Pe cine cunoşti cu acest dar?______________________________
11. Darul discernământului (deosebirii duhurilor)

1. Referinţe biblice majore*: 1 Regi 22, 6-28; Luca 9,51-56; Fapte 5,1-10; 16,16-22; 1 Ioan 4,1-5.
2. Definiţie: Darul discernământului este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos
ajunge să cunoască cu certitudine dacă o declaraţie, în aparenţă adevărată, este de inspiraţie divină, omenească sau
diabolică.
3. Scurtă explicaţie: Darul acesta este o parte din prevederile lui Dumnezeu prin care să ocrotească biserica Sa de
rătăcire. Acest dar se manifestă fie printr-un discernământ subtil între adevăr şi minciună, datorat unei intuiţii
remarcabile şi unei judecăţi extrem de fine; fie printr-o iluminare divină cu privire la realităţile inaccesibile minţii
omeneşti.
4. Aplicaţii posibile: consiliere în general; consilierea conducătorilor; domeniul comunicaţiilor şi al presei;
reprezentare în relaţiilor publice; rugăciune de mijlocire; lucrare socială pentru diferite grupe dezavantajate;
predicare; plănuire pe termen lung…
5. Exemple moderne: Ellen G. White – şi cazul Annei Philipps (descoperirea exact în ziua manifestării, printr-o scrisoare
trimisă cu o lună înainte din Australia, a unui spirit profetic fals care ameninţa să câştige majoritatea bisericii şi a
conducătorilor din Battle Creek = sediul lucrării de atunci).
a. de a deveni aspru şi judecător cu cei amăgiţi de inspiraţia demonică. Soluţie: reîntoarcerea la Modelul Isus,
care nu acuza ci elibera pe demonizaţi, cu iubirea Sa.
b. Cultivarea ascunsă a ideii că în cazul posedării acestui dar, eu devin invulnerabil. Soluţie: reamintirea că,
chiar în cazul celei mai mari iluminări, “cunoaştem în parte” (1 Cor.13,9); şi că nici profeţii nu sunt
invulnerabili (vezi: Iosua 9,3-27; Numeri cap. 22 – 24; 2 Sam.7,1-7; Galateni 2,11-14 !!)
c. Aprecierea că opinia proprie este superioară oricui şi nu trebuie să se subordoneze nimănui. Soluţie: să-şi
reamintească 1/ că darul acesta este în armonie cu celelalte între care se află… darul conducerii; 2/ că
Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii care cere văzătorilor să se supună autorităţii Lui lăsată în biserică, în
sfatul conducătorilor; şi că 3/ un iluminat are tot timpul nevoie să primească confirmarea corpului bisericii,
dat fiind că un singur Duh lucrează prin toate darurile şi ele sunt compatibile şi se recunosc între ele!
12. Darul evanghelizării

1. Referinţe biblice majore*: Fapte 8,5.6; Fapte 8,26-40 (+ 21,8); Fapte 26,17-29; Romani 1, 1.14.15.
10
2. Definiţie: darul Evanghelizării este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos se
distinge prin vestirea Evangheliei necredincioşilor, în aşa fel încât aceştia sunt conduşi la convertire şi devin forţe
active în biserică.
3. Scurtă explicaţie: Darul evanghelizării înzestrează pe cineva cu elocvenţă, putere de convingere, bucurie în exerciţiul
vestirii Evangheliei. În cele mai bune cazuri, 10% din membrii unei biserici locale au darul evanghelizării.. Cine îşi
descoperă acest dar, trebuie să se degreveze de alte obligaţii şi să se angajeze intens în această activitate, după un plan
conturat prin rugăciune şi consultare cu factorii de conducere ai comunităţii.
4. Aplicaţii posibile: vizitare evanghelistică; evanghelizare de cămin; predicare publică; lucrare radio; întemeiere
de comunităţi; mese rotunde; evanghelizare pentru copii; misiune externă; lucrarea cu categoriile sociale
dezavantajate.
5. Exemple moderne: Dwight Moody (mare evanghelist englez de la sfârşitul sec. XIX); Marc Finley; Petre P. Paulini
(pionier al adventismului românesc).
a. vedetismul, sau auto-încântarea de propria elocvenţă, cu exercitarea unei influenţe nesfinte asupra
auditoriului, care pierde din vedere pe Hristos în faţa strălucirii vorbitorului. Soluţie: doar o relaţie zilnică şi
strânsă cu Hristos poate salva un evanghelist cu succes de luciferism.
b. Urmărirea exclusivă a numărului de convertiri, pierzând din vedere zidirea sufletelor în cunoştinţele de bază,
în experimentarea vieţii noi şi apoi în înrădăcinarea acestora în biserică.
13. Darul înţelepciunii

1. Referinţe biblice majore*: 1 Sam. 25,23-35; 1 Regi 3,16-28; Cartea Proverbelor; Fapte 15,13-32.
2. Definiţie: Darul înţelepciunii este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos
împărtăşeşte corpului bisericii sau membrilor ei individuali principii şi reguli ascunse, din lumea cauzalităţii, care
îndreaptă mintea acestora spre o judecată limpede şi pătrunzătoare, echipând astfel biserica împotriva confuziei şi
erorii.
3. Scurtă explicaţie: Darul înţelepciunii se deosebeşte de darul cunoştinţei în acelaşi fel în care anatomia (cunoaşterea
părţilor organismului luate disparat) se deosebeşte de fiziologie (cunoaşterea părţilor în relaţia lor unele cu altele, deci
funcţional şi în cadrul întregului). Darul înţelepciunii se completează cu darul consilierii, prin faptul că primul se
referă la cazul general, pe când cel de-al doilea la cazul particular, în aplicaţie concretă. Pe lângă aceasta, darul
consilierii dotează pe om cu capacitatea de a stabili relaţii interpersonale.
4. Aplicaţii posibile: Seminarii pentru lideri; consilierea conducătorilor; programe de instruire; plănuire pe termen
lung; comisii de analiză şi îndrumare; consiliere personală.
5. Exemple moderne:
a. complexul atotştiutorului, care trebuie numaidecât să dea răspunsuri chiar şi când nu le are. Soluţie: corijarea
imaginii de sine prin confruntarea cu Isus în devoţiune.
b. Dispreţuirea unor opinii venite de la oamenii de rând. Soluţie: revederea pasajelor când Dumnezeu a folosit
nişte păgâni (magii – Matei 2,1-12), ca să facă de ruşine pe cele alese (1 Cor.1,27).
14. Darul învăţătorului

1. Referinţe biblice majore*: 2Regi 2,1-5.25 (în 5 centre de învăţământ); Neemia 8,1-8; Fapte 8,30-36; 18,26; 28,30.31.
2. Definiţie: Darul învăţătorului este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos este în
stare să înveţe, într-o manieră accesibilă şi stimulatoare, toate câte sunt necesare pentru sănătatea şi creşterea bisericii.
3. Scurtă explicaţie: Nimic nu confirmă mai bine darul de învăţător al cuiva decât faptul că elevii lui învaţă eficient! Spre
deosebire de darul cunoştinţei (care se concentrează asupra informaţiei), darul învăţătorului se concentrează asupra
întrebărilor şi problemelor care frământă pe ascultători cât şi asupra manierei prin care să le facă accesibile acele
cunoştinţe.
4. Aplicaţii posibile: lucrarea grupelor mici; clasa pregătirii pentru botez; şcoala de Sabat; instruirea conlucrătorilor;
conducerea de seminare de familie şi publice; studii biblice la domiciliu; instruire pentru creşterea bisericii…
5. Exemple moderne: William Prescott (întemeietorul sistemului educaţional adventist şi a multor colegii din SUA şi
Australia); G.H.Bell (fondator al Şcolii de Sabat)…
11
a. să se concentreze asupra datelor adevărului, pierzând din vedere spiritului adevărului. Soluţie: o redescoperire
a faptului că Cuvântul (adevărul de predat) este tot una cu “Cuvântul devenit trup” (Persoana care
întruchipează adevărul).
b. Să piardă din vedere că ceea ce califică pe un învăţător nu este cunoştinţa ci practicarea cunoştinţei. Soluţie:
exersarea şi a altor Daruri spirituale cu caracter practic.
c. Încetarea de a-şi dezvolta sfera cunoştinţelor. Soluţie: participare periodică la sesiuni de instruire.
15. Darul martiriului

1. Referinţe biblice majore: Fapte 5,40-41; 14,22-37; 21,10-13; 2 Cor.11,23-30; Filip. 1,12-14.29.30; Evrei,
11,35-38; 1 Petru 4,13-16.
2. Definiţie: Darul martiriului este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos este
împuternicit să sufere persecuţia pentru Hristos, ba chiar să moară, într-un mod senin şi plin de pace, prin care biserica
este întărită şi Numele lui Dumnezeu proslăvit.
3. Scurtă explicaţie: Darul martiriului este prezent nu numai în viaţa celor ce mor pentru Hristos, ci şi a celor ce trec prin
felurite prigoniri. Numai că posesorii acestui dar devin cu atât mai puternici în credinţă şi mai strălucitori, cu cât
prigoana se înteţeşte. De ei are biserica mare trebuinţă în vremuri grele, pentru a se întări. De ei are nevoie şi lumea
necreştină, pentru a fi atrasă la Hristos. Tertullian: “Sangvis martirorum – semen christianorum (Sângele martirilor este
sămânţa creştinilor)”.
4. Aplicaţii posibile: lucrare de pionierat; servicii de intervenţie şi mijlocire în condiţii de primejdie; misiune externă;
rugăciune de mijlocire…
5. Exemple moderne: Dietrich Bonhoeffer (teolog şi militant creştin din vremea lui Hitler, prigonit şi ucis de nazişti);
Ştefan Ivăncică (care a predicat mai eficient prin bătăile primite decât prin cuvânt); Gheorghe Oresciuc (pastor
adventist român, martirizat în Bucovina prin anii ‘30).
a. să-şi modifice imaginea smerită de sine după încheierea prigoanei şi să devină aroganţi. Soluţie: doar relaţie
vie cu Dumnezeu.
b. Să grăbească prigoana, ignorând sfatul de a o evita cu înţelepciune cât timp se poate. Soluţie: asocierea cu
persoane care au darul înţelepciunii.
16. Darul meşteşugurilor (al îndemânării manuale)

1. Referinţe biblice majore: Exod 31,1-11; Ecles. 2,4-6; Fapte 9,39.
2. Definiţie: Darul meşteşugurilor este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos, prin
iscusinţa mânilor lui, aduce un serviciu deosebit bisericii.
3. Scurtă explicaţie: Nu toţi cei ce au o manualitate deosebită au şi acest Dar, ci doar aceia dintre ei care pun capacitatea
lor în slujba bisericii şi a altora. În locul pasiunii de “microbist” al unor hobby-uri, ei sunt pătrunşi de bucuria celor ce
slujesc pe Dumnezeu cu mâinile lor.
4. Aplicaţii posibile: servicii sociale (de ajutorare a nevoiaşilor); lucrări de construcţie; lucrări de întreţinere şi de
renovare; lucrări de invenţie şi inovaţie privind funcţionalitatea diferitelor sectoare de slujire; misiune externă.
5. Exemple moderne: Dr. Jonh H. Kellog (medic adventist, inventatorul fulgilor de cereale –atât de răspândite azi în
lume–; al protozei –înlocuitor de carne– precum şi al multor instrumente electrice de tratament de folosinţă
universală).
a. mulţi cu acest dar se consideră neînsemnaţi şi incapabili de a face ceva “spiritual”, pentru ca nu au înţeles că
lucrarea acestui dar este tot spirituală. Soluţie: să fie ajutaţi să vadă urmările spirituale de care beneficiază
biserica pe urma lucrării lor manuale.
b. Ispita de a utiliza acest dar numai în cercul de cunoştinţe sau pentru câştig material personal, ocolind biserica.
Soluţie: apel personal din partea conducătorilor spirituali ai bisericii, pentru confruntarea acestora cu
responsabilitatea pe care acest dar o aduce.
7. Pe cine cunoşti cu acest dar?_______________________________
12
17. Darul milosteniei.
1. Referinţe biblice majore*: Luca 10,33-37; Fapte 36,42; (a nu se confunda cu alte pasaje care prezintă calitatea de a fi
milostiv ca dimensiune obligatorie a creştinismului practic: Iacob 1,27; sau Matei 25,37-40).
2. Definiţie: Darul milosteniei este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos
manifestă compasiunea şi iubirea Mântuitorului faţă de cei afectaţi material sau sufleteşte, prin fapte concrete de
binefacere.
3. Scurtă descriere: Darul milosteniei se deosebeşte de darul slujirii prin aceea că se adresează mai cu seamă celor
dezavantajaţi de soartă, celor aflaţi la marginea societăţii. De asemenea, acesta se distinge de mila creştină curentă prin
aceea că, în timp ce mila creştină se exprimă mai ales prin mângâieri şi cuvinte de încurajare, darul milosteniei se
manifestă în primul rând prin fapte. Se apreciază că aprox. 15% din creştini au acest dar.
4. Aplicaţii posibile: serviciu de diaconie; servicii pentru categoriile sociale marginalizate; serviciu în penitenciar sau
post-penitenciar; serviciu pentru handicapaţi; serviciu pentru drogaţi; serviciu pentru categorii etnice defavorizate
(ţigani); servicii pentru văduve şi orfani; diaconia bolnavilor; rugăciune de mijlocire; misiune externă; consiliere
sufletească…
5. Exemple moderne: George Muller (iniţiatorul orfelinatelor din Anglia); Albert Schweitzer (misionarul leproşilor);
Maica Tereza; Richard Bland (întemeietorul misiunii adventiste pentru închisori)…
a. Preocuparea cu starea de fapt (efectele) fără a se preocupa de rezolvarea cauzelor acelor situaţii (“Dă unui
flămând un peşte şi l-ai salvat pentru o zi; dă-i o undiţă şi l-ai salvat pentru toată viaţa”). Soluţie: consfătuirea
frecventă cu persoane cu darul înţelepciunii şi cu darul administrării.
b. Ca urmare a focalizării atenţiei doar asupra aspectelor nenorocite, se poate instala o atitudine negativistă,
pesimistă. Soluţie: studiul constant al Scripturii, care readuce convingerea că şi bogaţii lumii sunt tot
nenorociţi, vrednici de mila noastră.
c. Pericolul “proiecţiei” darului milosteniei asupra celor ce nu-l au; de unde tendinţa de a-i judeca pe ceilalţi.
Soluţie: puneţi-vă în pielea lor, urmăriţi-le sfera lor activă şi realizările lor… până-i înţelegeţi
d. Preocuparea pentru necazul în sine şi pierderea din vedere a nevoii celor necăjiţi de a fi în primul rând
ascultaţi.
7. Pe cine cunoşti cu acest dar?_______________________________
18. Darul misiunii externe

1. Referinţe biblice majore: Fapte 9,15; 16,9.10; 1 Cor. 9,19-22; Efeseni 3,6-8;
2. Definiţie: Darul misiunii externe este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos
este făcut în stare să-şi învestească toate celelalte daruri într-un cadrul cultural străin.
3. Scurtă explicaţie: Cei care au acest dar se bucură să părăsească cultura lor şi să se identifice cu totul cu o altă cultură.
Aceştia îşi pot exersa darul nu doar plecând din ţara lor, ci îndreptându-se către grupele etnice străine de pe acelaşi
teritoriu şi identificându-se cu ele. Darul misiunii externe este un dar tranzitoriu, adică nu are valoare misionară în sine
ci creează doar punţi către o lume greu accesibilă, punţi prin care celelalte daruri cu conţinut misionar se pot fructifica.
Acest dar nu trebuie confundat cu darul evanghelizării: doar 8% din cei cu darul misiunii externe au şi darul
evanghelizării!! În schimb, ceilalţi 92% pot exercita diferite alte misiuni pre-evanghelistice, de la realizarea
contactului şi până la creşterea noilor convertiţi.
4. Aplicaţii posibile: lucrarea cu grupele etnice străine; misiunea externă în toată gama de activităţi misionare, de la
contacte personale, servicii sociale, construiri de capele şi spitale… şi până la misiune medicală şi evanghelizare
publică; întemeiere de noi comunităţi.
5. Exemple moderne: Hudson Taylor (misionarul Chinei din sec. trecut, care şi-a tuns părul şi a purtat coadă ca chinezii,
ca să poată fi acceptat de ei); Constantin Tolici (misionar adventist român care, împreună cu soţia şi trei copii, a lucrat
în Madagascar între 1930-1940)
a) printr-o prea strânsă identificare cu cultura locală, să-şi piardă identitatea misiunii divine, mai ales când nu au şi
darul de evanghelist. Soluţie: reafirmarea frecventă a scopului, a declaraţiei de misiune – pentru ce sunt acolo şi
care este sarcina lor concretă; cel mai bine se face acest lucru într-un grup de suport al misionarilor externi, care
asigură şi un schimb de motivaţie şi o permanentă verificare de sine.
13
19. Darul muzicii
1. Referinţe biblice majore*: 1 Sam.16,14-23; 1 Cronici 25,1-7; 2 Cron. 5,12-14; Coloseni 3,16-17.
2. Definiţie: Darul muzicii este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos este în stare
să-şi folosească vocea sau un instrument muzical pentru slava lui Dumnezeu şi zidirea celorlalţi.
3. Scurtă explicaţie: În timp ce darul artelor răspunde de capacitatea de a scrie texte şi muzică, darul muzicii vizează
aptitudinile de a cânta şi a face muzică. În Vechiul Testament găsim o diversificare a acestui dar: instrumentist (2
Cronici 29,26), cântăreţ (1 Cron. 15,19), conducător de cântări de laudă (Neemia 12,46) şi instructori de muzică (1
Cron. 15,22).
4. Aplicaţii posibile: conducător al serviciilor divine; dirijor de cor; corist; solist vocal; orchestră şi formaţii
instrumentale; diaconia bolnavilor; manifestaţii stradale; evanghelizări; animator muzical; iniţiere de juniori şi
tineri…
5. Exemple moderne: Ira Sankey (cântăreţul marelui evanghelist Dwight Moody); Charles D. Brooks (evanghelist şi
cântăreţ adventist de culoare, de mare succes);
a. complexul de superioritate ce derivă din aprecierile şi aclamările oamenilor (luciferism!). Soluţie: pe lângă o
relaţie profundă cu Dumnezeu prin studiu şi rugăciune, o constantă preocupare de a promova pe alţii prin
programe şi publicitate.
20. Darul organizării

1. Referinţe biblice majore: Geneza 32, 3-22; Exod 18,17-27; Iosua 8,3-23; Judecători 7,15 - 8,3; Neemia 3;
2 Cron. 26,1-15; 1 Cor.16,1-3 + 2 Cor.9,1-7;
2. Definiţie: Darul organizării este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos “vede”
ţintele concrete pentru care e în stare să întocmească planuri eficiente, astfel ca ţintele respective să fie atinse.
3. Scurtă explicaţie: A vedea ce e nevoie, este important, dar a vedea şi cum se poate atinge acea ţintă este încă şi mai
important. De acest “cum” răspunde darul organizării. De regulă, cei cu acest dar sunt coechipieri ai conducătorilor.
4. Aplicaţii posibile: de la conducător de acţiune… până la conducător de departament; organizator de seminarii,
conferinţe sau ocazii festive; bibliotecar; consilier; coordonator de personal; conducător de şantier;
conducător de organizaţii.
5. Exemple moderne: Arthur Daniells (21 ani preşedinte al Conferinţei Generale, reorganizatorul şi reformatorul
instituţiilor - prin care s-a făcut posibilă marea expansiune adventă din 1902-1922);
a. pierderea din vedere a dependenţei lor de Dumnezeu, datorită succesului lor organizatoric. Soluţie: devoţiune
sporită şi preluarea de responsabilităţi în domenii devoţional – spirituale (conducător de grupe de
rugăciune…).
b. Rigiditate şi îngustime faţă de vizionarii (oamenii credinţei) din comunitate. Soluţie: Cuplarea lor cu
persoane care au darul credinţei, pentru a-şi echilibra viziunea lor “prin fapte” din domeniul “celor văzute” (în
care sunt experţi), cu viziunea “prin credinţă” din domeniul şi mai real al “celor nevăzute”..
21. Darul ospitalităţii

1. Referinţe biblice majore: Geneza 19,1-3; 2 Regi 4,8-11; Luca 10, 38-42; Fapte 12, 12; Rom. 16,3-5.
2. Definiţie: Darul ospitalităţii este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos găseşte
plăcere în a-şi deschide casa oricui şi de a-i face parte din hrana şi aşternutul lui.
3. Scurtă explicaţie: Ca şi în cazul altor daruri care se suprapun faptelor creştinismului practic (minimal), darul
ospitalităţii înseamnă mai mult de a-ţi deschide casa din când în când unor străini. El înseamnă să fii mai fericit cu
oaspeţi decât fără ei, ospitalitatea devenind un mod de viaţă din care să se împărtăşească mulţi şi a cărei mărturie să
convingă pe necreştini de iubirea vie a lui Hristos.
4. Aplicaţii posibile: găzduirea întâlnirilor grupelor mici; găzduirea studiilor biblice de cămin; echipa de protocol (de
întâmpinare a străinilor) la serviciile divine; diaconia prietenilor şi a noilor botezaţi; diaconia tineretului; lucrarea
pentru dezavantajaţii soartei; lucrarea pentru categoriile marginalizate (ca serviciul post-penitenciar); iniţiator pentru
mese de părtăşie (agape) în biserică sau acasă…
14
5. Exemple moderne: contele Nikolaus Ludwig von Zinzendorf (conducător pietist care, în 1727, a adăpostit pe moşia
lui, la Herrnhut, o întreagă comunitate de 400 de credincioşi pietişti refugiaţi); Selina Huntington (1750 - gazda
generoasă a mulţimilor de metodişti animaţi de fraţii Wesley şi de Whitefield); “Maica” Demetrescu (soţia lui
Ştefan Demetrescu).
a. implicarea în ospitalitate în detrimentul familiei (lipsind pe membrii familiei de dragoste, supraveghere,
comunicare). Soluţie: fixarea în mod conştient a unor delimitări (cameră cu intrare separată, adăpostire dar
fără prea multă companie, perioade bine stabilite - ale zilei, săptămânii sau lunii - dedicate doar familiei, etc)
care să nu blocheze darul dar care să ocrotească familia.
b. Neglijarea exerciţiilor spirituale personale (studiul, rugăciunea intimă) şi neglijarea somnului din pricina
serviciilor ospitalităţii. Solulţie: stabilirea cu gelozie de perioade sacre pentru devoţiune şi de un orar de lucru
şi odihnă, chiar cu riscul diminuării calităţii şi cantităţii serviciilor. Prioritatea este Roada, apoi vine Darul.
7. Pe cine cunoşti cu acest dar?__________________________
22. Darul păstoririi

1. Referinţe biblice majore*: 1 Sam. 7,15-17; Ioan 10, 1-15; Fapte 15,36.41; 16,4.5; 1 Petru 5,1-5;
2. Definiţie: Darul păstoririi este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos îşi ia
responsabilitatea de a purta de grijă (individual şi colectiv), pe termen lung, de binele spiritual al unei grupe de
credincioşi.
3. Scurtă explicaţie: darul păstoririi se deosebeşte de darul consilierii tocmai prin faptul că păstorul îşi ia răspunderea
pentru suflete pe termen lung. Aproximativ 12% din membrii bisericii au darul acesta, iar jumătate din ei au şi darul
învăţătorului. O grupă de păstorit se cere să nu fie prea mare pentru un singur păstor, care – pentru o slujire eficientă –
are nevoie să dezvolte relaţii personale apropiate.
4. Aplicaţii posibile: pastori laici; conducerea grupelor mici; integrarea noilor convertiţi; ajutarea celorlalţi să-şi
descopere darul; păstorirea copiilor şi a juniorilor; lucrarea cu tineretul…
5. Exemple moderne: Robert H. Pierson (fost preşedinte al Conf. Generale).
a. de a face ei totul, uitând să formeze ucenici şi să delege sarcini. Soluţie: să urmeze un curs de formare de
ucenici în domeniul pastoral;
b. de a-i lega pe membrii grupei prea mult de ei, slăbind dependenţa lor de Dumnezeu. Soluţie: să aibă minim 1-
2 asistenţi care, delegaţi, să exercite aceeaşi influenţă ca şi el.
23. Darul pedagogiei

1. Referinţe biblice majore: Geneza 18,17-19; Deuteronom 6,6-9; Fapte 16,1-3; 2 Tim.1,1-8.
2. Definiţie: Darul pedagogiei este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos se
consacră, cu dăruire, instruirii şi formării spirituale a copiilor bisericii sau a copiilor necredincioşilor, cu scopul
implantării Împărăţiei lui Dumnezeu în minţile fragede.
3. Scurtă explicaţie: Darul pedagogiei este, prin excelenţă, darul mamei (1 Tim.2,15). Deşi prezent în familia veche, El
apare în mod vizibil doar în epoca modernă, când mama îşi lasă rolul sacru de formator al generaţiei viitoare, de regulă
pentru avantaje profesionale şi materiale. Pentru copiii vremurilor moderne, aproape abandonaţi din punct de vedere
spiritual şi moral, s-a profilat şi dezvoltat darul pedagogiei la nivel de ştiinţă. Spre deosebire de darul învăţătorului
– care se ocupă de instruirea adulţilor – darul pedagogiei se referă în mod special la copii şi juniori.
4. Aplicaţii posibile: diaconia copiilor şi juniorilor; Şcoala de Sabat secţiunile copii-juniori; şcoala biblică de vacanţă;
cercuri de interes specific pt. copii şi juniori; cerc de povestire pentru copii; cerc de dezbateri pentru adolescenţi;
iniţiator de tabere; evanghelizare pentru copii şi juniori; misiune externă; lucru cu grupuri sociale şi etnice
defavorizate.
5. Exemple moderne: Amy Carmichael (55 de ani misionară în India de Sud, pe lângă alte categorii, se îngrijeşte de
educaţia a peste 800 de copii şi juniori părăsiţi); Maurice Tieche (profesor emerit adventist francez, pedagog de
reunme, autor a numeroase lucrări de specialitate).
15
a.să încline balanţa fie de partea iubirii şi a permisivităţii, fie de partea disciplinei şi a dreptăţii legaliste,
deformând astfel caracterul lui Dumnezeu. Soluţie: Seminarizarea cărţii “Sfaturi pentru părinţi, elevi şi
pedagogi”.
b. Să se plafoneze la un nivel general, mediocru, nemaiţinând pasul cu transformările şi aşteptările copilului de
la sfârşit de veac. Soluţie: documentare în domeniul psihologiei şi pedagogiei din perspectivă creştină.
24. Darul predicării (vorbirii)

1. Referinţe biblice majore*: Exod 4,10-16; Isaia 6,5-9; Fapte 18,24; 1 Cor. 2,4-13; 14,3.6.31; 1 Petru 4,10-11.
2. Definiţie: Darul predicării este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos este apt să
rostească solia lui Dumnezeu în mod captivant, cu elocvenţă şi cu putere de convingere, şi produce redeşteptare şi
mobilizarea membrilor bisericii pentru împlinirea activă a voii lui Dumnezeu.
3. Scurtă explicaţie: Apostolul Pavel prezintă doar în mod indirect acest dar, asociindu-l cu darul proorociei, deoarece
ambele daruri se ocupă cu transmiterea soliei lui Dumnezeu către biserică. În 1Cor. 14,3.6.31, cel prezentat ca
prooroc, pe lângă acţiunea strictă de proorocire, el este prezentat şi predicând: “vorbeşte oamenilor spre zidire, sfătuire
şi mângâiere”, “aduce descoperire, cunoştinţă…şi învăţătură”, iar în vers. 31, vorbirea lui aduce doar “învăţătură şi
îmbărbătare”. Din acest motiv, unele traduceri (Amplified Bible) folosesc în loc de “profetizare” (1Cor.14,5) sintagma “a fi inspirat pentru a
predica şi a învăţa”, iar în Efeseni 4,11, pentru “prooroci”, foloseşte expresia: “predicatori şi prezentatori inspiraţi”.
Pe de altă parte, darul predicării se deosebeşte de darul proorociei prin aceea că autoritatea predicatorului este derivată
şi secundară, (derivând din Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu), în timp ce autoritatea profetului este primară şi originală,
el primind revelaţia direct de la Dumnezeu. Şi în altă ordine de idei, darul vorbirii se deosebeşte de darul
învăţătorului, prin aceea că, în timp ce învăţătorul se concentrează asupra transmiterii de cunoştinţe (el informează),
predicatorul se ocupă de transmiterea de convingeri (el formează!). Iar în ultimul rând, darul predicării se
deosebeşte de cel al evanghelizării prin categoria de ascultători la care se adresează: primul - pentru membrii bisericii,
ultimul - pentru necredincioşi.
4. Aplicaţii posibile: predicare; capelan de tineret; conducător al diferitelor secţiuni; evanghelizare; misiune externă;
conferinţe publice; sesiuni de redeşteptare şi reformă.
5. Exemple moderne: Charles Spurgeon (predicator baptist englez de mare putere de convingere de la sfârşitul secolului
XIX); Emilio Knechtle (milionar şi ginere al lui Rockefeller convertit la adventism, mare revivalist al anilor 1960-70);
6. Pericole pentru cei cu acest dar: vezi pericolele pentru darul evanghelizării.
25. Darul rugăciunii

1. Referinţe biblice majore: 1 Sam. 12,23; 15,35; 16,1; Daniel 6,10.11; 9,1-4; Luca 2,37; Colos. 4,12.13; Iacob
5,16-18.
2. Definiţie: Darul rugăciunii este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos, în mod
regulat şi pentru perioade de timp consistente, se dedică rugăciunii pentru ţinte precise; şi, ca urmare, acesta
experimentează intervenţia lui Dumnezeu ca răspuns la rugăciunile sale.
3. Scurtă explicaţie: În timp ce fiecare creştin depinde de rugăciune, pentru a avea o relaţie personală cu Dumnezeu, cei
care au acest dar îşi descoperă - în petrecerea unor ore întregi în rugăciune - rolul pentru binecuvântarea bisericii şi a
lumii din jurul lor.
4. Aplicaţii posibile: grupe speciale de rugăciune; rugăciuni de mijlocire la solicitări diverse; iniţiative de “foc
continuu” (pentru a-i ajuta pe alţii să descopere puterea şi binefacerea rugăciunii).
5. Exemple moderne: David Brainerd (misionarul pieilor roşii, mort la 29 ani, care – necunoscându-le limba – intra în
pădure şi se ruga zile întregi pentru ei, până când, prin această mărturie şi printr-o scurtă predică – rostită când a avut
un tălmaci beat – a convertit sute dintre ei); George Muller (din Bristol, Anglia, care doar prin rugăciune şi fără să
ceară nimănui nimic, a întreţinut câteva zeci de mii de orfani prin răspunsurile lui Dumnezeu la ruga lui);
a. să considere existenţa darului acesta ca un avantaj spiritual faţă de cei ce au alte daruri (“eu sunt mai spiritual
ca alţii”). Soluţie: să înceapă să se roage mai mult pentru ei şi să păstreze obiceiul de a avea un timp special
pentru rugăciune de cercetare personală.
16
b. să supraevalueze rugăciunea, desconsiderând “lucrarea” şi “făptuirea” (care de fapt sunt rezultatul altor daruri
complementare). Soluţie: să fie solicitaţi să participe în lucrări practice, pentru înţelegerea echilibrului dintre
rugăciune şi făptuire.
7. Pe cine cunoşti cu acest dar?_____________________________
26. Darul slujirii (ajutorării).

1. Referinţe biblice majore*: Exod 17,12; 1 Regi 18,3.4; Luca 10,38-42; Fapte 6,1-7; 15,40; Rom. 16,2. 21
2. Definiţie: Darul slujirii este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos îşi pune la
dispoziţiile talentele şi serviciile fie organizaţiei bisericii, fie vreunui lider împovărat de multe responsabilităţi, pentru
realizarea de diferite lucrări pe care majoritatea le consideră “corvezi”.
3. Scurtă descriere: Darul slujirii sau al ajutorării transformă muncile smerite în prilejuri de împlinire sufletească; şi
dotează pe purtătorii lui cu un ochi deschis (capabil să recunoască domenii de slujire practică) şi de cele mai multe ori
şi cu iniţiativă. În limba Noului Testament, cuvântul “slujire” se exprimă prin cuvântul “diaconia”.
4. Aplicaţii posibile: servicii de diaconie în biserică; secretar de cursuri biblice prin corespondenţă; servicii de
secretariat; serviciu telefonic; activităţi gospodăreşti de interior sau exterior; servicii de mutare; servicii auto (de
transport persoane la Servicii divine sau evanghelistice); activităţi culinare sau de brutărie; îngrijirea copiilor mici…
5. Exemple moderne: nenumărate şi emoţionante… păstrate însă în anonimat.
a. a te pune la dispoziţia oricui, fără a cunoaşte dacă este sau nu voia lui Dumnezeu. Soluţie: Rugăciune şi o
strânsă legătură cu factorii responsabili din biserică.
b. a te pune la dispoziţia bisericii în mod totalitar, făcând tu totul şi nepermiţând altora cu acelaşi dar să
contribuie şi ei cu partea lor. Soluţie: dezvoltarea spiritului conducerii delegative, în care instruirea ucenicilor
este mai importantă decât executarea lucrărilor.
7. Pe cine cunoşti cu acest dar?____________________________________
27. Darul sociabilităţii (împrietenirii)

1. Referinţe biblice majore: 1 Sam. 18,1-5; 2 Regi 6,15-23 + 8, 7-15; Ioan 4,28-30.39; Fapte 9,26-28 + 15,37-39;
2. Definiţie: Darul sociabilităţii este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos este
pregătit să se apropie cu uşurinţă de oameni necunoscuţi şi să lege prietenii promiţătoare, în vederea pregătirii lor
pentru primirea Evangheliei şi pentru strângerea laolaltă a copiilor lui Dumnezeu în familia bisericii Sale.
3. Scurtă explicaţie: Darul sociabilităţii face pe om să acorde încredere necunoscuţilor ca şi unor prieteni, fără a avea în
prealabil vreo asigurare omenească. Prin acest fapt, ei determină o atitudine asemănătoare şi din partea acestora.
Sociabilitatea reprezintă – conform modelului Mântuitorului – primul pas în lucrarea pentru câştigarea sufletelor.
4. Aplicaţii posibile: serviciul de protocol în biserică; programul de integrare a vizitatorilor; integrarea noilor
convertiţi; lucrarea în grupele mici; lucrarea cu grupele sociale dezavantajate; lucrarea cu grupele etnice din
teritoriu; servicii sociale de ajutorare; vizitarea bolnavilor; ajutoare în acţiunile evanghelistice (plasatori, vizite);
misiune externă; biblioteca ambulantă; lucrarea din casă în casă…
5. Exemple moderne: Catherina Booth (întemeietoarea Armatei Salvării pentru nenorociţii Americii); Douglas Melan
(misionarul indienilor Fulnio din Brazilia, care, datorită sociabilităţii lui, a ajuns treptat – de la porecla plină de oroare
de “omul alb” – să fie numit: “bunul om alb”, apoi “indianul alb” şi în cele din urmă… “omul lui Dumnezeu”).
6. Pericole pentru cei cu acest dar: asemănătoare cu pericolele misiunii externe.
28. Darul vindecării

1. Referinţe biblice majore*: Isaia 38,21; Ioan 14,12-14; Fapte 28,8.9 + 1 Tim.5,23.
2. Definiţie: Darul vindecării este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos
acţionează ca instrument al lui Dumnezeu în promovarea de cunoştinţe terapeutice inspirate menite să aducă vindecare
bolnavilor; sau / şi în aducerea de vindecare supranaturală bolnavilor fără speranţă, acţiuni prin care Dumnezeu este
proslăvit iar biserica este zidită.
3. Scurtă explicaţie: Darul vindecării nu se manifestă doar prin vindecarea supranaturală a bolnavilor. Pe lângă
intervenţiile Sale supranaturale – ocazionale – Dumnezeu acţionează constant pentru binele omenirii prin inspirarea
oamenilor de specialitate privind cunoştinţele utile şi vindecătoare (Iacob 1,17). A intui corect care remediu simplu sau
17
sofisticat poate conduce la vindecare este în aceeaşi măsură o componentă a darului vindecării. Persoanele cu acest dar
se simt în mod egal atrase spre slujirea medicală ca şi spre serviciul rugăciunii de vindecare. Pe cât este de adevărat că
Dumnezeu nu lucrează vindecarea divină prin cei ce trăiesc într-o călcare făţişă a legii morale, tot aşa El nici nu aduce
vindecare bolnavilor care nu îndepărtează din viaţa lor cauza care a produs îmbolnăvirea.Vindecarea miraculoasă este
întotdeauna un act special al lui Dumnezeu, şi nu poate fi administrată, de cei ce posedă darul acesta, în mod automat
şi fără discernământ, ca pe bandă rulantă. Rugăciunea pentru vindecarea bolnavului aduce însă întotdeauna o
binecuvântare, chiar dacă numai uneori aduce şi vindecarea trupească.
4. Aplicaţii posibile: diaconia bolnavilor; consiliere medicală; grupele speciale de rugăciune; servicii de
binecuvântare a celor bolnavi…
5. Exemple moderne: Margareta Brand (soţia Dr. Brand, care determină înfiinţarea unei leprozerii în India, la Karigiri);
lucrarea specială a Ellenei G. White de îndrumare către o viaţă sănătoasă şi de instruire în medicina preventivă (ca şi
rugăciunile ei pentru vindecare, adesea ascultate).
a. supralicitarea vindecării supranaturale împreună cu dispreţuirea darurilor lui Dumnezeu din terapeutica
modernă. Soluţie: participarea la cursuri de iniţiere în metode simple de vindecare şi profilaxie a bolilor, cât
şi familiarizarea acestora cu descoperirile ştiinţei medicale.
b. Aşteptarea acestora ca orice rugă de vindecare să fie urmată de un miracol. Soluţie: părtăşie cu oameni ai
credinţei cu experienţă, privind înţelegerea “căilor lui Dumnezeu” cu cei bolnavi, dorindu-le tuturor în primul
rând vindecare de păcat, şi apoi – de la caz la caz – vindecare fizică (în măsura în care aceasta este spre
folosul veşnic al bolnavului).
c. Refuzul de a te ruga pentru vindecarea bolnavilor de teama ca rugăciunea să nu fie ascultată în modul aşteptat
de bolnavi şi însoţitorii lui. Soluţie: să ne amintim că noi nu suntem decât nişte instrumente şi că, în cadrul
fiecărei rugăciuni, adăugăm: Facă-Se voia Ta. Şi de asemenea, că noi suntem trimişi să aplicăm smeriţi
prevederile din Iacob 5,14-17 fără nici un drept de a refuza cererea unui bolnav, după cum ne avertizează
Spiritul Profetic: ”Pe ambasadorii lui Hristos nu-i privesc urmările. Ei trebuie să-şi facă datoria, iar
consecinţele să le lase pe seama lui Dumnezeu” (M.L. 609 – 610; 1 SM 28; 5T 71)
7. Pe cine cunoşti cu acest dar?________________________________
29. Darul vorbirii în limbi străine

1. Referinţe biblice majore*: (Numeri 22,26-31); Marcu 16,17; Fapte 2,1-21; 10,44-47;
2. Definiţie: Darul vorbirii în alte limbi este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos
găseşte plăcere să intuiască şi să înveţe cu uşurinţă limbi străine; sau prin care să vorbească spontan într-o limbă străină
pe care n-a cunoscut-o mai înainte, pentru ca Evanghelia să fie propovăduită în ciuda barierelor lingvistice.
3. Scurtă explicaţie: spre deosebire de “darul bolboroselii” care împânzea practicile cultice păgâne (şi care penetrase şi
comunitatea nou înfiinţată din Corint, situaţie pe care Pavel, apostolul contestat încearcă foarte delicat s-o limiteze şi s-
o reglementeze, în 1 Cor. 14), darul limbilor este un dar inteligent dat bisericii apostolice, cu scopul de a face posibilă
predicarea Evangheliei către vorbitorii limbilor necunoscute apostolilor. Ca şi darul misiunii externe, darul limbilor
străine este un dar tranzitiv, un fel de “punte” în vederea punerii în valoare a celorlalte daruri: de sociabilitate, de
evanghelizare, de consiliere, etc…
4. Aplicaţii posibile: misiune externă; lucrare cu grupurile etnice străine din teritoriu; de instruire a celor cu acest Dar
latent; sociabilitate cu străinii; traducere publică; servicii radio; traducere în scris; secretariat de
corespondenţă externă…
5. Exemple moderne: G. Francis Jones (marinar şi misionar laic englez convertit la adventism care, între 1904 şi 1924 a
efectuat intensiv lucrare de pionierat misionar în insulele Pacificului. Într-o ocazie, fiind surprins de populaţia de
canibali din Insulele Solomon de vest, a început să le predice spontan in limba lor, convertind prin aceasta întraga
insulă. Până la sfârşitul vieţii lui, a vorbit curent în 34 limbi, achiziţionate prin studiu sau supranatural. A fost
caracterizat de o smerenie exemplară).
a. complexe de superioritate, ca şi în cazul celorlalte daruri cu aspect evident supranatural. Soluţie: umilinţă la
picioarele lui Hristos, împreună cu prieteni spirituali ca sfetnici ocrotitori.
30. Alte daruri moderne:

După cum s-a arătat în capitolul II, 2 – Lista darurilor spirituale, nevoile moderne au pus în valoare alte daruri ale Duhului
Sfânt – sau aplicaţii noi ale darurilor deja prezentate. Ele aparţin diferitelor domenii ale vestirii iubirii lui Dumnezeu şi ale
18
propovăduirii moderne a Evangheliei (ca: darul corespondenţei; darul gătitului gustos (al bucătarului sau brutarului);
darul prezentării de carte (prin biblioteca ambulantă sau colportaj); darul operatorului tehnic-electronic în slujirea radio,
Tv, computer, internet; şi altele…
Pentru oricare din “darurile moderne” pe care le descoperiţi la dv, răspundeţi în scris grila de mai jos:
Fundamentaţi biblic şi descrieţi cu exactitate orice alt dar pe care-l descoperiţi la dv:
1. Referinţe biblice majore:
2. Definiţie:
3. Scurtă explicaţie:
4. Aplicaţii posibile:
5. Exemple moderne:
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Darul spirituale neincluse în test:
Din cauza caracterului lor supranatural cât şi datorită manifestării lor foarte specifice şi limitate, un număr de daruri
spirituale nu apar în Testul de daruri. Motivul principal stă în faptul că: nici un test şi nimeni nu poate contribui la
descoperirea în dreptul său a acestor daruri; nici la dezvoltarea lor,spre a ajunge, din latente, active; şi nici pentru a le
dobândi în vreun fel. “Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu…” (Evrei 5,4).
Manifestarea lor depinde exclusiv de voinţa specială a lui Dumnezeu pentru situaţii particulare. Iar cine primeşte o
asemenea chemare, va cunoaşte aceasta fără dubii şi fără a avea nevoie de chestionarele acestui test.
31. Daruri proorociei (profeţiei) – evident în toată Biblia – este capacitatea de a primi în mod supranatural
descoperiri divine ale voii lui Dumnezeu privind (a) realităţi prezente, inaccesibile minţii omeneşti; (b) realităţi prezente,
accesibile minţii dar imperceptiblie datorită unor stări negative sau a prejudecăţilor; (c) realităţi viitoare imprevizibile.
Profeţia este modalitatea prin care Dumnezeu a continuat să comunice, după apariţia păcatului, şi înfăţişează grija Sa
vizibilă pentru călăuzirea poporului Său şi pentru eliberarea acestuia din mrejele păcatului. Darul proorociei se deosebeşte
de frecventa inspiraţie personală a Duhului Sfânt care însoţeşte generos viaţa oricărui creştin autentic, prin faptul că nu are
o adresare personală ci o adresă publică.
32. Darul minunilor – tot atât de prezent în viaţa trecută şi prezentă a bisericii lui Dumnezeu – înglobează toate
darurile cu manifestări miraculoase, precum darul vindecării supranaturale şi darul scoaterii demonilor… Faţă de darurile
permanente, date pentru toată viaţa, ca să fie puse la lucru necurmat, darul minunilor - în diversitatea sa - apare ocazional,
doar atunci când Duhul Sfânt binevoieşte să Se slujească de ele.
19

Daruri Spirituale

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Daruri Spirituale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Daruri Spirituale de Lucian Cristescu

2. Caracteristicile biblice ale darurilor spirituale:

3. Date esenţiale despre darurile spirituale:

II. Lista darurilor spirituale.

1. al proorociei +3 18. darul predicării

III. Testul pentru descoperirea darurilor spirituale.

2. Şi acum, ce să facem cu darurile noastre spirituale?

3. Pericole care pot să compromită darurile spirituale:

1. Darul abnegaţiei (sau al sărăciei voluntare).

4. Darul artelor (creativităţii artistice)

7. Darul consilierii (îmbărbătării)

10. Darul dăruirii

11. Darul discernământului (deosebirii duhurilor)

12. Darul evanghelizării

13. Darul înţelepciunii

14. Darul învăţătorului

15. Darul martiriului

16. Darul meşteşugurilor (al îndemânării manuale)

18. Darul misiunii externe

20. Darul organizării

21. Darul ospitalităţii

22. Darul păstoririi

23. Darul pedagogiei

24. Darul predicării (vorbirii)

25. Darul rugăciunii

26. Darul slujirii (ajutorării).

27. Darul sociabilităţii (împrietenirii)

28. Darul vindecării

29. Darul vorbirii în limbi străine

30. Alte daruri moderne:

Darul spirituale neincluse în test:

S-ar putea să vă placă și